Servitute. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 173/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 173 /R

Ședința publică din data de 02.04.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. D.-P.

JUDECĂTOR: I. L.

JUDECĂTOR: V. M.

GREFIER: D. ANDORNIC

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursurilor declarate de recurenta-pârâtă . SRL- prin reprezentant legal și de către recurenții- reclamanți E. I. și E. A., împotriva Sentinței civile nr. 1779/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect servitute.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 26.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.03.2015 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2015, 26.03.2015 și respectiv pentru data de 02.04.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr._ din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria F., s-au hotărât următoarele: a admis în parte acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanții E. I. și E. A., în contradictoriu cu pârâta . legal. A dispus instituirea unui drept de servitute constând în dreptul de trecere cu piciorul și cu orice fel de vehicul sau autovehicul în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul înscris în CF nr._ Șoarș ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975 Șoaeș) nr. cad. 48, nr. top. 4084/2/7 - lotul nr.7 fânar, având ca proprietari pe reclamanții E. I. și E. A. asupra fondului aservit reprezentat de imobilul înscris în CF nr.100 105 Șoarș ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975 Șoarș) nr. cad. 45, nr. top. 4084/2/4 având ca proprietar pe pârâta . SRL.

A respins cererea reclamanților privind instituirea unui drept de servitute asupra celorlalte loturi - proprietatea pârâtei, respectiv lotul 1 – imobil identificat prin nr. cad. 42, nr.top. 4084/2/1, lotul 2 – imobil identificat prin nr.cad. 43, nr. top. 4084/2/2, lotul 3 - imobil identificat prin nr.cad.44, nr. top. 4084/2/3 și lotul 6 – imobil identificat prin nr. cad. 47, nr. top. 4048/2/6.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți prin întâmpinarea formulată în acțiunea conexată care face obiectul dosarului civil nr._, și-n consecință:

A respins acțiunea civilă precizată, conexată și formulată de reclamanții E. I. și E. A., în contradictoriu cu pârâta, prin reprezentant legal, având ca obiect instituirea unui drept de servitute, constând în dreptul de trecere cu piciorul și cu orice vehicul și autovehicul în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul constând în construcții zootehnice –saivan de oi și terenurile agricole asupra fondului aservit reprezentat de imobilul înscris în CF nr.100 103 Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975 Șoarș) nr. cad. 49, nr. top. 4084/2/8 având ca proprietar pe pârâta . SRL.

A obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea reclamantei suma de 2554,3 lei cheltuieli de judecată.

I-a obligat pe reclamanți să plătească în favoarea pârâtei suma de 18,5 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria F. a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3074 din 21.12.2010 de BNPA T. V. și B. V. D. (fil.10,11), ., în calitate de vânzătoare, prin lichidator judiciar . B., fostă ., numit prin încheierea din 26.04.2004 dată de Tribunalul B. în dos.nr.2818/F/2001, a vândut reclamanților E. I. și E. A., în calitate de cumpărători, imobilul situat în . înscris în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975) la A1, sub nr.cad.48, nr.top.4081/2/7 cu descrierea curți, construcții în suprafață de 6215 mp (suprafața din CF de pe hârtie este de 6215,27 mp) și la A1.1 sub nr.cad.48, nr.top.4084/2/7 – lotul nr.7 – fânar, pentru prețul de 17.436,16 lei, preț care a fost achitat integral la emiterea facturii nr._/21.04.2003 cu chitanțele nr._/21.04.2003, nr._/22.04.2003, nr._/23.04.2003, nr._/24.04.2003, nr._/25.04.2003, nr._/26.04.2003 și nr._/31.07.2003.

Conform extrasului de carte funciară pentru informare emis de OCPI B. – BCPI F. la data de 22.12.2010 (fil.12), imobilul înscris în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975 Șoarș), nr.cad.48, nr.top.4081/2/7 și nr.top.4084/2/7 – lot nr.7 – fânar, în suprafață totală de 6215,27 mp, este proprietatea reclamanților E. I. și E. A., ca urmare a întabulării contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat.

Așa cum rezultă din extrasul CF pentru informare emis de OCPI B. – BCPI F. la data de 28.11.2012 (fil.60), imobilul înscris în CF nr._ Șoarș, nr.topografic_, teren în suprafață de 7038 mp, este proprietatea reclamanților E. I. și E. A. cu titlu de bun comun.

Conform extraselor de carte funciară pentru informare emise de OCPI B. – BCPI F. la data de 3.06.2009, 15.04.2010, 3.06.2009, depuse la dosar la fil.34-45, imobilele înscrise în CF nr._ Șoarș, nr.cad.42, nr.top.4084/2/1 cu descrierea cântar, sediu firmă, rezervor combustibil, șoproane, magazii, grajduri, silozuri, rezervor de apă, lăptărie, canale scurgere, platforme, teren în suprafață de 37.598 mp, precum și imobilele înscrise în CF nr._ Șoarș (provenită cin conversia CF nr.1975), nr.cad.43, nr.top.4084/2/2 – platformă și teren în suprafață de 3603 mp, imobilele înscrise în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975 Șoarș), nr.cad.44, nr.top.4084/2/3 – platformă în suprafață de 6241 mp, imobilele înscrise în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975) cad.45, nr.top.4084/2/4, drum în suprafață de 4489,20 mp, imobilul înscris în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975) nr.cad.49, nr.top.4084/2/8 cu descrierea casă pentru personal și drum în suprafață de 1231 mp, sunt proprietatea pârâtei . SRL F..

S-a reținut că prin acțiunea care face obiectul acestui dosar, precizată la data de 4.10.2012, reclamanții E. I. și E. A. au chemat în judecată pe pârâta . SRL F., solicitând instanței instituirea unui drept de servitute constând în dreptul de trecere cu piciorul și cu orice fel de vehicul și autovehicul în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul înscris în CF nr._ Șoarș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1975) nr.cad.48, nr.top.4081/2/7 și 4084/2/7, având ca proprietari pe reclamanții E. I. și E. A., asupra fondului aservit constituit din imobilele:

- înscrise în CF nr._ Șoarș, nr.cad.42, nr.top.4084/2/1 cântar, sediu firmă, rezervor combustibil, șoproane, magazii, grajduri, silozuri, rezervor de apă, lăptărie, canale de scurgere, platforme, drumuri și teren pe o suprafață de 37.597,73 mp

- înscris în CF nr._ Șoarș, nr.cad.43, nr.top.4084/2/2 – platforme și teren în suprafață de 3606 mp

- înscris în CF nr._, nr.cad.44, nr.top.4084/2/3 – platformă și teren în suprafață de 6241,oo mp

- înscris în CF nr._ Șoarș, nr.cad.45, nr.top.4084/2/4 – drum și teren în suprafață de 4489,2 mp

- nr.cad.47, nr.top.4084/2/6 – case pentru personal și teren în suprafață de 1092,53 mp

precum și a imobilului înscris în CF nr._ Șoarș nr.cad.49, nr.top.4048/2/8 descris ca fiind curți, construcții – casă pentru personal și drum în suprafață de 1231,00 mp toate aceste imobile învecinate având ca proprietară pe pârâta . servitute care să constea într-o cale de acces pe o suprafață de 5 m lățime pe aproximativ 700 m lungime de la locuința lor, spre construcția denumită fânar – lotul nr.7, înscris în CF nr._ Șoarș, nr.cad.48, nr.top.4084/2/7 cu teren aferent de 6215,27 mp și spre construcțiile zootehnice (saivane oi, vaci, cai) precum și terenurile agricole pe care le folosesc prin cumpărare, arendare, motivând că nu există o altă cale de acces care să le permită accesul la imobilele proprietatea lor.

În speță, pentru verificarea situației de fapt expuse, s-a administrat proba cu expertiza topografică, având ca obiective: 1) – identificarea de către expert a căii de acces existentă în prezent, între locuința reclamanților înscrisă în CF nr._ Șoarș, cadastral_ cu suprafața de 7038 mp și imobilul proprietatea acestora înscris în CF_ Șoarș, nr.top.4084/2/7 – fânar, precum și calea de acces existentă până la saivanul de animale (oi,vaci) deținute și amplasate pe terenul agricol proprietatea reclamanților prin cumpărare de Schuster Richard; 2) – să se stabilească cale de acces pentru aceste trei imobile pe imobilele deținute de către pârâtă având în vedere că pe planul parcelar depus la dosar este configurat DE 1426 (drum de exploatație) HP 1431 precum și DE 1421 (drum de exploatație) despre care pârâta pretinde că au fost cumpărate de aceasta și întabulate; 3) – dacă sunt alte căi de acces folosite în prezent pentru accesul la cele trei proprietăți ale reclamanților – fânar nr.top.4084/2/7 – fânar și teren în suprafață de 6215,27 mp, locuința edificată pe imobilul înscris în CF nr._, nr.cad._ în suprafață de 7038 mp și saivan animale; 4) – dacă există alte posibilități de acces la cele trei proprietăți care să fie folosite de familia E., având în vedere amplasamentul și folosirea inițială a căilor de acces existente la vânzarea respectiv cumpărarea acestora; 5) – în funcție de cele de mai sus, expertul să propună căi de acces, având în vedere cele mai sus expuse sau dacă se pot configura alte căi și 6) – care sunt costurile creării unor alte căi de acces – dacă se pot calcula costuri.

P. raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cadastru și geodezie nr._/2014 întocmit de domnul expert ing. V. I., lucrare avizată de OCPI B. – BCPI F., conform procesului verbal de recepție nr.1225/2014 (fil.251), s-a arătat că imobilul proprietatea reclamanților, pe care aceștia și-au edificat locuința, este identificat în CF nr._ Șoarș, nr.cad._, imobilul proprietatea reclamanților, fânar cu nr.top.4081/2/7 se află identificat în CF nr._ Șoarș, imobilul proprietatea reclamanților saivan de animale nu este înscris în cartea funciară, nefiind încă plan parcelar întocmit în zonă, iar imobilele proprietatea pârâtei . SRL, cu nr.top.4084/2/1, se află înscris în CF nr._ Șoarș, imobilul cu nr.top.4084/2/4 drum de acces se află înscris în CF nr._ Șoarș și imobilul proprietatea pârâtei ..top.4084/2/8 se află înscris în CF nr._ Șoarș.

Expertul a arătat că singura cale de acces existentă în prezent între locuința reclamanților înscrisă în CF_ Șoarș, cadastral_ și imobilul proprietatea acestora înscris sub nr.top.4084/2/7 este pe terenul proprietatea pârâților, teren cu nr.top.4084/2/4 care figurează în cartea funciară ca și drum de acces. De asemenea, singura cale de acces între locuința reclamanților înscrisă în CF nr._ Șoarș, cadastral_ și saivan se face pe terenul proprietatea pârâților, teren cu nr.top.4084/2/8.

S-a mai arătat că, prin suprapunerea măsurătorilor cu evidențele de carte funciară și a bazei de date digitală a cadastrului, se observă că, pe amplasamentul drumului de exploatare DE 1426, se află drumul cu nr.top.4084/2/4 aflat în proprietatea pârâtei . SRL (CF nr._ Șoarș), iar pe amplasamentul drumului de exploatare DE 1421, se află imobilul cu nr.top.4084/2/8, aflat în proprietatea . SRL (CF nr._ Șoarș).

P. raportul de expertiză, expertul a arătat că, în anul 1997, s-a întocmit o documentație topografică în scopul identificării și obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul ., documentație în baza căreia s-a dat o decizie a Judecătoriei F. prin care mai multe nr.top. menționate în încheiere se comasează sub un singur nr.top., 4084, în suprafață de 125.623 mp și se înscrie în favoarea Statului Român (Anexa 10).

P. aceeași încheiere, s-a dezmembrat acest imobil în 4084/1, în suprafață de_,91 mp, care se înscrie în CF nr.1974 Șoarș în favoarea Statului Român, și 4084/2 în suprafață de_,89 mp care se înscrie în CF 1975 Șoarș în proprietatea ..

P. suprapunerea hărților cadastrale cu cele funciare, se observă că drumul care în evidențele cadastrale apare ca și DE 1426, pe schița CF se identifică cu nr.top.4105, iar drumul care în evidențele cadastrale apare ca DE 1421 pe schița CF se identifică cu nr.top.4078 (anexa 11), observându-se totodată faptul că topurile 4159-4161 sunt situate la nord de drumul 4078 și nu includ drumul.

P. studiul documentației topografice care a stat la baza acestei comasări și respectiv dezmembrări se observă în primul rând că nu sunt menționate nicăieri numerele top.4105 și 4078 ale drumurilor, ele nefiind incluse în comasare, astfel că atât pe încheierea de la judecătorie, cât și pe restul documentelor anexate (anexa 12), drumurile de exploatare nu apar menționate.

Mai mult, conturul care definește în prezent imobilul cu nr.top.4084/4/8 proprietatea pârâților, apare la nord de drum, astfel că nu include și drumul.

Expertul a mai arătat că ceea ce au greșit experții care au întocmit documentația (schița nr.2) este că deși nr.top. care urmau să fie comasate erau despărțite de drumurile de exploatare, experții au luat conturul imobilelor ce făceau parte din patrimoniul . și, fie din neglijență, fie pentru a-și ușura munca și a nu mai crea mai multe imobile separate de drumuri, așa cum ar fi fost normal, au creat un singur contur care cuprindea și drumurile de exploatare (anexa nr.13). De aici a pornit greșeala prin care drumurile de exploatare au dispărut, fapt incorect, deoarece drumurile încă sunt menționate în cărțile funciare care le cuprind și apar menționate în continuare ca fiind în proprietatea .). Odată ce greșeala a fost făcută și a scăpat celor care au verificat și avizat documentația, următoarele documentații care s-au întocmit au perpetuat eroarea, deoarece conturul imobilului era aprobat și avizat de autorități. Astfel, în anul 2008, imobilul cu nr.top.4084/2, în suprafață de_,89 mp, proprietatea . a fost dezmembrat în 8 loturi, care au fost vândute de lichidator (anexa 15). La dezmembrarea imobilului în loturi, experții care au întocmit documentația de această dată au ținut cont de drumul existent și l-au dezmembrat ca și drum de acces pentru toate loturile ce au rezultat în urma dezmembrării, menționând pe propunerea de dezmembrare că se instituie servitute de trecere asupra drumului în favoarea tuturor loturilor rezultate în urma dezmembrării. Aceste servituți nu s-au mai înscris în cartea funciară a imobilelor (anexa 16).

Conchizând, expertul a arătat că în ceea ce privește calea de acces a reclamanților către lotul nr.7, fânar – nr.top.4084/2/7,, ea ar trebui să fie făcută pe drumul cu nr.top.4084/2/4 care a fost dezmembrat ca și drum de acces către toate imobilele și are menționate pe propunerea de dezmembrare servituțile respective.

În ceea ce privește accesul către saivan, expertul a arătat că drumul de acces a fost blocat în mod eronat de către pârât, legal nefiind proprietar pe drumul de exploatare 1421 (top.4078), el în cartea funciară apare în proprietatea Primăriei.

De asemenea, expertul a mai arătat că, în prezent, nu există alte căi de acces care să fie folosite pentru accesul la imobilele reclamanților, doar cele aflate în proprietatea pârâtului. Pe planurile parcelare din zonă, a fost creat un drum de exploatare 1406 care ar putea să ajungă la imobilul cu nr.top.4084/2/7, dar el există doar pe hârtie, pe teren nefiind practicabil (anexa 17). Către saivan nu se poate amenaja alt drum de acces decât peste podul și drumul existent, care în prezent apare ca și proprietatea pârâților sub nr.4084/2/8.

La raportul de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni, invocând faptul că în anexa nr.17 expertul întrerupe DE 1406 la o anumită distanță de proprietatea reclamanților, fără a schița pe hartă DE 1409, evidențiat în anexa 9 a lucrării (plan cadastral) care trece chiar prin spatele proprietății reclamanților, astfel că au solicitat expertului să schițeze în anexa nr.17 și drumul DE 1409 și dacă este posibil să calculeze lungimea drumurilor DE 1406 și DE 1409 până la proprietatea reclamanților, precum și să arate care este lungimea servituții de trecere pe care o propune pe top.4084/2/4 – proprietatea pârâtei.

P. răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că nu a reprezentat drumul DE 1409, întrucât deși el apare pe hărțile cadastrale, nu apare încă în baza de date a BCPI F. sau a Primăriei Șoarș, nu a fost întocmit plan parcelar în zonă. Drumul trebuie să existe acolo, el apare parțial în baza de date, dar mult mai departe de proprietatea reclamanților, dar nu a fost încă reprezentat grafic să știe exact locația lui în referință cu proprietatea reclamanților. Expertul a arătat că distanța liniară a drumului cu nr.top.4084/2/4 de la proprietatea reclamanților până la drumul județean este de 692 m.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.59 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dispozițiile, art.602 – 625 cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, ceea ce este și cazul în speța de față, astfel că vor fi aplicabile dispozițiile Codului civil vechi.

Art.576 Cod civil – definește servitutea ca fiind o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.

Conform art.616 Cod civil: „proprietarul al cărui loc este înfundat, care u are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Pentru constituirea dreptului de servitute, cele două fonduri (fond dominant și fond aservit) trebuie să aparțină unor proprietari diferiți.

Pentru instituirea dreptului de servitute, este suficient să se dovedească caracterul de loc înfundat al fondului dominant, prin aceasta înțelegându-se un loc ce este înconjurat de alte proprietăți diferite fără ca proprietarul să aibă ieșire la calea publică.

S-a reținut că textul se referă la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, dar în practica judiciară, s-a decis că el trebuie să-și găsească aplicare și în cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

În speța de față, instanța a reținut că, prin probatoriul administrat în cauză, constând în expertiza judiciară topografică, s-a făcut dovada faptului că imobilul înscris în CF nr._ Șoarș, sub nr.top.4084/2/7, fânar – proprietatea reclamanților și care reprezintă fondul dominant are caracterul de loc înfundat, în condițiile în care domnul expert a concluzionat că singura cale de acces existentă în prezent între locuința reclamanților, înscrisă în CF nr._ Șoarș, nr.cad._ și imobilul proprietatea acestora, înscris sub nr.top.4084/2/7 (fânar) este pe terenul proprietatea pârâților, teren având nr.top.4084/2/4, care, de altfel, figurează în cartea funciară ca și drum de acces (fond aservit).

De altfel, instanța, reținând că în raportul de expertiză întocmit în cauză s-a menționat că, în urma dezmembrării imobilului în loturi, experții care au întocmit documentația au ținut cont de drumul existent și l-au dezmembrat ca și drum de acces pentru toate loturile ce au rezultat în urma dezmembrării, menționând pe propunerea de dezmembrare că se instituie servitute de trecere asupra drumului în favoarea tuturor loturilor rezultate în urma dezmembrării (anexa 16) – însă aceste servituți nu s-au mai înscris în cartea funciară a imobilelor, ceea ce în opinia instanței s-a considerat a fi o eroare, cu atât mai mult impunându-se a se îndrepta această greșeală și astfel a se institui un drept de servitute asupra fondului aservit constând în imobilul identificat prin nr.top.4084/2/4 proprietatea pârâtei, în favoarea fondului dominant reprezentat de imobilul identificat prin nr.top.4084/2/7 – proprietatea reclamantei, drept de servitute care constă în dreptul de trecere cu piciorul și cu orice fel de autovehicul și vehicul.

Referitor la instituirea unui drept de servitute constând în cale de acces între locuința reclamanților înscrisă în CF nr._ Șoarș, cad._ și saivan, asupra fondului aservit constând în imobilul înscris în CF nr._, nr.top.4084/2/8 – proprietatea pârâților, instanța a reținut că, în speța de față, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamanților asupra saivanului de animale și celelalte terenuri agricole care în speța de față ar avea caracterul de loc înfundat, astfel că față de disp. art.616 Cod civil, care stipulează: „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”, instanța apreciază că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților privind instituirea unui drept de servitute constând în dreptul de trecere cu piciorul și cu orice fel de autovehicul și vehicul asupra imobilului proprietatea pârâților.

În temeiul disp.art.274 C.pr.civ., a obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea reclamanților suma de 2554,3 lei cheltuieli de judecată, din care 1840 lei reprezentând onorariu expert, 714 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

În temeiul art.276 C.pr.civ., i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei suma de18,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, ambele părți.

P. recursul declarat de recurenta pârâtă, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii în tot a cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat, în esență, că proprietatea reclamanților, lotul 7 fânar, nr. top 4018/2/7 nu este loc înfundat, având ieșire la drumul Șaorș – Bărcuț pe drumurile de exploatare existente în zonă, respectiv DE 1406 și DE 1409 care sunt schițate pe planurile cadastrale, drumuri care au nevoie de reabilitare pentru a fi folosite. Din expertiza întocmită în cauză, rezultă că drumurile există, deși sunt impracticabile.

Drumurile s-au deteriorat ca urmare a nefolosirii lor, existând posibilitatea folosirii DE 1406 și 1409, drumuri comunale, precum și alte căi practicate de proprietarii celorlalte loturi vecine cu care reclamanții nu se înțeleg.

A precizat că admiterea acțiunii ar avea repercusiuni serioase asupra activității sale, reclamanții dorind să se plimbe pe proprietatea sa cu animale, dejecții, furaje, față de investiția pe care o realizează și destinația sa, fabrică de produse lactate și un punct de colectare și procesare lapte

În drept, au fost invocate dispoz. art.299, 304 pct.9 și 304 ind. 1 C.p.civ.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 616,2 lei taxă judiciară de timbru.

P. recursul declarat de reclamanții E. I. și E. A., au solicitat modificarea în parte, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea astfel cum a fost precizată, recurenții reclamanți au învederat că este real că terenurile agricole nu sunt intabulate, nefiind eliberate titluri de proprietate asupra multora dintre aceste terenuri. P. antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 870/07.05.2010 ce nu au fost depus la dosar, au cumpărat terenul agricol de la numitul Schuster Richard M.. Pe unul dintre terenuri, a edificat construcția denumită Saivan, loc unde cresc animale. Accesul la această construcție zootehnică nu se poate face decât pe fondul înscris în cf_, nr. top 4084/2/28, proprietatea pârâților, după cum pe acest teren au acces la terenurile agricole cumpărate în aceeași zonă.

Au menționat recurenții reclamanți că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la calitatea lor procesuală activă este eronată, în condițiile în care sunt proprietarii asupra imobilului înscris în cf_ Șoarș, locuință edificată cu doi ani în urmă și terenul agricol pe care au edificat ferma zootehnică, saivan și altele.

Recurenții au precizat că au cumpărat pe baza proceselor-verbale de punere în posesie, în condițiile în care nu au fost eliberate titlurile de proprietate, dovada proprietății fiind făcută cu adresa nr. 3855 din 20.11.2014 emisă de . class="yiv_msonormal"> În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct.9 C.p.civ.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 81,10 lei taxă judiciară de timbru.

În apărare, intimații au depus întâmpinare la recursul declarat de partea adversă, prin care au solicitat respingerea lor, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta pârâtă a arătat că recurenții reclamanți nu au calitatea de proprietari ai terenruilor cuprinse în procesul verbal de punere în posesie, față de lipsa titlurilor de proprietate, nefiind întrunite condițiile art. 616 C.civ.

În drept, a invocat dispoz. art. 115 C.p.civ.

Recurenții reclamanți au arătat, în motivarea întâmpinării, că nu există nici un alt drum de acces, aspect constatat cu ocazia cercetării locale efectuate în cauză. D. pe schițele cadastrale sunt trasate drumuri de exploatare, însă în realitate nu există decât drumul betonat pe care s-a instituit servitutea de trecere.

Au precizat că nu interesează proiectele în derulare, și ei având astfel de proiecte, iar expetul a constatat aceeași situație de fapt expusă, și anume drumurile schițate pe planurile cadastrale nu există în teren.

În cauză, nu au fost administrate probe noi.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

1. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă, tribunalul reține netemeinicia lui pentru considerentele care succed:

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, din raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit în cauză (f.123-128 vol. I dosar de fond), precum și din răspunsul la obiecțiunile ce au fost formulate și încuviințate (f.207 vol. II dosar de fond), rezultă că singura cale de acces existentă, în prezent, între locuința reclamanților înscrisă în CF_ Șoarș, cadastral_ și imobilul proprietatea acestora, înscris sub nr.top.4084/2/7, este pe terenul proprietatea pârâtei, teren cu nr.top.4084/2/4 care figurează în cartea funciară ca și drum de acces.

Expertul a arătat că, prin suprapunerea hărților cadastrale cu cele funciare și a bazei de date digitale a cadastrului, se observă că, pe amplasamentul drumului de exploatare DE 1426, se află drumul cu nr.top.4084/2/4, aflat în proprietatea pârâtei .._ Șoarș), iar pe amplasamentul DE 1421, se află imobilul cu nr.top.4084/2/8, aflat în proprietatea . SRL (CF nr._ Șoarș).

Totodată, a menționat expertul că, în anul 1997, s-a întocmit o documentație topografică în scopul identificării și obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul ., documentație în baza căreia s-a dat o hotărâre a Judecătoriei F. prin care mai multe numere topografice menționate în încheiere se comasează sub un singur nr.top., 4084, în suprafață de 125.623 mp și se înscrie în favoarea Statului Român (Anexa 10).

P. aceeași încheiere, s-a dezmembrat acest imobil în 4084/1, în suprafață de_,91 mp, care se înscrie în CF nr.1974 Șoarș în favoarea Statului Român, și 4084/2 în suprafață de_,89 mp care se înscrie în CF 1975 Șoarș în proprietatea ..

P. suprapunerea hărților cadastrale cu cele funciare, se observă că drumul care în evidențele cadastrale apare ca și DE 1426, pe schița CF se identifică cu nr.top.4105, iar drumul care în evidențele cadastrale apare ca DE 1421 pe schița CF se identifică cu nr.top.4078 (anexa 11), observându-se, totodată, faptul că topurile 4159-4161 sunt situate la nord de drumul 4078 și nu includ drumul.

Din studierea documentației topografice care a stat la baza acestei comasări și respectiv dezmembrări, s-a observat, în primul rând, că nu sunt menționate, nicăieri, numerele top.4105 și 4078 ale drumurilor, ele nefiind incluse în comasare, astfel că atât pe încheierea de la judecătorie, cât și pe restul documentelor anexate (anexa 12), drumurile de exploatare nu apar menționate.

Mai mult, conturul care definește în prezent imobilul cu nr.top.4084/4/8, proprietatea pârâților, apare la nord de drum, astfel că nu include și drumul.

Expertul a mai arătat că ceea ce au greșit experții care au întocmit documentația (schița nr.2) este că, deși numerele topografice care urmau să fie comasate, erau despărțite de drumurile de exploatare, experții au luat conturul imobilelor ce făceau parte din patrimoniul . și, fie din neglijență, fie pentru a-și ușura munca și a nu mai crea mai multe imobile separate de drumuri, așa cum ar fi fost normal, au creat un singur contur care cuprindea și drumurile de exploatare (anexa nr.13). De aici a pornit greșeala prin care drumurile de exploatare au dispărut, fapt incorect, deoarece drumurile încă sunt menționate în cărțile funciare care le cuprind și apar menționate în continuare ca fiind în proprietatea .). Odată ce greșeala a fost făcută și a scăpat celor care au verificat și avizat documentația, următoarele documentații care s-au întocmit au perpetuat eroarea, deoarece conturul imobilului era aprobat și avizat de autorități. Astfel, în anul 2008, imobilul cu nr.top.4084/2, în suprafață de_,89 mp, proprietatea . a fost dezmembrat în 8 loturi, care au fost vândute de lichidator (anexa 15).

La dezmembrarea imobilului în loturi, experții care au întocmit documentația, de această dată, au ținut cont de drumul existent și l-au dezmembrat ca și drum de acces pentru toate loturile ce au rezultat în urma dezmembrării, menționând pe propunerea de dezmembrare că se instituie servitute de trecere asupra drumului în favoarea tuturor loturilor rezultate în urma dezmembrării. Aceste servituți nu s-au mai înscris în cartea funciară a imobilelor (anexa 16).

În concluzie, expertul a arătat că, în ceea ce privește calea de acces a reclamanților către lotul nr.7, fânar – nr.top.4084/2/7, ea ar trebui să fie făcută pe drumul cu nr.top.4084/2/4 care a fost dezmembrat ca și drum de acces către toate imobilele și are menționate pe propunerea de dezmembrare servituțile respective.

P. răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză, expertul a menționat că drumul DE 1409 nu a fost reprezentat pe harta întocmită în anexa 9 la raport întrucât nu apare în baza de date BCPI F. sau a Primăriei Șoarș întrucât nu a fost întocmit un plan parcelar în zonă. Drumul trebuie să existe, el apărând parțial în baza de date, dar mult mai departe de proprietatea reclamanților, nefiind, încă, reprezentat grafic pentru a-i ști locația raportat la proprietatea acestora.

Din analiza procesului-verbal întocmit de instanța de fond cu ocazia cercetării locale (f.303), rezultă că nu există o cale de acces amenajată pe terenul din spatele fânarului, neexistând amenajată vreo cale de acces pe lângă gardurile fânarului, drumuri despre care apărătorului pârâtei a susținut că sunt schițate pe hartă.

P. urmare, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că proprietatea recurenților reclamanți denumită fânar, cu nr. top 4084/2/7 este loc înfundat, aspect contestat de recurenta pârâtă prin cererea de recurs.

Faptul că, scriptic, pe planurile cadastrale din zonă, a fost creat un drum de exploatare 1406, respectiv 1409 care ar putea să ajungă la imobilul cu nr. top 4084/2/7, fânar, proprietatea recurenților reclamanți, nu este de natură a conduce instanța la o altă concluzie, din moment ce aceste drumuri nu au o existență faptică, aceasta prezentând relevanță din punctul de vedere al calificării acestei proprietăți ca loc înfundat și crearea servituții de trecere, întrucât scopul urmărit de legiuitor prin crearea acestei limite legale, calificate de Codul civil din 1864 ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, constă în acordarea posibilității proprietarului fondului dominant de a-l folosi în mod normal, conform atributelor sale, cu evitarea împovărării nejustificate a proprietarului fondului aservit și cu justa lui despăgubire.

Pe de altă parte, se reține că afirmația recurentei pârâte din cererea de recurs potrivit căreia recurenții reclamanți au folosit drumul care trece pe proprietatea lor, cu nr. top 4084/2/4, așa încât prin nefolosire, drumul de exploatare s-a deteriorat, contravine logicii, prin ipoteză, un drum nefolosit prezumându-se că are o stare mult mai bună decât unul ce a fost folosit.

Pe cale de consecință, ideea acreditată de recurenta pârâtă în sensul că drumul de exploatare ar deveni practicabil prin reabilitarea sa, nu poate fi primită, din moment ce acest drum nu a putut fi identificat la fața locului. Însuși apărătorul recurentei pârâte, cu ocazia cercetării locale efectuate de instanța de fond, nu a putut indica care este drumul de exploatare ce ar putea fi folosit de recurenții reclamanți, menționând că nu știe, dar a fost menționat de expert în raportul de expertiză.

Or, după cum s-a reținut anterior, expertul a făcut vorbire despre existența DE 1406 și 1409 în planul parcelar din zonă, recte hărțile cadastrale, menționând că acesta au numai o existență scriptică, neregăsindu-se în evidențele BCPI F..

Pe de altă parte, se reține că investiția pe care recurenta pârâtă intenționează să o realizeze cu fonduri europene, indiferent de obiectul ei, nu are relevanță sub aspectul instituirii dreptului de servitute, rațiunea legiuitorului în momentul edictării dispoz. art. 616 C.civ. din 1864 fiind expusă anterior.

Cât privește suprafața de teren pentru care a fost instituită servitutea de trecere, aspect învederat prin concluziile orale asupra recursului, Tribunalul nu va analiza această critică, în condițiile în care nu a fost expusă în cererea de recurs formulată, în caz contrar eludându-se dispozițiile legale privind stabilirea termenului legal peremptoriu pentru motivarea acestei căi de atac.

În aceste condiții și dată fiind eroarea strecurată cu ocazia intabulării dezmembrării în loturi, în sensul omiterii servituții de trecere instituite asupra drumului în favoarea tuturor loturilor rezultate, respectiv top 4084/2/4 care apare intabulat eronat, așadar, în favoarea recurentei pârâte, tribunalul reține că singura concluzie care se poate trage este aceea că unica cale de acces a recurenților reclamanți de la locuința lor înscrisă în CF_ Șoarș, cadastral_ și imobilul proprietatea lor cu nr. top 4084/2/7 este pe terenul proprietatea recurentei pârâte, cu nr. top 4084/2/4 care, de altfel, după cum a învederat expertul în raportul de expertiză, figurează în Cf ca și drum de acces, neputând fi instituit un astfel de drept asupra unor drumuri ipotetice.

1. Relativ la recursul declarat de recurenții reclamanți, Tribunalul reține că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.

Astfel cum corect a reținut prima instanță, legiuitorul român de la 1864, prin art. 616 C.civ., a prevăzut în mod expres cine are calitatea de a solicita instituirea unei servituți de trecere în cazul locului înfundat, și anume proprietarul al cărui loc este înfundat.

În susținerea cererii de recurs supusă analizei de față, recurenții reclamanți au depus înscrisul nou constând în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 870/07.05.2010, din analiza căruia rezultă, conform denumirii sale, natura sa de convenție bilaterală de vânzare-cumpărare.

Or, prin însăși esența sa, acest contract nu are aptitudinea de a transfera dreptul de proprietate de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător, chiar dacă prețul a fost plătit, acesta creând în sarcina părților, două obligații de a face, și anume obligația de a vinde și, respectiv, obligația de a cumpăra bunul pentru care s-a exprimat acordul de voință și care reprezintă obiect al contractului.

P. urmare, în virtutea acestui contract, recurenții reclamanți nu au calitatea de proprietari ai imobilului cu destinația de saivan, fiind numai deținătorii unei creanțe rezultate din obligația promitentului vânzător de a face, respectiv de a proceda la vânzarea acestuia, la un termen ulterior prevăzut în contract.

În aceste condiții, se reține că, în mod corect, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurenților reclamanți cu privire la imobilul menționat, neexistând identitate între aceștia și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.

Față de considerentele expuse cu privire la ambele recursuri și dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., Tribunalul va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de recurenta pârâtă . SRL și de către recurenții reclamanți E. I. și E. A. împotriva sentinței civile nr. 1779 din data de 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria F., pe care o va menține.

Dată fiind soluția ce se va pronunța cu privire la ambele recursuri declarate, față de dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., va respinge cererea recurenților de obligare reciprocă la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, fiecare parte fiind în culpă procesuală cu privire la propria cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de recurenta pârâtă . SRL și de către recurenții reclamanți E. I. și E. A. împotriva sentinței civile nr. 1779 din data de 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria F., pe care o menține.

Respinge cererea recurenților de obligare reciprocă la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședința publică, azi, 02.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

C. D.-P. I. L. V. M.

GREFRIER,

D. A.

Red. IL/Tehnored.AD/10.06.2015-Ex.2

Jud. fond G. B.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul BRAŞOV		Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul BRAŞOV →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul BRAŞOV Revendicare imobiliară. Decizia nr. 191/2015. Tribunalul BRAŞOV Acţiune în constatare. Sentința nr. 56/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul BRAŞOV Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2015. Tribunalul BRAŞOV Prestaţie tabulară. Decizia nr. 832/2014. Tribunalul BRAŞOV Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 619/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul BRAŞOV