Rectificare carte funciară. Decizia nr. 909/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 909/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 909/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 909/R/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. B.
Judecător C. R.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții pârâți G. G. și G. M. în contradictoriu cu intimații reclamanți Ș. G., Ș. G. V. și Ș. Nicușor Ș., intimații pârâți C. G., ., R. G. și S. A., împotriva Sentinței civile nr. 1147/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2014 și ulterior pentru această dată:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1147/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect ,,grănițuire”, ,,rectificare CF”, ,,revendicare”, formulată și precizată de către reclamanții Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș. în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. M., ., S. A., R. G. și C. G..
S-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect ,,grănițuire”, ,,rectificare CF”, ,,revendicare”, din dosarul conexat nr._, formulată de către reclamanții G. G. și G. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., ., R. G. și C. G., și în consecință:
- s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 251, 252/2 și imobilul proprietatea pârâților G. G. și G. M., situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 252/1, conform anexei 12, din raportul de expertiză tehnică nr._/08.05.2012 întocmit de către expert tehnic topograf F. A., avizat de către OCPI B. conform procesului verbal de recepție nr. 127/24.01.2014, care face parte integrantă din prezenta sentință, respectiv varianta III, pe aliniamentul punctelor_-28-30-77;
- s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului proprietatea reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., situat în ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 251, 252/2, de la suprafața de 1799 m2înscrisă în CF, la suprafața reală de 2958 m2;
- au fost obligat pârâții G. G. și G. M. să elibereze reclamanților suprafața de teren ocupată prin mutarea gardului, conform liniei de graniță stabilite mai sus între cele două imobile;
- s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului proprietatea reclamanților G. G. și G. M. din dosarul conexat nr._, situat în ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 252/1, de la suprafața de 1800 m2înscrisă în CF, la suprafața reală de 1436 m2;
- s-au respins restul pretențiilor reclamanților G. G. și G. M. din dosarul conexat nr._ ;
- pârâții G. G. și G. M. au fost obligați să plătească reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș. suma de 3.096 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din extrasul CF pentru informare, (filele 497 - 498), rezultă că imobilul situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 251, 252/2, cu suprafața de 1799 m2, este proprietatea reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., conform înscrierilor efectuate în anii 1996, 1997 și 2010, ca urmare a dezbaterii succesiunii, precum și a unor acte de vânzare – cumpărare.
De asemenea, din extrasul CF pentru informare, (fila 496), rezultă că imobilul situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 252/1, cu suprafața de 1800 m2, este proprietatea pârâților (reclamanți în dosarul conexat nr._ ) G. G. și G. M., conform înscrierii efectuate în anul 2002, urmare a constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Potrivit raportului de expertiză tehnică nr._/08.05.2012 întocmit de către expert tehnic topograf F. A., avizat de către OCPI B. conform procesului verbal de recepție nr. 127/24.01.2014, (filele 479 – 537), cele două imobile ale reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș. și ale pârâților G. G. și G. M. se învecinează pe o latură, privitor la care s-a solicitat instanței stabilirea liniei de graniță.
Imobilul reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., situat în ., se învecinează pe celelalte laturi, potrivit raportului de expertiză, cu imobilele aparținând pârâților .), S. A. și R. G..
De asemenea, imobilul pârâților G. G. și G. M., situat în ., se învecinează pe celelalte laturi, potrivit raportului de expertiză, cu imobilele aparținând pârâților .), C. G. și R. G..
P. întâmpinarea depusă la dosar la fila 178, pârâtul C. G. a învederat instanței faptul că între imobilul proprietatea sa și cel al pârâților G. G. și G. M. ,,nu sunt probleme de grănițuire”.
Ceilalți pârâți, ., S. A., R. G. și C. G., deși au fost legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări în prezenta cauză, atât reclamanții Ș. cât și pârâții G. susținând că în raport cu imobilele acestora nu există litigii privind grănițuirea.
Analizând susținerile părților raportat la probatoriul administrat, privitor la linia de graniță dintre imobilele proprietatea reclamanților Ș. și al pârâților G., instanța a reținut că sunt întemeiate susținerile reclamanților privitoare la limita veche dintre cele două proprietăți, pentru următoarele considerente:
Martorului C. E., pensionar, vecin cu părțile, propus de către reclamant, (fila 47), declară că încă de la vârsta de 15 – 16 ani, cunoaște cele două imobile, întrucât îl vizita pe proprietarul anterior al imobilului deținut de către reclamanți, la care mergea pentru că îl învăța să cânte la vioară, iar acesta îl lăsa să adune struguri. Martorul precizează că de pe atunci, pe vechea linie de graniță dintre cele două imobile era plantată vița de vie, care era întinsă pe sârmă, între cele două proprietăți. De asemenea, se menționează că pârâții G. au construit o casă pe terenul lor, care respectă granița veche, însă, în toamna anului 2011, a observat că vița de vie a rămas pe vechea graniță, dar pârâții G. au construit un alt gard, intrând pe terenul fam. Ș., cu aproximativ 2 m.
În același sens, martorul C. N. P., pensionar, propus de către reclamant, (fila 46), a declarat că în spatele grădinii sale, la aproximativ 50 m se află imobilele părților. Precizează că în anii 1970 – 1980, când stătea la Ohaba, se îngrijea împreună cu tatăl său de grădina fam. Ș., atunci cele două proprietăți fiind despărțite de un gard de nuiele. În prezent, a observat că pârâții G. au intrat aproximativ 3 m pe terenul lui Ș., cu un alt gard, însă la stradă a rămas gardul vechi, construit de către Ș., pe lățimea imobilului.
Martorul propus de către pârâți, P. I., (fila 45), a declarat că are cunoștință de faptul că pârâții G. dețin în satul Ohaba o porțiune de teren având o lățime de 18 m la stradă, însă nu cunoaște aspecte legate de granițele imobilului.
De asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului, (fila 475), a fost identificat gardul construit de către pârâții G., paralel cu casa, pe terenul folosit anterior de către reclamanți, observându-se și trunchiurile vechi de arbori și viță de vie, care în prezent se aflau pe terenul deținut de către pârâții G..
În raportul de expertiză tehnică, în anexele cuprinzând variante de stabilire a graniței, sunt marcate rădăcinile vechi de arbori, (pct. 21, 28, 30), precum și pomii fructiferi, (pct. 25, 23, 32).
Dintre variantele de stabilire a liniei de graniță, propuse de către expert, instanța apreciază că cea cuprinsă în anexa 12, respectiv varianta III, (filele 517 – 522), respectă vechea linie de graniță, întrucât granița dintre cele două imobile este stabilită pe aliniamentul punctelor_-28-30-77, reprezentând pomi fructiferi, rădăcini vechi de arbori, precum și colțul casei pârâților G..
În acest sens, instanța a respins apărările pârâților G., privitoare la faptul că o altă variantă de grănițuire ar fi cea mai echitabilă, după cum recomandă și expertul, raportat la suprafețele înscrise în cartea funciară, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se reține faptul că suprafețele înscrise în cartea funciară nu reprezintă un element esențial în stabilirea liniei de graniță. Întrucât înscrierile din cartea funciară nu garantează suprafața, (art. 32 din Legea nr.7/1996), operațiunea de delimitare a imobilelor vecine nu poate fi determinată numai de suprafețele înscrise în cartea funciară sau de cele ocupate de părți, urmând a se lua în considerare în primul rând semnele vechi de hotar, precum și modificările intervenite de-a lungul timpului, ca urmare a unor acte juridice încheiate între proprietarii imobilelor vecine.
În al doilea rând, după cum se precizează și în răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de părți, (filele 211 – 212), atât reclamanții cât și pârâții au dobândit dreptul de proprietate fără ca în prealabil să se efectueze măsurători în teren. Expertul explică diferențele dintre suprafața deținută în fapt de fiecare parte și cea înscrisă în cartea funciară, printr-o eventuală extindere a gardurilor spre extravilan, precum și prin modificări mai mici ale hotarului dintre vecini, nesesizate de către aceștia, datorită delimitărilor succesive operate în decursul timpului.
Astfel, în memoriul întocmit în anul 1979, (fila 213), cu ocazia dobândirii de către reclamanți a proprietății imobilului, se indică suprafața totală înscrisă în CF, de 1799 m2, operându-se o dezmembrare a terenului, fără ca această dezmembrare să fie înscrisă în CF, însă nici atunci terenul nu a fost măsurat. De asemenea, în vechile evidențe de CF, cele două imobile ale părților apar înscrise cu aceeași suprafață, (respectiv 1799 m2și 1800 m2, filele 72 – 76).
Pentru aceste considerente, urmează a stabili linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 251, 252/2 și imobilul proprietatea pârâților G. G. și G. M., situat în ., ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 252/1, conform anexei 12, din raportul de expertiză tehnică nr._/08.05.2012 întocmit de către expert tehnic topograf F. A., avizat de către OCPI B. conform procesului verbal de recepție nr. 127/24.01.2014, care face parte integrantă din prezenta sentință, respectiv varianta III, pe aliniamentul punctelor_-28-30-77.
Conform măsurătorilor efectuate de către expert, corespunzător variantei alese pentru grănițuire, în varianta propusă, imobilul reclamanților Ș. are o suprafață de 2958 m2, iar cel al pârâților G. de 1436 m2.
În drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, iar prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, iar rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. De asemenea, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.
Potrivit art. 34 din Legea 7/1996, în forma aplicabilă datelor speței, ,,orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-au făcut înscrierile; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului”.
Instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile pct. 4 ale art. 34 din Legea 7/1996, întrucât între situația scriptică și cea faptică a imobilului există discordanțe, în CF fiind indicată suprafața de 1799 m2 pentru reclamanți, iar suprafața reală fiind de 2958 m2, respectiv 1800 m2 pentru pârâți, față de suprafața reală de 1436 m2.
Deoarece acțiunea în rectificarea cărții funciare are ca scop restabilirea concordanței dintre cuprinsul cărții funciare și situația juridică reală a unui imobil, pentru considerentele expuse, instanța a dispus rectificarea suprafeței imobilului proprietatea reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., situat în ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 251, 252/2, de la suprafața de 1799 m2înscrisă în CF, la suprafața reală de 2958 m2, precum și rectificarea suprafeței imobilului proprietatea reclamanților G. G. și G. M. din dosarul conexat nr._, situat în ., înscris în CF nr._ Ș., nr. top. 252/1, de la suprafața de 1800 m2înscrisă în CF, la suprafața reală de 1436 m2.
În drept, instanța a reținut de asemenea, că potrivit art. 480 din vechiul Cod Civil, ,,proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”, text preluat și în Noul Cod Civil, în cuprinsul art. 555. De asemenea, conform art. 563 din Noul Cod Civil, ,,proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”, iar potrivit art. 560 ,,proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Întrucât din probatoriul administrat a rezultat faptul că pârâții, prin construcția ulterioară a gardului, au ocupat o parte din terenul reclamanților, identificată în raportul de expertiză, (fila 492), de aproximativ 278 m2, au fost obligați să elibereze reclamanților suprafața de teren ocupată prin mutarea gardului, conform liniei de graniță stabilite mai sus între cele două imobile.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-au respins restul pretențiilor reclamanților G. din dosarul conexat nr._, privitoare la rectificarea terenului lor conform celor propuse în varianta I a raportului de expertiză, și în consecință și revendicarea de la reclamanții Ș. a terenului în suprafață de 514 m2.
Astfel, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect ,,grănițuire”, ,,rectificare CF”, ,,revendicare”, formulată și precizată de către reclamanții Ș., fiind admisă doar în parte acțiunea civilă având ca obiect ,,grănițuire”, ,,rectificare CF”, ,,revendicare”, formulată de către reclamanții G., din dosarul conexat nr._ .
Întrucât grănițuirea proprietăților a profitat ambelor părți, raportat la dovezile de plată a onorariului expertului, în sumă de 3.192 lei, (filele 52 și 201), pârâții au fost obligați la plata a jumătate din costul expertizei.
De asemenea, în temeiul art. 274, 276 C.pr.civ., față de soluția de admitere a cererii reclamanților, față de dovezile de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanții Ș., (filele 52, 201, 540), pârâții G. G. și G. M. au fost obligați să achite reclamanților Ș. G., Ș. G. V. și Ș. NICUȘOR Ș., în total suma de 3096 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză și onorariu avocat, compensând între părți sumele plătite cu titlu de taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți G. G. și G. M., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul:
A.admiterii în parte a cererii reclamanților Șerbanuță din dosarul cu numărul de mai sus, numai în ceea ce privște stabilirea liniei de graniță dintre proprietățile părților și rectificarea suprafeței de carte funciara și
B.admiterea cererii pârâților din dosarul nr._ conexat dosarului cu numarul de mai sus, si:
- stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea recurenților, imobilul teren cu construcție neînscrisă în CF, înscris în CF 101.875 Ș., top. 252/1, teren și proprietatea pârâților, teren înscris în CF 101.885 Ș., top. 251, 252/2 și respectiv Cad: C1 top. 252/2 Casă, ambele proprietăți situate în satul Ohaba, . Variantei nr. 1, anexa nr. 9 a expertizei efectuate de expert F. A.;
- să se dispună rectificarea suprafeței imobilului teren proprietatea recurenților, din 1.800 mp cât este înscris în CF, în suprafață reală de 2.198 mp, determinată prin măsurare cu mijloace de precizie prin expertiza tehnică judiciară evocată
- să fie obligați pârâții să predea recurenților, în deplină proprietate, posesie și folosință suprafața de 514 mp ocupată fără drept și să respecte îngrădirea terenului care va fi efectuată în baza expertizei tehnice:
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor de la dosar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că hotărârea instanței de fond este vădit greșită, nelegală și netemeinică.
În fapt, proprietatea recurenților și cea a pârâților sunt învecinate pe una dintre laturi. Între recurenți și ceilalți vecini nu sunt litigii ori situații litigioase în legătură cu hotarele proprietății, singurul litigiu cu privire la linia de hotar fiind cel din prezenta cauză.
Starea litigioasă a fost determinată de conduita reclamanților/pârâți Serbănuță și a antecesorilor lor, constând în mutarea repetată a gardului înspre proprietatea antecesorilor recurenților și a recurenților, realizată pe parcursul mai multor ani, acest fapt determinând situația actuală, recurenții deținând un teren cu mult mai mic decât cel înscris în CF iar pârâtii Ș. cu mult mai mult decât suprafața de CF, cu toate că suprafața reală a terenurilor este cu mult mai mare decât cea înscrisă în CF.
Pentru legalizarea unei construcții, în sensul înscrierii ei în CF, construcție edificata în anul 2007, recurenții au efectuat unele măsurători asupra parcelei lor de teren, situație în care au constatat că pârâții au ocupat o suprafață semnificativă de teren, în urmă cu mai mulți ani. Au apelat la autoritățile locale care au manifestat pasivitate, situație în raport cu care au edificat un gard nou, cel existent fiind degradat pe un alt aliniament.
Instanța, preluând integral afirmațiile intimaților reclamanți/pârâți, reține inopozabilitatea suprafețelor de CF, omițând să precizeze că aceasta este valabil pentru toate părțile cauzei, că au mutat gardul cu circa 2,5 mp, omițând să rețină că recurenții au afirrnat și au recunoscut aceasta, prin întâmpinarea depusă, afirmând ca aceasta este un abuz care nu generează drept, reținând că au dobândit prin uzucapiune folosința, omițând că uzucapiunea este un mod legal de dobândire a proprietății, drepturile astfel dobândite fiind opozabile erga omnes, recurenții, proprietari actuali, succesori ai celei uzucapate, bunica, subrogându-se în toate drepturile antecesorilor.
Este de observat că, la data înscrierii în CF și în raport cu planurile existente, cele doua parcele sunt aproape egale. Suprafețele cumulate au în realitate o suprafață rnai mare, astfel cum a stabilit expertul, ceea ce presupune că plusul de suprafață trebuie atribuit ambelor parcele.
Recurenții arată în continuare că prin hotărâre se procedează la micșorarea parcelei lor cu 364 mp {1.800 mp – 1.438 mp) si se majorează suprafaț parcelei intimaților reclamanti/pârâți cu 1.159 mp, dublându-se aproape .> Conduita recurenților, de mutare a gardului, în condițiile arătate, nu este un act abuziv, samavolnic, cum se reține ci o reacție la activitatea desfășurata de antecesorii intimaților și de aceștia, de mutare succesivă a gardului, prin aceasta ocupându-se teren din ., suprafața ei fiind serios diminuată. Cu privire la acest aspect instanța nu se pronunță, privind doar susținerile intimaților, omițându-le integral pe ale recurenților, omițând și toate circumstanțele reale, de necontestat.
Referirile la depozițiile martorilor nu pot genera concluzia instanței, aceștia relatând situația gardului de la momentul indicat de ei, iar nu linia de hotar reală, normală, dintre cele două proprietăți, iar vița de vie și rădăcinile de copaci nu au avut nimic comun cu linia de hotar, fiind situate pe un aliniament străin liniei de hotar. Acest fapt a fost constatat la fața locului dar nu a fost reținut corect.
Aliniamentul actual al gardului - constatat la cercetarea locală prin vizualizarea sa din stradă, prin gard iar nu prin parcurgerea terenului și constatarea aspectelor afirmate de recurenți, care se putea realiza numai prin deplasare în spatele parcelei (fapt refuzat) - nu este conform situației legale, aliniamentul legal fiind cel indicat de expert.
În varianta solicitată de recurenți, Varianta 1, anexa 9 din expertiză, cea conform suprafețelor din CF, care trebuie respectate, raportul lor neputând fi modificat recurenții susțin că trebuie să dețină 2.198 mp iar pârâții 2.196 mp. Aceasta este singura variantă justă, echitabilă, de stabilire a liniei de hotar.
În aceste condiții se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul pct. 101 - 102 din Varianta 1 a raportului de expertiză, revendicarea purtând asupra suprafeței de 514 mp (2.198 mp – 1.684 mp).
P. această variantă:
- se respectă dreptul fiecăreia dintre părți asupra terenului;
- suprafețele parcelelor sunt pentru fiecare dintre părți, în mod egal, mai mari decât acelea înscrise în CF;
- plusul de suprafață se repartizează proporțional între cele două proprietăți învecinate, în mod egal;
- se demonstrează adevărul susținerilor recurenților, privind mutarea repetată a gardului, profitându-se de inexistenta unei construcții pe linia de hotar și existența construcției pârâților/reclamanți Ș. pe linia de hotar în partea opusă;
- se asigură exercitarea legală a drepturilor de proprietate.
În oricare altă situație, susțin recurenții, . iar cea a vecinilor se majorează nejustificat de mult, ceea ce este inadmisibil în condițiile existenței unui plus semnificativ de suprafață, nejustificându-se diminuarea suprafeței terenului lor cu o suprafață considerabilă, de 364 mp și majorarea suprafeței parcelei intimaților cu 1.159 mp, aproape dublu. Micșorarea suprafetei recurenților ar fi fost justificată numai în situația unui deficit de suprafață nu și în aceea a unui surplus semnificativ.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 27 a dosarului, intimații reclamanți SERBANUTA G., SERBANUTA G. V. și SERBANUTA N. S. au solicitat respingerea recursului formulat de pârâții G. G. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 1147/29 mai 2014, pronunțată de Judecătoria F., menținerea acesteia fiind temeinica și legală, motivat de faptul că, în prezentul recurs s-a solicitat rectificarea suprafeței, în condițiile în care recurenții au fost cei care au distrus gardul împrejmuitor, au ocupat abuziv o anumită suprafață, pe care intimații au avut-o în posesie de mulți ani - aceeași peste 50 de ani - și asupra căreia nu au exercitat posesia publică, pașnică, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, abuzul neputând să fie un izvor de drept.
Această suprafață a fost înscrisă în evidențele fiscale la numele intimaților reclamanți, conform certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice eliberat la data de 21.11.2011, sub nr. 2842 de . suprafața de 2.906 mp pentru care au achitat ani la rând taxe și impozite, deși în CF, suprafața înscrisă este mai mică, însă potrivit planului cadastral, suprafața reală deținută este cea mai sus arătată.
P. abuz, recurenții au dărâmat gardul despărțitor (vecinătatea) și au ocupat o suprafață, astfel că nu pot solicita rectificarea suprafeței de carte funciară.
Abuzul de drept constând în distrugerea gardului despărțitor, mutarea semnelor de hotar, tăierea viței-de-vie care era amplasată pe gardul despărțitor, acte reținute de instanța de fond, fac recursul inadmisibil.
Cu privire la declarațiile martorilor audiați în dosarul de fond, aceștia au relatat pe larg situația gardului la momentul audierii lor, aspect care a fost constatat și la cercetarea locală prin vizualizarea sa din . parcurgerea terenului.
Recursul este legal timbrat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
P. acțiunea in grănițuire se urmărește reconstituirea hotarului real dintre două fonduri, împrejurare care presupune și cercetarea semnelor vizibile de hotar. P. operațiunea de grănițuire se urmărește delimitarea proprietăților învecinate, prin semne exterioare și vizibile, ea constituindu-se într-o obligație reciprocă a proprietăților a două fonduri vecine.
Intimații reclamanți au invocat existența unei vechi linii de hotar, confirmată de martorii audiați în cauză de instanța de fond și de expertul desemnat în cauză, care a identificat pe traseul acesteia vechi semne de hotar – pomi fructiferi și rădăcini ai unor pomi fructiferi (f. 66 dos. fond, vol. I). De asemenea, expertul a constatat că linia veche de hotar dintre proprietățile părților, invocată de reclamanți se suprapune în mare parte cu aliniamentul din planul cadastral, trasând linia de graniță, în varianta adoptată de instanța de fond (varianta nr. III), potrivit semnelor vechi de hotar (f. 79 dos. fond vol. I). Linia de graniță trasată pe aliniamentul planului cadastral – varianta nr. II – trecea prin construcția neintabulată, edificată de recurenți (f. 80 dos fond vol. I).
Expertul a constatat faptul că suprafața totală de carte funciară a imobilelor proprietatea părților este de 3.599 mp iar suprafața măsurată a acestora este de 4.394 mp, cu 795 mp mai mare. Expertul a explicat această diferență de teren în plus prin răspunsul la obiecțiuni, arătând că poate proveni ca urmare a extinderii în timp a gardurilor spre terenul extravilan din partea de vest a imobilelor în litigiu iar o parte mai mică, nesesizată de vecini, pe hotarul comun cu aceștia, datorată delimitărilor succesive, în decursul timpului de la prima înscriere în cartea funciară și până în prezent (f. 211 dos. fond, vol. II).
Mai mult decât atât, expertul a mai arătat că terenul reclamanților nu a fost măsurat la data cumpărării, iar în ceea ce privește terenul pârâților, aceștia l-au obținut prin uzucapiune, în temeiul sentinței civile nr. 802/22.05.2002 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr. 1087/2002, fără să se fi efectuat o expertiză tehnică pentru identificarea și măsurarea terenului.
Martorii audiați în cauză, au declarat că în anii 1970 – 1980 pârâții G. au intrat pe terenul reclamanților Ș. construind un gard din plasă, că pârâții G. au intrat aproximativ 3 metri pe terenul aparținând reclamanților Ș. (f. 46 dos. fond vol. I), că linia de graniță era delimitată de o sârmă pe care se afla vița de vie, în prezent vița de vie fiind vizibilă pe acest aliniament, iar pârâții au intrat pe terenul reclamanților cu aproximativ 2 metri însă au construit casa respectând vechiul aliniament (f. 47 dos. fond vol. I).
Judecătorul fondului s-a deplasat la fața locului, unde a constatat că, în prezent gardul despărțitor dintre imobilele părților se află la o distanță de 2,5 m, paralel cu casa pârâților iar terenul de aproximativ 2,5 m lățime, situat între casa pârâților și gardul despărțitor este folosit de pârâții G.. Instanța a mai observat trunchiurile vechi de arbori și vița-de-vie despre care reclamanții au susținut că au fost plantați pe vechea graniță, aceste plantații fiind situate în interiorul terenului folosit de pârâți (f. 475 dos. fond, vol. III).
Nicio consemnare în procesul verbal de cercetare la fața locului nu confirmă susținerea recurenților în sensul că cercetarea locală s-a realizat prin vizualizarea din stradă, prin gard iar nu prin parcurgerea terenului.
Procesul verbal de cercetare la fața locului reprezintă un act autentic iar aspectele consemnate în conținutul acestuia, constatările judecătorului menționate în cuprinsul său fac dovada până la înscrierea în fals, procedură care nu a fost invocată de către recurenți.
Susținerile recurenților pârâți, relative la mutarea succesivă a gardului de către antecesorii reclamanților, acțiune care ar fi cauzat reacția recurenților pârâți de restabilire a situației prin mutarea la loc a acestor garduri, nu a fost confirmată de probele administrate în cauză, martorii audiați declarând că pârâții au fost cei care mutând gardul, au încălcat vechiul aliniament dat de semnele vechi de hotar (copacii și vița – de – vie). Martorii au arătat că toate împrejurările declarate le-au cunoscut și le-au perceput în mod direct (unul lucrând în perioada respectivă terenul autorului reclamanților iar altul vizitându-l des pe acesta), astfel că susținerile recurenților în sensul că declarațiile acestora ar trebui ignorate nu au nici un suport legal.
În ceea ce privește varianta de grănițuire solicitată de recurenții pârâți – varianta nr. I – potrivit suprafețelor de carte funciară, cu atribuirea plusului de teren ambelor parcele, instanța reține că înscrierile în cartea funciară nu garantează suprafața (art. 33 din D.L. nr. 115/1938, art. 32 din Legea nr. 7/1996 și art. 900 alin. 1 din noul Cod civil), în operațiunea de delimitare a imobilelor limitrofe nefiind definitorii și hotărâtoare suprafețele de teren ocupate de părți sau suprafețele înscrise în cartea funciară.
Acțiunea în grănițuire nu presupune stabilirea traseului liniei de hotar potrivit unei „variante juste, echitabile”.
Trasarea liniei de graniță ținând cont de suprafețele de carte funciară ale părților nu este viabilă, câtă vreme acțiunea fondată pe prevederile art. 584 cod civil nu permite judecătorului a trece peste probele care atestă situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel existent inițial.
Or, din moment ce s-au identificat semne vechi de hotar, s-a probat existența acestora iar aliniamentul vechi se suprapune în cea mai mare parte pe traseul dat de planul cadastral, martorii audiați în cauză au confirmat existența vechiului aliniament și mutarea gardului de către pârâți, toate raportate la faptul că suprafețele deținute de părți nu au fost măsurate la momentul dobândirii drepturilor lor asupra parcelelor limitrofe, în mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar ținând cont de vechile semne de hotar – potrivit variantei III a raportului de expertiză – interpretând și coroborând în mod judicios probele administrate în cauză.
Faptul că recurenții pârâți au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu împiedică grănițuirea proprietății lor de terenurile limitrofe și nici rectificarea suprafeței de carte funciară, în contextul în care terenul uzucapat aferent nr. top 252/1 nu a fost delimitat și măsurat cu ocazia soluționării cererii pârâților privind constatarea dobândirii dreptului lor de proprietate prin uzucapiune. Chiar dacă dreptul de proprietate al pârâților este opozabil reclamanților ca urmare a înscrierii lui în cartea funciară, întinderea și limitele acestei parcele nu sunt aspecte care să fi fost lămurite într-un litigiu opozabil și reclamanților.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de recurenții pârâți G. G. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 1147/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria F. va fi respins iar sentința civilă recurată va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții pârâți G. G. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 1147/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2014.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. B. | Judecător, C. R. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. CR/12.06.2015
Tehnored. NC/15.06.2015
Jud. fond PMG
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 706/2014. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 935/2014.... → |
|---|
