Rectificare carte funciară. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 272/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
Ședința publică de la data de 25.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR N. F.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul I. F. V. împotriva Deciziei Civile nr. 1572 pronunțată la data de 14.06.2012 de Judecătoria Zărnești și a Încheierii de ședință din data de 09.09.2010 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. 766/272/ 2010 și a Deciziei Civile nr. 818/R pronunțată la data de 14.06.2012 de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. A. G. și intimații pârâți C. L. ORĂȘTIE prin reprezentant legal, M. ORĂȘTIE prin reprezentant legal, având ca obiect „rectificare carte funciară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, revizuentul, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 25 din dosar și intimata reclamantă, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 19 din dosar, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Revizuentul I. F. V., prin avocat, depune la dosar notă de ședință însoțită de copie set înscrisuri.
Dând lămuriri instanței, apărătorul revizuentului arată că, inițial clientul său a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1572 pronunțată la data de 14.06.2012 de Judecătoria Zărnești și ulterior, în motivarea cererii, a înțeles să formuleze cerere de revizuire și împotriva Încheierii de ședință din data de 09.09.2010 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. 766/272/ 2010 și a deciziei civile nr. 818/R pronunțată la data de 14.06.2012 de Tribunalul Brasov în dosarul nr._, apreciind că acestea ar trebui judecate împreună, însă, la acest termen de judecată apreciază că s-ar impune disjungerea dosarelor.
Arată că, prin Încheierea de ședință din data de 09.09.2010 s-a respins cererea de intervenție formulată de acesta iar prin sentința civilă nr.1573/30.06.2011 s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta R. A.-G., în contradictoriu cu pârâții C. L. Orăștie și M. Orăștie, prin Primar.
Tribunalul, față de dispozițiile art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă, invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire îndreptată asupra Încheierii de ședință pronunțată la 09.09.2010 de Judecătoria Orăștie și împotriva Deciziei Civile numărul 1572/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnesti în dosarul nr._ și necesitatea disjungerii cererii de revizuire în ceea ce privește cele două acte anterior evocate.
Revizuentul, prin avocat, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brasov și declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire având ca obiect încheierea pronunțată de Judecătoria Orăștie la data de 09.09.2010 și sentința civilă nr. 1573/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._, în favoarea Judecătoriei Zărnești.
Intimata reclamantă, prin avocat, având cuvântul pe excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, arată că „revizuentul numai în motivare a arătat că nu este mulțumit” și solicită respingerea cererii de disjungere, ca neîntemeiată.
Tribunalul, în temeiul dispozitiilor art. 165 Cod procedura civilă dispune disjungerea cererii de revizuire împotriva Încheierii de ședință pronunțată la 09.09.2010 de Judecătoria Orăștie și împotriva Deciziei Civile numărul 1572/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnesti în dosarul nr._ și rămane în pronunțare pe exceptia necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire împotriva celor două acte de procedură.
Revizuentul, prin avocat, arată că a depus la dosarul cauzei cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civilă .
Tribunalul pune în discuția părților cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civilă, formulată de revizuent.
Revizuentul, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare a prezentei cauze, față de dispozițiile art. 244 pct.1 Cod procedura civilă.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea cererii, având în vedere că acesta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 244 pct.1 Cod procedura civilă.
Relativ la cererea de suspendare a prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedura civilă, formulată de revizuentul I. F. V., instanța constată că, indiferent de soluția ce se va pronunța, acesta nu poate avea o influentă asupra cererii de revizuire ce face obiectul prezentei cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, respinge cererea de suspendare a cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții pentru a propune probe.
Revizuentul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv a celor aflate la dosarul cauzei.
Intimata, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv a celor aflate la dosarul cauzei.
Tribunalul pune în discuție admisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul I. F. V., împotriva Deciziei civile nr. 818/R pronunțată de Tribunalul B. la data de 14.06.2012, în dosarul_ .
Revizuentul, prin avocat, pune concluzii de admisibilitate a cererii de revizuire.
Intimata, prin avocat, solicită instanței constarea inadmisibilității cererii de revizuire, hotărârea a cărei revizuire se solicită neîncadrându-se în condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 2 și 6 Cod procedura civilă, după care, depune concluzii scrise, notă de cheltuieli și chitanțele nr. 4/24.08.2012 și 13/25.10.2012 reprezentând onorariu avocat, în cuantum total de 10.000 lei.
Revizuentul, prin avocat, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură civilă și al dispozițiilor art. 127 și art. 131 din Statutul Profesiei de Avocat, solicită instanței limitarea onorariului de avocat, apreciindu-l excesiv.
Intimata, prin avocat, arată că a fost prezentă la trei termen și s-a deplasat dintr-un alt județ, onorariul fiind justificat în raport de munca depusă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 09.07.2012, sub nr._, astfel după cum a fost precizată și completată prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15.10.2012, revizuentul I. F. V., a solicitat instanței revizuirea următoarelor hotărâri:
- încheierea interlocutorie din 09.09.2010 a Judecătoriei Orăștie pronunțată în dosarul nr._ prin care mi-a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu;
- Sentința civilă nr. 1572/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._ ;
- Decizia civilă nr. 818/R din 14.06.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În expunerea de motive revizuentul a arătat următoarele:
Potrivit art. 255 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierile date în cursul judecății sunt asimilate hotărârilor, acestea fiind supuse în aceeași măsură căii extraordinare de atac a revizuirii în sensul art. 322 Cod procedură civilă.
P. încheierea din data de 9 septembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr._ (dosar reînregistrat ulterior sub nr._ ) a fost respinsă în principiu cererea de intervenție în interes propriu a subsemnatului pentru motivul că „nu am făcut dovada calității de proprietar asupra terenului a cărui rectificare se solicita.
P. încheierea nr. 2697/23.03.2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/1/2010 a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr._ formulată de el, dosarul fiind strămutat la Judecătoria Zărnești, care la 30.06.2011 a pronunțat Sentința nr. 1573/2011, menținută prin Decizia nr. 818/R/2012 a Tribunalului B..
În privința încheierii din 9 septembrie 2010 prin care i-a fost respinsă în principiu cererea de intervenție în interes propriu, își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C.pr.civ. în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute prin aceasta. In acest mod a fost privat de dreptul la o judecată echitabilă și de dreptul la un proces efectiv prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului.
Motivarea respingerii cererii sale „în principiu” în sensul că nu ar fi făcut dovada calității de proprietar asupra terenului a cărui rectificare s-a solicitat prin acțiunea introductivă este în afara cadrului de reglementare a cererii de intervenție în interes propriu, care nu cuprinde asemenea rigori.
Iar pe de altă parte „rectificarea unui teren” ca noțiune juridică nu există, deci motivarea acestei încheieri este complet în afara legii.
Elocvent este dispozitivul Sentinței nr. 1573/2011 a Judecătoriei Zărnești care conține numele său și referiri concrete la el și la proprietățile sale construcții situate pe terenul din C.F. 5089/1 Orăștie proprietate de stat, care se constată prin aceeași sentință că sunt situate pe parcele din terenul reclamantei, or toate aceste referiri și dispoziții au fost făcute și respectiv date fără ca el să fi avut posibilitatea de a se apăra în proces deși avea tot interesul să se apere.
Sentința nr. 1573/2011 este lovită de nulitate în sensul art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, tot pentru motivul că nu conține pronunțare cu privire la petitul cererii sale de intervenție, aceasta în condițiile în care ar fi fost primit în proces prin încheierea din 09.09.2010 spre a se apăra și a-i apăra dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate pe teren de stat și mutate în mod ilegal pe terenul atribuit reclamantei printr-o expertiză efectuată de asemenea în mod ilegal.
De asemenea, în sensul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. și al art. 129 alin.6 din Codul de procedură civilă, prin Sentința nr. 1573/2011 Judecătoria Zărnești s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut prin cererea introductivă de instanță. Nici una din dispozițiile cuprinse în dispozitivul sentinței primei instanțe nu se regăsește în petitul acțiunii formulată de reclamantă.
Decizia pronunțată în recurs este criticabilă tot sub aspectul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C.pr.civ., în sensul că nici prin aceasta nu s-a dispus asupra fondului cererii sale de intervenție în interes propriu, ci practic aceasta nu a fost judecată deloc de niciuna din instanțe, de fond sau recurs, ci doar s-a încercat a se da aparență de legalitate motivării încheierii din 09.09.2010 a Judecătoriei Orăștie în sensul că ar fi trebuit să-și dovedească calitatea de
proprietar asupra „terenului a cărui rectificare s-a solicitat” (care?) pentru a putea interveni în proces, adică o inepție greu de imaginat.
Critic încheierea, sentința și decizia atacate si pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 6 C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art. 3 pct. 81 din H.G. 34/2009 și ale art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la data pronunțării Sentinței nr. 1573/2011 a Judecătoriei Zărnești si a Deciziei 818/R/2012 a Tribunalului B..
Statul român proprietar tabular nu a fost citat prin Ministerul Finanțelor Publice astfel cum impun textele citate și nu a fost aparat deloc în cauză. A invocat acest lucru prin cererea de recurs, dar nu a făcut obiectul analizei instanței de recurs.
Pentru motivele de mai sus solicită admiterea cererii de revizuire, a se dispune revizuirea încheierii din 09.09.2010 a Judecătoriei Orăștie în sensul de a fi admisă în principiu cererea sa de intervenție și a se dispune rejudecarea cauzei începând de la judecata în primă instanță.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a confirmat interesul în cauză prin admiterea cererii de strămutare după data la care îi fusese respinsă cererea de intervenție. Motivarea din Decizia 818/R/2012 a Tribunalului B. cum că Înalta Curte de Casație și Justiție prin menținerea actelor procedurale ar fi confirmat și încheierea din 09.09.2010 este de asemenea în afara legii, întrucât pe de o parte instanța supremă nu avea competență materială să se pronunțe în cauză asupra problemelor de fond ale cauzelor strămutate, ci încheierile de ședință sunt asimilate hotărârilor potrivit Codului de procedură civilă, deci acestea puteau fi cenzurate doar de instanțele competente în căile de atac, iar pe de altă parte actele procedurale menținute de instanța supremă nu sunt nici încheierile și nici hotărârile pronunțate care nu au caracter de acte procedurale, ci de acte administrative jurisdicționale de autoritate.
Solicită totodată a se dispune disjungerea cererii de revizuire și judecarea separată a cererii de revizuire îndreptată împotriva încheierii din 09.09.2010 și a Sentinței nr. 1573/2011 de către Judecătoria Zărnești, iar a cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 818/R/2012 de către Tribunalul B..
Solicită a se dispune suspendarea judecării dosarului nr._ al Tribunalului B. până la soluționarea cererii de revizuire a Încheierii din 09.09.2010 și a Sentinței nr. 1573/2011 a Judecătoriei Zărnești potrivit art. 244 pct. l Cod procedură civilă.
Precizează că a luat cunoștință de Decizia nr. 818/R/2012 doar în data de 04.10.2012 când i-a fost comunicată prin poștă, iar aceasta există ca act administrativ jurisdicțional doar din 24.09.2012 când a fost motivată și redactată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 2 și 6 C.pr.civ.
P. cererea de revizuire formulată, revizuentul nu a solicitat administrarea de probe.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În calea extraordinară de atac au depus întâmpinări intimații M. ORĂȘTIE și C. L. AL MUNICIPIULUI ORĂȘTIE și R. A. G., solicitând respingerea cererii de revizuire, ca fiind netemeinică, nelegală și inadmisibilă.
În cuprinsul întâmpinărilor depuse, intimații au expus detaliat motivele pentru care consideră cererea de revizuire formulată de revizuent ca fiind netemeinică, nelegală și inadmisibilă.
La termenul de judecată de la data de 25.02.2013, instanța din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 și 159 alin. 4 și art. 323 alin. 1 C.pr.civ. a invocat și pus în discuția părților excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire îndreptată asupra Încheierii de ședință pronunțată la 09.09.2010 de
Judecătoria Orăștie și împotriva Sentinței civile numărul 1572/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnesti în dosarul nr._, precum și necesitatea disjungerii cererii de revizuire în ceea ce cele două hotărâri evocate.
Ca urmare a disjungerii și admiterii excepției de necompetență materială în ceea ce privește revizuirea încheierii interlocutori din 09.09.2010 a Judecătoriei Orăștie pronunțată în dosarul nr._ și a Sentinței civile nr. 1572/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, revizuirea celor două hotărâri a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Zărnești.
La același termen de judecată, instanța a pus în discuție cererea de suspendare a judecății cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., formulată de revizuent, această cerere fiind respinsă, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.
În ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei civile nr. nr. 818/R din 14.06.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, tot la termenul de judecată de la data de 25.02.2012, instanța de recurs, față de prevederile art. 326 alin. 1 C.pr.civ. și în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 C.pr.civ. a pus în discuție admisibilitatea revizuirii acestei decizii.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuent, în raport cu motivele de revizuire invocate de revizuent, instanța constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 818/R, pronunțată de Tribunalul B. la data de 14.06.2012, în dosarul nr._, instanța a respins recursul declarat de recurentul -terț care a formulat cerere de intervenție în contradictoriu cu intimata - reclamantă R. A. G. și în contradictoriu cu pârâții C. L. ORĂȘTIE și M. ORĂȘTIE prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1573/30.06.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești și a încheierilor de ședință din 09.09.2010 și 15.03.2011, pronunțate de Judecătoria Orăștie în dos. civ. nr._, pe care le-a menținut.
P. aceeași decizie recurentul a fost obligat să plătească intimatei - reclamante R. A. G. suma de 12.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a decide conform celor arătate Tribunalul B., analizând hotărârile atacate raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut:
P. încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 23.03.2011 în dosarul civil nr._/1/2010 s-a admis cererea de strămutare formulată de recurent cu privire la dosarul nr._ al Judecătoriei Orăștie și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Zărnești cu păstrarea actelor de procedură. (fila 248 din dosar de fond).
P. urmare, încheierile din 09.09.2010 și 15.03.2011 prin care au fost respinse în principiu cererile de intervenție formulate de recurent au fost păstrate de Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care nu putem considera de plano că partea nu a beneficiat de o judecată efectivă și echitabilă a acestor cereri. De altfel, în cuprinsul motivelor de recurs nu s-a precizat în ce a constat încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocate de parte, iar din analiza încheierilor atacate rezultă că cererile de intervenție au fost puse în discuția contradictorie a părților în condiții de procedură legal îndeplinită, una dintre acestea chiar în prezența apărătorului ales al persoanei care dorea să intervină în proces. Totodată constatăm că pronunțarea asupra acestor cereri s-a făcut după ascultarea părților și a celui care intervine, conform dispozițiilor art. 52 Cod procedură civilă.
Chiar dacă actele de procedură au fost păstrate de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a avut posibilitatea să critice soluțiile adoptate prin cele două încheieri conform art. 52 alin. 2 Cod procedură civilă, odată cu fondul.
În ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea de intervenție în interes propriu constatăm că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins în principiu această
cerere, reținând că recurentul nu a făcut dovada calității de proprietar asupra terenului pentru care se solicită rectificarea cărții funciare în speță. (fila 83).
Conform art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, intervenția fiind în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său.
În speță persoana care a formulat cererea nu a invocat un drept al său asupra terenului în litigiu, ci a solicitat respingerea acțiunii de rectificare de carte funciară formulată de reclamantă ca fiind tardivă, inadmisibilă și nefondată și constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise de un terț în favoarea reclamantei (fila 43).
Ori, prin cererea de intervenție principală, cel care intervine trebuie să urmărească realizarea sau conservarea unui drept al său, cu alte cuvinte să tindă să obțină pentru sine, cel puțin în parte, obiectul procesului. În cauză nu s-a formulat o astfel de cerere, obiectul acțiunii principale fiind rectificarea de carte funciară, iar cel al intervenției fiind constatarea nulității titlului reclamantului, fără ca terțul să exhibe un titlu cu privire la terenul ce face obiectul procesului.
Mai mult decât atât, o condiție de formă a cererii de interes propriu ce rezultă din dispozițiile art. 50 alin. 1 Cod procedură civilă este aceea ca aceasta să fie formulată sub forma cererii de chemare în judecată potrivit art. 112 Cod procedură civilă și să fie îndreptată împotriva ambelor părți din proces. În cazul de față însă, cererea este îndreptată doar împotriva reclamantei și nu poate fi soluționată în lipsa emitentului actului a cărui nulitate se cere, respectiv Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Hunedoara care nu putea fi chemată în judecată în această etapă procesuală printr-o cerere de intervenție.
Chiar dacă recurentul a justificat interesul în promovarea acestei cereri prin împrejurarea că este proprietarul Cabanei Poienița înscrisă în cartea funciară din care face parte și terenul în litigiu, acesta nu a afirmat și un drept asupra acelui teren, nefiind îndeplinite astfel în mod cumulativ condițiile de exercițiu ale acțiunii civile. Afirmarea existenței unui drept subiectiv civil cu privire la acel teren s-a realizat în cadrul unui alt proces promovat de recurent, care face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Hunedoara, dar judecata acestuia este suspendată până la soluționarea prezentei pricinii, astfel cum a arătat însuși recurentul. P. urmare dreptul pe care l-ar fi putut pretinde în acest proces nici nu este actual.
Cu privire la cererea de intervenție în interesul pârâului C. L. Orăștie considerăm că și aceasta a fost respinsă în mod corect de către prima instanță prin încheierea din 15.03.2012 deoarece aceasta vine în contradicție cu poziția procesuală exprimată pe parcursul procesului de către pârât.
Astfel, intimatul pârât C. L. al Municipiului Orăștie a arătat prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată a reclamantei că nu se opune admiterii acțiunii (fila 9), iar prin întâmpinările la cererile de intervenție promovate de recurent a solicitat respingerea acestora arătând că cererea de intervenție accesorie este contrară dispozițiilor art. 53 Cod procedură civilă,nefiind în interesul părții în favoarea căreia s-a făcut. (filele 78-82 și 154 din dosarul de fond).
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 49 alin. 3 Cod procedură civilă, intervenția este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
P. urmare, reținem că intervenția accesorie are un scop limitat întrucât intervenientul accesoriu tinde prin apărările pe care le face ca soluția în proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit. Nu se poate admite astfel ca poziția procesuală a intervenientului accesoriu să fie contrară celei exprimate de persoana în interesul căreia intervine. În același sens sunt și dispozițiile art. 54 Cod procedură civilă, potrivit căreia,
cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părții în folosul căreia intervine.
Menționăm că toate celelalte motive de recurs invocate de recurentul terț care a formulat cereri de intervenție I. F. V. se referă la soluția pronunțată pe fondul cauzei care poate fi criticată doar de persoanele care au avut calitatea de părți.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva încheierilor de ședință din 09.09.2010 și 15.03.2011 pronunțate de Judecătoria Orăștie în dosarul civil nr._ .
Pe cale de consecință, a respins și recursul declarat de recurentul - terț I. F. V. împotriva sentinței civile nr. 1573/2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești în același dosar, întrucât acest recurs putea fi promovat numai dacă se dispunea modificarea soluțiilor pronunțate de prima instanță cu privire la admisibilitatea cererilor de intervenție, iar recurentul ar fi obținut calitatea de intervenient principal sau accesoriu în cauză, conform art. 58 Cod procedură civilă.
Cu alte cuvinte, soluția pronunțată pe fondul cauzei putea fi criticată doar de către părțile din proces, iar recurentul nu a dobândit această calitate din moment ce i-au fost respinse în principiu cererile de intervenție formulate.
În consecință, în acest context nu pot fi analizate motivele de recurs care vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu au art. 316 Cod procedură civilă, recurentul a fost obligat să plătească intimatei - reclamante suma de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul apărătorului ales.
Din analiza deciziei supusă revizuirii prin cererea formulată de revizuent rezută în mod indubitabil că instanța de recurs nu a evocat fondul menținând hotărârea primei instanțe, pe baza probelor administrate în fața acesteia.
Conform art. 322 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale acestui articol.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire a unei hotărâri dată de o instanță de recurs se impune ca hotărârea să evoce fondul.
O hotărâre a instanței de recurs evocă fondul atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reținere conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ. sau, în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi și care au determinat modificarea hotărârii primei instanțe.
În speță, decizia a cărei revizuire se cere, nu evocă fondul, nefiind pronunțată după casarea cu reținere, ori pe baza unor înscrisuri noi administrate în recurs și care au fost determinante în pronunțarea soluției, astfel că cerințele art. 322 C.pr.civ. nu sunt îndeplinite și în consecință cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, conform dispozitivului.
Reținând culpa procesuală a revizuentului, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.civ., acesta va fi obligat să îi plătească intimatei R. A. G., cheltuielile de judecată avansate de către acesta în cauză, reprezentând onorariul de avocat, proporțional cu activitatea prestată de avocatul ales, considerând că suma de 2.500 lei, este echitabilă raportat la activitatea prestată de respectivul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul I. F. V., domiciliat în mun. or. Orăștie, .. 11 A, jud. A., împotriva Deciziei civile nr. 818/R pronunțată de Tribunalul B. la data de 14.06.2012, în dosarul_ .
Obligă revizuentul să plătească intimatei R. A. G., suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. pentru M. B. pentru N. F.
semnează Președinte Instanță semnează Președinte Instanță
A. N. M. A. N. M.
GREFIER,
L. P.
Red. D.M./25.07.2013
Tehnored. L.P./29.07.2013
2 exemplare
| ← Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Decizia nr.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul... → |
|---|
