Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 59/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/.> Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. S. M.
Judecător D. O. P.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de apelanta creditoare C. I. S. în contradictoriu cu intimații debitori . B. și M. B. prin P., împotriva sentinței civile numărul_/2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect autorizarea executării obligației de a face (art. 580 ind.2 C.p.c.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 12.02.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/04.10.2012, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul M. B. prin P..
A respins acțiunea formulată de reclamanta C. I. S., domiciliată în B., ., . cu pârâții . B., cu sediul în B., . nr.29 și M. B. prin P., cu sediul pe ., ca inadmisibilă.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului M. B. prin P. cheltuielile de judecată efectuate în proces cu onorariul avocatului A. I. Terța, de 620 lei conform ordinului de plată 124/16 01 2012-Trezoreria Operativă Mun.B..
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. B., văzând art.137 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă, acesta fiind parte în cauza_, în care s-a pronunțat decizia reprezentând titlu executoriu.
În soluționarea acțiunii reclamantei, instanța are în vedere dispozițiile art.580 ind.2 Cod procedură civilă conform cărora „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.”
În ce privește noțiunea de “obligație”, prin aceasta se înțelege raportul juridic civil in temeiul căruia una dintre părți, numit creditor, pretinde celeilalte părți, numita debitor, sa dea, sa facă sau sa nu facă ceva. Obligația mai poate desemna datoria pe care o are debitorul, in cadrul unui raport juridic de obligații, de a săvârși fata de creditor o prestație determinată (a da, a face, a nu face), prestație care constituie obiectul dreptului de creanță al creditorului. Teoria generala a obligațiilor definește termenul de obligație atât în sens larg, cât și în sens restrâns. În sens larg, prin obligație se înțelege raportul juridic în conținutul căruia intră dreptul creditorului de a cere debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva, în caz de neexecutare de bunăvoie, având posibilitatea de a apela la forța de constrângere a statului.
După obiectul lor, obligațiile se subdivid în obligații de a da, de a face și de a nu face. Aceasta reprezintă o clasificare tradiționala și are în vedere obiectul fiecărei obligații. Obligația de a da consta in îndatorirea debitorului de a transfera sau de a constitui, în folosul creditorului, un drept real asupra unui lucru. Este necesar ca debitorul să fie titularul dreptului real respectiv și să aibă capacitatea de a înstrăina. Obligația de a face este îndatorirea debitorului de a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii. Această obligație poate fi instantanee, când se executa dintr-o data sau succesiva, adică se execută în timp.
Obligația de a face în funcție de conținutul ei poate fi una intuitu personae, astfel aceasta presupune o activitate proprie a debitorului și nu este susceptibilă de executare silită în natură, creditorul, în cazul în care pretenția sa ar fi fondată, având dreptul doar de a cere daune. Fiind intuitu personae, obligația poate fi executată doar de către debitor.
Cercetând titlul executoriu se constată că s-a admis recursul declarat de recurenta reclamanta C. I. S., împotriva sentinței civile nr.7839/09.07.2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta C. I.I. S., domiciliata în mun. B., . jud. B., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în B., . nr.29 și cu M. B. prin P., a fost obligată pârâta . B. sa încheie contract de vânzare – cumpărare cu reclamanta, asupra locuinței situate în B., ., înscris în CF nr.8933 B., pe care îl deține în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. 1960/05.04.2005. (fila 54 verso).
P. urmare, obligația ce a luat naștere în sarcina debitoarei . B., este una de a face intuitu personae. D. acesta poate încheia contractul în baza titlului executoriu invocat.
P. prisma considerentelor arătate, se concluzionează că nu poate fi autorizată creditoarea să încheie contractul, respectiv să aducă la îndeplinire obligația debitoarei ., aceea de a vinde.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul M. B. prin P..
Va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. I. S. în contradictoriu cu pârâții . B. și M. B. prin P. ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta să plătească pârâtului M. B. prin P. cheltuielile de judecată efectuate în proces cu onorariul avocatului A. I. Terța, de 620 lei conform ordinului de plată 124/16 01 2012-Trezoreria Operativă Mun. B.. (fila 327 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea C. I. S., care a solicitat schimbarea sa în tot și, pe fond, admiterea cererii pentru următoarele motive:
1. instanța a aplicat greșit legea prin stabilirea greșita a stării de fapt;
2. instanța nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea art. 580 ind.3 alin.1-4 C.pr.civ., în sensul constrângerii debitorilor la îndeplinirea obligației prin aplicarea unei amenzi civile de la 20 la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a arătat că instanța a respins în mod greșit acțiunea, motivând soluția doar în baza art.580 ind.2 C.proc.civ., fără să mai analizeze celalalt petit în temeiul art.580 ind.3 alin 1-4 C.proc.civ. În baza 580 3 alin 1-4 se execută obligațiile în natură care nu sunt aduse de bună voie de către debitor la îndeplinire, mai exact obligațiile de a face intuituu personae, care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de către debitor. Instanța nu s-a pronunțat asupra acelui petit formulat în baza 580 ind.3 C.proc.civ., respingând acțiunea în mod greșit.
P. OUG 195/2000 a fost introdusă o secțiune consacrată executării silite a obligațiilor de a face și 3 nu face. P. această secțiune sunt reglementate amenzi cominatorii care se fac venit la stat.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin decizia 484 din 9 noiembrie 2004, în baza 580 ind.2 C.proc.civ. finalitatea amenzilor cominatorii este „evidentă și constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligația la care este ținut în temeiul titlului executoriu, pe care numai el o poate executa prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. P. exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor (sau consfințite printr-o hotărâre judecătorească), în vederea asigurării celerității, ca exigență imperativă a executării silite". Instanța, dimpotrivă, nu a acționat cu celeritatea pe care o impune aceasta fază a executării, ba, chiar mai mult, a tins să rejudece fondul având ca obiect obligația de a face - fond care a rămas irevocabil în 2009 (aspectele pe care instanța ar fi trebuit să le verifice erau dacă în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art.580 ind.2, 580 ind.3 alin 1-4). Acest lucru nu a fost făcut, aspect ce reiese din probele administrate la dosar. În această fază procesuală instanța ar trebui să se pronunțe doar în baza titlului executoriu - în speță Decizia nr.1123/R/09.12.2009 și să acționeze cu celeritatea cerută de lege.
Art. 580 ind.3 are în vedere obligațiile de a face strict personale, care implică faptul personal al debilului. Este un mijloc pus la îndemâna creatorului pentru că acesta nu poate obține executarea în natură a obligației asumate de debitor prin mijloace de executare directă și nici nu pot fi executate de creditor, pe cheltuiala debitorului. Pentru a-l constrânge pe debitor să-și execute obligația, creditorul poate solicita să i se aplice acestuia o amendă cominatorie, în favoarea statului, pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu - respectiv Decizia civilă nr. 1123 R/09.12.2009.
Așa cum a arătat și în acțiune, s-a procedat la a încerca să încheie pe cale amiabilă contractul de vânzare - cumpărare pentru spațiul din titlul executoriu, însă, în mod indirect s-a refuzat acest lucru dorindu-se a se încheia acest contract în forma „agreată" de . și nu conform deciziei stabilită de instanță (decizie care consființește a se încheia întocmai ca și în contractul de închiriere). Ar fi absurd ca după ce s-a pronunțat o hotărâre judecătorească să soliciți încheierea contractului într-o anumita forma agreată (lucru pe care . l-a și făcut când au fost chemați pentru a încheia contract la notarul U. O.), să ceri să închei contractul după bunul plac, incluzând și excluzând camere, fără a lua în calcul că există înscrisuri reale care arată clar un anumit spațiu calculat în camere și mp, respectiv extrasul de carte funciară, contractul de închiriere în baza căruia a fost deținut spațiul și decizia instanței.
P. urmare, consideră că pârâții invocă fără vreo susținere că ei au vrut să încheie contract, când în mod indirect s-au opus la încheierea acestuia, propunând o altă formă decât cea reală, lucru menționat în încheierea notarului public.
În înscrisul intitulat "Contract de vânzare cumpărare cu plata integrală nr._ din 18.02.2010", la punctul 6 se menționează: "prezentul contract s-a încheiat în baza Deciziei civile nr.1123/R/2009 pronunțată de Tribunalul B. la data de 09.12.2009, în dosarul civil nr._ " societatea adăugând față de dispozițiile titlului executoriu următorul continut: "și a avut în vedere spațiul descris în dezmembrarea avizata de Primăria Municipiului B. sub nr.3570/03.07.20O2, spațiu ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.1960/05.04.2005, astfel cum a fost atribuit fără a se avea în vedere eventualele modificări ulterioare atribuirii efectuate de chiriaș".
Este inadmisibila adăugarea unei astfel de mențiuni. Titlul executoriu - Decizia civilă nr.1123/R/2009 - dispune încheierea contractului conform Contractul de închiriere nr.1960/2005 încă din anul 1999, apartamentul nemodificându-și forma sau mărimea, ci doar titularul contractului de închiriere.
Un refuz nu trebuie să fie doar direct pentru a fi catalogat drept refuz, ci poate fi și indirect, prin faptele și actele pe care le întreprinzi pentru a nu se putea încheia respectivul contract.
Intimații prin probele administrate au tins să schimbe titlul executoriu, cu permisiunea judecătorului, care nu a ținut seama de limitere investirii așa cum dispune art.129 alin. ultim C.pr.civ.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, ce cuprinde dreptul titularului actului de investire a instanței de a determina limitele acestei investiri sub cele doua laturi - latura subiectivă și latura obiectivă. Instanța are obligația să respecte limitele investirii sale, stabilite de reclamantă. Nesocotind dispozițiile legale și nerespectând obligația ce îi revenea, instanța a pronunțat o hotărâre prin care nu s-au soluționat petitele acțiunii, fondul cauzei nefiind cercetat.
Instanța în scurta teorie a obligațiilor făcută în motivare a reținut corect că este vorba de obligații intuituu personae, însă nu a cercetat în continuare și celălalt petit invocat în baza art.580 ind.3 C.proc.civ., în sensul obligării pârâților la plata unei amenzi civile în favoarea statului până la executarea obligației.
În motivarea în drept a apelului au fost invocate dispozițiile art.282-298 C.pr.civ. corob.cu art.580 ind.2 și art.580 ind.3 alin.1-4 C.pr.civ.
Ambele intimate au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului (f.12-14, f.23, f.24-25).
În calea de atac de față nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel invocate, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține că apelul este întemeiat.
Hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, conform prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ., deoarece prima instanță nu a analizat fondul cauzei. P. cererea de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost investită, apelanta a solicitat obligarea părților adverse la plata unei amenzi judiciare și a unor despăgubiri civile (daune interese) în temeiul prevederilor art.580 ind.3 C.proc.civ., pentru neexecutarea unei obligații intuituu personae.
În loc a se pronunța în limitele acestei investiri, prima instanță a reținut că obligația a cărei neexecutare li se impută de către apelantă intimaților debitori este una personală, intuituu personae și a concluzionat că, în atare situație, creditorul nu poate fi autorizat să aducă la îndeplinire obligația pe cheltuiala debitorului or, în speță nu s-a solicitat o asemenea autorizare, chiar dacă au fost invocate normele legale ce reglementează această posibilitate.
Acest mod de soluționare a procesului nu a implicat judecata fondului. Prima instanță nu a arătat de ce nu admite cererile real formulate în proces, rezumându-se la a expune considerentele pentru care nu poate fi admisă o cerere neformulată în cauză.
Față de această situație, în considerarea prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va anula hotărârea atacată și, având în vedere că apelanta nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, va reține procesul spre soluționare.
Analizând pe fond cauza tribunalul constată următoarele:
Primul capăt de cerere formulat de către apelantă în speță este inform și nu se încadrează în ipotezele normelor legale invocate în susținerea demersului judiciar inițiat, respectiv art.580 ind.2 și art.580 ind.3 C.proc.civ. Punerea în executare silită a unui titlu executoriu se poate solicita exclusiv după procedura impusă de art.373 ind.1 și urm. C.proc.civ. Apelanta a formulat o atare cerere, care a și fost admisă prin încheierea pronunțată de către Judecătoria B. la data de 08.11.2011 în dos. nr._/197/2011 (f.15 dos.fond).
Pe de altă parte, în sarcina Municipiului B. nu s-a stabilit în mod concret nicio obligație prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, respectiv Decizia civilă nr.1123/R/09.12.2009 a Tribunalului B.. Ca urmare, acesta nu poate fi implicat în procedura punerii sale în executare silită ori voluntară.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B. nr.320/2010, invocată de către apelantă, este ulterioară pronunțării Deciziei civile nr.1123/R/09.12.2009 a Tribunalului B. și se aplică exclusiv în situația contractelor încheiate în temeiul său, situație neincidentă în cazul apelantei (al cărei contract s-a impus a fi încheiat prin decizia menționată, în temeiul Legii nr.10/2001).
Daunele interese solicitate nu au fost dovedite sub aspectul suportării unei pagube de către apelantă ca urmare a neîndeplinirii de către debitoare a obligației impusă prin hotărârea ce constituie titlul executoriu în discuție și a întinderii acestei pagube, a raportului de cauzalitate și a culpei debitoarei.
În ceea ce privește aplicarea amenzii civile nu se poate reține în sarcina intimatei . un refuz de executare și nici culpa sa în neexecutare, deoarece și-a manifestat disponibilitatea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare impus prin hotărârea anterior indicată. În acest sens a invitat-o pe apelantă la executor judecătoresc și, ulterior, față de refuzul acesteia de prezentare a acceptat să se deplaseze un reprezentant al său la notarul ales de către apelantă pentru încheierea contractului. Demersul nu s-a finalizat datorită obiecțiunilor apelantei față de contractul propus, cu privire la structura apartamentului ce constituie obiectul său material, refuzului acesteia de a semna actul în forma prezentată de către debitoare.
Sub acest aspect se constată că formal contractul corespunde obligației din titlul executoriu, care vizează vânzarea spațiului pe care apelanta îl deținea în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr.1960/05.04.2005. Conform acestui contract spațiul în discuție este compus din patru camere, bucătărie, baie și oficiu, fără alte mențiuni.
Spațiul descris în contractul de vânzare-cumpărare propus de către debitoarea . are această componență.
Divergența dintre apelantă și intimată a intervenit în ceea ce privește nivelul la care sunt situate încăperile apartamentului, în sensul că apelanta susține că bucătăria se află la mansardă, iar intimata că se află la etajul II.
Din această perspectivă se retine, în primul rând, că titlul executoriu nu cuprinde niciun detaliu privitor la nivelul la care se află apartamentul, nu face referire la modul în care sunt amplasate pe verticală încăperile spațiului locativ ce a format obiectul contractului de închiriere. Face trimitere expresă la acest contract care, la rândul său, nu specifică la ce nivel al imobilului se află încăperile închiriate, respectiv bucătăria.
În al doilea rând, se constată că potrivit titlului executoriu apartamentul este situat în Mun. B., . și este înscris în CF nr.8933 B.. Acest corp funciar este înscris în cartea funciară sub nr. top.5475-5474/2/VIII ca fiind amplasat la etajul II în întregime, iar nu la etajul II și la mansardă, astfel după cum susține apelanta cu privire la bucătărie.
În al treilea rând, se observă că, potrivit schițelor aferente documentației de dezmembrare în temeiul căreia a fost dezmembrat imobilul pe apartamente, bucătăria este la etajul II (împreună cu o cameră), iar la mansardă nu există nicio bucătărie.
Documentația respectivă a fost realizată în anul 2002, a fost depusă la dosar de către, respectiv cu viza OCPI B. (f.242-275 dos. fond), care atestă că a fost copiată din arhiva sa și reprezintă înscrisuri ce fac parte din actul cf nr._-26/2003. Acest din urmă act este dosarul din care face parte încheierea prin care s-a dispus înscrierea dezmembrării, contrar aserțiunilor apelantei, care susține că la baza dezmembrării, astfel cum a fost înscrisă în cartea funciară, ar sta o altă documentație decât cea depusă la dosar de către debitoare.
În fine, în raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecății în urma căreia s-a pronunțat titlul executoriu s-a arătat că bucătăria este la mansardă, însă, acest raport contravine înscrierilor din cartea funciară și nu face parte din dispozitivul hotărârii. Dimpotrivă, în considerentele deciziei s-a arătat expres că obiectul vânzării nu este determinat și nu s-a avut în vedere expertiza nici sub aspectul compunerii apartamentului ce urma a se vinde și nici sub aspectul prețului acestuia (f.54 verso dos. fond). Tocmai din acest motiv, respectiv imposibilitatea determinării obiectului vânzării în conformitate cu expertiza, s-au respins petitele privind stabilirea prețului vânzării și înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătoarei în cartea funciară.
P. urmare, intimata . nu a refuzat aducerea la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina sa, ci executarea nu a avut loc datorită neînțelegerii părților cu privire la structura spațiului obiect al vânzării. Nu se poate reține că modalitatea de executare propusă de către intimată ar încălca dispozițiile din titlul executoriu.
În atare situație, creditorul are la îndemână, pentru înlăturarea unor eventuale piedici la executare, în situația în care susține că modul de executare urmat de către debitoare nu este conform obligațiilor sale, calea prevăzută de art.399 alin.1 C.proc.civ., în sensul lămuririi întinderii și aplicării titlului executoriu, iar nu posibilitatea obligării debitoarei la amenzi civile în temeiul art.580 ind.3 C.proc.civ. în temeiul propriei interpretări a titlului.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.296 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul declarat de apelanta C. I. S. împotriva Sent. civ. nr._/04.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o va anula și, judecând pe fond cauza, va respinge cererea formulată de către creditoarea C. I. S. în contradictoriu cu debitorii M. B., prin P. și .. B., astfel cum a fost completată.
În temeiul prevederilor art.274 coroborat cu art.298 C.proc.civ. va respinge cererea intimatului-debitor M. B., prin P., privind plata cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. I. S. împotriva Sent. civ. nr._/04.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o anulează și, judecând pe fond cauza, respinge cererea formulată de către creditoarea C. I. S. în contradictoriu cu debitorii M. B., prin P. și .. B., astfel cum a fost completată.
Respinge cererea intimatului-debitor M. B., prin P., privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 19.02.2013, în ședință publică.
Președinte, S. S. M. | Judecător, D. O. P. | |
Grefier, N. C. |
Redactat D./21.03.2013
Tehnored. CN/28.03.2013
Jud. fond M. A.
5 ex.
| ← Succesiune. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul BRAŞOV | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul... → |
|---|
