Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 8/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.8/S
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul Ci. D1 compus din:
PREȘEDINTE: C. F. – judecător
Grefier: I. M.
Cu participarea procurorului C. U., din cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul B., în calitate de reprezentant al Ministerului Public
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantele C. A. și C. B., în contradictoriu cu pârâta Z. F. prin curator P. I., având ca obiect declararea judecătorească a morții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantele și curatorul Pertea I., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, tribunalul procedează la verificarea identității reclamantei C. A., care se legitimează cu C.I. ._, eliberat la data de 16.10.2007 de SCLEP B. și a curatorului Petrera I., care se legitimează cu CI . nr._, eliberată la data de 21.10.2008 de SCLEP C..
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată depusă la dosar dovada citării prin publicitate a pârâtei, astfel cum s-a pus în vedere reclamantelor la termenul anterior, astfel că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâta.
T. constată că prezenta cauza se află la primul termen de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea propriei competențe în soluționarea prezentei cauze și constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părților estimarea duratei procesului.
Reclamantele, curatorul pârâtei și reprezentanta Ministerului Public apreciază că durata de soluționare a prezentei cauze este de o lună.
În temeiul textului de lege anterior evocat, instanța apreciază durata de soluționare a cauzei la o lună, începând cu prezentul termen de judecată.
Nemaifiind chestiuni prealabile de invocat, instanța acordă părților prezente cuvântul în probațiune.
Părțile reclamante solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curatorul pârâtei și reprezentanta Ministerului Public nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri.
În urma deliberării, în considerarea și aplicarea dispozițiilor art. 255 al. 1 Cod procedură civilă, admite pentru reclamante proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt legale, admisibile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În conformitate cu prevederile existente în art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Reclamantele, având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată
Curatorul ăârâtei pune concluzii de admitere a acțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este de acord cu declararea judecătorească a morții pârâtei pe cale judecătorească.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 392 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantele C. A. și C. B. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună declararea judecătorească a morții pârâtei Z. F., născută la data de 16 martie sau 16 aprilie 1889 în Viena (Austria), fiica lui Traugott F. și R., în vederea dezbaterii succesiunii după aceasta.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâta este mătușa soțului, respectiv tatălui lor, că acesata s-a căsătorit la data de 7.04.1922 cu numitul R. Ziedner, precum și că aceștia au locuit în B., pe . ulterior dislocați.
Au mai arătat că, după anul 1960, pârâta a părăsit țara, ajungând în occident, însă ulterior nu s-a mai aflat nimic despre ea, iar la Primăria orașului Viena nu se cunoaște nimic despre moartea acesteia.
Au arătat de asemenea că este cu neputință ca pârâta să se mai afle în viață, întrucât, dacă ar fi trăit, ar fi avut vârsta de 125 ani.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 943 – 950 C.pr.civ.
În probațiune au fost depuse la dosar extras c.f. cu privire la imobilul înscris în c.f._ B., nr. top. 257/2/2, copii ale înscrisurilor reprezentând demersurile efectuate de reclamante în baza Legii nr. 10/2001, în vederea restituirii imobilului identificat mai sus, alte acte și înscrisuri, au fost efectuate cercetările prevăzute de art. 944 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea pronunțată la data de 4.08.2014 în dosarul nr._/197/2014 al Judecătoriei B. a fost numit în calitate de curator al persoanei a cărei moarte se cere a fi declarată numitul P. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum reiese din relațiile furnizate de Consiliul Local B. – Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (fila 61 din dosar), în evidența acestei instituții figurează numita Z. F.-Rosa-Luise, născută la data de 16 aprilie 1889 în Viena (Austria), fiica lui Traugott F. și R., cu ultimul domiciliu din România în B., . (actualmente Harghita) nr. 3, titulară a buletinului de identitate . nr._, emigrată în anul 1971 în Austria.
Din evidențele Primăriei B. – Serviciu Stare civilă rezultă că la data de 21.09.1954 s-a înregistrat sub nr. 691 decesul numitului Z. R. Walter, născut la data de 10.04.1885 în B., decedat la data de 20.09.1954, cu ultimul domiciliu în B., .. 3, cel mai probabil soțul pârâtei, având în vedere că aceștia poartă același nume de familie și au figurat la aceeași adresă, în copia cărții de imobil depusă la fila 3 din dosar aceștia figurând cu ocupațiile de dentist, respectiv casnică.
Potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 din Codul civil, în cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.
În speță sunt îndeplinite aceste condiții legale, având în vedere că, așa cum rezultă din relațiile furnizate de autorități, pârâta nu mai figurează în evidențele acestora de peste 40 ani, iar potrivit cercetărilor efectuate de Poliția B., din declarațiile date de persoanele care locuiesc în imobilul ce a constituit ultimul domiciliu al acesteia rezultă că nimeni nu o cunoaște pe pârâtă.
De asemenea, reclamantele dovedesc un interes legitim în cauză, având în vedere că acestea au efectuat demersuri în temeiul legilor speciale de reparație în vederea restituirii imobilului înscris în c.f._ B., nr. top. 257/2/2, fiindu-le solicitat de către Primăria B. certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor după F. Z. (filele 25-28 din dosar).
În consecință, având în vedere faptul că pârâta a fost născută în anul 1889, rezultă că, dacă ar fi trăit, aceasta ar fi avut aproape 126 ani, lucru imposibil având în vedere speranța de viață a unei persoane născute în secolul XIX.
În ceea ce privește data morții pârâtei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 49 alin. 2 și 52 alin. 2 din Codul civil.
Potrivit primului dintre aceste texte de lege, dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socotește de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic.
Conform art. 52 alin. 2, în lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz.
Raportat la aceste dispoziții legale și ținând seama că anul ultimelor știri despre pârâtă este 1971, când aceasta figurează în evidențele autorităților ca fiind emigrată, instanța va stabilit data decesului ca fiind aceea de 31 decembrie 1973, adică sfârșitul anului calendaristic, cu doi ani după data ultimelor știri.
Față de aceste considerente, în baza art. 49, 52 din Codul civil, T. urmează a admite cererea formulată de reclamantele C. A. și C. B., și în consecință urmează a declara moartă pe pârâta Z. F.-Rosa-Luise, născută la data de 16 aprilie 1889 în Viena (Austria), fiica lui Traugott F. și R., căsătorită la data de 7 aprilie 1922 cu Z. R., având ultimul domiciliu cunoscut în B., . (actualmente Harghita) nr. 3, reprezentată în instanță prin curator P. I., stabilind ca dată a morții data de 31 decembrie 1973.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantele C. A. și C. B., domiciliate în B., .. 9, și în consecință:
Declară moartă pe pârâta Z. F.-ROSA-LUISE, născută la data de 16 aprilie 1889 în Viena (Austria), fiica lui Traugott F. și R., căsătorită la data de 7 aprilie 1922 cu Z. R., având ultimul domiciliu cunoscut în B., . (actualmente Harghita) nr. 3, reprezentată în instanță prin curator P. I., domiciliat în C., .. 32, jud. B., stabilind ca dată a morții data de 31 decembrie 1973.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la T. B..
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C:F.-30.01.2015
Tehnored. – I:M.-30.01.2015
6 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
