Uzucapiune. Încheierea nr. 28/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1377/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 28.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
JUDECĂTOR: S. E. P.
GREFIER: C. M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 3277/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria S. 3 București prin Primar, O. de C. și Publicitate Imobiliară București, Primăria M. București și intimații-reclamanți B. G., B. I., D. M. și D. L. A., cauza având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant B. I. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea îndepliniri procedurii de citare, depunerea motivelor de recurs, în patru exemplar și a cererii de repunere pe rol la data de 17.03.2015, prin serviciul registratură, precum și depunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, de către recurentul-pârât, la data de 04.05.2015 prin același serviciu.
Tribunalul procedează la legitimarea intimatului-reclamant B. I., ale cărui date de identificare sunt consemnate în caietul grefierului de ședință.
Tribunalul constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, precum și că s-a formulat de către recurentul-pârât cerere de repunere a cauzei pe rol, precum și depunerea motivelor de recurs în patru exemplare, în vederea comunicării.
Tribunalul pune în discuția părților cererea de repunere a cauzei pe rol.
Intimatul-reclamant solicită admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol.
Având în vedere că recurentul-pârât și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și că motivele de recurs au fost comunicate tuturor părților, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul repune cauza pe rol.
Tribunalul acordă părților cuvântul asupra probelor.
Intimatul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune în acest sens un înscris la dosar.
Tribunalul încuviințează intimatului-reclamant proba cu înscrisuri și constată că proba a fost administrată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, arătând că terenul în suprafață de 900 mp este teren privat. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 04.06.2015..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
. Președinte Judecător Judecător Grefier
D.I. T. M.I. L. S.E. P. C.M.P.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 04.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
JUDECĂTOR: S. E. P.
GREFIER: C. M. P.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 11.06.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015..
. Președinte Judecător Judecător Grefier
D.I. T. M.I. L. S.E. P. C.M.P.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 11.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
JUDECĂTOR: S. E. P.
GREFIER: C. M. P.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18.06.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
. Președinte Judecător Judecător Grefier
D.I. T. M.I. L. S.E. P. C.M.P.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 1377 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 18.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
JUDECĂTOR: S. E. P.
GREFIER: C. M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 3277/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria S. 3 București prin Primar, O. de C. și Publicitate Imobiliară București, Primăria M. București și intimații-reclamanți B. G., B. I., D. M. și D. L. A., cauza având ca obiect uzucapiune.
. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la datele de 04.06.2015, 11.06.2015 și 18.06.2015, când, în aceeași constituire, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 3 B., la data de 18.09.2012, reclamantii B. G., B. I., D. M., D. L. A. au chemat in judecata pe pârâtii P. S. 3 B., P. M. B., S. R., prin MINISTERUL FINANTELOR si OCPI B. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 150 mp, situat in București,. nr.18, Sector 3; sa se pronunțe in acest sens o hotărâre care sa tina loc de titlu de proprietate; sa se dispuna intabularea in Cartea Funciara a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului care formează obiectului prezentei cereri. In subsidiar, solicita pronuntarea unei hotărâre prin care sa se constatate împlinit termenul de uzucapiune de 30 de ani, in favoarea reclamanților asupra terenului in suprafața de 150 mp, situat in București, . ar.18, Sector 3.
In motivarea actiunii arata urmatoarele: prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.50 din data de 29.07.2011, emis de Biroul Notarial Public Schuster E.-M., in dosarul nr.53/2011 conexat cu dosarul nr.54/2011, s-a stabilit ca, de pe urma defunctei B. T. (decedata la data de 30.01.1972), mama reclamantilor, in afara bunurilor descrise si cuprinse in certificatul de moștenitor r-537-538, din 16.03.1995, dat in dosarul nr.533/1995 conexat cu dosarul 534/1995 de fostul de Stat al S. 3 București, a mai rămas un bun imobil, respectiv dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 150 mp, situat in București, . nr.18, Sector 3.
Natura succesunii dezbătute in cadrul acestei proceduri notariale a fost una legala, in temeiul art. 669 C.civ. si art.l lit a), din Legea 319/1944, moștenitorii legali ai defunctei B. T. fiind: B. P., căruia in calitate de sot postdecedat (26.04.1988), ii revine cota de 4/16 din masa succesorala, B. G., B. I., D. M. si D. L.-A., cărora, in calitate de fii, le revine, fiecăruia, o cota indiviza de 3/16 din masa succesorala.
Conform certificatului de moștenitor mai sus amintit, niciunul dintre moștenitori nu este renuntator la succesiune si niciunul nu este străin de succesiune, in temeiul art. 700 C.Civ.
Prin același certificat suplimentar de moștenitor nr. 50/ 29.07.2011, a fost dezbătută si cota indiviza de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului cuprins si descris la prima succesiune, teren in suprafața de 150 mp, situat in București, . nr.18, Sector 3, dobândita, ca bun propriu, prin moștenire, de către defunctul B. P., de la soția predecedata B. T., conform succesiunii mai sus detaliata.
Avand in vedere dispozițiile succesiunii legale, respectiv art.669 C.civ., cota de l/4 din dreptul de proprietate al defunctului B. P. a fost impartita in mod egal celor patru fii, B. Gucorghe, B. I., D. M. si D. L.-A., fiecăruia revenindu-i o cota indiviza de 1/4 din masa succesorala constând in 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului de 150 mp, mai sus amintit. Nici cu ocazia dezbaterii acestei succesiuni nu au fost renuntatori la succesiune si nici moștenitori străini de succesiune. In consecinta, analizând cele doua succesiuni care au fost dezbătute prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 50 din 29.07.2011, se poate observa ca suprafața de teren de 150 mp, care constituie obiectul acestei acțiuni in constatare, este deținuta in mod egal de către reclamanți, fiecăruia revenindu-i o cota de 1/4 (25 % ) din dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Terenul care face obiectul acțiunii introductive a fost dobândit de defuncta B. T., prin moștenire, de la M. A. (mama defuncte B. T.), conform certificatului de moștenitor nr.181/1958 din data de 28.04.1958, dat in dosarul nr. 181/1958 de fostul notariat de Stat al Raionului T. V.. Inițial, acest imobil a fost compus din suprafata de 900 mp si construcția din paianta aflata pe acesta, pe care ulterior au mai fost edificate doua construcții, de către M. P. si M. G., in calitate de moștenitori ai A. M.. Masa succesorala a defunctei A. M. a fost impartita intre cei sase mostenitori ai acesteia (M. P., M. G., I. C., I. I., I. F. si B. ) in mod egal, fiecăruia revenindu-i o cota de 1/6 din intreaga masa succesorala. Insa, in urma împărțelii de fapt care a intervenit intre acești sase mostenitori legali ai defunctei M. A., terenul de 150 mp, care face obiectul acestei acțiuni in constatare a revenit defunctei T..
Avand in vedere circulația juridica a imobilelor in perioada anilor 1950 si lejeritatea cu care se transfera dreptul de proprietate din patrimoniul unei persoane in patrimoniul alteia, fara sa se simtă necesitatea unor acte care sa materializeze raporturile juridice având ca obiect imobilele, defuncta M. A. nu deține acte autentite de proprietate asupra imobilului in discuție, consecința imediata a acestui aspect fiind evident neintabularea dreptului in cartea funciara. Insa, dupa cum rezulta din istoricul de rol fiscal pe care reclamantul B. I. l-a primit de la Direcția de Impozite si Taxe a S. 3, precum si din Declarația pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor si terenurilor din orașe pe anul 1952, numita M. A. a figurat pe rolul fiscal al imobilului situat in . nr.18, inca din 1952 ca plătitoare de impozit pentru construcție si teren in suprafața totala de 500 mp. Impunerea a fost efectuata in baza declarației pe propria răspundere si a procesului verbal pentru impunerea clădirilor si a terenurilor din orașe pe anul 1952, fara a deține acte autentice de proprietate la dosarul fiscal. Din certificatul de moștenitor nr. 181/28.04.1958, prin care se stabilesc cotele ce revin moștenitorilor legali ai defunctei M. A., rezulta insa ca masa succesorala este formata din imobilul situat in . nr.18, in suprafața de 900 mp. Desi prin adresa nr.852 din 12.06.2012, se aduce la cunoștința reclamanților ca in perioada 1958-2005, numita B. T., in calitate de moștenitor al defunctei M. A., nu apare in evidentele fiscale pentru cota indiviza de 1/6 din imobilul situat in . nr.18, incepand cu anul 2005, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa menționata aceasta apare ca plătitoare de impozit pentru terenul in suprafața de 150 mp, care face obiectul acțiunii introductive. Impunerea, dupa cum rezulta din istoricul de rol fiscal comunicat de direcția de Impozite si Taxe Sector 3, s-a făcut pe baza declarației pe proprie raspundere, a certificatului de moștenitor nr. 181/28.04.1958 de pe urma defunctei M. A., precum si a procesului Procesul-verbal-instiintare de plata, din 03.05.2012, prin care i se aduce la cunoștința contribuabilei B. T. valoare impozitului pentru terenul in discuție, pe anul 2005. Incepand cu anul 2011, precum si in prezent (dupa cum rezulta si din certificatul de atestare pentru persoane fizice privind impozitele si taxele locale, nr._ din 27.03.2012) in evidentele fiscale ale Direcției de Impozite si Taxe Sector 3, pe rolul fiscal al imobilului din ..18 figurează ca plătitori de impozite reclamantii B. G., D. M., D. L. A. si B. I.. Impunerea a fost efectuata pe baza declarației pe propie raspundere, a certificatului de moștenitor nr.50/29.07.2011 de pe urma defuncților T. si B. P., precum si a procesului verbal de impunere. Reclamantii apreciaza ca plata continua a taxelor si impozitelor pentru terenul mentionat, din 1952 si pana in prezent de catre ei, declarațiile de impunere mai sus-mentionate, precum si existenta unor certificate de moștenitor constituie un veritabil inceput de dovada scrisa, justificând pe fond realitatea dreptului de proprietate a cărui constatare o solicita.
Pe de alta parte, reclamanții au exercitat asupra terenului din ., o posesie utila, neafectata de niciun viciu, "o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar" (art. 1847 C.civ.). Reclamantii si autoarea lor, B. T., au stăpânit terenul care constituie obiectul acestei acțiuni in mod continuu, sub nume de proprietar, in baza unor declarații pe proprie răspundere, achitând la zi taxele si impozitele aferente acestui teren.
In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 111 C.proc.civ., art.480, art. 1890, art. 1847 C.civ., art.44 Constituția României.
Prin intampinarea formulata la data de 03.01.2013, M. București prin Primar General a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților motivat de faptul că terenul a fost preluat de la numim B. T., iar aceștia sunt moștenitorii lui B. P. și B. T., exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosință a PMB precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a M. București, având în
vedere că reclamanții nu fac dovada că ultimul proprietar al terenului în litigiu
este M. București.
In motivare arata ca pentru ca reclamanții sa poata solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu municipiul trebuie sa faca mai întâi dovada ca municipalitatea este proprietarul nediligent al terenului în litigiu. Sarcina probei, atat a calității procesuale active cat și a celei pasive incumbă reclamanților. Textul art 1890 cod. civ reglementează instituția uzucapiunii care constituie un mod de dobândire a proprietății de catre cel care a posedat un imobil timp de cei puțin 30 de ani, iar posesia lui a fost publică, continuă, netulburată și sub nume de proprietar. In același timp, uzucapiunea apare și ca o sancțiune civilă îndreptată împotriva proprietarului neglijent, care printr-o atitudine pasivă nu și-a exercitat posesia asupra bunului sau timp îndelungat, respectiv 30 de ani. Pârât în acțiunea în uzucapiune nu poale fi decât fostul proprietar (sau moștenitorii acestuia) deoarece numai în contradictoriu eu aceștia se poate invoca stăpânirea în timp îndelungat a terenului și numai aceștia pot să opună apărări referitoare eventual la întreruperea termenului, la discontinuitatea posesiei sau la precaritatea sa.
Pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții: în primul rând, să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani și, în al doilea rând, posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, două elemente trebuie să fie întrunite cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată li calificat drept posesie: un element material-corpus și un element intenționat-animus. Prin faptul că reclamanții au ocupat terenul ce formează obiectul judecății este dovedit primul element al posesiei, contactul direct, cu bunul. Cu toate acestea, elementul intenționat sau psihologic, voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta ea un adevărat proprietar nu este dovedit, reclamanții nefăcând nicio dovadă în sensul achitării a impozitului pentru terenul din litigiu în suprafață de 150 mp timp de 30 de ani. Or, în absența unor relații de la DITL care să confirme plata imobilului timp de 30 de ani, nu se poate prezuma că reclamantul sau autorii acestuia a achitat impozitul, cerință obligatorie pentru instituția uzucapiunii. Din adresa 852/12.06.2012 reiese ca « numita B. T. figurează pe rol începând cu anul 2005 pentru suprafața de 150 mp, impunerea fiind efectuata in baza declarației pe propria răspundere, a certificatului de moștenitor 181/1958, iar începând cu data de 04.08.2011 figurează impuși ea plătitori reclamanții »
Simpla folosință a bunului neînsoțită de manifestări care să conducă la concluzia că reclamanții stăpânesc terenul pentru sine nu conferă acestora calitatea de posesor. Aceasta fiind situația, va trebui să conchidem că posesia» pentru a fi utilă, pentru a-și produce efectele, trebuie să aibă următoarele calități: continuă, netulburată, publică și neechivocă. D. urmare, posesia căreia îi lipsește una sau mai multe din aceste calități este o posesie viciată, iar viciile posesiei reprezintă reversul acestor calități. In măsura în care posesia este afectată de unul sau mai multe vicii, ea se transformă într-o posesie viciată inaptă a produce efectele juridice prevăzute de lege. . nu mai reprezintă o posesie utilă.
Desi se solicita uzucapiunea lunga prin nnirea posesiei autorului cu cea a reclamanților nu s-a precizat temeiul de drept prevazut de codul civil.
Uzucapiunea (sau prescripția achizitiva) este un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex constând in exercitarea posesiei asupra lucrului in termenul si condițiile prevăzute de lege,
Pentru a-si produce efectele sunt necesare unele condiții: posesia, împlinirea termenului, buna credința, justul titlu si mai ales existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucapat (res habilis).
.. 1849 C. civ. "nu se poate prescris domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu poate ii obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comerț".
In speța, nu sunt indeplinite condițiile cumulative pentru a uzucapa, iar un uzurpator nu poate fi considerat un bun proprietar.
Ca sa se poata prescrie, se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica, sub nume de proprietar, astfel cum dipsune art. 1847 c.civ. Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar, viciaza posesia, posesia devine astfel neutila si nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.
Joncțiunea posesiilor in spiritul art. 1860 c.civ. operează in cazul in care posesiile au fost exercitate de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, numai . are sens unirea lor, iar nu si in cazul in care, titular de drept, o persoana poate, oricum sa transmită dreptul sau. In ceea privește invocarea Certificatul de moștenitor de care se prevalează reclamanții, se exclude titlul "pro herede" deoarece acest titlu face sa se transmită de la autor la autorul universal, nu un bun determinat, ci o universalitate de bunuri. De altfel, enumerarea demonstrativa făcuta de ari. 1897 c.civ cuprinde numai actele cu . particular (vindere, schimb) si nu cu titlu universal (fiind un bun comun moștenitorilor care au fiecare un drept indiviz in succesiune cum este titlul pro herede), acest titlu putând fi invocat numai fata de terte persoane..
Nu rezulta ca pentru suprafața de 150 nr autorul reclamanților si nici acestia nu dețineau si nu detin sub nici un titlu restul suprafeței de teren, ca excedent.
In drept invoca dispozițiile art.115-118 Cod de procedura civila.
Prin cererea precizatoare formulata de reclamanți in scopul lămuririi cadrului procesual, aceștia solicita introducerea in cauza a Primăriei M. București - prin Primar General. In același sens, inteleg sa solicite introducerea in cauza a Primăriei Sector 3 - prin Primar.
Prin întâmpinarea formulata la data de 13.02.2013, Primăria sectorului 3 București invoca excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei S. 3 precum si excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei S. 3 față de obiectul cauzei, aceasta din urma pentru următoarele motive: întrucât între persoana pârâtă și persoana obligată trebuie să existe o identitate perfectă, învederează instanței că nu sunt proprietarii imobilului - teren in litigiu. Astfel, întrucât P. S. 3 nu este proprietarul imobilului –teren, consideră că nu are calitate procesual pasivă în cauza dedusă judecății. Potrivit prevederilorr art. 12, alin. 5 din Legea nr. 213/1998, completată și modificată: "în litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățiile administrativ - teritoriale de către Consiliile Județene, Consiliul General al M. București așadar la nivelul M. București reprezentantul statului cu privire la bunurile imobile este Consiliul General. Excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei S. 3 este mai mult decât întemeiată, instanța fiind obligată conform Codului de Procedură Civilă să analizeze cu prioritate excepția invocată, care face inutilă analiza criticilor vizând fondul litigiului. În cazul de față neexistând identitatea necesară între persoana pârâtului și persoana obligată, lipsa calității procesual pasive duce la respingerea acțiunii, cunoscut fiind faptul că sistemul nostru procesual civil nu cunoaște instituția schimbării uneia dintre părți, cu o altă persoană în cazul în care se constată lipsa calității procesuale. O eventuală susținere a instanței în ceea ce privește calitatea procesual pasivă a instituției noastre, poate duce la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești, rămasă definitivă și irevocabilă, întrucât aceasta nu ne poate fi opozabilă deoarece nu suntem proprietarii imobilului - teren.
Pe fondul cauzei, învederează instanței următoarele: în evidențele cadastrale, întocmite în anul 1986 pe bază de declarații, imobilul situat în . nr. 18, sector 3, București format din teren în suprafață de 245 mp, figurează ca proprietate particulară, ca posesori fiind înscriși M. G., M. P. și Tănasa, aceleași persoane fiind înscrise și ca titulari de rol fiscal în anul 1992, pentru 261 mp în proprietate, respectiv 500 mp. în proprietate. Arata că există neconcordanțe între suprafețele de teren declarate la rolul fiscal și suprafața de teren a imobilului, situație care poate fi clarificată doar în urma verificării actelor de proprietate, coroborate cu datele cadastrale. Această precizare este necesară deoarece pe numele lui B. I. si D. M., ca rnoștenitori ai lui B. T., a fost emis Titlul de Proprietate nr._/28.12.1994, pentru o suprafata de 0,16 ha. Ca natură juridică uzucapiunea este un fapt juridic complex rezultat din reunirea unei acțiuni omenești - posesia - și a unui fapt natural - trecerea unui termen - și constituie o sancțiune civilă împotriva proprietarului care în tot acest interval de timp a stat în pasivitate și desființează ipso jure dreptul aceluia împotriva căruia s-a împlinit.
Uzucapiunea operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, prin urmare, nu poate fi opusă altei persoane decât numai titularului dreptului real pentru că numai proprietarul căruia i se opune uzucapiunea se poate apăra făcând dovada faptului pozitiv a exercitării posesiei într-un anume interval de timp, ceea ce-i conservă dreptul. Pe cale de consecință, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, parata iși întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 213/1998 completată și modificată.
La termenul din 07.10.2013 instanța a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calitatii procesual active si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Primăriei Sector 3.
Prin încheierile din 04.03.2013 si 10.06.2013 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive in ceea ce-i priveste pe paratii OCPI si S. R., avand in vedere obiectul calificat al cererii- constatare drept de proprietate prin uzucapiune.
In dovedirea cererii reclamantii au administrat proba cu inscrisuri, testimoniala fiind audiati martorii I. N. si Colcisca C. si proba prin expertiza topo.
Paratii au administrat proba cu inscrisuri.
In urma adreselor emise de instanta, la dosarul cauzei au fost depuse relatii de la DITL Sector 3 B., PMB – Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, PS3 – Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991, PMB – Evidenta Proprietatii, OCPI Sector 3 B. .
Prin sentința civilă nr. 3277/10.03.2014 a judecătoriei sector 3 București s-a admis excepția lipsei calitatii procesual pasive a Primariei Sector 3; s-a respins cererea formulata împotriva Primariei Sector 3 ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva; s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a M. București, ca neîntemeiata; s-a admis acțiunea precizata formulata de reclamanții B. G., B. I., D. M., D. L. A. împotriva paratului M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, s-a constatat ca reclamantii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata totala de 154,72 mp identificat potrivit raportului de expertiza efectuat de expert D. C., cu acces din ., sector 3, B., printr-o servitute de trecere si cu urmatoarele vecinatati: la nord-imobil fara numar postal din . pe lungimea L=12.19 m(de la pct. nr. 59 la 60); la est- (de la pct. 57 la 58 la 59) pe lungimea L=12.23 m- teren fara numar postal; la sud- (de la pct.52 la 53, 54, 55, 56, 57) pe o lungime totala L=12.37+5,76=18.13 m, imobilul din .; la vest- (pct.51 la 52) alee servitute de trecere pe o latime de 2.73 m; la nord-NV-pct.51 la 62 la 61, imobilul din . pe o lungime L=1.20m+3.85m=5.05m; la vest – pct 61 la 62 pe lungimea de 5.61m, imobilul din ., s-a luat act
ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că conform Certificatului de moștenitor nr. 181 din data de 28 aprilie 1958 (filele 11-12), in urma decesului numitei M. A., suprafața de 900 mp teren loc de casa situat in București, . nr. 18 (dobândit prin moștenire de la defuncții sai parinti si stalinit ca posesiune de fapt) a fost dobândita, in stare de indiviziune, de catre cei sase copii ai acesteia: M. P.,M. G., I. C., I. I., I. F. si B. T., in cota de 1/6 fiecare.
La data de 30.01.1972 decedează numita B. T. iar potrivit certificatului de mostenitor din 16 martie 1995 (f.9-10) se retine calitatea de mostenitori a numitilor: B. I., B. G., D. L. A., D. M. (in calitate de fii) si B. P. (sot postdecedat); de pe urma defunctului B. P. (decedat la 26.04.1988) au ramas ca mostenitori: B. I., B. G., D. L. A., D. M.- fii, reclamantii din prezenta cauza.
Potrivit certificat de mostenitor suplimentar nr. 50/29.07.2011 (filele 7-8) de pe urma defunctei B. T. decedata la 30.01.1972 a ramas si suprafata de teren de 150 mp situata in B., . nr. 18 sector 3, in legatura cu care notarul public retine urmatoarele:”terenul a fost dobandit de defuncta prin mostenire de la M. A. conform Certificatului de mostenitor nr. 181 din data de 28 aprilie 1958 (…). Initial imobilul a fost compus din teren in suprafata de 900 mp si constructia de paianta aflata pe acesta (…), suprafata descrisa si cuprinsa in masa succesorala revenindu-i defunctei in urma impartelii de fapt intervenita intre mosteniorii acesteia”.
Instanta retine ca potrivit istoricului de rol fiscal (f.14-15) comunicat de DITL Sector 3 defuncta M. A. figureaza inscrisa in evidentele fiscale cu o constructie si teren in suprafata de 500 mp in . nr. 18, incepand cu anul 1952. Impunerea a fost efectuata in baza declaratiei pe propria raspundere si a procesului-verbal de impunere nr. 681/1952 (filele 16-17). Se mai retine ca la dosarul fiscal se regaseste si certificatul de mostenitor nr.181/28 aprilie 1958 (sus-mentionat), in legatura cu terenul in suprafata de 900 mp. Pentru perioada 1958-2005 nu s-au regasit documente de evidenta fiscala. Incepand cu anul 2005 pe rolul fiscal al imobilului din . nr. 18 a figurat impusa numita B. T. pentru suprafata teren de 150 mp (cererea a fost formulata de reclamantul B. I. –fila 20); incepand cu data de 04.08.2011 in evidentele fiscale figureaza impusi ca platitori de impozit numitii B. I., B. G., D. L. A., D. M., pentru teren in suprafata de 150 mp .
Si in momentul judecarii prezentei cauze, conform Certificatului de atestare fiscala emis de Directia Impozite si Taxe Locale Sector 3 din data de 27.03.2012 (fila 21), reclamantii figureaza in evidentele fiscale cu bunul imobil a carui dobandire prin uzucapiune se solicita, neavand datorii catre bugetul local.
Din probele administrate si analizate anterior rezulta ca intre mostenitorii lui M. A. a intervenit o imparteala in fapt cu privire la terenul in suprafata de 900 mp; astfel cum s-a retinut si in certificat de mostenitor suplimentar nr. 50, in masa succesorala de pe urma defunctei B. T. (fiica numitei M. A.) este cuprinsa si suprafata de 150 mp din . nr. 18. F. de aceasta mentiune, se retine ca imparteala in fapt intre mostenitorii numitei M. A. a intervenit anterior anului 1972 (anul decesului numitei B. T.), cata vreme suprafata de 150 mp se retine ca fiind inclusa in masa succesorala ramasa de pe urma acesteia. Astfel, autoarea reclamantilor (B. T.) a posedat exclusiv suprafata de 150 mp, iar dupa decesul acesteia, posesia a fost transmisa prin mostenire reclamantilor. In lipsa unui inscris care sa materializeze partajul in fapt, instanta nu poate stabili o data exacta a acestei operatiuni juridice insa, fata de rationamentul expus anterior, se retine ca imparteala a avut loc anterior anului 1972. In consecinta, la data decesului numitei B. T. termenul de uzucapiune de 30 de ani )in privinta suprafetei stapanite exclusiv, de 150 mp) nu avea cum sa fie implinit insa dreptul nascut din stapanirea terenului s-a transmis mostenitorilor –reclamanti care l-au exercitat pana in prezent, neexistand probe care sa indice vreo intrerupere sau tulburare a posesiei in tot acest timp.
Martorul Colcisca C., audiat in cauza, a aratat ca are cunostinta ca terenul stapanit de reclamanti a facut parte dintr-un teren cu o suprafata mai mare, ca inca de cand era copil a cunoscut ca famila reclamantilor a locuit acolo, in permanenta si ca s-au comportat ca adevarati proprietari. Martorul are in prezent 45 de ani. Nu are cunostinta ca ceilalti mostenitori sau terte persoane sa fi pretins vreun drept in legatura cu terenul in speta.
In ceea ce priveste identificarea, in fapt, a terenului se retine ca expertul desemnat in cauza a constatat ca accesul la terenul in suprafata de 150 mp se face din .-o servitute de trecere; instanta retine pozitia terenului (identificat inclusiv prin evidentierea servitutii) posata cu culoarea verde pe planul topografic de incadrare zona editat de catre PMB (fila 106, anexa 1 la raportul de expertiza topo); imprejurarea, ca accesul la terenul in speta se face din . prin aceea ca terenul face parte dintr-o suprafata de 900 mp, cu adresa in . Ș. nr. 18, lotul ce a revenit autoarei reclamantilor neavand deschidere la ..
Apararea paratei M. B. in sensul ca reclamantii nu au facut dovada achitarii impozitului pentru terenul in suprafata de 150 mp timp de 30 de ani nu poate sustine concluzia potrivit careia reclamantii nu s-ar fi comportat ca adevarati proprietari. Reamintim ca reclamantii au intrat in stapanirea respectivului teren in temeiul dreptului lor de succesiune legala, potrivit certificatului de mostenitor aflat la dosar. Este adevarat ca, cel putin pana la nivelul anului 2005 reclamantii si autoarea B. T. nu figureaza pe rolul fiscal al imobilului in litigiu, imprejurare care insa nu poate fi echivalata cu lipsa elementului intentional al posesiei. Astfel cum posesia a fost definita in literatura juridica, aceasta reprezinta stapanirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real. In conditiile in care, asa cum rezulta din anexa 3 la raportul de expertiza in specialitatea topografie intocmit in cauza (fila 108) terenul in litigiu este ingradit, iar pe acest teren s-au edificat si constructii (fila 107) este mai mult decat evidenta vointa reclamantilor de a stapani suprafata ce formeaza obiectul prezentului litigiu ca adevarati proprietari. De altfel, astfel cum rezulta si din declaratiile martorilor I. N. si Colcisca C. exercitiul acestor acte de stapanire s-a realizat in mod public, reclamantii si anterior autoarea lor comportandu-se ca si proprietari ai respectivului bun. Achitarea taxelor si impozitelor pentru terenul stapanit reprezinta doar unul, nu insa si singurul, dintre aspectele care pot demonstra ca detinerea materiala a bunului are natura juridica a posesiei, iar nu a unei simple detentii precare.
In concluzie, pe baza probelor analizate anterior, retine ca posesia exercitata de reclamanti din 1972 si pana in prezent este una utila, respectiv continua, pasnica, publica si sub nume de proprietar, in persoana acestora fiind indeplinite conditiile uzucapiunii de lunga durata. Se au in vedere dispozitiile art. 1837 C.civ. anterior coroborate cu art.1846, art. 1847 si art. 1890 din acelasi act normativ.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratei M. B., reprezentata prin Primarul General, instanta retine faptul ca . au facut dovada faptului ca dreptul de proprietate ar apartine domeniului privat al statului, in sensul exhibarii unui titlu de proprietate.
Pe de alta parte, fata de particularitatile prezentul litigiu (in sensul ca . teren s-a facut in temeiul dreptului de succesiune legala, autoarea M. A. decedata in anul 1956 dobandind, la randul sau terenul, de la parintii sai prin mostenire) a pretinde reclamantilor sa indice adevaratii proprietari ai imobilului ar insemna impunerea unei obligatii aproape imposibil de indeplinit. Din toate probele administrate in dosar rezulta insa ca reclamantii si autorii lor nu au fost niciodata tulburati in exercitarea posesiei lor. Or, in aceste conditii, respingerea cauzei, pe temeiul ca M. B. este o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva, ar insemna lipsirea reclamantilor de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, care constituie un ‘bun’ in sensul articolului 1 Protocolului 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, in unele cauze deduse judecatii sale, Curtea Europeana a retinut existenta unui drept protejat de Conventie din situatii de fapt, cu mare persistenta in timp. Avand a se pronunta cu privire la existenta dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanta europeana a aratat ca ‘ea acorda o deosebita importanta dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorita absentei (…) unor planuri cadastrale si imposibilitatii inscrierii proprietatii in registrele de publicitate imobiliara’ (v, spre exemplu, Sfintele Manastiri v. Greciei, 9 decembrie 1994).
Or, in cauza dedusa judecatii, reclamantii au stapanit bunul timp de peste 40 de ani si de peste 9 ani au platit taxele si impozitele aferente terenului (o perioada in numele autoarei B. T.). In aceasta perioada, statul a incasat taxele si impozitele asupra terenului si nu a invocat niciodata imprejurarea ca reclamantii nu ar fi proprietari ai terenului. In plus, terenul in litigiu nu formeaza obiectul dreptului de proprietate publica.
Prin urmare, respingerea actiunii pe temeiul ca reclamantii nu au facut dovada dreptului de proprietate privata al statului, in conditiile prezentate anterior, ar fi echivalenta cu refuzul protejarii unei situatii de fapt persistente in timp.
Reclamantii au cel putin o speranta legitima de a obtine dreptul de proprietate cu privire la un teren (speranta legitima decurgand dintr-o indelungata stapanire, de care legea leaga producerea unor efecte juridice).
In concluzie, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive a M. B. . Retinand calitatea acestei parate pt considerentele aratate anterior, apreciaza ca, in cauza, nu se justifica si chemarea in judecata a primariei de sector (avand in vedere obiectul cererii), motiv pentru care exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Primariei Sector 3 va fi admisa, iar cererea formulata in contradictoriu cu aceasta parata respinsa in consecinta.
Pe fond, astfel cum s-a aratat anterior in considerente, a admis cererea reclamanților si a constatat dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 154,72 mp identificat potrivit raportului de expertiza efectuat de expert D. C., cu acces din ., sector 3, București, printr-o servitute de trecere, prin uzucapiune.
De asemenea, instanța a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a Civilă la data de 29.07.2014, sub nr. de dosar_ .
În motivarea recursului său recurentul pârât M. București prin Primarul General a arătat că prin sentința civile nr.3277/10.03.2014 pronuntata de Judecatoria sector 3, B., in dosarul nr._, s-a admis actiunea formulata de reclamantii B. G., B. I., D. M., D. L. A., in contradictoriu cu M. B. prin Primar General si se constata ca reclamantii au dobandit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat in B., cu acces din ., sector 3, in suprafata de 154,72 m.p. identificat prin raportul de expertiza topo efectuat de catre expert D. C..
Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ.: hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Consideră ca sentinta civila pronuntata a fost data cu aplicarea greșita a legii intrucat la dosarul cauzei nu s-au depus suficiente probe din care sa reiasa ca terenul in litigiu face parte din domeniul privat al M. B..
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezulta cu claritate faptul ca terenul se afla in proprietatea municipalitatii, s-a prezumat ca orice teren fara stapan este trecut in proprietatea statului, instanta de fond considerand ca M. B. este singurul care detine acest teren.
Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, terenul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in acelasi timp sa nu fie scos din comert, in acest sens, prin dispozitiile art. 1844 Cod civil, conform caruia «nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private ci sunt scoase din comert » limitandu-se domeniul bunurilor supuse prescriptiei achizitive.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, rezulta ca numai bunurile imobile proprietate privata, indiferent de titular, pot fi dobandite prin uzucapiune, prevederile legale amintite, coroborandu-se cu prevederile art. 11 alin.l din Legea nr.213/1998.
De asemenea, învederează instanței de recurs faptul ca anterior Constitutiei din 1991 nu exista distinctie intre domeniul privat si eel public al statului, bunurile enumerate in art.7 si art.9 alin.l si 2 din Constitutia din 1965, precum si bunurile intrate in proprietatea de stat in baza altor acte normative, formau obiectul dreptului de prietate socialista (de stat sau cooperatista). Astfel, aceste bunuri nu puteau face obiectul dreptului de proprietate personala sau individuala, fiind scoase afara din comert in sensul art. 1844 cod civil si in consecinta, nu puteau fi dobandite prin prescriptie -.Chizitiva, astfel ca, fata de cele de mai sus, consideră ca terenul in litigiu nu este susceptibil de a fi uzucapat.
De asemenea, uzucapiunea are rolul de sanctionare a proprietarului imobilului care, prin pasivitatea lui a facut ca timp indelungat, bunul sa se afle in posesia unei alte persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real, ceea ce consideră ca nu este cazul in speta de fata, deoarece, asa cum am aratat, nu i se poate reprosa municipalitatii, pasivitatea in exercitarea atributelor dreptului sau de proprietate, la acea data, neexistand posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate de catre terti prin efectul uzucapiunii.
Consideră ca nu sunt indeplinite conditiile uzucapiunii asa cum s-a retinut de catre instanta, astfel ca este fara relevanta faptul ca reclamantii au exercitat neintrerupt folosinta asupra suprafetei de teren, termenul de 30 de ani trebuie calculat incepand cu data cand s-a adoptat Constitutia din 1991.
Mai mult decat atat uzucapiunea este un mod original" de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate, in patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex constand in exercitarea posesiei asupra lucrului in termenul si conditiile prevazute de lege. Pentru a-si produce efectele sunt necesare unelele conditii: posesia, implinirea termenului, buna credinta, justul titlu și mai ales existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucpat, mai mult decat atat nu s-a facut dovada ca municipalitatea este proprietarul nediligent al imobilului in litigiu.
F. de cele aratate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, sa desfiintati sentinta civila recurata, iar pe fond sa respingerea actiunii ca neintemeiata.
In drept: art.304 pct.9 Cod procedura civila.
În cauză intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul pârât M. București prin primarul general.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București, tribunalul constată că în mod judicios a reținut prima instanță că în raport de lipsa oricăror dovezi care să ateste dreptul de proprietate asupra unei persoane asupra imobilului ce face obiectul cauzei, sunt incidente în cauză disp. art. 477 Cod civil din 1864 și disp. art. 119-121 din Legea nr. 215/2001.
Prin urmare, având în vedere că imobilul în litigiu nu a constituit proprietatea autorilor reclamanților, acesta fiind transmis pe calea succesiunii legale, dar fără ca inițial să fi existat un titlu de proprietate asupra terenului, acesta în mod corect a fost considerat de instanța de fond ca fiind bun fără stăpân, aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale în raza căreia este situat, prin raportare la art. 646 C. civ. din 1864.
Totodată, bunul nu face parte din domeniul public al statului sau al unității-administrativ teritoriale pentru a avea regim de bun inalienabil și imprescriptibil, nefiind făcută vreo dovadă a inventarierii sale cu acest titlu.
Chiar dacă prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ, nr. IV/2006 Curtea se pronunță asupra faptului că prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, problema formei de proprietate a statului cu privire la terenuri, anterior legilor din anii 1990-1991 a fost tranșată cu această ocazie.
Astfel, art. 1864 pct. 2 din Codul civil prevede că este întrerupere naturală a prescripției atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale".
Reține instanța supremă în decizia mai sus amintită că prin dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Pe cale de consecință, reține tribunalul, forma de proprietate deținută de stat a fost aceea a proprietății private și nu publice, pentru a se putea aprecia asupra caracterului inalienabil al acesteia.
În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii, tribunalul reține că prin criticile aduse, recurentul nu invocă ce anume condiție nu a fost îndeplinită, folosind termeni generici, însă față de probele existente la dosar, instanța de fond în mod corect a constata că posesia exercitata de reclamanti din 1972 si pana in prezent este una utila, respectiv continua, pasnica, publica si sub nume de proprietar, fiind indeplinite conditiile uzucapiunii de lunga durata., în condițiile art. 1837 C.civ. anterior coroborate cu art.1846, art. 1847 si art. 1890 c.civ.
Față de cele de mai sus, tribunalul în baza art. 312 c.pr.civ va respinge ca nefondat recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, declarat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul in sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293, împotriva sentinței civile nr. 3277/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București . sector 5, Primăria S. 3 București prin Primar, cu sediul in sector 3, București, .-4, O. de C. și Publicitate Imobiliară București, cu sediul în București, Șoseaua Kiseleff, nr. 34, sector 1, Primăria M. București cu sediul în București cu sediul in sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293 și intimații-reclamanți B. G., B. I., D. M. și D. L. A. toți cu domiciliul ales la SCA VLADOIU SI ASOCIATII in sector 1, București, .. 98 UVX, .. 10B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
D.I. T. M.I. L. S.E. P. C.M.P.
Red.Jud. SEP
Tehred. CS
Jud S 3 B.. Jud. fond M.A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2373/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 994/2015.... → |
|---|
