Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 300/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 300/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 14-03-2016 în dosarul nr. 300/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 300
SEDINTA PUBLICĂ DE LA: 14.03.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
P.: A. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamanta I. I. în contradictoriu cu pârâtele . SRL și ., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.
La apelul nominal făcut în ședință din publică, pe lista amânărilor fără discuții, se prezintă reclamanta, prin avocat și pârâtele, prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de către pârâți prin întâmpinările depuse, inclusiv din punctul de vedere al criteriului valoric și acordă cuvântul părților pe acest aspect.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei învederează că Tribunalul București este competent să soluționeze prezenta acțiune.
Apărătorul pârâtelor, având cuvântul, solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 București.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă la data de 12.08.2015, reclamanta I. I. a chemat în judecată pe pârâtele . SRL și . solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 102.141,68 lei (sumă compusă din 30.299 lei – cheltuieli materiale efectuate în țată, respectiv drepturi salariale de recuperat, precum și echivalentul sumei de 16.254 euro, cheltuieli efectuate în străinătate), reprezentând despăgubiri materiale ca urmare a prejudiciului cauzat prin contractarea din mediul intraspitalicesc a unității medicale Spitalul E. – Regina M. a unui agent infecțios, cu ocazia unei intervenții chirurgicale desfășurate în această unitate medicală; obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale ca urmare a suferințelor fizice și psihice, cauzate de contractarea din mediul intraspitalicesc a unității medicale Spitalul E. – Regina M. a unui agent infecțios, cu ocazia unei intervenții chirurgicale desfășurate în această unitate medicală; obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat pe larg cum după mai multe investigații a fost supusă unei intervenții chirurgicale de ligamentoplasitie la data de 23.08.2013, la Spitalul E. Regina M. aparținând Rețelei private de sănătate Regina M., operația fiind efectuată de doctorul V. P.. Ulterior genunchiul s-a umflat, i-a fost extras lichid din zona respectivă, a fost supusă unei noi intervenții, i s-a administrat antibiotic, a avut stări febrile, a avut dureri insuportabile timp de mai multe luni. Ulterior a consultat și alți medici atât în țară cât și din Turcia și Austria. A apreciat că unele sfaturi medicale primite la Spitalul E. au fost eronate, iar complicațiile intervenite s-ar datora infecției pe care a dobândit-o din mediul intraspitalicesc.
A apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar această răspundere revine unității spitalicești unde a fost efectuată intervenția aparținând pârâtei ., dar și pârâtei C. M. U., întrucât unitatea sanitară își desfășoară activitatea în subordinea sa, sub supravegherea și coordonarea acestei persoane juridice.
În drept, au fost invocate prevederile art. 644 din Legea nr. 95/2006 – răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare, prevederile art. 1357 și urm. C.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martorii P. C. M. și Iotu I.-C.-Enrico și proba cu expertiza medico-legală în vederea stabilirii cauzelor care au condus / ar fi putut conduce la complicațiile apărute ulterior primei intervenții chirurgicale și dacă aceste complicații se datorează/s-ar putea datora unui agent infecțios contractat intraspitalicesc.
Pârâta C. M. U. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția netimbrării acțiunii și a formulat cerere de chemare în garanție a OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, în temeiul art. 72 și urm C.proc.civ., prin care, în situația în care cererea de chemare în judecată va fi apreciată ca fiind întemeiată, a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumelor solicitate de către reclamantă, în temeiul Poliței de răspundere civilă profesională . nr._/13.12.2012 încheiate.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, a arătat pârâta că nu are nici o implicare în intervenția chirurgicală reclamantă, având doar calitatea de acționar majoritar al E. H. și desfășurând activități exclusiv în domeniul analizelor de laborator, precum și servicii medicale de policlinică.
În motivarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului București, pârâta a arătat că potrivit prev. art. 687 din Legea nr. 95/2006, lege specială aplicabilă domeniului medical, competența materială revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, motiv pentru care a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În motivarea excepției netimbrării, pârâta a arătat că nu sunt aplicabile prev. art. 7 din OUG nr. 80/2013 în ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, ci art. 3 din OUG nr. 80/2013, astfel încât se impunea timbrarea la valoare și a acestui capăt de cerere, art. 7 vizând daunele morale provocate exclusiv prin proferarea de expresii insultătoare, calomnii ori denigrări săvârșite pe orice cale, direct sau prin mijloace de comunicare în masă.
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepția netimbrării acțiunii, pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și a formulat cerere de chemare în garanție a OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, în temeiul art. 72 și urm C.proc.civ., prin care, în situația în care cererea de chemare în judecată va fi apreciată ca fiind întemeiată, a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumelor solicitate de către reclamantă, în temeiul Poliței de răspundere civilă profesională . nr._/13.12.2012 încheiate.
Motivarea excepțiilor necompetenței materiale și a netimbrării este aceeași cu cea mai sus expusă, formulată de către pârâta . SRL.
Pe fond, pârâta a arătat că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale.
Întâmpinările au fost comunicate reclamantei în ședința publică din data de 17.12.2015, cauza fiind amânată pentru ca reclamanta să ia cunoștință de conținutul întâmpinărilor și pentru ca aceasta să depună la dosar răspuns la întâmpinare. Totodată prin încheierea pronunțată la aceeași dată a fost prorogată discutarea excepției tardivității formulării întâmpinărilor.
Analizând actele și lucrările cauzei cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de către pârâte prin întâmpinare și de către instanță din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit prev. art. art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, forma în vigoare „Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat”.
Astfel, textul art. 687 din Legea nr. 95/2006 instituie o competență materială și teritorială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul medical de malpraxis în favoarea judecătoriei, care înlătură competența de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.
Pentru a reține incidența art. 687 din Legea nr. 95/2006 instanța are în vedere în primul rând formularea generală a textului, care nu distinge între diferitele tipuri de răspundere prevăzute de această lege, ci stabilește cu titlu general că toate litigiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 vor fi soluționate de judecătorie. Potrivit principiului de drept general aplicabil, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
În al doilea rând, trebuie avută în vedere topografia textului. Art. 687 se află situate în Capitolul VII – Dispoziții finale al Titlului XVI al Legii, intitulat „Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”, fiind o normă de sine stătătoare, a cărei finalitate nu este condiționată de raportarea la un alt text de lege și care vizează soluționarea tuturor litigiilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 95/2006. De altfel, articolul 656 care prevede faptul că „Unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil și pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienților, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unității sanitare” este cuprins în același Titlu XVI al Legii nr. 95/2006.
Cum unitatea sanitară în care a avut loc intervenția chirurgicală este situată în București, sectorul 1, rezultă că potrivit art. 687 din Legea nr. 95/2006, competența pentru soluționarea cauzei ar reveni Judecătoriei Sectorului 1 București.
Dincolo de această interpretare, chiar dacă s-ar aprecia că dispozițiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 nu sunt aplicabile în prezenta cauză și ar fi aplicabile dispozițiile de drept comun privitoare la competența materială prevăzute de către Codul de procedură civilă, tribunalul constată că și potrivit acestor din urmă reguli, competența materială trebuie stabilită tot în favoarea judecătoriei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ. judecătoriile judecă „orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea parților, profesioniști sau neprofesioniști”.
Reclamanta a învestit instanța cu două capete de cerere, pe lângă cel privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată: primul privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 102.141,68 lei și al doilea privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Conform art. 99 alin. 1 C.proc.civ. „Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabilește in raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instanțe, instanța sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzător competenta”, iar conform prev. art. 99 alin. 2 C.proc.civ. „In cazul in care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in strânsa legătura, au fost deduse judecații printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanța competenta sa le soluționeze se determina ținându-se seama de acea pretenție care atrage competenta unei instanțe de grad mai înalt”.
Întrucât capetele de cerere formulate de către reclamantă sunt distincte și principale, se aplică regulile prevăzute de art. 99 C.proc.civ. Se poate constata că atât în cazul prev. de alin. 1, cât și în cazul prev. de alin. 2, competența se stabilește în funcție de valoarea fiecărui capăt de cerere, distinct. Nu se cumulează valorile capetelor de cerere.
În prezenta cauză, capetele principale de cerere se întemeiază pe aceeași cauză, astfel încât sunt incidente prev. alin. 2 al art. 99 C.proc.civ. Atât capătul de cerere privind despăgubirile materiale, cât și capătul de cerere privind daunele morale sunt de competența materială a judecătoriei, valoarea obiectului lor fiind sub 200.000 lei (102.141,68 lei și respectiv 100.000 lei).
În consecință, și potrivit prev. art. 99 pct. 1 lit. j C.proc.civ. rap. la prev. art. 99 alin. 2 C.proc.civ., competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei și nu tribunalului.
Conform prev. art. 107 alin. 1 C.proc.civ. „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Cum ambele pârâte au sediul în București, sectorul 1, competența teritorială ar reveni Judecătoriei Sectorului 1 București.
Așadar, indiferent că sunt aplicabile prev. art. 687 din Legea nr. 95/2006 sau cele ale art. 94 pct. 1 lit. j rap. la art. 99 alin. 2 C.proc.civ., competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Sectorului 1 București.
Conform prev. art. 132 alin. 1 C.proc.civ. „Când in fata instanței de judecata se pune in discuție competenta acesteia, din oficiu sau la cererea partilor, ea este obligata sa stabilească instanța judecătoreasca competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicționala competent”, iar potrivit alin. 3 „Daca instanța se declara necompetenta, hotărârea nu este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de indata instanței judecătorești competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdicționala competent”.
În consecință, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, prezenta hotărâre nefiind supusă niciunei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de judecare a cauzei privind pe reclamanta I. I., cu domiciliul ales la SCPA „B., B. și Asociații” cu sediul în București, sector 1, Bulevardul I. de Hunedoara nr. 9, .. 2, parter, . cu pârâtele . SRL, cu sediul în București, sector 1, Bulevardul I. I. de la B. nr. 5 B și ., cu sediul în București ,sector 1, Calea Floreasca nr. 14A, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2016.
P., GREFIER,
A. G. A. M.
Red/tehnored AG/22.03.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1179/2016.... | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 10-03-2016, Tribunalul... → |
|---|
