Anulare act. Încheierea nr. 05/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 05/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 249/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 05.01.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: A. M. B.
GREFIER: A. V. I.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant P. T. F., împotriva Sentinței civile nr. 2535/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă H. F.și intimații-intervenienți în numele altei persoane P. I. A., C. N. M., având ca obiect „anulare act” .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 12 din dosar și intimata-pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 17.12.2014, intervenienta P. I. A. a depus cerere de imposibilitate de prezentare, după care,
Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelantul-reclamant, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu expertiza grafologică. Cele deja efectuate în cauză nu au avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legal. Raportul de expertiză medico-legal a stabilit că la data la care se presupune că a fost încheiat testamentul, defunctul avea o stare fizică și psihică care nu-i permitea să-și manifeste consimțământul. Din foile de observații, rezultă că defunctul, din punct de vedere fizic, nu era capabil să redacteze un document de o asemenea amploare. Expertizele grafologice efectuate în cauză trebuiau să țină cont de acest raport. Ordinea de administrare a probelor în cauză a fost eronată, mai întâi s-au făcut expertize grafologice, apoi raportul medico-legal. Expertul grafologic trebuia să aibă în vedere concluziile medicului legist. Expertizele grafologice administrate s-au efectuat anterior efectuării probei cu expertiza medico-legală. Solicită încuviințarea unei noi probe cu expertiză grafologică care să țină cont de raportul medico-legal.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită instanței respingerea solicitării apelantului. Raportul medico-legal a fost avizat în cadrul INM-ului de profesorul de rang superior. În acest dosar s-a făcut și o primă expertiză medico-legală din care a stabilit că testatorul a avut discernământ la momentul întocmirii testamentului. Pe data de 03.05.1997, la decesul testatorului, acesta a redactat un referat specializat de comisia universității unde lucra. Acest nou raport medico-legal a fost efectuat numai pe baza martorilor care de multe ori au spus neadevăruri, a fost elaborat pe baza expertului parte care afirma că expertizele grafologice au fost efectuate doar pe baza documentelor depuse de apelant, ceea ce este total fals. Acele documente au fost depuse și de apelant și de intimată. Acel nou raport medico-legal nu are o argumentație obiectivă. Pe data de 30.04 îi dă un alt diagnostic, iar pe data de 03.05 nu s-a efectuat niciun fel de medicație specială. În foia de observații din data de 03 mai se vorbește despre un om care nu se afla la aparate, care era trecut în rezervă. În primele 10 zile a fost resuscitat, apoi a fost trecut în salon. Nu s-a intervenit printr-o medicamentație specială. În foaia de observații se trece cuvântul „improbabil”, adică nimic nu este cert. Boala de care suferea defunctului este tahicardie de gradul 3 și nu de gradul 4, așa cum se afirma. Au fost făcute 4 expertize extrajudiciare grafologice, iar noul raportul medico-legal nu este argumentat în niciun fel. Arată că nu solicită probe.
În replică, apelantul-reclamant, prin avocat, învederează instanței că singurul raport care are valoare juridică este raportul de nouă expertiză medico-legală pentru că este avizat. Acest raport a răspuns la întrebări punctuale adresate de instanță.
Intimata-pârâtă, prin avocat, învederează instanței că în primul cadrul procesual, această cerere a fost adusă spre rejudecare pentru a se vedea dacă testamentul a fost scris, datat și semnat de către autor.
Tribunalul respinge proba cu expertiza grafologică, nefiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării apelului față de probatoriul deja administrat la instanța de fond și, nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel, urmând a amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Apelantul-reclamant, prin avocat, arată instanței că criticile apelului vizează 2 aspecte. În primul rând, aprecierea eronată a probelor administrate, în sensul că instanța de judecată nu a interpretat coroborat probele încuviințate. Pe de o parte a dat valoare absolută unor mijloace de probă, respectiv expertizele grafologice, iar pe de altă parte nu a analizat alte mijloace de probă și anume expertiza medico-legală. În ceea ce privește consimțământul, singura autoritate abilitată de lege să stabilească dacă o persoană are consimțământ, este institutul medico legal. Expertizele grafologice nu pot stabili dacă o persoană a avut sau nu consimțământ la un anumit moment. Ele pot stabili, pe baza unor scripte de comparație, dacă un anumit document a fost scris de o anumită persoană. Expertizele grafologice au arătat că documentul a fost scris, semnat și datat de mâna testatorului. Această concluzie vine în contradictoriu cu concluzia noului raport medico-legal care a spus că la data de 03.05.1997, acesta nu putea să-l scrie, pentru că din punct de vedere fizic și psihic nu putea să scrie, suferind mai multe infarcturi. Instanța de fond nu a interpretat probele coroborate. În realitate este vorba de lipsă de consimțământ, iar constatările medicilor legiști nu puteau fi înlăturate. Cea de-a doua critică se referă la condițiile impuse de art. 859 Cod procedură civilă referitor la scrierea integrală, datarea și semnarea testamentului de către cel care l-a întocmit. Este imposibil ca testatorul să fi putut scrie acest testament în data de 03.05.1997, având în vedere starea sa de sănătate. Având în vedere probele care atestă starea fizică a testatorului, testamentul nu putea fi datat, scris și semnat la data de 03.05.1997. solicită instanței admiterea apelului și schimbarea sentinței civile apelate. Menționează că solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată instanței că nu avea cine să dateze testamentul la acea dată. Relevantă este foaia de observație. Reiese din foaia de observație că la data de 03.05.1997, testatorul era ușor confuz, nu există intervenții sau manevre de resuscitare. Defunctul a scris un referat în aceeași zi în care a scris testamentul. Acesta era capabil să scrie acel testament, fiind elaborat în maniera proprie. Lipsa capacității și a consimțământului nu e sancționată cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea absolută. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă după 5 ani. Solicită instanței respingerea apelului. Precizează că solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanță.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.01.2015.
Președinte Judecător
C. M. F. A. M. B.
Grefier,
A. V. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 12.01.2015
TRIBUNALUL,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 19.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte Judecător
C. M. F. A. M. B.
Grefier,
A. V. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19.01.2015
TRIBUNALUL,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 23.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte Judecător
C. M. F. A. M. B.
Grefier,
A. V. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23.01.2015
TRIBUNALUL,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 26.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
Președinte Judecător
C. M. F. A. M. B.
Grefier,
A. V. I.
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 249A
Ședința publică din data de 26.01.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: A. M. B.
GREFIER: A. V. I.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant P. T. F., împotriva Sentinței civile nr. 2535 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă H. F. și intimații-intervenienți în numele altei persoane P. I. A., C. N. M., având ca obiect „anulare act” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la datele de 12.01.2015, 19.01.2015 și 23.01.2015, apoi la data de 26.01.2015 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sub nr._/2002 la data de 20.12.2002, reclamantul P. T.-F. a solicitat in contradictoriu cu parata H. F. deschiderea succesiunii defunctului P. F.-S.-T., sa se constate ca reclamantul este unicul mostenitor al defunctului, in calitate de descendent, sa se constate nulitatea testamentului olograf prezentat de parata ca fiind scris, semnat si datat de defunct, sa se constate ca masa succesorala se compune din apartamentul situat in Bucuresti, Piata Rosetti nr. 3, sector 2 si autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de inmatriculare 2-B-7683 si drepturile de autor, sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata. In situatia in care se va constata valabilitatea testamentului, reclamantul a solicitat reductiunea acestuia, avand in vedere calitatea in care vine la succesiunea defunctului.
În motivarea actiunii reclamantul a arătat că la data de 6 mai 1997 a decedat tatal sau P. F.-S.-T., iar la scurt timp s-a adresat cu o cerere Biroului Notarului Public D. A. in vederea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului. In mod surprinzator, parata, care se afla in relatii de concubinaj cu tatal reclamantului, s-a prezentat la notariat cu un certificat de casatorie, sustinand ca este sotia supravietuitoare a acestuia. In urma cercetarilor efectuate, reclamantul personal a aflat ca aceasta casatorie nu a fost incheiata niciodata, drept pentru care a sesizat Biroul Notarial in acest sens, iar acesta a sesizat P. in vederea efectuarii cercetarilor, suspendand dosarul succesoral. Dupa efectuarea cercetarilor s-a constatat ca certificatul de casatorie prezentat de parata reprezinta un fals, iar casatoria nu a fost niciodata incheiata. Imediat dupa terminarea cercetarilor notarul public D. A. a decedat, iar dosarul a fost trimis la Camera Notarilor Publici. La data de 8 octombrie 2002 reclamantul a investit Biroul Notarului Public F. N. cu solutionarea cererii privind dezbaterea mostenirii, insa la primul termen din data de 19.11.2002 parata H. F. a prezentat in original un testament olograf ca fiind scris, semnat si datat de catre defunct, prin care aceasta era instituita legatar cu titlu particular pentru imobilul situat in Bucuresti, Piata Rosetti nr.3, sector 2. Intrucat reclamantul a contestat autenticitatea testamentului, notarul public a suspendat procedura succesorala. Mai mult decat atat, pe langa faptul ca testamentul reprezinta un fals, daca l-ar fi scris tatal reclamantului, in mod clar era lipsit de discernamant, neexprimandu-si consimtamantul in acest sens, intrucat testamentul apare ca fiind scris cu 3 zile inaintea decesului acestuia. A mai aratat reclamantul ca inainte de deces, tatal lui suferise 7 infarcturi in doua luni, prezenta o insuficienta coronariana, iar in ultimele 10 zile nu putea nici macar sa tina un pahar cu apa in mana, fiind in permanenta ajutat de reclamant si de parata. In aceasta perioada momentele de luciditate erau foarte rare, astfel ca defunctul nu putea sa conceapa singur un testament olograf de 8 pagini pe care sa-l scrie singur, sa-l semneze si sa-l dateze, in conditiile in care nu putea nici macar sa-si scrie numele. Pe de alta parte, daca ar fi scris de defunct, testamentul ar fi afectat de sugestie si capatie, conditii de nulitate a testamentului, fata de imprejurarea ca parata H. F. s-a aflat in permanenta langa tatal lui pana in clipa in care acesta a decedat.
Actiunea nu a fost motivata in drept.
Actiunea a fost timbrata cu 96,2 lei taxa judiciara de timbru si 0, 6 lei timbru judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare si a aratat ca actiunea nu are niciun temei legal, ca s-au invocat atat cauze de nulitate absoluta cat si cauze de nulitate relativa si ca se impune precizarea actiunii pentru a-si putea formula apararile. De asemenea, a solicitat respingerea actiunii formulata in subsidiar, respectiv reductiunea testamentului ca fiind prescrisa.
Pe cale reconventionala parata a solicitat sa se constate valabilitatea testamentului olograf intocmit la data de 03.05.1997, constatarea calitatii ei de mostenitoare testamentara cu titlu particular, constatarea componentei masei succesorale ca fiind formata atat din apartamentul situat in Bucuresti, Piata Rosetti nr.3, sector 2 si autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de inmatriculare 2-B-7683 cat si din carti de istorie si politica, carti de film, arta, critica, mobila stil (inclusiv Biedermeier), candelabru, oglinda venetiana, restul cartilor, calculator McIntosh si imprimanta laser McIntosh, icoane(2-3 pe stica si 2-3 pe lemn), tablouri (grafica si ulei), covoare (4,5), drepturile morale si patrimoniale de autor privind manuscrisele la care se face referire in testament, partajarea masei succesorale conform clauzelor testamentare prin atribuirea in natura a bunurilor care fac parte din masa partajabila.
In motivarea cererii reconventionale parata reclamanta a aratat ca a convietuit cu testatorul aproximativ 7 ani, relatia lor fiind bazata pe o puternica afectiune si pe intentia de a o oficializa. Impreuna au dobandit mai multe bunuri comune, ea personal contribuind la achitarea apartamentului cu suma de 8.200.000 lei. In anul 1997 starea de sanatate a testaorului s-a agravat, deoarece suferea de . si cardiopatie ischemica, motiv pentru care a fost internat la Spitalul Fundeni unde a decedat la data de 06.05.1997. Intrucat tocmai din motive de sanatate nu s-a putut finaliza intentia de casatorie, prin testamentul olograf din data de 03.05.1997 F. S. T. P. a inteles sa o recompenseze pentru afectiunea profunda si devotamentul pe care i le-a purtat de-a lungul anilor, astfel ca a intocmit testamentul care este mai mult decat explicit si clar in ceea ce priveste intentia sa de a reconcilia moral si patrimonial cele mai apropiate fiinte, respectiv parata reclamanta si reclamantul. A mai aratat parata reclamanta ca atat imobilul cat si toate celelalte bunuri mobile aratate ca facand parte din masa succesorala se afla in posesia reclamantului-parat de la data de 01.11.1997, conform procesului-verbal incheiat intre parti.
In drept au fost invocate prevederile art.111, art.119 si art.120, art.673 indice 4, art.673 indice 5 Cod proc.civ, art.650, art.858, art.887, art.899, art.901, art.902, art.903, art.978 si art.982 Cod civil, art. 1 lit.b) si d, art.11 si art.25 din Legea nr.8/1996.
Cererea reconventionala a fost timbrata 72,2 lei taxa judiciara de timbru.
La termenul de judecata din 03.04.2003 reclamantul si-a precizat actiunea si a aratat ca bunurile mobile care formeaza masa succesorala ramasa de pe urma defunctului sau tata sunt cele cuprinse in inventarul intocmit la data la care s-a solicitat dezbaterea succesiunii la B.N.P A. D.. In ceea ce priveste drepturile de autor care intra in masa succesorala, reclamantul a aratat ca acestea sunt constituite din: scrieri literare si publicistice, predici si prelegeri in domeniul cinematogarfiei, critici de film, studii si cursuri universitare, traduceri de teatru si film, adaptari, adnotari, lucrari documentare, programe de sala.
La termenul de judecata din 23.05.2003 reclamantul si-a precizat actiunea si a aratat ca masa succesorala se compune si din bunurie mobile de la fil.46-48.
La acelasi termen de judecata numita C. M. a formulat cerere de interventie in interes propriu si a aratat ca o parte din bunurile mobile care au fost incluse in masa succesorala sunt bunurile ei proprii, astfel ca se impune scoaterea lor din masa succesorala, iar o alta parte dintre acestea sunt bunuri comune dobandite in timpul casatoriei cu defunctul, astfel ca se impune a se stabili ca din masa succesorala face parte cota de ½ din aceste bunuri.
In motivarea cererii de interventie s-a aratat ca intervenienta s-a casatorit cu defunctul in anul 1955, iar in anul 1986, prin Sentinta civila nr.1770 pronuntata la data de 20.03.1986 de Tribunalul Sectorului II Bucuresti s-a dispus desfacerea casatoriei dintre ei. Desfacerea casatoriei a fost o formalitate impusa de regimul politic avand in vedere ca intervenienta s-a refugiat in Franta, iar statutul de profesor al defunctului nu-i permitea continuarea casatoriei. P. la decesul fostului ei sot ea nu a fost in tara, astfel ca a fost in imposibilitate de a-si lua bunurile proprii si de a face partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei. A aratat intervenienta ca in categoria bunurilor proprii se includ bunurile enumerate la filele 52-53
In drept au fost invocae prevederile art.49 si urmat. Cod civil.
Cererea de interventie in a fost timbrata cu 295,85 lei taxa judiciara de timbru.
La termenul de judecata din 23.05.2003 reclamantul si-a completat actiunea si a aratat ca solicite sa se constate ca de la data decesului tatalui sau a adus o . imbunatatiri apartamentului care intra in masa succesorala constand in: inlocuirea instalatiei electrice, inlocuirea instalatiilor sanitare si a obiectelor sanitare, montarea gresiei si a faiantei, inlocuirea parchetului, inlocuirea ferestrelor si usilor cu tamplarie aluminiu si geam termopan, montarea usii blindate de la intrare, curatarea peretilor si executarea tencuielii noi, zugravirea, vopsirea, modificarea peretilor pentru creare de spatiu, montarea a doua calorifere de aluminiu si curatarea celorlalte, reconditionarea instalatiei de incalzire, refacerea terasei, inlocuirea pardoselii terasei cu gresie si are un drept de creanta de aproximativ 30.000.000 ROL in ceea ce priveste masa succesorala.
La termenul de judecata din 20.06.2003 parata reclamanta si-a precizat cererea reconventionala si a aratat bunurile mobile care fac parte din masa succesorala.
La acelasi termen de judecata numitul N. I. V. a formulat cerere de interventie in interes accesoriu si a solicitat respingerea actiunii principale, respingerea cererii de interventie in interes propriu si admiterea cererii reconventionale.
La termenul de judecata din 13.02.2004 instanta a admis in principiu cererea de interventie principala formulata de C. M. si cererea de interventie accesorie formulata de V. N. I..
Prin Sentinta civila nr. 3302 pronuntata la data de 04.04.2004, instanta a admis exceptia precriptiei dreptului material la actiune si a respins pentru intervenirea precriptiei dreptului material la actiune petitele de constatare a nulitatii relative a testamentului olograf datat 3 mai 1997 si reductiunea liberalitatilor excesive dispuse prin testament, a disjuns solutionarea celorlalte capete de cerere din actiunea principala, a cererii reconventionale si a cererilor de interventie principale formulata de intervenienta C. M., respectiv accesorie formulata de intervenientul V. N. I..
Prin Decizia civila nr.536A din 07.04.2008, Tribunalul Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. T. F., instanta de control judiciar subliniind ca lipsa cu desavarsire a consimtamantului face ca actul astfel incheiat sa fie sanctionata cu nulitatea aboluta. Lipsa discernamantului insa, chiar si totala in exprimarea vointei, releva insa nu inexistenta consimtamantului, ci un simplu viciu al acesteia, deoarece in acest caz consimtamantul exista, iar sanctiunea care intervine nu este nulitatea absoluta.
Recursul declarat de recurentul reclamant P. T. F. a fost admis prin Decizia civila nr.277 din 11.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr._/3/2007(2498/2008), a fost modificata decizia recurata, a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant, a fost desfiintata in parte sentinta apelata, iar cauza a fost trimisa la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, pentru rejudecarea capatului de actiune privind nulitatea testamentului.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca, pe langa faptul ca testatorul a avut discernamantul afectat de boala, sau afectat de captatie si sugestie din partea paratei si care reprezinta motive de nulitate relativa, prin actiunea introductiva reclamantul a invocat si faptul ca testamentul nu a fost scris, semnat si datat de mana testatorului, conditie de forma prevazuta de art. 859 cod civil ad validitatem, a carei incalcare atrage nulitatea absoluta a testamentului. Intrucat nici instanta de fond, nici instanta de apel nu au pus in discutia partilor calificarea motivelor de nulitate invocate de reclamant, incalcand astfel principiul contradictorialitatii si s-au pronuntat doar cu privire la cauzele de nulitate relativa pe care le-au respins ca prescrise, cauza a fost trimisa pentru rejudecarea capatului de actiune privind nulitatea testamentului, fiind mentinute restul dispozitiilor sentintei.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 la data de 07.09.2009, sub nr._ .
In rejudecare, la termenul de judecata din data de 23.10.2009, reclamantul si-a precizat actiunea si a aratat ca intelege sa-si precizeze al treilea capat de cerere din actiunea principala, in sensul ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a testamentului olograf pretins a fi intocmit la data de 03.05.1997 de catre defunctul P. F. S. T. in principal pentru neindeplinirea conditiilor de forma ad validitatem, iar in subsidiar pentru lipsa consimtamantului, cauza ilicita si imorala.
In motivare reclamantul a aratat ca testamentul olograf folosit de parata nu poarta scrisul si semnatura defunctului, fiind confectionat in conditii vadit frauduloase cu numai 3 zile inaintea decesului acestuia. Conform actelor medicale, la data de 03.05.1997 sanatatea defunctului P. F. S. T. era absolut precara, acesta fiind in incapacitate fizica si psihica de a scrie un testament olograf, de a-si exprima in mod constient vointa si de a dispune practic asupra bunurilor sale. Ca orice act juridic, testamentul olograf trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute de art. 948 Codul civil, respectiv capacitatea testatorului de a incheia actul in cauza, consimtamantul valabil, un obiect determinat, determinabil si licit, cauza sa fie reala, licita si morala. Or, actele medicale, evolutia defunctului pe toata perioada spitalizarii si tratamentul aplicat confirma faptul ca la data de 03.05.1997 defunctul era in imposibilitate fizica si psihica de a intocmi un testament valabil, respectiv un act juridic cu intentia de a produce efecte juridice. Consimtamantului autorului reclamantului ii lipseau cel putin doua elemente esentiale: discernamantul si exteriorizarea sa, respectiv manifestarea expresa a hotararii de a incheia un act juridic, cu consecinta lipsei capacitatii testatorului de a face un act juridic in conditiile prevazute de art. 948 Cod civil. A aratat reclamantul ca nu trebuie pierdut din vedere modul fraudulos si absolut incorect prin care parata s-a prezentat in fata autoritatilor ca sotie supravietuitoare a defunctului.
La termenul de judecata din data de 01.06.2012 instanta a dispus introducerea in cauza in calitate de interveniente accesorii a numitelor P. I. A. si C. N. M. in calitate de mostenitoare ale intervenientului accesoriu V. N. I., decedat la data de 27.11.2009.
In rejudecare au fost incuviintate pentru reclamant probele cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei, testimoniala cu 2 martori, cu expertiza grafologica si cu expertiza medico-legala psihiatrica.
Prin Sentința civilă nr._.02.2014 pronunțată in dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București a respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamantul P. T. F., în contradictoriu cu pârâta H. F.; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele P. I. A. și C. N. M. si a obligat reclamantul să plătească pârâtei 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut urmatoarele:
Prin promovarea prezentei actiuni reclamantul a solicitat sa se constate nulitatea testamentului olograf pretins a fi intocmit la data de 03 mai 1997 de defunctul sau tata P. F. S. T., decedat la data de 6 mai 1997, sens in care a invocat in primul ciclu procesual lipsa discernamantului, dolul sub forma capatiei si sugestiei si faptul ca testamentul nu a fost scris, semnat si datat de mana testatorului, iar in rejudecare a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a testamentului olograf pentru neindeplinirea conditiilor de forma ad validitatem, iar in subsidiar pentru lipsa consimtamantului, pentru cauza ilicita si imorala.
Potrivit art.859 Cod civil, testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului, fiind necesar ca cele trei cerinte de solemnitate sa fie indeplinite cumulativ.
Concluziile din raportul de expertiza criminalistica nr.254 din 12.07.2010 intocmit de Institutul N. de Expertize Criminalistice au fost ca testamentul olograf datat " 3 mai 1997" semnat pe numele P. F. a fost scris, semnat si datat de P. F. S. T. care figureaza in inscris ca testator. De asemenea, s-a arătat că mentiunea " F. mele definitive si fiului meu T." scrise pe plicul in care se afla testamentul ii apartin lui P. F. S. T..
Potrivit concluziilor raportului de noua expertiza grafica (incuviintata la termenul de judecata din 12.11.2010) nr. 40 din 16 martie 2011 intocmit de Institutul N. de Expertize Criminalistice, testamentul olograf din 3 mai 1997 a fost scris, semnat si datat de catre testatorul P. F. S. T..
Pentru efectuarea acestui nou raport de expertiza s-au pus la dispozitia expertului în original, pentru semnatura: contractele de vanzare-cumparare si de inchiriere depuse de reclamant, legitimatia UNITER si permisul international de conducere-depuse de parata, iar pentru scriere: scrisoarea "D. J." depusa de reclamant, adresa catre UCIN si vedere de la Pisa depuse de parata.
S-a constatat ca si in dosarul succesoral nr.62/1997, la solicitarea notarului public D. A. s-a intocmit raportul de expertiza criminalistica nr.295/22.07.1997 concluzia expertului fiindca testamentul olograf din 3 mai 1997 a fost scris, semnat si datat de catre testatorul P. F. S. T..
Intrucat raportul de noua expertiza grafica efectuat in cauza a confirmat ca testamentul olograf din 3 mai 1997 a fost scris, semnat si datat de catre testatorul P. F. S. T. instanta apreciaza ca, desi contestata, lipsa veridicitatii testamentului olograf din 3 mai 1997 nu a fost probata de reclamant in conditiile art.1169 Cod civil. Ținand cont de valoarea stiintifica a expertizelor grafoscopice și de faptul că pentru efectuarea acestora au fost avute în vedere inclusiv scriptele de comparatie puse la dispoziție de reclamant, instanta apreciază că depozițiile martorilor M. A. M. și C. I. L., concluziile raportului de expertiza medico-legală psihiatrică potrivit carora la data întocmirii testamentului este improbabil ca defunctul să fi putut să redacteze într-o singură zi un testament olograf de tipul, complexitatea, calitatea grafică și întinderea celui în litigiu sau faptul că pârâta a plăsmuit un certificat de căsătorie, nu pot înlătura concluziile raportului de nouă expertiză grafică cu privire la testamentul olograf din 3 mai 1997 .
Relativ la susținerea reclamantului privind faptul că, consimtamantului autorului său i-au lipsit cel putin doua elemente esentiale: discernamantul si exteriorizarea sa, respectiv manifestarea expresa a hotararii de a incheia un act juridic, cu consecinta lipsei capacitatii testatorului de a face un act juridic in conditiile prevazute de art.948 Cod civil, instanța a reținut următoarele:
Intre cele patru condiții de valabilitate a consimțământului – să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ, literatura juridică face distincție între nevalabilitatea consimțământului pentru lipsa discernământului și, respectiv, alterarea consimțământului prin viciile de consimțământ, în sensul că deși în primul caz, neîndeplinirea condiției de valabilitate echivalează cu lipsa caracterului conștient al actului juridic, în sensul că subiectul de drept nu are puterea de a aprecia efectele juridice pe care le are manifestarea sa de voință, în cel de-al doilea caz, consimțământul există, dar este alterat de eroare sau dol, așadar în conținutul său intelectual, ori de violență sau leziune, așadar în caracterul său liber. In ipoteza viciilor de consimțământ intervine totdeauna un element exterior care alterează caracterul conștient sau liber al consimțământului, nefiind vorba despre puterea interioară a subiectului de drept de a aprecia efectele manifestării sale de voință. Prin urmare, absența discernământului, deși este indubitabil, analizată drept o condiție de valabilitate a consimțământului, este apreciată de literatură și practică și ca o absență a consimțământului, se înțelege valid, datorită imposibilității, independent de factorii externi, în care se află subiectul de drept în cauză, în a aprecia consecințele manifestării sale de voință.
Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr.A6/_/2012 intocmit de I.N.M.L. M. Minovici a relevat faptul ca la data de 03.05.1997 defunctul nu avea capacitate psihica de apreciere critica asupra continutului si consecintelor social juridice ce pot decurge din inscrisul in litigiu, nefiind competent psihic de a incheia niciun fel de act de dispozitie, inclusiv un asemenea testament.
Deși lipsa discernământului conduce la imposibilitatea aprecierii efectelor juridice care se produc in baza unei manifestari de vointa, în ipoteza în care actul juridic a fost încheiat de o persoană fără discernământ, sanctiunea care intervine nu este nulitatea absoluta, deoarece lipsa discernământului în exprimarea voinței nu relevă inexistența consimțământului, ci un simplu viciu al acestuia, care nu atrage decat nulitatea relativa a actului, sanctiunea nulitatii fiind edicatat pentru protejarea persoanei interesate si nu a unui interes obstesc. Tinand cont de faptul ca actele juridice incheieate personal chiar de cei pusi sub interdictie pentru cauza de alienatie sau debilitate mintala, deci, pentru lipsa de discernamant, sunt sanctionate cu nulitatea relativa, de protectie, nu exista niciun motiv sa se aplice un alt regim juridic actelor incheiate de persoane aflate ., dar nepuse sub interdictie.
În doctrina corespunzătoare reglementării anterioare se deosebeau eroarea obstacol, eroarea gravă și eroarea indiferentă, arătându-se că eroarea obstacol este mai mult decât un viciu de consimțământ, deoarece practic partea nu și-a dat consimțământul pentru încheierea actului juridic în cauză și se admitea că sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic. Lipsa totală a consimțământului, cum este eroarea obstacol, era apreciată ca fiind o cauză ce atragea nulitatea absolută a actului juridic, deoarece o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte avea credința greșită că încheie un alt act juridic. Însă, eroarea-obstacol nu poate fi aplicată în prezenta cauză, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că defunctul a avut intenția să încheie un act juridic cu un alt conținut.
Așa cum s-a subliniat în doctrina recentă, în actuala reglementare nu mai prezintă importanță practică distincția dintre eroarea obstacol și eroarea gravă deoarece în ambele cazuri sancțiunea care intervine potrivit art.1207 alin.1 Cod civil este nulitatea relativa.
În ceea ce privește cauza ilicita si imorala invocată de reclamant ca motiv de nulitate absolută a testamentului, s-a reținut că prin cauza actului juridic înțelegem obiectivul urmarit la incheierea acestuia, in structura cauzei intrand doua elemente, anume scopul imediat si scopul mediat. În cazul testamentului, act cu titlu gratuit, cauza este reprezentata de motivul determinant pentru dispunator de a face liberalitatea, cauza neconfundandu-se cu intentia de a gratifica, aceasta din urma fiind . a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ: să existe, să fie reală, să fi licită și morală. Potrivit art.966 Cod civil obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 Cod civil prevede că, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. In speță, nicio probă administrată nu este de natură să confirme susținerea reclamantului cum că scopul urmărit de testator la întocmirea testamentului este potrivnic legii sau contrar bunelor moravuri.
Intrucat prin amplul probatoriu administrat in cauza au fost dovedite doar motive de nulitate care atrag nulitatea relativa, iar ramanerea in pasivitate a reclamantului timp de 5 ani de la data la care a cunoscut existența testamentului, a fost sanctionata irevocabil in primul cicilu procesual prin respingerea actiunii ca prescrisa, instanța a respins ca neîntemeiată prezenta acțiune
Având în vedere soluția cu privire la actiunea principală, instanța a admis cererea de interventie accesorie.
In baza art.274 Cod proc.civ., retinand culpa procesuala a reclamantului, instanta l-a obligat sa plateasca paratei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 3.000 lei, reprezentand onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul P. T. F., in temeiul art. 287 (1) pct. 3 si 4 C.proc.civ., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata si precizata si respingerii cererii de intervenție accesorie, in motivare aratand, în esență, urmatoarele:
Sentința a fost pronunțata cu aplicarea greșita a dispozițiilor legale incidente situației de fapt, astfel cum aceasta rezulta din probele administrate in cauza:
In mod greșit instanța de fond a constatat doar nevalabilitatea consimțământului defunctului pentru lipsa discernământului, iar nu si lipsa totală a consimțământului acestuia, consecința fiind calificarea sancțiunii aplicabile testamentului olograf incheiat de acesta ca fiind nulitatea relativa, iar nu cea absoluta.
Chiar daca a definit in mod corect conceptele juridice, instanța de fond a nesocotit principiul rolului activ consacrat de dispozițiile art. 129 (5) C.proc.civ., in sensul ca nu a stăruit „...prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea legii..”.
Din considerentele sentinței rezulta ca instanța de fond nu numai ca nu a examinat sistematic si exhaustiv probele administrate in cauza, ci le-a interpretat individual si fara a face corelări, inlaturand fara motivare probele constând in: Raportul de noua expertiza medico-legala, declarațiile martorilor, inscrisurile reprezentate de foile de observații, etc., probe care nu ii susțineau raționamentul, in paralel cu acordarea unei valori absolute probei cu rapoartele de expertiza criminalistica grafologica.
Instantele de fond sunt suverane in convingere, in aprecierea sincerității si utilitatii probelor propuse si administrate de către parti, putând sa le inlature pe cele ce nu le considera utile, cu obligația de a motiva de ce le inlatura. Pe de alta parte instanța trebuie sa analizeze complet probele ambelor parti deoarece, de exemplu, omisiunea analizei probe lor favorabile pârtii {condamnate} atrage casarea,”
Ansamblul probator administrat in cauza trebuie interpretat in mod unitar, prin coroborarea constatărilor rezultate din administrarea fiecărei probe in parte, dar si in contextul general, cu scopul de a stabili corect situația de fapt, atat descriptiv, cat si ca succesiune in timp.
Or, astfel cum rezulta din considerentele sentinței, instanța de fond a inlaturat - fara a motiva - probele, cu excepția probei cu rapoartele de expertiza criminalistica grafologica, ceea ce reprezintă o grava incalcare a „principiului aflarii adevărului”.
Analiza exhaustiva si corecta a probelor aflate la dosarul cauzei releva o alta situație de fapt decât cea stabilita de instanța de fond, anume lipsa totală a consimțământului defunctului la data de 03.05.1997, data la care se afirma ca ar fi fost incheiat testamentul olograf.
In ceea ce privește existenta sau nu a consimțământului defunctului la data de 03.05.1997, probele relevante sunt:
(i)proba cu Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. A6/_/2012 (denumit in continuare „Raportul de noua expertiza medico-legala”),
(ii)proba cu inscrisuri constând in foile de observații, precum si
(iii)proba cu declarația martorului M. A. M., medic in unitatea medicala unde s-a aflat Defunctul la acea data (filele 173-174 din dosarul_ - Vol. II).
Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. A6/_/2012 avizat științific de Comisia superioara medico-legala de avizare si control constituita la Institutului N. de Medicina Legala „M. Minovici” prin avizul nr. E2/_/2012 reprezintă unicul document medico-legal apt sa producă efecte juridice in prezenta cauza si sa se constituie . proba astfel cum imperativ prevăd dispozițiile art. 24 din O.G. nr. 1/2000, privind organizarea activitatii si funcționarea serviciilor de medicina legala.
Celalalt raport de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat in cauza si purtând nr. Al/5657/2011 nu a primit avizul științific obligatoriu al Comisia superioara medico-legala de avizare si control constituita la Institutului N. de Medicina Legala „M. Minovici” si prin urmare nu poate produce efecte juridice de natura probatorie in prezenta cauza.
Proba reprezentata de rapoartele de expertiza criminalistica grafologica nu este apta sa stabilească, in lipsa unei specialități corespunzătoare a experților, daca la data de 03.05.1997, defunctul avea sau nu consimtamant, ci doar sa ateste daca testamentul olograf a fost scris, datat si semnat de defunct.
Astfel, Raportul de noua expertiza medico-legala concluzionează neechivoc ca la data de 03.05.1997, defunctul se afla in imposibilitate fizica si psihica totala de a intocmi testamentul olograf contestat.
Constatarea tehnico-stiintifica a Institutului N. de Medicina Legala „M. Minovici”, constând in răspunsul la obiectivul nr. 8 al Raportului de noua expertiza medico-legala, stabilit de instanța de judecata ca fiind: „Avand in vedere susținerile paratei, privind faptul ca bolnavul nu se afla la terapie intensiva, ci in rezerva, nefiind conectat la aparate, va rugam sa precizați daca starea figica si psihica ii permitea redactarea testamentului’, a fost clara si neechivoca in sensul ca defunctul nu era apt din punct de vedere fizic si psihic.
Mai mult decât atat, Institutul N. de Medicina Legala „M. Minovici”, in concluziile la Raportul de noua expertiza medico-legala, arata ca „la data de 3.05.1997 susnumitul prezenta sindrom psihoorganic cerebral confugional pe fond vascular si involutiv (COD OMS = F07.8), . inferior si de ventricul drept tratat cu streptojinaga complicat cu tahicardie ventriculara repetata, . III (cardiostimulare temporara), insuficienta cardiaca severa, sindrom de debit cardiac scăzut; coronografie: legiuni tricoronariene [...]. Susnumitul nu avea capacitate psihica de apreciere critica asupra conținutului si consecințelor social juridice ce pot decurge din inscrisul in litigiu, nefiind competent psihic de a incheia nici un fel de act de dispoziție, inclusiv un asemenea testament, la data de 3.05.1997!” (a se vedea pagina 25 a raportului de expertiza medico-legala — fila 207 a dosarului — Vol. II).
Așadar, concluzia impusa de Raportul de noua expertiza medico-legala este aceea ca defunctul era, la data de 03.05.1997, in imposibilitate fizica si psihica de a-si exterioriza voința prin scrierea unui document, adica de a-si manifesta consimțământul.
Suplimentar, concluziile Institutului N. de Medicina Legala „M. Minovici” exprimate in Raportul de noua expertiza medico-legala sunt confirmate atat de mențiunile din inscrisurile reprezentate de foile de observații intocmite pe durata spitalizării defunctului (mențiuni care atesta starea fizica si psihica a defunctului, nu numai la data de 03.05.1997, ci pe toata perioada petrecuta in unitatea spitaliceasca), cat si de declarația martorului M. A. M..
Rezulta deci, din probele administrate in fata instanței de fond, ca la data de 03.05.1997, defunctul nu avea posibilitatea fizica si psihica sa isi exteriorizeze voința, adica nu avea consimtamant.
„Pentru a putea crea, modifica, transmite sau stinge raporturi de drept, care, precum se știe, sint relații sociale reglementate de norme juridice, nu este suficient ca voința sa existe in forul interior al autorului ei, ci trebuie sa se extériorisée, sa se manifeste . de a fi cunoscuta de alte persoane. Producerea efectelor juridice urmărite nu este cu putința decit daca terti iau cunoștința de existenta voinței si se biruie pe persistenta ei, ceea ce implica o obiectivare a acestui fenomen psihologic, intern. Cata vreme nu a ieșit din sfera subiectivității pure, voința nu exista socialmente si deci nici juridiceste. [...] Cu alte cuvinte, voința juridica cuprinde doua elemente, unul intern (voința interna, reala) si altul extern (voința declarata), intre care trebuie sa existe o unitate dialectica si, de regula, o deplina concordanta spre a putea genera consecințe de drept.”
Voința „[...] trebuie sa emane de la o persoana lucida, care isi da seama de urmările faptelor sale si le voiește in cunoștința de cauza. Stările de inconștienta si tulburările mintale grave exclud voința juridica, deoarece împiedica sau altereaza esențial desfasurarea normala a procesului intelectiv ce precede orice act de voința. [...] In afara de condițiile enunțate, voința, pentru a putea produce efecte juridice, mai trebuie sa fie neviciata, sa emane de la o persoana capabila si sa se întemeieze pe o cauza reala, licita si conforma cu regulile de conviețuire sociala.” .
Voința - pe taram juridic - se compune din consimtamant si cauza.
Consimțământul reprezintă o parte a voinței, reprezentând „acea condiție esențiala, de fond si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exteriof ’ .
„Capacitatea individului poate sa fie micsurata sau distrusa cu totul prin o alienatiune mentala, prin dementa sau imbecilitate, prin beție, prin o boala sau prin oare care infirmități jisice, precum arfi surditatea, mutismul, cecitatea etc. Aceste sunt niște incapacitati naturale de care legiuitorul nu avea nevoie sa se ocupe, pentru ca ele impedica manifestarea consimtementului. Astfel, este evident ca un copil un om nebun sau unul beat cu deseversire ori in delir, este incapabil de a contracta, legiuitorul nu se ocupa de cat de incapacitatile asa dise civile, adeca care pun pe om in imposibilitateajuridica de a consimți!’1
Sancțiunea la care se refera D. Alexandresco este nulitatea absoluta, menționând faptul ca „lilementele sau insusirile neaparate pentru existenta ori cărei conventiuni sau contract sunt: 1. Consimțământul valabil al pârtilor contractante sau al representantilor lor, ear nu numai al partei ce se obliga, dupa cum pe nedrept se exprima art. 948” .
Aceeași idee a incapacitatii naturale de a contracta, distincta de incapacitatea juridica, este reluata de G. B., care precizează faptul ca „in afara de incapacitatile legale (cazuri in care legea preguma persoana ca lipsita de discernământ) exista si caruri de incapacitati naturale (s.n.) in care se găsesc persoane capabile dupa lege; deci, in drept, persoana este capabila (are discernământ) dar, in fapt, ea este lipsita temporar de discernământ. [...] In sensul aratat este si practica noastra judiciara. Asfel, . 1987 se precizeaza ca: „...pentru validitatea testamentului este necesar, intre altele ca dispunatorul sa aiba discernământ in momentul in care il întocmește, in sensul de a nu exista incapacitatile legale si cele naturale, adica lipsa unei voințe conștiente, indiferent daca aceasta se datoreaga unei causée trecătoare sau uneia permanente”.
Având in vedere relația dintre consimtamant si voința juridica de la parte la intreg, lipsa voinței conștiente echivalează cu lipsa totala a consimțământului si prin urmare lipsa uneia din condițiile esențiale de validitate a actului juridic civil, astfel cum acestea sunt menționate in art. 948 C.civ. Sancțiunea ce se impune pentru lipsa totala a consimțământului este aceea a nulității absolute.
Raportat la cele de mai sus, situația de fapt, rezultata urmare a administrării probelor relevante pentru existenta sau nu a consimțământului la data de 03.05.1997, releva ca la acea data defunctul se afla in imposibilitate fizica si psihica de a-si exterioriza voința, adica nu avea consimtamant.
Probele la care s-a făcut referire mai sus au fost inlaturate in mod greșit de instanța de fond, care a inteles sa dea valoare absoluta, in ceea ce privește existenta sau nu a consimțământului defunctului, la data de 03.05.1997, unei probe (rapoartele de expertiza criminalistica — grafologica) care prin ea insasi nu era apta sa stabilească existenta sau nu a consimțământului defunctului la aceea data, ci doar sa stabilească daca testamentul olograf a fost scris, semnat si datat de defunct.
Concluzia instanței de fond - conform cu care la data de 03.05.1997 defunctul era doar lipsit de discernământ, iar nu de consimtamant — nu este susținuta de probele aflate la dosarul cauzei, ci se constituie . a da relevanta concluziilor raportului de expertiza criminalistica (grafologica), in sensul de a pune in acord data inscrisa in testamentul olograf cu data la care acesta ar fi putut fi scris de defunct.
Concluziile Raportului de noua expertiza medico-legala nu susțin afirmațiile instanței de fond vizavi de, ci atesta fara echivoc lipsa totala a consimțământului acestuia.
Astfel cum rezulta din probele la care s-a făcut referire mai sus, concluzia instanței de judecata vizavi de lipsa discernământului defunctului, adica de imposibilitatea prefigurării de către acesta a efectelor actului juridic incheiat, nu se susține, defunctul fiind la data de 03.05.1997 lipsit total de consimtamant.
Sancțiunea lipsei de consimtamant este reprezentata de nulitatea absoluta a actului juridic, in cazul de fata a testamentului olograf prezentat de intimata H. F..
In mod greșit instanta de fond a considerat ca testamentul olograf indeplineste condițiile de forma prevăzute ad validitatem de art. 859 C.civ.:
Potrivit dispozițiilor art. 859 C.civ., testamentul olograf nu este valabil decât când este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului.
Obligativitatea indeplinirii acestor condiții cumulative de validitate a testamentului olograf este prevăzută in Codul Civil sub sancțiunea nulității absolute, astfel cum prevede expres art. 886, conform caruia „Formalitățile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozițiile prezentei secțiuni si acelea ale secțiunii precedente se vor observa sub pedeapsa de nulitate (C.civ. 859 si urm. [...])”.
Așadar, pentru valabilitatea unui testament olograf, toate cele trei condiții de forma prevăzute de Codul Civil trebuie indeplinite in mod cumulativ, astfel incat acesta sa poata produce efecte juridice. In lipsa a cel puțin uneia din cele trei condiții, testamentul olograf este nul absolut.
Or, astfel cum rezulta din probele administrate in fata instanței de fond, anume din proba cu Raportul de noua expertiza medico-legala, proba cu inscrisuri constând in foile de observații, precum si proba cu declarația martorului M. A. M., medic in unitatea medicala unde a fost internat defunctul, la data inscrisa in testament ca fiind data intocmirii sale, 03.05.1997, defunctul nu avea consimtamant, fiind in imposibilitate fizica si psihica de a incheia un act juridic.
Este important de observat ca pe intreaga durata a spitalizării defunctul a fost legat la aparate, fapt care rezulta din foile de observații, din Raportul de noua expertiza medico- legala, care la punctul B. „Aprecierile comisiei de noua expertiza medico-legalci - Punctul I ,.Analiza incrucisata a tuturor inscrisuri loi - art. 4 retine ca „De la internare, permanent a fost monitorizat cardiac (monitorizare permanenta — adica cupla permanenta la aparat EKG)...” (a se vedea pagina 20 a raportului de expertiza medico-legala — fila 205 a dosarului - Vol. II) si chiar din testamentul olograf presupus intocmit de defunct.
Lipsa totala a consimțământului defunctului, in ceea ce privește posibilitatea de a- si exterioriza voința sub forma scrierii unui document de amploarea testamentului olograf, este expres reconfirmata in Raportul de noua expertiza medico-legala, care precizează ca Pacientul, aflat in starea menționata la pct. 6,7, nu putea susține un efort fizic susținut incat sa scrie (chiar si dupa dictare) atatea pagini, cu atat mai mult cu cat se afla in poziție incomoda pentru scris iar un obiect care sa susțină filele i-ar fi creat un efort fizic in plus. 2. In același timp, in conținutul înscrisului numit testament, autorul afirma ca, in timp ce scria, este legat la aparat iar dna. H. F. este pe balcon urmărind aparatul (Acum sta in balcon si veghează prin geam aparatul de care sunt legat.); o combinație intre insuficienta cardiaca grava, tromboflebita profunda a unuia din membrele inferioare, cuplarea la electronii aparatului de monitorizare fac practic imposibila realizarea unui efort continuu pe o perioada indelungata de timp.” (a se vedea pagina 21 a raportului de expertiza medico-legala — fila 205 a dosarului — Vol. II).
Instanța de fond era astfel datoare sa cerceteze in ce măsură, la data de 03.05.1997, defunctul isi putea manifesta voința sub forma redactării unui act juridic de complexitatea, dimensiunile si avand caligrafia testamentului olograf prezentat de către parata ca fiind scris, datat si semnat de către defunct.
Presupusul testament olograf scris, datat si semnat de defunct (persoana aflata in imposibilitate fizica si psihica de a-si manifesta voința) are 7 pagini scrise in mod ordonat si caligrafic.
Redactarea unui astfel de document presupune un efort susținut din partea persoanei de la care emana, fiind dificil a fi infaptuit chiar de o persoana sanatoasa din punct de vedere fizic si psihic.
Rapoartele de expertiza criminalistica grafologica efectuate in prezenta cauza, rapoarte la baza carora au stat scriptele depuse de intimata H. F. spre comparație, au concluzionat ca testamentul olograf ar fi fost scris, semnat si datat de către defunct, astfel:
(i)Raport de expertiza criminalistica judiciara nr. 254/12.07.2010 efectuat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice București in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, care a concluzionat ca testamentul olograf a fost scris, datat si semnat de către Defunct (filele 23-34 din dosarul_ — Vol. I);
(ii)Raport de expertiza criminalistica judiciara nr. 40/16.03.2011 efectuat de Institutul N. de Expertize Criminalistice București in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, care a concluzionat ca testamentul olograf a fost scris, datat si semnat de către Defunct (filele 177-184 din dosarul_ — Vol. II);
In ciuda concluziilor acestor rapoarte de expertiza criminalistica grafologica, expertul-parte N. G. (Expert criminalist autorizat in expertiza grafica si tehnica a documentelor) a efectuat doua note de obiectiuni si un raport de expertiza criminalistica (grafica) extrajudiciara cu privire la rapoartele de expertiza criminalistica menționate mai sus la punctele (i) si (ii), astfel:
(iii)Nota de obiectiuni nr. 567/16.09.2010 cu privire la raportul de expertiza de la litera (ii) - coroborata cu Raportul de expertiza criminalistica (grafica) extrajudiciara nr. 566/23.09.2010, efectuate in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, care a concluzionat ca testamentul olograf nu a fost scris, datat si semnat de către Defunct (filele 81-113 din dosarul nr._ — Vol. I);
(iv)Nota de obiectiuni nr. 628/18.04.2011 cu privire la raportul de expertiza de la litera (iii), efectuata in cadrul dosarului nr._ de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, care a concluzionat ca testamentul olograf nu a fost scris, datat si semnat de către Defunct (atașata la dosarul_ - Vol. II dupa fila 189).
Aceste note de obiectiuni, precum si raportul de expertiza criminalistica extrajudiciara intocmite de expertul-parte N. G. explica in mod clar, detaliat si complet faptul ca rapoartele de expertiza criminalistica (grafologica) menționate la punctele (i) si (ii) de mai sus au fost efectuate in mod greșit, nefiind respectați pașii si procedurile pe care acest tip de expertiza ii/le presupune, motiv pentru care si concluziile acestor expertize sunt greșite, aratand in mod neechivoc ca scriptele de comparație folosite au fost eminamente cele depuse la dosar de către parata H. F..
Analizând testamentul olograf si scriptele depuse de parti pentru comparație, expertul- parte N. G. a concluzionat ca testamentul olograf datat 3 mai 1997 nu a fost scris, datat si semnat de către P. F. S. T.. înscrisul in cauza a fost scris, datat si semnat de către aceeași persoana care a contrafăcut actele depuse drept scripte de comparație de către numita H. Florentine.
Se invederează faptul ca niciunul dintre rapoartele de expertiza criminalistica grafologica nu a avut in vedere starea psihica si fizica a pacientului de la momentul la care s-a presupus ca acesta a scris, datat si semnat testamentul olograf, adica de la data de 03.05.1997 si nici nu a valorificat constatările si concluziile științifice ale Raportului de noua expertiza medico-legala.
Din conținutul testamentului olograf, din foile de observații, precum si din Raportul de noua expertiza medico-legala rezulta ca defunctul a scris testamentul olograf fiind legat la aparate, ceea ce ridica semne de intrebare cu privire la posibilitatea fizica de a redacta, semna si data un inscris atat de complex.
Instanța de fond s-a limitat, analizand probele administrate in cauza, sa isi insuseasca concluziile rapoartelor de expertiza criminalistica grafologica (i)-(ii) de mai sus, rapoarte a căror concluzie a fost aceea ca testamentul olograf exhibat de intimata H. F. a fost scris, datat si semnat de defunct, fara insa sa coroboreze aceste concluzii cu restul materialului probator.
Concluziile celor doua categorii de expertize, cea in specialitatea medico-legala si cele in specialitatea criminalistica grafologica (inclusiv notele de obiectiuni intocmite de expertul-parte N. G.) trebuie interpretate sistematic cu scopul de a găsi o explicație corecta pentru neconcordantele dintre ele.
Analiza foilor de observație si concluziile Raportului de noua expertiza medico- legala sunt indubitabile in sensul imposibilității fizice a defunctului de a desfasura orice activitate fizice in data de 03.05.1997, fapt care insa nu a fost avut in vedere de experții criminalisti in specialitatea grafologie.
Scrierea, datarea si semnarea testamentului olograf nu s-au realizat in condiții normale, defunctul fiind conectat la aparate si . care nu ii permitea sa desfasoare activitate fizica.
Valoarea de adevar a celor doua categorii de expertize trebuie apreciata avand in vedere ca Raportul de noua expertiza medico-legala intocmit de Institutul N. de Medicina Legala „M. Minovici” a fost intocmit pe baza unor documente medicale intocmite de terti (cadre medicale specializate), iar rapoartele de expertiza criminalistica grafologica pe baza scriptelor de comparație puse la dispoziția experților in principal de către H..
Se apreciază ca in cauza, dupa efectuarea Raportului de noua expertiza medico-legala, vazand concluziile acestuia, instanța de fond, in virtutea rolului activ, era datoare sa ordone o noua expertiza criminalistica grafologica, expertiza care sa aiba in vedere, alaturi de scriptele de comparație, starea psihica si fizica a defunctului de la data la care se presupune ca a scris, datat si semnat testamentul olograf precum si in mod esențial constatările si concluziile științifice ale Raportului de noua expertiza medico-legala.
Analiza sistematica a tuturor probelor administrate in cauza era de natura sa evidențieze fie ca testamentul ar fi putut fi scris, semnat si datat de defunct la o alta data decât 03.05.1997, fie ca testamentul a fost scris, datat si semnat de o alta persoana decât defunctul.
In ambele ipoteze insa, testamentul olograf exhibat de intimata H. F. este lovit de nulitate absoluta, nefiind intrunite condițiile de forma prevăzute ad validitatem de lege, motiv pentru care sentința este nelegala.
In raport cu cele de mai sus, apelantul a solicitat admiterea apelului schimbarea in tot a sentinței apelate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si modificata, cu consecința constatării nulității absolute a testamentului olograf pretins a fi intocmit de către defunctul P. F. S. T. la data de 03.05.1997, pentru lipsa totala a consimțământului si pentru neindeplinirea condițiilor de forma ale testamentului olograf prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, precum si respingerea cererii de intervenție accesorie.
In drept: art. 282 si urm. C.proc.civ., art. 859 si urm. C.civ. si art. 948 C.civ.
La data de 25.09.2014, intimata-pârâta H. F. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, în motivare arătând, în esență, următoarele:
Intimata a susținut că s-a confruntat cu un proces lung început in 2002 (după cinci ani de la decesul lui FlorianTeodor P.) un proces cu un amplu probatoriu, (au fost acceptate și analizate toate probele solicitate de apelantul reclamant) un proces ce a avut in vedere toate mijloacele legale necesare pentru probarea adevărului dar care nu a putut insă dovedi temeinicia acuzaților aduse și să invalideze autenticitatea testamentului lăsat de F. T. P..
Exprimarea clară si elevată a testamentului, redactat pe 7 pagini scrise si semnate de către decedat pe fiecare filă ,document prin care decedatul își exprimă sentimentele și dorințele cu privire la bunurile de care dispune și pe care le împarte . (reclamantul-apelant nu este in nici un fel prejudiciat) nu lasă loc dubiului cu privire la autenticitatea acestuia.
Legea trebuie să apere si să respecte voința expresă a unui om lucid chiar dacă aflat pe un pat de spital si să nu permită prin diverse speculații transformarea sa . cu funcția psihică alterată decedatul a fost, până in ziua internării sale in spital, o persoană activă, un respectat profesor universitar.
Referitor la motivația prezentată de apelantul reclamant se precizează următoarele:
Sentința instanței de fond a fost pronunțată în conformitate cu legea fiind atât legală cât și temeinică.
Prin primul motiv de apel se afirmă că în speța nu ar fi vorba doar de nevalabilitatea consimțământului pentru lipsa discernământului ci pentru lipsa totala a consimțământului ceea ce ar duce la o nulitate absoluta. Totodată afirmă că instanța ar fi identificat in mod corect sancțiunea care afectează actul juridic încheiat cu lipsa totală a consimțământului ca fiind nulitatea absolută.
Ceea ce este total fals.
Instanța nu a afirmat niciunde că lipsa consimțământului s-ar sancționa prin nulitate absolută, pentru că în legislație, in jurisprudență, în teorie acest fapt nu este posibil.
In penultima pagină, alin. 2,4,5, instanța afirmă că: “...absenta discernământului este apreciată de literatură și practică și ca o absență a consimțământului (valid) . Deși lipsa discernământului conduce la imposibilitatea aprecierii efectelor juridice în ipoteza în care actul juridic a fost încheiat de o persoană fără discernământ, sancțiunea care intervine nu e nulitatea absolută ci, nu .atrage decât nulitatea relativa. ”
Mai mult, instanța afirmă că:”....Lipsa totală a consimțământului, cum e eroarea, era apreciată ca fiind o cauză ce atrage nulitatea absolută...Insă eroarea obstacol, nu poate fi aplicată în prezenta cauză, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că defunctul a avut intenția să încheie un act juridic cu un alt conținut.” ...’’In doctrina recentă....sancțiunea este....nulitatea relativă.
In literatură de specialitate se afirmă că :“Ceea ce caracterizează insanitatea de spirit este nu numai faptul ca alterează consimțământul (viciile de consimțământ), ...ci faptul ca ii face să lipsească.”
“ Deși se recunoaște că insanitatea de spirit echivalează cu lipsa consimțământului soluția care s-a impus în final este aceea a nulității relative, specific nulităților de protecție.”
Astfel, lipsa (chiar totala a consimțământului ) se sancționează cu nulitatea relativa.
Abia la 5 ani de când apelantul luase cunoștința de testament a intentat acest proces.
Mai mult, instanța a analizat întreg probatoriul, concluzionând că nici martorii, nici noua expertiză medicolegala (care spune ca la data întocmirii testamentului este improbabil ca defunctul sa fi scris testamentul) nu poate înlătura expertizele criminalistice efectuate in cauză.
Pornind de la Decizia civilă a instanței de apel, nr. 277/11.02.2009, decizie care a trimis spre rejudecare acest dosar, se observa la pag. 10, că, singurul motiv pentru care s-a rejudecat cauza au fost susținerile apelantului (din acest dosar), ca “ testamentul nu a fost scris,semnat si datat de autorul sau”, o condiție de formă prevăzută “ad validitatem” de dispozițiile art 859 Cod civil, iar încălcarea ei este motiv de nulitate absolută.
Din acest punct de vedere, instanța de fond, in mod temeinic și legal a luat în considerare:
1 Raport de expertiza criminalistica nr, 254/12.07.2010 (Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice)
2 Raport de noua expertiza criminalistica nr. 40/16.03.2011 (Institutul N. de expertize criminalistice) - noua expertiza grafică -
Cele 2 expertize criminalistice afirma ca testamentul este scris, semnat si datat de mana testatorului.
Mai mult decât atât, cele 2 expertize sunt susținute și de un Raport de expertiză criminalistica nr. 295/22.07.1997 (Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice), un raport extrajudiciar aflat la dosarul cauzei, raport prezentat în cadrul deschiderii succesiunii notariale și de Raport de expertiză medico-legala psihiatrică nr. A_ - raport întocmit la instanță de fond - în care se afirmă ( pag.14, concluzii ) că “Analizând documentația medicala pusa la dispoziție, precum șii datele probatorii, comisia opinează că nu se reconstituie în cazul numitului P. F. Ș. T. elemente criteriologice cu valoare medicolegală psihiatrică din care să rezulte afectarea capacității de manifestare cu liberă voința la data de 03.05.1997...având păstrată competența psihică de a testa..."
Pentru efectuarea acestor expertize criminalistice au fost depuse - de către ambele părți peste 15 scripte, majoritatea documente oficiale ale testatorului - câtre diferite instituții (din partea intimatei și documente olografe ale testatorului (din partea apelantului) dintre care se amintesc: permisul internațional de conducere nr_/14.08.1995, fișa de evaluare nr 07 .01.1995 a unității de învățământ Institutul de Arhitectură I. M. (decedatul F. Ș. T. P. fiind la data respectivă membru în Comisia de Acreditare a unităților de învățământ superior din domeniul artistic ), carte poștală cu impresiunea poștei din Pisa Italia și București, legitimație de serviciu legitimație UNITER, foaie depunere CEC... cerere către centrul de studii și cercetări cinematografice București - 18.11.1986 (cu ștampila instituției) ; cerere
Comisia afirma ca “expertizele criminalistice sunt contradictorii” ceea ce este total fals. Comisia confunda expertizele realizate de către experții dispusi de către instanța si expertul parte propus de apelant. Era normal ca expertul parte propus de către reclamant sa aiba alta părere, părere ce nu este argumentată tehnic.
Consideră ca experții si-au depășit atribuțiile când au analizat din punct de vedere grafic testamentul (nu sunt specializați in grafologie).
Testatorul este cunoscut ca un om de “condei’, cu exercițiul scrisului care, chiar pe data la care a intocmit testamentul a scris si un Referat de coordonator doctorat pentru teza prof. C. Nichitus. Referatul a fost recunoscut de întreaga comisie doctorală (reprezentanți ai diverselor structuri implicate universitate, ministerul educației,) făcând parte din dosarul de doctorat al dnei Nichitus de Comisia se întreabă „de ce referatul este concis iar testamentul amplu.... pentru că referatul trebuie sa fie scurt și concis (conform uzanței), dar este redactat în același stil .Aceste semne de întrebare total neprofesioniste tendențioase, fără argumentație științifică nu pot susține o asemenea expertiză.
Necesar este ca testatorul sa fie capabil (cu discernământ și fizic) pe data de 3 mai 1997 sa conceapă acest act.
Mai mult chiar, Raportul afirma ca “Tratamentul nu a influențat statusul psihiatric (discernământul pacientului) (pct. 6b - pag 24) ; administrarea dobutaminei “nu are relevanta in apariția unor tulburări psihice” (pct.6c- pag 24) pentru ca mai apoi la pct. 6e ca “pe perioada spitalizării pacientul a prezentat tulburări psihice “ insa niciunde in FO nu s-a solicitat consult psihiatric, iar prima expertiza psihiatrica afirma la ultima pag alineat 3 “..din continutul foii de observație nu rezulta elemente psihopatologice cu valoare criteriologica medico-legala psihiatrica in măsura sa ateste afectarea funcției volitive la data de 3 05 1997, data când a fost scris testamentul.” Nu a suferit nici consult psihiatric, nici medicație psihiatrica.
In acest raport nu exista o argumentație solidă, de multe ori afirmațiile sunt contradictorii si chiar lipsite de logică, atata timp cât se afirmă că tratamentul prescris nu influențează discernământul rezulta ca pacientul avea discernământ .Mai mult Comisia nu ia in calcul nici-o proba noua depusa de intimata-pârâtă (cererile de intervenție, scrisoarea Prof. Dr. C. Ginghina, si nici chiar FO din spital).
Prin solicitarea de a se efectua o expertiză grafologică cu precizarea că decedatul nu avea capacitatea fizică si psihica de a scrie se influențează in mod vădit obiectivitatea rezultatelor, se pleacă de la o ipoteză ce nu este dovedită și se modifică obiectivul acesteia de a indica dacă testamentul a fost scris si semnat de F. Ș. T. P. si răspunsul a fost da (de 4 ori)
Intimata-pârâtă a susținut că patru expertize grafologice sunt mai mult decât concludente, nu este corect și moral să se distorsioneze realitatea ,nu putem continua si risipi resursele pana obținem rezultatul pe care il dorim, nu facem decât să amânam luarea unei decizii definitive ,timp in care reclamantul utilizează (de 17 ani ) unilateral întreg patrimoniul lăsat de decedat.
În aceste condiții, instanța in mod legal, a statuat faptul ca deși a invocat lipsa autenticității testamentului, apelantul -reclamant nu a probat acest aspect in nici o formă, nici martorii si nici noua expertiza medico-legală.
In consecința, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond (Sentința civ. 2535/28.02.2014) a Judecătoriei sector 2.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În prezenta cale de atac, reclamantul a susținut, în esență, două motive, respectiv:
Instanța de fond a considerat, în mod greșit, ca testamentul olograf îndeplinește condițiile de formă prevăzute ad validitatem de art. 859 Cod civil.; după cum, în mod greșit instanța a constatat doar nevalabilitatea consimțământului defunctului pentru lipsa discernământului, iar nu si lipsa totală a consimțământului acestuia, consecința fiind calificarea sancțiunii aplicabile testamentului olograf încheiat de acesta ca fiind nulitatea relativa, iar nu cea absolută.
Criticile sunt nefondate.
Potrivit art. 859 Cod civil, testamentul olograf este valabil ca atare când este scris în tot, data și semnat de mâna testatorului, cerințe prevăzute de lege ad solemnitatem sub sancțiunea nulității absolute.
Se reține că in cauză s-au efectuat Raportul de expertiza criminalistica nr. 254 din 12.07.2010 de către Institutul N. de Expertize Criminalistice, precum și Raportul de noua expertiza grafica nr. 40 din 16 martie 2011 întocmit de Institutul N. de Expertize Criminalistice, iar în dosarul succesoral nr.62/1997, la solicitarea notarului public D. A., Raportul de expertiza criminalistica nr.295/22.07.1997.
Concluziile celor trei expertize, dintre care două judiciare și una extrajudiciară, au fost în sensul că testamentul olograf din 3 mai 1997 a fost scris, semnat și datat de către testatorul P. F. S. T.. De asemenea, s-a arătat că mențiunea " F. mele definitive și fiului meu T." scrise pe plicul în care se afla testamentul ii aparțin lui P. F. S. T..
Apelantul a susținut că niciunul dintre rapoartele de expertiza criminalistica grafologica nu a avut in vedere starea psihica si fizica a pacientului de la momentul la care s-a presupus ca acesta a scris, datat si semnat testamentul olograf, adică de la data de 03.05.1997 si nici nu a valorificat constatările si concluziile științifice ale Raportului de noua expertiza medico-legala.
Tribunalul apreciază criticile ca nefondate, având în vedere metodologia diferită pe care o presupune efectuarea celor două categorii de expertize judiciare.
Nu se poate concluziona că opinia exprimată în Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. A6/_/2012 intocmit de I.N.M.L. M. Minovici (potrivit cu care, din punct de vedere fizic, este improbabil ca, la data întocmirii testamentului, defunctul să fi putut să redacteze într-o singură zi un testament olograf de tipul, complexitatea, calitatea grafică și întinderea celui în litigiu), ar fi fost de natură a influența constatările expertului criminalist, cuprinse în Raportul de noua expertiza grafica nr. 40 din 16 martie 2011 întocmit de Institutul N. de Expertize Criminalistice, care, comparând scrisul și semnăturile de pe testamentul în litigiu, cu grafia indicată ca provenind de la P. F. Ș. T. (scris și semnături) a constatat asemănări în ceea ce privește caracteristicile lor particulare și generale (grad de evoluție, formă, dimensiune, viteză de execuție mare, presiune variabilă, stil spontan și bine coordonat, spațiere etc).
Totodată, se reține că, în mod corect, prima instanță a respins obiecțiunile formulate de reclamant cu privire la raportul de nouă expertiză grafică, acesta susținând, prin intermediul expertului său parte, că pârâta a pus la dispoziția instanței scripte de comparație contrafăcute de către aceeași persoană care a contrafăcut și testamentul (cu toate că reclamantul nu a tăgăduit înscrisurile private, la momentul depunerii lor), ipoteză susținută numai de către expertul consilier al reclamantului, și infirmată de cei trei experți criminaliști desemnați de autorități, notarul public în anul 1997 și instanța de judecată în anii 2010, respectiv 2011, ultimul dintre experți luând în considerare și aceste obiecțiuni la efectuarea raportului de nouă expertiză grafică.
Sub același aspect, al întocmirii actului de către testator, instanța de fond nu putea acorda relevanță depozițiilor celor doi martori audiați la solicitarea reclamantului, respectiv M. A. M., care a declarat că l-a vizitat pe pacient în perioada de spitalizare și medic fiind, afirmă că este imposibil ca domnul P. să fi scris acel testament, precum și martora C. I. L., soția reclamantului, care a declarat că nu crede ca socrul ei să fi scris acel testament, precum și răspunsului reclamantului la interogatoriu pct. 26 „În cele două luni de spitalizare l-am vizitat pe tata zilnic, cu excepția zilei de 3 mai” (data întocmirii testamentului), în defavoarea expertizei criminalistice grafice, dată fiind valoarea științifică a acestei probe.
Apelantul-reclamant a mai învederat că există neconcordanțe între concluziile celor doua categorii de expertize, cea in specialitatea medico-legala si cele in specialitatea criminalistica grafologica, având în vedere că raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica concluzionează neechivoc ca la data de 03.05.1997, defunctul se afla in imposibilitate fizica si psihica totala de a întocmi testamentul olograf contestat.
Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate și aceste critici.
Astfel, Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. A6/_/2012 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici a stabilit, prin concluziile finale, că defunctul P. F. Ș. T. nu era competent psihic de a încheia niciun fel de acte de dispoziție, inclusiv un asemenea testament, la data de 03.05.1997, precizând, totodată, că sintagma de competență psihică înlocuiește termenul „discernământ”, ce este specific numai cauzelor penale, și care reprezintă capacitatea persoanei de a aprecia critic conținutul și consecințele social negative ale faptei comise.
Prin urmare, concluzia acestui raport medico-legal, ce statuează asupra lipsei discernământului defunctului la momentul întocmirii actului, poate avea consecințe juridice doar sub aspectul nulității relative a testamentului, cum în mod corect a reținut și prima instanță, iar nu cu privire la cauza de nulitate absolută determinată de lipsa consimțământului, examinată în prezentul litigiu.
Cu toate acestea, tribunalul reține, din conținutul acestui raport, opinia medicilor legiști în sensul că, din punct de vedere fizic este improbabil ca, la data întocmirii testamentului, defunctul să fi putut să redacteze într-o singură zi un testament olograf de tipul, complexitatea, calitatea grafică și întinderea celui în cauză.
Față de împrejurarea că ipoteza întocmirii actului, din punct de vedere fizic, de către P. F. Ș. T., nu este exclusă în totalitate de către raportul medico-legal, (definiție DEX- improbabil; care are puține șanse de a se produce, puțin probabil; incert, nesigur), tribunalul apreciază, contrar opiniei apelantului-reclamant, că acest raport nu vine în contradicție cu cel întocmit in specialitatea criminalistică grafologică, potrivit cu care testamentul olograf din 3 mai 1997 a fost scris, semnat și datat de către testatorul P. F. S. T..
S-a mai invocat în prezenta cale de atac și lipsa totală a consimțământului defunctului, în ceea ce privește posibilitatea de a-și exterioriza voința sub forma scrierii unui document de amploarea testamentului olograf, aspectul fiind expres reconfirmat prin Raportul de noua expertiză medico-legală.
Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate și aceste critici.
Potrivit art. 948 Cod civil, consimțământul este unul dintre elementele esențiale ale oricărui act juridic și exprimă voința persoanei la încheierea actului. Lipsa cu desăvârșire a consimțământului face ca actul astfel încheiat să fie sancționat cu nulitate absolută.
În cazul testamentului, care este un act juridic unilateral, consimțământul, care constituie una dintre condițiile de fond esențiale pentru valabilitatea acestuia, exprimă voința testatorului de a întocmi actul juridic.
Lipsa cu desăvârșire a consimțământului face ca actul astfel încheiat să fie sancționat cu nulitatea absolută.
Lipsa discernământului în exprimarea voinței relevă însă nu inexistența consimțământului, ci un simplu viciu al acestuia, deoarece, în acest caz, consimțământul există. Ne aflăm deci în fața unui viciu de consimțământ care nu atrage decât nulitatea relativă a actului, sancțiunea nulității fiind edictată, de data aceasta, în vederea protejării persoanei interesate (Trib. Suprem Dec.civ. nr. 1988/1989).
Cum în speță nu s-a probat o lipsă totală a consimțământului, cum este și în cazul erorii-obstacol (error in negotio și error in corpore), în sensul că testatorul nu ar fi intenționat să dispună de avutul său pentru timpul încetării sale din viață, susținerile apelantului-reclamant vor fi înlăturate ca nefondate și sub acest aspect.
Aspectele legate de cauza ilicită și imorală, invocate în fața primei instanțe, nu au fost reiterate în apel, astfel că nu pot fi examinate în prezenta cale de atac, fiind intrate în puterea lucrului judecat.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul formulat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, apelantul fiind în culpă procesuală, va fi obligat la plata către intimata H. F. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar (f. 48).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant P. T. F., cu domiciliul procesual ales la SCA M., P. și Asociații, în București, .. 65, ., sector 1, persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură B. V., împotriva Sentinței civile nr. 2535 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă H. F., cu domiciliul în București, .. 51, ., sector 2 și intimații-intervenienți în numele altei persoane P. I. A., cu domiciliul în Italia, Via Enrico Fermi nr. 38 Frascati (P.. Di R.) cod postal_ și C. N. M., cu domiciliul în București, .. 6, .. 1, sector 2.
Obligă apelantul la plata către intimata H. F. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. F. A. M. B. A. V. I.
red.C.M.F.
6 ex./th.red.N.V.
JUD.S. 2/jud. L. M. M.
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... | Acţiune pauliană. Sentința nr. 1258/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
