Acţiune pauliană. Sentința nr. 1258/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1258/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1258/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1258

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.10.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: E. R.

GREFIER: C. P.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul H. J. Gray-Cheape în contradictoriu cu pârâții M. E., S. A. R. și S. G., având ca obiect acțiune pauliană.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015 când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 14.11.2011, sub nr. de dosar_, reclamantul H. J. Gray-Cheape a chemat în judecată pârâții M. E., S. A. R. și S. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să se declare inopozabilitatea față de reclamantul creditor a donației imobilului înscris în Cartea Funciară cu nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având număr cadastral 5042 și construcție CU destinația de locuință, P + 1 Etaj + P. mansardabil, având număr cadastral 5042 - C1 (denumit în continuare "Imobilul 1"), donație realizată între Pârâții Debitori (având calitatea de donatori) și Pârâta Terță Dobânditoare (având calitatea de donatar), prin intermediul actului notarial de ofertă de donație autentificat de către BNP A. E. sub nr. 417 din 2010, ce poartă încheierea de legalizare nr. 5641 din 2 septembrie 2010 și a actului notarial de acceptare ofertă donație autentificat de către BNP A. L. C. sub nr. 1452 din 2 septembrie 2010;

- să se declare inopozabilitatea față de reclamantul creditor a donației imobilului înscris în Cartea Funciară cu nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având număr cadastral 5032 și construcție cu destinația de locuință, P + 1 Etaj + P. Mansardabil, având număr cadastral 5032 - C1 (denumit în continuare "Imobilul 2"), donație realizată între Pârâții Debitori (având calitatea de donatori) și Pârâta Terță Dobânditoare (având calitatea de donatar), prin intermediul actului notarial de acceptare ofertă donație autentificat de către BNP A. L. C. sub nr. 362 din 18 februarie 2011;

- si să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că la data de 18 aprilie 2008, Reclamantul Creditor a încheiat cu Pârâții Debitori un antecontract de vânzare cumpărare, autentificat de către BNP "D. C." sub Nr. 521/2008.

Reclamantul (în calitate de promitent cumpărător) s-a obligat să cumpere de la pârâți (care aveau calitatea de promitenți vânzători) la prețul, termenul și condițiile prevăzute în antecontract imobilul 1 descris mai sus în primul capăt de cerere (care urma să fie construit de către pârâții debitori și achitat de reclamant pe parcursul desfășurării lucrărilor printr-un mecanism de plată eșalonată). Acest antecontract a fost notat în Cartea Funciară a Imobilului 1, notare care se menține și în prezent.

Profitând de absența reclamantului din țară și invocând cu rea-credință neprezentarea sa la recepția clădirii, la data de 20 octombrie 2009, pârâții i-au transmis o "Notificare privind rezilierea antecontractului nr. 521 din 18.04.2008" informându-l în legătură cu resoluționarea antecontractului în conformitate prevederile articolului 23 litera b. Tot în conținutul respectivei notificări i s-a comunicat faptul că: "a) în conformitate cu prevederile contractuale, a/t. 23 litera b), i se va restitui 70% din sumele achitate cu titlu de avans, respectiv suma de 617.201,38 RON, în termenul prevăzut în același articol din contract (...)".

Așadar, începând cu data de 20 aprilie 2010 (6 luni de la momentul rezoluțiunii), pârâții îi datorau suma de 617.201,38 Lei, reprezentând 70% din sumele totale achitate de reclamant până la momentul rezoluțiunii (881.716,26 Lei), aspect pe care l-au și confirmat în mod expres în propria Notificare de rezoluțiune.

Pe parcursul unui an întreg (între aprilie 2010 și aprilie 2011), reclamantul a emis un număr considerabil de notificări, email-uri și convocări la conciliere directă pentru a-i determina pe pârâți să îi achite debitul restant. Având în vedere că toate aceste demersuri nu s-au concretizat decât în niște tentative de tergiversare a negocierilor și de amânare a momentului plății, a fost nevoit să îi acționeze în instanță.

La data de 27 aprilie 2011 a înregistrat la Tribunalul București o cerere de chemare în judecată împotriva Pârâților Debitori, care a format obiectul dosarului cu nr._/3/2011, prin care solicita plata debitului principal, a dobânzilor penalizatoare (ce urmau a fi actualizate până la data plății efective) și cheltuieli de judecată.

La data de 26 octombrie 2012 cererea a fost admisă în totalitate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, cu următoarea soluție "Admite acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată. Obligă pârâții Să plătească reclamantului suma de 617.201,38 lei și dobânda legală calculată și actualizată cu indicele de inflație comunicat de BNR-începând cu data de 20.04.2010 până la achitarea efectivă a sumei susmenționate. Obligă pârâții la plata sumei de 7.664,69 lei, cheltuieli de judecată."

La data de 19 decembrie 2012, pârâții au formulat apel.

Atât în faza de fond a dosarului_/3/2011, cât și în faza de apel, pârâții, prin intermediul pârâtei terțe dobânditoare (care de fapt a fost permanent persoana de contact între reclamant și pârâți), i-au propus în repetate rânduri să accept alt imobil în cuantumul creanței. A refuzat permanent, având în vedere, pe de o parte, eforturile considerabile pe care le-a făcut pentru realizarea, construirea și amenajarea Imobilului 1, mai ales în contextul în care alternativele care i se ofereau nu aveau aceeași valoare și calitate cu Imobilul pe care îl alesese inițial și, pe de altă parte, pentru că a fost descurajat de atitudinea de rea-credință pe care pârâții au arătat-o permanent atât în faza desfășurării contractului (prin notificarea de rezoluțiune) cât și ulterior în cadrul procesului (când au încercat să trunchieze probe și înscrisuri pentru a dovedi instanței faptul că reclamantul ar fi acceptat o amânare la plată - până la momentul la care s-ar fi realizat vânzarea.

La 7 iunie 2013, Curtea de Apel București a respins apelul Pârâților ca nefondat, soluție care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

După obținerea hotărârii din apel, a demarat împotriva Debitorilor procedura de executare silită prin intermediul B. "D., C. și Asociații".

La data de 24 februarie 2014, executorul a făcut cerere pentru încuviințarea executării silite la Judecătoria Răcari, având în vedere că foarte multe dintre imobilele deținute de către pârâți (printre care și Imobilul) erau în localitatea Crevedia, care se află în circumscripția Judecătoriei Răcari. Cererea a fost respinsă în mod nelegal, aspect ce a fost sancționat la data de 6 iunie 2014 de către Tribunalul Târgoviște prin admiterea apelului formulat de către reclamant și prin încuviințarea executării silite.

În baza acestui titlu executoriu, la data de 18 iulie 2014, executorul a solicitat înscrierea creanței și în cartea funciară a Imobilelor 1 și 2.

Spre surprinderea sa cererea de înscriere pentru Imobilele 1 și 2 le-a fost respinsă prin încheierile de respingere nr._ din 28 iulie 2014 și, respectiv,_ din 29 iulie 2014, pentru aceeași motivare: "Imobilul nu se mai află în patrimoniul debitorilor A. R. S. și G. S., proprietar tabular fiind M. E.".

A aflat astfel, la data de 1 august 2014, că Imobilul 1 care făcuse obiectul antecontractului a fost donat de către pârâții debitori către pârâta terță dobânditoare încă din luna septembrie a anului 2010, iar Imobilul 2 a fost donat între aceleași părți în luna februarie a anului 2011, perioadă în care, așa cum a arătat mai sus, pârâții debitori refuzau sa-i răspundă la notificările prin care le solicitam să-și achite datoria restantă.

În cadrul procedurii de executare, pârâții debitori nu au răspuns în niciun fel somațiilor transmise de către executor și nu s-a reușit decât recuperarea unor sume de bani infime (câțiva lei) din poprirea dividendelor unor societăți pe acțiuni unde Pârâții Debitori erau acționari. Din cele aproximativ 60 de imobile pentru care s-au solicitat înscrieri în cartea funciara, numai cea. 20 au fost admise, restul fiind ieșite într-o formă sau alta din patrimoniul pârâților debitori.

Îndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea acțiunii revocatorii caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantului asupra pârâților debitori.

Creanța reclamantului are caracter cert, lichid și exigibil, făcând obiectul unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, beneficiind de autoritate de lucru judecat. Cuantumul debitului principal este foarte clar, iar modalitatea de aplicare și de calcul a dobânzilor penalizatoare este prevăzută de lege și menționată și în cadrul sentinței.

Pârâții debitori sunt obligați la plata sumei de 617.201,38 lei și dobânda legală calculată și actualizată cu indicele de inflație comunicat de BNR, începând cu data de 20.04.2010 până la achitarea efectivă a sumei susmenționate către reclamantul creditor.

Prejudiciul suferit de reclamantul creditor ca urmare a încheierii actului juridic invocat.

Așa cum a arătat deja, în cadrul procedurii de executare silită s-a descoperit că pârâții debitori nu au bunuri care să poată fi urmărite spre valorificare. Imobilele care încă se află pe numele pârâților debitori au înscrise ipoteci pentru valori mult mai mari decât valoarea de piața a respectivelor imobile. Din acest motiv este evident faptul că pârâții debitori se află într-o vădită stare de insolvabilitate.

Este evident faptul că prin donarea unor Imobile fără sarcini, care la data rezoluțiunii antecontractului erau evaluate la peste 550.000 Euro, pârâții debitori și-au majorat starea de insolvabilitate. Această stare de insolvabilitate există încă de la momentul realizării actului atacat și a fost recunoscută chiar de către pârâții debitori prin întâmpinările pe care le-au formulat în cadrul dosarului_/3/2011 unde precizează textual reclamanții fiind în imposibilitatea de a returna suma solicitată de către reclamant din cauza crizei economice, cu toate că am încercat să vândă imobilul edificat pentru acesta pe lotul cu nr. 53, fără succes".

Precizează că la momentul la care era redactată această întâmpinare (aprilie 2012), Imobilul 1 fusese deja donat către angajata lor - E. M. (pârâta terță dobânditoare), deși în întâmpinare pârâții debitori susțineau că fac toate eforturile să îl vândă și că "din motive ce țin de criza economică, potențialii clienți nu au avut posibilitatea achiziționării imobilului."

Așadar, la nivelul lunii aprilie 2012, pârâții debitori vorbesc despre Imobilul 1 ca și cum încă le-ar exista în patrimoniu, de unde reiese clar faptul că actul de donație atacat prin prezenta acțiune este făcut exclusiv pentru a crea un prejudiciu reclamantului creditor.

Mai mult decât atât, Imobilele 1 și 2 nu sunt singurele imobile donate de pârâții debitori către pârâta terță dobânditoare, existând și un al treilea imobil înscris în Cartea Funciară cu nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 720 mp, având număr cadastral_ și construcție cu destinația de locuință, P + 1 Etaj + P. Mansardabil, având număr cadastral_ - C1 (denumit în Continuare "Imobilul 3"), donație realizată între pârâții debitori (având calitatea de donatori) și pârâta terță dobânditoare (având calitatea de donatar), prin intermediul aceluiași act notarial de acceptare ofertă donație autentificat de către BNP A. L. C. sub nr. 1452 din 2 septembrie 2010 și actului notarial de ofertă de donație autentificat de către BNP A. E. sub nr. 417 din 2010, ce poartă încheierea de legalizare nr. 5641 din 2 septembrie 2010.

Frauda pârâților debitori printre condițiile impuse de lege - art. 1562, al. (1) din Codul Civil - se numără și frauda debitorului, care are un înțeles larg, cuprinzând nu numai intenția directă de a-l prejudicia pe creditor, ci și simpla reprezentare, din partea debitorului, a faptului că își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.

Așadar, în situația sa, este evident și recunoscut chiar de către pârâții debitori în întâmpinările formulate în litigiul dintre părți că: erau conștienți că se aflau într-o stare de insolvabilitate; și au preferat să doneze Imobilul către un angajat și să mintă în legătură cu imposibilitatea de a plăti creanța către reclamant (pretinzând că nu reușesc să facă vânzarea).

Din aceste motive, consideră că sunt îndeplinite ambele condiții privind atât intenția directă a pârâților debitori de a-l prejudicia pe reclamantul creditor, cât și reprezentarea faptului că aceștia erau într-o stare de insolvabilitate și că, prin donarea Imobilului, și-au agravat-o.

În ceea ce privește complicitatea la fraudă a pârâtei terțe dobânditoare, reclamantul a arătat că:

Pentru că actele atacate sunt acte cu titlu gratuit, complicitatea la fraudă a pârâtei terțe dobânditoare nu trebuie dovedită pentru admiterea prezentei acțiuni revocatorii. Totuși, complicitatea la fraudă este atât de evidentă, încât merită menționată.

E. M. era principalul reprezentant al pârâților debitori în relația cu reclamantul creditor. Atât în faza desfășurării ante-contractului, cât și ulterior în etapa premergătoare procesului și chiar pe parcursul desfășurării acestuia, majoritatea corespondențelor erau purtate cu E. M., în calitate de reprezentant (angajat) al pârâților debitori.

Spre exemplu, la data de 17 februarie 2011 (la jumătate de an după donația Imobilului), pârâta terță dobânditoare transmite o corespondență reclamantului creditor prin care precizează că "Să vă oferim o casă sau să plătească suma atunci când se vinde vila 53 (acolo unde ați înregistrat promisiunea dvs. de a cumpăra) sunt singurele două propuneri fezabile acum."

Răspunsul reclamantului la email-ul de mai sus a fost ulterior trunchiat și depus în instanță pentru a demonstra presupusul acord al acestuia în legătură cu restituirea sumei restante după vânzarea Imobilului 1. Pârâții au recurs la acest mecanism ilegal (practic au falsificat probe), în contextul în care bunul nici măcar nu se mai afla în patrimoniul lor.

În concluzie, având în vedere situația de fapt expusă anterior, precum și îndeplinirea tuturor condițiilor cerute e lege pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, solicită să se declare inopozabilitatea față de reclamantul creditor a donației Imobilelor 1 și 2 realizată între pârâții debitori (având calitatea de donatori) și pârâta terță dobânditoare (având calitatea de donatar); să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În drept a invocat art. 1562 -1565 din Codul Civil.

Reclamantul a solicitat ca probe, înscrisuri, interogatoriu (cu citarea acestora pentru a răspunde personal).

Precizează că nu deține înscrisurile cu privire la oferta, respectiv acceptarea donațiilor la care face referire în capetele de cerere, informațiile fiind culese din extrasele de carte funciară atașate la prezenta acțiune. Solicită instanței să pună în vedere pârâților să depună înscrisurile menționate. în cazul în care, din punct de vedere formal, donațiile nu vor îndeplini condițiile prevăzute sine qua non de lege (forma autentică - art. 1011 alin. (1) din Codul Civil, își rezervă dreptul de a modifica acțiunea în mod corespunzător.

Taxa de timbru a fost calculată prin raportare la valoarea imobilelor indicată în grilele notariale (84.000 Euro pentru Imobilul 1 și 61.000 Euro pentru Imobilul 2), având în vedere că este vorba de acte cu titlu gratuit între vii.

În temeiul art. 223 al. (3) din Codul de Procedura Civila solicită judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.

La data de 08.02.2015, pârâții M. E., S. A. R. și S. G., au depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantul H. J. Gray-Cheape, prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, urmând ca prin admiterea excepției acțiunea sa fie respinsa ca prescrisa;

Pe fondul acțiunii, au solicitat respingerea acesteia ca nefondata și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamantul conform art. 453 C.proc.civ.

În ceea ce privește legea civila aplicabila cauzei deduse judecații, pârâții au arătat că:

Prin acțiunea introductiva reclamantul solicita inopozabilitatea donației imobilului înscris in C.F. nr._ a localității Crevedia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5147, nr. cadastral 5042, 5042 - C1), realizata prin actul notarial de oferta de donație autentificat de către BNP A. E. sub nr. 417 din 2010, legalizat prin încheierea nr. 5641/02.09.2010 si actul notarial de acceptare de donație autentificat de către BNP A. L. C. sub nr. 1452 din 02.09.2010 si a imobilului înscris in C.F. nr._ a localității Crevedia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5137, nr. cadastral 5032, 5032 - C1), realizata prin actul notarial de acceptare oferta de donație autentificat de către BNP A. L. C. sub nr. 362/18.02.2011.

Temeiul acțiunii pauliene formulate de reclamant, indicat in tot cuprinsul acțiunii, este reprezentat de dispozițiile art. 1562 - 1565 C.civ. (acțiunea revocatorie).

Aceste dispoziții legale au intrat in vigoare la data de 01.10.2011 ca urmare a intrării in vigoare a legii nr. 71/2011 de punere in aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Potrivit art. 4 din legea nr. 71/2011 „La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi", iar conform art. 5 alin. 1 din același act normativ „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .".

Potrivit art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 „Contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa".

In speța se invoca inopozabilitatea unor acte notariale de donație autentificate la data de 02.09.2010, respectiv 18.02.2011, acte perfectate înainte de . Noului Cod civil.

In aceste condiții, se apreciază ca temeiul de drept a acțiunii reclamantului nu poate aparține dispozițiilor art. 1562 - 1565 din Noul C.civ. ci dispozițiilor Codului civil 1864.

Înțeleg sa conteste valoarea celor doua imobile indicata de reclamant la fila nr. 5 a cererii de chemare in judecata, ca fiind una mult diminuata fata de valoarea reala potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

Daca face o comparație intre imobilul lot nr. 53 si un alt imobil înstrăinat in iunie 2014, lot. nr. 57, observam ca lotul nr. 53 are o dimensiune puțin mai mare decât lotul nr 57: L. nr. 53 (CF nr._ nr. CF vechi 5147 - nr. cadastral 5042 - C1) - prin încheierea nr._/10.12.2008 s-a realizat intabularea construcției, rezultând ca lotul nr. 53 dispune de teren in suprafața de 719 m.p. si o suprafața construita la sol de 214 m.p. cu regim de înălțime P+1E+M; L. nr. 57 (CF nr. 5151 - nr. cadastral 5046 - C1) - prin încheierea nr._/11.11.2009 s-a realizat intabularea construcției, rezultând ca lotul nr. 57 dispune de teren In suprafața de 720 m.p, si o suprafața construita la sol de 139 m.p.

Dimensiunea mai mare a lotului nr. 53 fata de lotul nr. 57 ar determina si o valoare de piața mai mare.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1281/18.06.2014 de S.P.N. Aequilibrium face dovada ca imobilul - construcție lot nr. 57 a fost înstrăinat la-data de 18.06.2014 pentru suma de 126.000 Euro ceea ce conduce la concluzia ca valoarea celor doua imobile obiect al prezentei acțiuni însumează aproximativ 240.000 Euro si nicidecum 145.000 Euro cum indica t reclamantul. De fapt, prin aceasta evaluare, reclamantul arata adevăratul scop al prezentei acțiuni, ca in măsura in care ar câștiga procesul si ar executa silit cele doua imobile acestea sa fie adjudecate tot de reclamant in cuantumul creanței sale. Prin raportare la valoarea de 145.000 Euro la un curs mediu euro -leu de 1E = 4,5 lei, s-ar ajunge la o valoare cumulata a celor doua imobile de 652.500 lei, apropiata creanței sale. Cu alte cuvinte, pentru o creanța care a reprezentat 40% din valoarea unui imobil finalitatea urmărita de reclamant prin prezenta acțiune este îndestularea creanței sale prin obținerea a doua imobile in proprietate.

Aceasta valoare de 240.000 Euro determina si o suplimentare a timbrajului achitat inițial de reclamant. Solicitam sa puneți in vedere acestuia suplimentarea timbrajului cererii.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune:

a) In măsura aprecierii ca temeiul de drept este reprezentat de dispozițiile art. 1562 - 1565 din Noul C.civ. au arătat că potrivit dispozițiilor art. 1564 N.C.civ. dreptul la acțiunea revocatorie se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoască prejudiciul ce rezulta din actul atacat.

Aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile Art. 2.500(1), Art. 2.501. - (1), Art. 2.512. - (1), Art. 2.513, Art. 2.517.

Astfel cum s-a stabilit si in jurisprudența recenta - Decizia nr. 1698 din 18 aprilie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a înaltei Curți de Casație si Justiție având ca obiect acțiune pauliană), Curtea a statuat faptul ca, in materie imobiliara, termenul de prescripție începe sa curgă de la data îndeplinirii formalităților de publicitate - acesta fiind momentul la care creditorul "ar fi trebuit sa cunoască" înstrăinarea de care se leagă prejudiciul suferit de creditor si pe care urmărește sa-l acopere prin promovarea acțiunii pauliene.

Pentru imobilul donat intabulat in C.F. nr._ a localității Crivadia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5147, nr. cadastral 5042, 5042 - C1) a fost realizata publicitatea in cartea funciara la data de 16.09.2010 (încheiere nr._/16.09.2010), iar pentru imobilul donat intabulat in C.F. nr._ a localității Crevedia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5137, nr. cadastral 5032, 5032 - C1) a fost realizata publicitatea in cartea funciara la data de 23.02.2011 (încheiere nr. 9433/23.02.2011).

In aceste condiții, indiferent de susținerea reclamantului cu privire la presupusul moment de la care a aflat de transferul dreptului de proprietate prin donație, acțiunea pauliana întemeiata pe dispozițiile Noului cod civil s-a prescris pentru „imobilul 1" la 17.09.2011, iar pentru „imobilul 2" la 24.02.2012. Introducerea prezentei acțiuni in luna noiembrie 2014 determina respingerea acesteia ca prescrisa.

b) In măsura aprecierii ca temeiul de drept este reprezentat de dispozițiile Codul civil 1864 in cuprinsul Codului civil 1864 nu exista dispoziții speciale vizând acțiunea revocatorie, însa sunt dispoziții generale a căror interpretare si aplicare a fost stabilita de doctrina juridica si jurisprudența.

In privința prescripției dreptului material la acțiune, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva in vigoare pana la 30,09.2011.

Astfel cum a stabilit si jurisprudența (Decizia nr. 1698 din 18 aprilie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a înaltei Curți de Casație si Justiție),acțiunea pauliana este o acțiune patrimoniala prin care reclamantul - creditor poate cere revocarea, pe cale judecătoreasca, a actelor juridice încheiate de debitor in vederea prejudicierii intereselor sale.

In situația bunurilor imobile aflate in patrimoniul debitorului termenul de prescripție va curge de la momentul in care s-a realizat publicitatea privind ieșirea din patrimoniul sau a bunurilor respective, acesta fiind momentul la care creditorul a putut lua cunoștința de actul încheiat de debitor „in vederea" prejudicierii intereselor sale (art. 1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 7/1996 cadastrului si publicității imobiliare).

In privința termenului in care reclamantul putea formula acțiunea întemeiata pe dispozițiile art. 975 C.civ. 1864, respectiv întinderea lui si momentul la care a început sa curgă, este evident ca acțiunea pauliana este supusa termenului general de prescripție de 3 ani. Este de esența acțiunii pauliene existenta fraudei, a dolului, a vicleniei, astfel incat termenul de 3 ani a început sa curgă de la data când creditorul a cunoscut sau putea sa cunoască cauza care determina desființarea lui. Modalitatea pentru fixarea acestui termen este data de realizarea procedurilor de publicitate imobiliara, respectiv înscrierea acestor acte in registrele de cadastru si publicitate imobiliara (forma de publicitate erga omnes, deci fata de reclamantul - creditor).

Pentru imobilul donat intabulat in C.F. nr._ a localității Crevadia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5147, nr. cadastral 5042, 5042 - C1) a fost realizata publicitatea in cartea funciara la data de 16.09.2010 (încheiere nr._/16.09.2010), iar pentru imobilul donat intabulat in C.F. nr. 70-171 a localității Crevedia (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 5137, nr. cadastral 5032, 5032 - C1) a fost realizata publicitatea in cartea funciara la data de 23.02.2011 (încheiere nr. 9433/23.02.2011).

In aceste condiții, indiferent de susținerea reclamantului cu privire la presupusul moment de la care a aflat de transferul dreptului de proprietate prin donație, acțiunea pauliana întemeiata pe dispozițiile Codului civil 1864 s-a prescris pentru „imobilul 1" la 17.09.2013. iar pentru „imobilul 2" la 25.02.2014. Introducerea prezentei acțiuni in luna noiembrie 2014 determina respingerea acesteia ca prescrisa.

Atâta vreme cat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 521/18,04.2008 a încetat la data de 20.10.2009 ca urmare a notificării, din acel moment a început sa curgă termenul pentru solicitarea restituirii astfel încât nimic nu l-a împiedicat pe reclamant sa verifice la cartea funciara situația imobilelor din ansamblul rezidențial pana in anul 2014.

In concluzie, in ambele ipoteze, prin raportare la data notarii in cartea funciara a actelor translative de proprietate cu titlu gratuit (intabulare), acțiunea promovata de reclamant in luna noiembrie 2014 este prescrisa.

Părțile au semnat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 521 la data de "3.04.2008 de către Biroul Notarului Public „D. C." prin care Promitenta vânzătoare personal s in calitate de mandatara a soțului sau se obliga sa vândă promitentului cumpărător H. J. Gray - Cheape care se obliga sa cumpere imobilul situat in localitatea Crevedia, jud. Dâmbovița, pe terenul având nr cadastral 5042, înscris in CF nr._ (provenit din conversia CF nr.5147) la OCPI Dâmbovița, alcătuit din parter, 1 etaj si mansarda, precum si cota indiviza de 2,33 % din spatiile comune ale ansamblului rezidențial căruia ii corespund un număr de 99,26 mp. Prețul total al imobilului a fost convenit la 337.758 Euro net, fara TVA urmând a fi plătit in patru transe:Suma de 5.000 Euro net s-a achitat la data de 08.04.2008, cu titlu de taxa de rezervare;Suma de 79.439 Euro net se va achita pana cel mai târziu data de 05.05.2008, cu titlu de antecontract reprezentând împreuna cu taxa de rezervare din valoarea imobilelor (teren + construcție);suma de 101.327 Euro net, reprezentând 30 % din prețul total, se va achita la data la care construcția va ajunge la stadiul de „roșu"; suma de 151.991 Euro net, reprezentând 45 % se va achita la data autentificării Contractului de vânzare - cumpărare asupra imobilului, maxim 12 luni de la semnarea contractului.

In aceste condiții, a fost demarat procesul de edificare al imobilului construcție in varianta de baza, iar la data de 24.07.2009 a anunțat reclamantul ca imobilul construcție a fost edificat, fiind pregătit pentru recepția sa. A fost stabilita ca data a recepției, data de 22.06.2009.

Reclamantul a invocat câteva așa-zise deficiente, fiind vorba de câteva retușuri pe care le-a realizat mai mult pentru a arata bunăvoința.

In aceste condiții, a refăcut invitația pentru recepția imobilului pentru data de 12.10.2009, termen pentru care reclamantul nu a informat vreo imposibilitate de prezentare si nici nu s-a prezentat pentru efectuarea recepției. Astfel rezilierea antecontractului s-a produs din culpa exclusiva a reclamantului, acesta urmărind de fapt aceasta finalizare a contractului nefiind dispus sa mai achite ultima transa.

Potrivit dispozițiilor art. 23 lit. a) din Antecontract a comunicat notificarea privind rezilierea antecontractului nr. 521/18.04.2008, aceasta fiind transmisa la data de 20.10.2009 reclamantului, urmând sa restitui acestuia suma de 617.201,38 lei, adică 70 % din sumele achitate cu titlu de avans.

Ulterior acestui moment, spre finalul anului 2009 au sperat ca vor putea înstrăina imobilul construit conform specificațiilor reclamantului însa datorita crizei financiare piața imobiliara a rămas blocata înghețându-se practic vânzările, fiind puși in imposibilitate de a valorifica imobilul construit după specificațiile reclamantului si cu atât mai puțin de a soluționa cererile sale.

La data de 27.04.2011 acesta a introdus acțiunea in pretenții pe rolul Tribunalului București, dosarul nr._/3/2011, iar prin sentința civila nr. 1918/26.10.2012 a fost admisa acțiunea acestuia fiind obligați pârâții să plătească suma de 617.201,38 lei, dobânda legala calculata si actualizata cu indicele de inflație începând cu 20.04.2010 pana la achitarea efectiva si cheltuieli de judecata in suma de 7.664,69 lei, definitivă prin decizia civila nr. 207A din 07.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.

Potrivit afirmațiilor reclamantului abia la 24 februarie 2014 a fost formulata cererea de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 1918/26.10.2012, iar la 18 iulie 2014 s-a solicitat înscrierea somației in cartea funciara a imobilelor 1 si 2, cererile sale fiind respinse la 28 si 29 iulie 2014.

Restul afirmațiilor reclamantului nu au nicio relevanta in prezenta cauza, contrar susținerilor acestuia au existat negocieri in vederea îndeplinirii obligației către acesta si eforturi de înstrăinare a bunului, dovedind tocmai buna - credința in încercarea de a-i restitui creanța.

O alta componenta a situație de fapt, este data de relația dintre debitori si terța dobânditoare precum si aspectele care au justificat încheierea acestor acte de donație, fara sa fie fraudat acest creditor.

In anul 2005 parata S. A. - R. a cumpărat, si cu sprijinul financiar al paratei terte - dobânditoare M. E., doua loturi de teren in . de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2646/2005 si 2647/2005 de BNP D. C.. Prin actul de alipire autentificat sub nr. 1556 din 19.12.2005, parata S. A. a efectuat alipirea suprafeței de 4.000 m.p. teren arabil intravilan situat in ., ./3, intabulata in CF nr. 1082 a localității Crevedia, număr cadastral 362 si a suprafeței de 31.010 m.p. teren arabil intravilan situat in ., intabulata in C.F. nr. 227 a localității Crevedia, număr cadastral 372, obținându-se astfel un singur corp de proprietate in suprafața de 35.010 m.p. cu număr cadastral 4637.

In anul 2006 prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4299 din 21.12.2006 de către BNP D. C., M. S. - S. si Asociații, parata S. A. - R. a hotărât dezmembrarea imobilului - teren in suprafața de 35.010 m.p. in 60 de loturi de teren distincte, cu aceeași locație numerotate conform documentației cadastrale.

Intre aceste loturi se regăsesc: lotul nr. 53 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 521 ia data de 18.04.2008 de către Biroul Notarului Public „D. C." prin care Promitenta vânzătoare personal si in calitate de mandatara a soțului sau se obliga sa vanda promitentului cumpărător H. J. Gray - Cheape care se obliga sa cumpere imobilul situat in localitatea Crevedia, jud. Dâmbovița, pe terenul având nr cadastral 5042, înscris in CF nr._ (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 5147). Observam ca acest lot face obiectul prezentei acțiuni (capătul nr. 1) identificat de reclamant ca fiind imobilul nr. 1;

- lotul nr. 43 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2160 la data de 10.09.2006 de către Biroul Notarului Public „D. C." (promisiune reziliata la 20.03.2009), având ca obiect imobilul cu nr. cadastral 5032, inscris in CF nr._ (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 5137). Observam ca acest lot face obiectul prezentei acțiuni (capătul nr. 2) identificat de reclamant ca fiind imobilul nr. 2.

Actele de donație au avut ca scop gratificarea partei terț - dobânditoare pentru efortul depus inca din anul 2005 in realizarea ansamblului rezidențial „Austrian Village". Aceasta gratificare s-a realizat independent de relația existenta cu reclamantul, drept dovada si la acest moment acesta poate executa. Restul afirmațiilor reclamantului nu au nicio relevanta in prezenta cauza, contrar susținerilor acestuia au existat negocieri in vederea îndeplinirii obligației către acesta si eforturi de înstrăinare a bunului, dovedind tocmai buna - credința in încercarea de a-i restui creanța.

O alta componenta a situație de fapt, este data de relația dintre debitori si terța dobânditoare precum si aspectele care au justificat încheierea acestor acte de donație, fara sa fie fraudat acest creditor.

In anul 2005 parata S. A. - R. a cumpărat, si cu sprijinul financiar al paratei terte - dobânditoare M. E., doua loturi de teren in . de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2646/2005 si 2647/2005 de BNP D. C.. Prin actul de alipire autentificat sub nr. 1556 din 19.12.2005, parata S. A. a efectuat alipirea suprafeței de 4.000 m.p. teren arabil intravilan situat in ., ./3, intabulata in CF nr. 1082 a localității Crevedia, număr cadastral 362 si a suprafeței de 31.010 m.p. teren arabil intravilan situat in ., intabulata in C.F. nr. 227 a localității Crevedia, număr cadastral 372, obținându-se astfel un singur corp de proprietate in suprafața de 35.010 m.p. cu număr cadastral 4637.

In anul 2006 prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 4299 din 21.12.2006 de către BNP D. C., M. S. - S. si Asociații, parata S. A. - R. a hotărât dezmembrarea imobilului - teren in suprafața de 35.010 m.p. in 60 de loturi de teren distincte, cu aceeași locație numerotate conform documentației cadastrale.

Intre aceste loturi se regăsesc: lotul nr. 53 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 521 ia data de 18.04.2008 de către Biroul Notarului Public „D. C." prin care Promitenta vânzătoare personal si in calitate de mandatara a soțului sau se obliga sa vanda promitentului cumpărător H. J. Gray - Cheape care se obliga sa cumpere imobilul situat in localitatea Crevedia, jud. Dâmbovița, pe terenul având nr cadastral 5042, înscris in CF nr._ (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 5147). Se observă ca acest lot face obiectul prezentei acțiuni (capătul nr. 1) identificat de reclamant ca fiind imobilul nr. 1; lotul nr. 43 care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2160 la data de 10.09.2006 de către Biroul Notarului Public „D. C." (promisiune reziliata la 20.03.2009), având ca obiect imobilul cu nr. cadastral 5032, înscris in CF nr._ (provenita din cartea funciara de pe hârtie cu numărul 5137). Se observă ca acest lot face obiectul prezentei acțiuni (capătul nr. 2) identificat de reclamant ca fiind imobilul nr. 2.

Actele de donație au avut ca scop gratificarea partei terț - dobânditoare pentru efortul depus inca din anul 2005 in realizarea ansamblului rezidențial „Austrian Village". Aceasta gratificare s-a realizat independent de relația existenta cu reclamantul, drept dovada si la acest moment acesta poate executa alte 20 de imobile din acest ansamblu. Existenta unui creditor nu atrage de plano constatarea ca orice gratificare ar fi interzisa sau ca s-ar frauda interesele creditorului.

Sub aspectului fondului dreptului, reclamantul invoca neîntemeiat ca ar îndeplini condițiile pentru admiterea acțiunii revocatorii.

Din economia dispozițiilor art. 1562 - 1565 C.civ., prevederi pe care le considera inaplicabile in cauza, reclamantul trebuie sa facă dovada ca deține o creanța certa, lichida si exigibila, ca suferă un prejudiciu, ca actele atacate ar fi fost încheiate in frauda drepturilor sale creând sau mărind o stare de insolvabilitate. Toate aceste condiții trebuie întrunite in mod cumulativ, fie si neîndeplinirea uneia dintre condiții atrage respingerea acțiunii ca nefondata.

In privința creanței, reclamantul deține o creanța certa, lichida si exigibila prin sentința civila nr. 1918/26.10.2012, însumând 617.201,38 lei si dobânda legala calculata si actualizata cu rata inflației începând cu 20.04.2010 pana la achitarea efectiva.

Prejudiciul suferit este prezentat de reclamant ca fiind cauzat de încheierea actelor juridice atacate.

Condiția prejudiciului nu este îndeplinita in cauza, contrar susținerilor inițiale ale reclamantului precum ca debitorii sai nu au bunuri care sa poată fi urmărite spre valorificare. Chiar acesta precizează in acțiune (fila nr. 3) faptul ca „din cele aproximativ 60 de imobile pentru care s-au solicitat înscrieri in cartea funciara, numai cea. 20 au fost admise, restul fiind ieșite . alta din patrimoniul paraților debitori.

Rezulta ca exista 20 de imobile construcții împreuna cu terenul aferent disponibile executării silite, ori la o raportare a valorii acestora la valoarea medie indicata de reclamant in acțiune pentru imobilele 1 si 2 (72.500 Euro) ar însemna ca „insolvabilitatea" paraților debitori ar însuma 1.450.000 Euro. Creanța reclamantului însumează aproximativ 155.000 Euro, adică de mai bine de 9 ori mai mica decât valoarea bunurilor aflate in patrimoniul paraților debitori supuse executării tot de către reclamant!

Insolvabilitatea debitorului reprezintă o stare de incapacitate totala de achitare a datoriilor către creditori. Prin aceasta se înțelege nu numai lipsa de lichiditate, dar si lipsa bunurilor in patrimoniu, ori in speța însuși reclamantul recunoaște ca deținem in proprietate 20 de imobile care pot fi valorificate. Astfel, susținerea unei insolvabilități totale de către reclamant nu are acoperire faptica.

Presupusa imposibilitate de acoperire a datoriilor paraților debitori este una fara caracter cert. Nimic nu a împiedicat reclamantul sa continue executarea silita a acestor imobile, garantul ipotecar având numai un drept de preferința care se raportează la sumele care vor fi executate. După îndestularea acestuia, creditorul chirografar urmează sa-si acopere propria creanța.

Cată vreme executarea silita nu a epuizat bunurile urmăribile nu se poate susține imposibilitatea, vădit incerta, a reclamantului de a-si indestula propria creanța.

Afirmațiile acestuia, nedovedite in niciun fel, vizând imposibilitatea de executare a imobilelor datorita ipotecilor înscrise pentru „valori mult mai mari" decât valoarea de piața a imobilelor respective, sunt profund nefondate.

Ipoteca este una din formele de garantare a îndeplinirii obligațiilor debitorului si nu constituie o indisponibilizare a bunului ipotecat fata de alți creditori chirografari ai aceluiași debitor.

Din aceste considerente rezulta ca nu exista niciun prejudiciu dovedit de reclamant in prezenta acțiune ca urmare a încheierii actelor juridice atacate.

Frauda paraților debitori si complicitatea la frauda, nu a fost dovedita pentru ca aceasta nu exista.

Prealabil analizei fraudei invocate de reclamant, este important de precizat ca singura frauda comisa in relația noastră aparține acestuia.

Notificarea pârâților din 20.10.2009 a fost cauzata de neîndeplinirea cu știința a obligațiilor contractuale de către reclamant. F. niciun motiv acesta a refuzat sa dea curs invitațiilor repetate pentru participarea la recepția imobilului lot nr. 53. Este lesne de inteles de ce a procedat astfel, daca se analizează art. 21 din antecontract, deoarece prin procesul-verbal întocmit odată cu recepția finala părțile vor agrea data (nu mai mult de 30 de zile de la semnarea procesului-verbal), locul si ora la care se vor prezenta in fata notarului public in scopul încheierii contractului de vânzare - cumpărare in forma autentica. Aceste dispoziții se coroborează cu art. 8 lit. d) din antecontract potrivit cărora ultima transa de 151.991 Euro reprezentând 45 % din valoarea imobilului se va achita la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului.

Este evident ca reclamantul a incalcat contractul tocmai pentru ca nu mai dorea achiziționarea imobilului construit pe cheltuiala pârâților si după specificațiile sale, nedorind astfel sa fie pus in situația de a achita restul de preț.

Reclamantul si-a acceptat propria culpa prin acceptarea notificării pârâților, drept dovada ca nu a solicitat niciodată rezoluțiunea antecontractului.

Din păcate, odată cu criza financiara, transpusa in apariția unei crize de lichidități si nu a unei stări de insolvabilitate totala, parații - debitori au fost afectați inclusiv de culpa reclamantului si a altora care au procedat ca acesta, prin refuzul culpabil, printr-o forma sau alta, de a încheia contractul in forma autentica si achitarea restului de preț. Toate acestea s-au produs in condițiile in care la momentul încălcării promisiunii de a cumpăra imobilul, acesta era edificat, costurile fiind suportate de parații debitori.

In susținerea presupusei fraude in perfectarea celor doua acte autentica de donație, reclamantul invoca conștientizarea paraților debitori ca se afla in stare de insolvabilitate; Preferința acestora de a dona imobilele către „un angajat" si susținerea imposibilității de a plați creanța.

Astfel cum a explicat la analiza lipsei prejudiciului reclamantului, nu a existat si nu exista o stare de insolvabilitate a patrimoniului debitorilor si nici o micșorare a acestuia. Cum a susținut si in demersul contencios anterior cu reclamantul, exista o lipsa de lichidate, insa lipsa lichidității nu denota o insolvabilitate. O simpla evaluare a celor 20 de imobile pornind de la valorile nereale invocate de reclamant denota ca executarea silita pornita de reclamant vizează bunuri imobile in valoare de 1.450.000 Euro. Creanța reclamantului însumează aproximativ 155.000 Euro, adică de mai bine de 9 ori mai mica decât valoarea bunurilor aflate in patrimoniul paraților debitori supuse executării de către reclamant!

Rezulta ca in cauza nu s-a dovedit nici o intenție de fraudare a intereselor reclamantului si nici o culpa in acest sens.

Un alt de reținut este omisiunea reclamantului de a arata ca imobilul nr. 1 (lotul nr. 53), acesta este tocmai imobilul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare - cumpărare intre parți, pe care acesta nu a mai dorit de fapt sa-l achiziționeze, însa la șase ani distanta dorește executarea acestuia si nu a altor 20 de imobile urmărite tot de acesta.

O situație similara rezulta si cu privire la oferta cu un alt imobil din 01.02.2011 pentru a compensa creanța sa, însa acesta nu a acceptat aceasta posibilitate, pentru ca trei ani mai târziu sa susțină ca a fost fraudat prin gratificare.

Actele de donație au avut ca scop gratificarea portei terț - dobânditoare pentru efortul depus inca din anul 2005 in realizarea ansamblului rezidențial „Austrian Village". Aceasta gratificare s-a realizat independent de relația existenta cu reclamantul, drept dovada si la acest moment acesta poate executa alte 20 de imobile din acest ansamblu. Existenta unui creditor nu atrage de plano constatarea ca orice gratificare ar fi interzisa.

Parata terț-dobânditoare nu a fost niciodată angajata paraților sub nicio forma, afirmația reclamantului fiind fara temei. In practica judiciara s-a stabilit constant ca nici măcar o relație de rudenie intre parți nu determina constatarea încheierii de acte frauduloase intre acestea, ori in speța exista numai o relație de prietenie, iar parații debitori nu au făcut altceva decât sa gratifice terța-dobânditoare ca urmare a recunoștinței eforturilor depuse de aceasta in dezvoltarea ansamblului rezidențial si întreținerea acestuia.

Gratificarea in sine nu a condus la o majorare a stării de insolvabilitate, cată vreme exista asa cum a arătat si reclamantul, numeroase imobile care pot fi valorificate, iar prin comparație, valoarea creanței sale este de cel puțin noua ori mai mica.

Tot pe aceste considerente, nu exista nici o complicitate la frauda din partea terței-dobânditoare.

Era si firesc sa accepte aceasta donație, cu privire la imobile care oricum nu s-au putut valorifica, chiar din culpa promitenților-comparatori, iar apoi ca urmare a crizei financiare. Atâta vreme cat patrimoniul debitorilor însuma un număr considerabil de alte imobile nu exista niciun motiv pentru care sa nu accepte gratificarea. Având in vedere efortul depus de aceasta in susținerea si realizarea ansamblului rezidențial, fara sa fie remunerata in vreun fel, ar fi fost absurd sa nu accepte gratificarea si sa solicite vânzarea acestor bunuri.

In concluzie, solicita admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, respingerea acțiunii ca prescrisa, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondata cu obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecata.

Pentru completarea prezentelor apărări prin raportare la temeiul de drept al acțiunii, solicită ca in baza art. 22 alin. 2 C.proc.civ. sa i se pună in vedere reclamantului sa precizeze, in virtutea principiului disponibilității, prin raportare la actele atacate, care este temeiul de drept aplicabil, Noul Cod civil sau Codul civil 1864.

Probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantului urmând a fi citat pentru a răspunde personal.

In drept, au invocat dispozițiile indicate in prezenta si orice alte dispoziții legale incidente in cauza.

La data de 26.02.2013, reclamantul H. J. GRAY - CHEAPE, a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți prin care a arătat că prin întâmpinare, atât pârâții debitori cât și pârâta terță dobânditoare au indicat un domiciliu ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură aferente prezentului dosar. Această adresă este în România, București, Sectorul 5, . nr. 12 bis, .>

În plus, toți cei trei Pârâți sunt reprezentați în prezentul dosar de către aceeași societate civilă de avocați "B., P. și Asociații", iar întâmpinarea care le-a fost comunicată conține apărări formulate de toți cei trei pârâți, prin intermediul avocaților aleși.

Pentru motivele exprimate mai sus, consideră că orice posibil viciu de procedură privind comunicarea actelor la alte adrese a fost acoperit.

Legea civilă aplicabilă prezentei cauze:

În lumina elementelor descrise mai sus, consideră că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile noului Codului civil.

Față de susținerile Pârâților potrivit cărora evaluarea Imobilelor este făcută mult sub valoarea lor reală, aspect care ar conduce către necesitatea suplimentării taxei de timbru, a arătat că la momentul introducerii acțiunii a achitat o taxă de timbru în cuantum de 10.130,00 Lei (conform ordinului de plată având nr. de referință_ din 12 noiembrie 2014). Ulterior, a primit la data de 9 decembrie 2014 o adresă emisă de către instanță, prin care le-a fost pus în vedere ca în termen de 10 zile de la primirea adresei, sub sancțiunea anulării cererii, să face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 7.323,85 Lei pentru Imobilul 1 și 6.305,60 Lei pentru Imobilul 2 (deci în total suma de 13.629,45 Lei).

Prin ordinul de plată având nr. de referință_ din 9 decembrie 2014 a achitat diferența de 3.499,45 Lei, înregistrând dovezile acestei plăți la dosarul cauzei prin Registratura Tribunalului București la data de 18 decembrie 2014.

Având în vedere cele de mai sus și faptul că actele supuse revocării sunt cu titlu gratuit (deci nu există un alt criteriu valoric) consideră că taxa de timbru a fost achitată în mod corect și complet, conform instrucțiunilor date de către instanță, obiecțiunile Pârâților fiind neîntemeiate și menite doar să obstrucționeze actul de justiție în cadrul întâmpinării, Pârâții invocă excepția prescripției afirmând că, indiferent care este termenul de prescripție (1 an conform noului Cod civil sau 3 ani conform Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă) acesta "începe să curgă de la data efectuării formalităților de publicitate" (16 septembrie 2010 pentru Imobilul 1 și 23 februarie 2011 pentru Imobilul 2), precizând că "acesta este momentul de la care creditorul ar fi trebuit să cunoască înstrăinarea de care se leagă prejudiciul suferit".

Acest raționament este greșit, fiind contrar dispozițiilor legale aplicabile în materia prescripției dreptului la acțiunea revocatorie.

Cu referire la legea aplicabilă acțiunii revocatorii, așa cum a arătat la pct. 1.2 de mai sus, este irelevantă data încheierii actelor supuse revocării, cât timp acțiunea este introdusă sub incidența noului Cod civil iar creanța a devenit certă după . acestui act normativ, după cum și dreptul la acțiunea revocatorie al Creditorului s-a născut după acest moment, când a aflat de existența prejudiciului, așa cum vor detalia în continuare.

Acest principiu reiese foarte clar atât din modul în care este formulat textul legal mai sus menționat ("[...] creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat"și nu "creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoască existența actului atacat"), cât și din prima condiție prevăzută de lege pentru a introduce o acțiune revocatorie, conform art. 1562 alin. (1) C.civ.: "Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale [...]".

În doctrină s-a afirmat că "pentru a se putea vorbi despre prejudiciul paulian - trebuie să se fi împiedicat total, sau doar parțial, recuperarea creanței deținute de către creditor". Or, conform situației de fapt descrise în acțiunea introductivă, exact acesta a fost modul în care Creditorul a aflat de existența prejudiciului - cu prilejul executării silite imobiliare inițiate ca urmare a refuzului debitorilor de a îndeplini de bună voie obligația de plată. Este neîndoielnic că înstrăinările cu titlu gratuit operate în cursul disputei litigioase cu Creditorul au fost destinate împiedicării recuperării creanței stabilite ulterior prin titlul executoriu.

Abia în cadrul procedurii de executare silită creditorul a aflat despre starea de insolvabilitate a debitorilor, precum și despre prejudiciul care i-a fost creat de către Debitori atunci când aceștia, în mod fraudulos, și-au micșorat activele prin donarea Imobilelor libere de sarcini către Pârâta Terță Dobânditoare.

Prejudiciul a devenit real numai la momentul la care Creditorului i-a fost împiedicată recuperarea creanței, în cadrul procedurii de executare silită declanșate ca urmare a refuzului Debitorilor de a-și îndeplini obligația de plată de bună-voie.

Astfel, abia la data de 1 august 2014, urmare a respingerii cererii de notare a executării silite în cartea funciară aferentă Imobilelor, creditorul a aflat că nu are ce să execute silit, fiindcă Pârâții au înstrăinat aproximativ 40 de imobile (din cele aproximativ 60 deținute anterior), restul de 20 fiind grevate de ipoteci care depășesc triplul valorii actuale de piață ale respectivelor imobile, iar singurele 3 imobile fără sarcini fuseseră deja donate către pârâta terță dobânditoare. Prin raportare la această dată, acțiunea revocatorie este înregistrată la 14 noiembrie 2014, în termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art. 1564 C.civ.

În continuare, reclamantul a reluat motivele din cererea introductivă, motive pe care tribunalul nu le va relua.

Prin încheierea de ședință din 20.05.2015 tribunalul a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și interogatorii reciproce. Tribunalul a încuviințat, de asemenea, un interpret autorizat, având în vedere că nici reclamantul și nici pârâtul S. G. nu sunt vorbitori de limbă română.

Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește excepția prescrirpției dreptului reclamantului la acțiune:

Tribunalul, reține că potrivit art. 248 alin. (1) NCPC „ Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”, iar potrivit alin. (2) „În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.”

Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 2 NCPC tribunalul, constând că pronunțarea asupra excepției prescripției dreptului la acțiune presupune administrarea unui probatoriu comun cu fondul cauzei și analiza unor chestiuni de drept de natură a antama chiar discuții cu privire la fondul dreptului, a dispus unirea acestei excepții cu fondul pricinii, urmând a face o analiză comună a excepției și a fondului pricinii.

Pe situația de fapt, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul reține că prin acțiunea prezentă, reclamantul solicită să se constate inopozabilitatea în ceea ce îl privește a donațiilor:

- 1) având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia (în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 417/2010, legalizată sub nr. 5641/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C. (filele 111-116) și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 1452/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C. (filele 117-120);

- 2) având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având nr. cadastral 5032 – C1 (În baza ofertei de donație autentificată sub nr. 29/2011, legalizată sub nr. 839/18.02.2011 la BNP A. L. C. (filele 126-130) și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 362/18.02.2011 la BNP A. L. C. (filele 131-134).

În ceea ce privește actele juridice prejudiciale invocate, tribunalul constată că atât donația având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, cât și donația privind imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, au fost încheiate sub imperiul Codului civil C., întrucât Noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18 aprilie 2008 și autentificat sub nr. 521/2008 la BNP "D. C.", pârâta S. A. R. căsătorită cu pârâtul S. G., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să îi vândă reclamantului H. J. Gray-Cheape, în calitate de promitent cumpărător, imobilul situat în localitatea Crevedia, jud. Dâmbovița, ce va fi edificat de vânzătoare pe terenul având nr. cadastral 5042, înscris în Cartea funciară nr. 5147 la OCPI Dâmbovița (încheierea nr._/10.12.2008, fila 79), alcătuit din parter, ., (art. 1 din antecontract), iar imobilul descris și terenul aferent pe care se edifică imobilul, vor deveni proprietatea reclamantului - promitent cumpărător (art. 3 din antecontract). Potrivit art. 20 din antecontract, promitenta vânzătoare S. A. R. s-a obligat să finalizeze imobilul în termen de 17 luni de la data semnării antecontractului (filele 215-228).

La data de 20.10.2009 pârâta S. A. R. l-a notificat pe reclamantul H. J. Gray-Cheape privind rezilierea antecontractului nr. 521/18.04.2008. În cuprinsul notificării pârâta se obliga să îi restituie reclamantului 70% din sumele achitate cu titlul de avans, respectiv suma de 617.201,38 lei la termenul prevăzut la art. 23 lit. b din antecontract (fila 147).

Prin sentința civilă nr. 1918/26.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul H. J. Gray-Cheape și i-a obligat pe pârâții S. A. R. și S. G. să îi plătească reclamantului suma de 617.201,38 lei și dobânda legală calculată și actualizată cu indicele de inflație comunicat de BNR, începând cu data de 20.04.2010 și până la achitarea efectivă a sumei susmenționate (filele 17-21).

Din considerentele sentinței civile, nr. 1918/26.10.2012 decizorii, care se bucură de autoritate de lucru judecat, Tribunalul reține că: „Deși notificați de către reclamant în vederea achitării sumelor datorate și recunoscute prin notificarea la reziliere, aceștia au invocat cazul fortuit și criza economică, caz fortuit care nu a fost în nici un mod dovedit, iar criza economică nu constituie în sine un motiv pentru neexecutarea contractului (…)”(f. 21, paragraf 2).

Această sentință civilă a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâți prin decizia civilă nr. 207A/07.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă (filele 22-34) și irevocabilă prin nerecurare.

În considerentele deciziei civile nr. 207A/07.06.2013, decizorii și ele și care se bucură de autoritatea de lucru judecat, Curtea reținea: „Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins această apărare (n.n. cazul fortuit), deoarece nu se poate reține criza economică ca motiv în sine pentru neexecutarea obligației de restituire a unor sume de bani pe care pârâții le-au încasat cu titlu de avans, în contul unui contract asupra căruia tot ei și-au exprimat opțiunea în sensul desființării lui.

Cazul fortuit este acel eveniment care nu poate fi nici prevăzut și nici împiedicat de debitor și care l-a pus în imposibilitate de a-și executa obligația. Or, din examinarea clauzelor contractuale, se constată că înseși părțile au stipulat condițiile în care urma să fie restituit procentul de 70% din avans, respectiv „după vânzarea imobilului către un terț sau încheierea cu un terț a unui antecontract de vânzare cumpărare asupra imobilului, dar nu mai târziu de 6 (șase) luni de la data rezoluțiunii”. Prin urmare, părțile au avut în vedere posibilitatea achitării avansului din prețul pe care apelanții-pârâți l-ar fi putut obține din vânzarea imobilului, însă au prevăzut un termen limită, după expirarea căruia nu se mai poate invoca imposibilitatea achitării avansului pe motiv că nu s-a reușit vânzarea imobilului” (f.33, paragraf 5,6).

Prin decizia civilă nr. 51/06.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a încuviințat executarea silită a titlului executoriu decurgând din sentința civilă nr. 1918/26.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă (filele 13-16).

În cadrul executării silite, CSPEJ D., Cosoreanu și Asociații a solicitat notarea urmării silite asupra imobilului cu nr. cadastral 5042, înscris în CF nr._ (provenită din Cf pe hârtie cu nr. 5147) UAT Crevedia.

Cererea a fost respinsă prin încheierea de respingere nr._/18.07.2014, întrucât proprietarul tabular este pârâta M. E. cu titlu de donație (fila 37).

De asemenea, o cerere similară a vizat și urmărirea silită a imobilului cu nr. cadastral 5032, înscris în CF_ (provenită din CF de pe hârtie cu nr. 5137) UAT Crevedia.

Cererea a fost respinsă prin încheierea de respingere nr._/18.07.2014, întrucât proprietarul tabular este pârâta M. E. cu titlu de donație (fila 41).

În baza ofertei de donație autentificată sub nr. 417/2010, legalizată sub nr. 5641/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C. (filele 11-116) și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 1452/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C. (filele 117-120), între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. în calitate de donator, și pârâta M. E., în calitate de beneficiar, a fost încheiată donația având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având nr. cadastral 5042 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5042 – C1.

În baza acestei donații, dreptul de proprietate asupra donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având nr. cadastral 5042 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5042 – C1 a trecut din patrimoniul pârâților S. A. – R. și S. G. în patrimoniul pârâtei M. E. (art. 1 din oferta de donație).

Prin încheierea nr._/07.09.2010 dreptul de proprietatea asupra imobilului descris mai sus a fost întabulat pe numele pârâtei M. E. (fila 121).

În baza ofertei de donație autentificată sub nr. 29/2011, legalizată sub nr. 839/18.02.2011 la BNP A. L. C. (filele 126-130) și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 362/18.02.2011 la BNP A. L. C. (filele 131-134), între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. în calitate de donator, și pârâta M. E., în calitate de beneficiar, a fost încheiată donația având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având nr. cadastral 5032 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5032 – C1.

În baza acestei donații, dreptul de proprietate asupra donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având nr. cadastral 5032 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5032 – C1 a trecut din patrimoniul pârâților S. A. – R. și S. G. în patrimoniul pârâtei M. E. (art. 1 din oferta de donație).

Prin încheierea nr.9433/22.02.2011 dreptul de proprietatea asupra imobilului descris mai sus a fost întabulat pe numele pârâtei M. E. (fila 135).

Privind atitudinea subiectivă a pârâților, tribunalul reține că, deși avea cunoștință că vila 53 (cu privire la care a fost înregistrată promisiunea de vânzare cumpărare se afla deja în patrimoniul său în baza donației, la data de 01.02.2011, pârâta M. E. răspunde solicitărilor reclamantului privind achitarea sumei reprezentând 70% din avansul achitat, în corespondența purtată între ea și reclamant, în sensul că: „b) putem accepta să vă plătim dobânda de 8% lunar, începând cu prima lună de după contract iar suma datoratăcând vindem vila 53” (fila 186), iar la data de 17.02.2011, pârâta M. E. răspunde solicitărilor privind achitarea sumei reprezentând 70% din avansul achitat, în sensul că: „să vă oferim o casă sau să vă plătim suma atunci când vindem vila 53 (acolo unde ați înregistrat promisiunea dv. de a cumpăra) sunt singurele două propuneri fezabile acum.” (fila 185).

Din răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamant, rezultă că pârâtul S. G. avea cunoștință că „s-a decis de la început că a finalul proiectului trebuia să îi dea (n.n. pârâtei M. E. fie casele, fie banii (…)”, însă nu a fost implicat în proiectul privind donațiile, de formalități ocupându-se soția sa, căreia i-a dat mandat. Mai rezultă că pe pârâți îi leagă o prietenie strânsă și îndelungată, de peste 10 ani, inclusiv în afaceri (răspuns la întrebarea nr. 14), iar în ceea ce privește posibilitatea concretă de a plăti datoria pe care o aveau către reclamant, pârâtul susține că „erau bani suficienți din vânzarea imobilelor” (răspuns la întrebarea nr. 18). În sfârșit, mai reține tribunalul că pârâtul cunoștea că imobilele pe care le dețineau pârâții în complexul Austrian Village „sunt ipotecate la bancă” (răspuns la întrebarea nr. 20) (filele 201-2014).

Din răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamant, rezultă că pârâta S. A. – R., privind solicitările reclamantului de restituire a avansului „nu își amintește. Dimpotrivă, a fost o liniște totală” (răspuns la întrebarea nr. 2), la întrebarea privind motivul pentru care nu a restituit avansul a răspuns că „pentru că la momentul când l-am notificat nu aveam cash(..)” (răspuns la întrebarea nr. 3), respectiv „pentru că nu aveam posibilitatea, nu aveam lichidități” (răspuns la întrebarea nr. 4). În continuare, pârâta recunoaște că nici după ce s-a pronunțat împotriva sa și a soțului său hotărârea judecătorească nu a achitat datoria pentru „lipsă lichidități” (răspuns la întrebarea nr. 10). În ceea ce privește imobilele donate pârâtei M. E., pârâta S. A. – R. susține că „imobilele donate nu aveau legătură cu datoria reclamantului”. Mai susține pârâta, asemenea soțului său, că aveau datorii și față de pârâta M. E. care investise în afacere și bani și muncă efectivă și au urmărit să achite datoriile pe care le aveau către aceasta „fără să prejudiciem alți creditori, deoarece în patrimoniul nostru existau suficiente proprietăți pentru a ne achita datoria (…)” (răspuns la întrebarea nr. 12). Cu referire la pretinsa datorie către pârâta M. E., pârâta S. A. – R. declară că nu își amintește dacă a împrumutat bani de la aceasta în calitate de persoană fizică „a împrumutat însă pentru proiect” (n.n. pentru edificarea complexului rezidențial) (răspuns la întrebarea nr. 17). În sfârșit, cu referire la restul imobilelor pe care încă le deține în complexul Austrian Village, pârâta declară că „da, sunt ipotecate” și că nu cunoaște valoarea prezentă a creditului pe care îl au pârâții la banca San Paolo Bank (răspuns la întrebarea nr. 20) (filele 205-208).

În ceea ce privește atitudinea subiectivă a pârâtei M. E., astfel cum reiese în continuare din răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamant, tribunalul reține că aceasta avea cunoștință despre faptul că pârâții S. G. și S. A. – R. îi datorau bani reclamantului și că aceștia trebuia să plătească suma de 617.205,38 lei până la data de 20.04.2010 (răspuns la întrebarea nr. 1), că a purtat discuții cu reclamantul privind plata acestei datorii (răspuns la întrebarea nr. 2), precum și că a acționat în calitate de mandatar al pârâților, fiind implicată în proiect încă de la început (răspuns la întrebarea nr. 3). În ceea ce privește posibilitatea de a se achita datoria către reclamant, pârâta arată că pârâții „nu aveau posibilitatea valorificării imobilelor, datorită crizei economice” (răspuns la întrebarea nr. 4) și susține că la momentul când purta discuțiile cu reclamantul „vila 53 era donată” (răspuns la întrebarea nr. 6).

În legătură cu donațiile, pârâta susține că erau parte dintr-o înțelegere între pârâți care exista încă din 2006 (răspuns la întrebarea nr. 8), iar motivul pentru care pârâții S. G. și S. A. – R. nu au achitat datoria pe care o aveau către reclamant l-a constituit „lipsa lichidităților, fiind multe imobile nevalorificate” (răspuns la întrebarea nr. 9).

În ceea ce privește poziția exprimată de reclamant, tribunalul reține că acesta avea cunoștință că pârâții ar trebui să vândă din imobile, fără a cunoaște în mod concret ce anume (răspuns la întrebarea nr. 2). Privind stingerea datoriei într-o altă modalitate, reclamantul arată că pârâții i-au oferit la schimb un alt imobil, care era însă mai mic ca valoare, reclamantul preferând să primească vila 53, care avea vedere către lac (răspuns la întrebarea nr. 3) și care și formase obiectul antecontractului.

În ceea ce privește posibilitatea ca imobilul vila 53 să formeze obiectul unor garanții constituite în favoarea unor terțe persoane, reclamantul arată că nu cunoaște în mod concret acest fapt, însă dacă este stipulat în antecontract, probabil așa este (răspuns la întrebările 5,6) (filele 213-214).

Din situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat de părți, rezultă indubitabil că pârâții, în conivență, au încheiat actele juridice cu intenția clară de a spori starea de insolvabilitate a pârâților S. G. și S. A. – R. și în frauda intereselor reclamantului.

Pârâții nu au administrat în prezenta cauză nicio probă din care să rezulte că au întreprins demersurile necesare, că aveau posibilități materiale, respectiv bani în cont, ori alte imobile care puteau fi valorificate, pentru achitarea datoriei către reclamant.

De asemenea, pârâții nu au administrat nicio probă care să susțină alegațiile unei posibile datorii anterioare existente între ei și care să justifice o eventuală dare în plată prin donațiile efectuate, astfel cum au susținut în apărare.

În ceea ce privește lege civilă aplicabilă, tribunalul reține următoarele:

Cu referire la actele juridice prejudiciale, tribunalul constată că atât donația având ca obiect imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, cât și donația privind imobilul înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, au fost încheiate sub imperiul Codului civil C., întrucât Noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 5 NCC privind aplicarea legii civile în timp: „Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..”

În condițiile în care actele juridice prejudiciale pentru reclamant sunt încheiate sub imperiul legii vechi, însă acesta ia cunoștință despre prejudiciu după . legii noi cu ocazia punerii în executare silită a creanței sale, se pune în discuție ce lege este aplicabilă prezentului litigiu: legea nouă, potrivit susținerilor reclamantului, sau legea veche, potrivit apărărilor formulate de pârâți?

Poate fi încadrată situația juridică în care a fost surprins reclamantul ca urmare a imposibilității de valorificare a titlului său executoriu unei „situații juridice născute după .> a Noului Cod civil, respectiv excepției prevăzute de dispozițiile art. 116 din Legea nr. 71/2011?

Opinia exprimată de pârâta M. E. prin întâmpinare a fost în sensul că, raportat la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, potrivit cu care „La data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum și de alte acte normative, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.” Coroborate cu dispozițiile art. 102 alin. 1 din aceeași lege, potrivit cu care „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”

În apărare în răspunsul la întâmpinare, reclamantul a susținut că se aplică dispozițiile Noului Cod civil potrivit dispozițiilor art. 116 din Legea nr. 71/2011 potrivit cu care „Dispozițiile art. 1.558-1.565 din Codul civil se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.”

Dreptul de creanță al reclamantului s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data de 20.04.2010 (ce reprezintă data la care a expirat termenul de 6 luni de la momentul rezoluțiunii contractului - dec. civ. C.), însă creanța devine certă la momentul la care instanțele constată în mod definitiv angajarea răspunderii contractuale a pârâților S. G. și S. A. – R..

În acest sens, tribunalul reține că în decizia civilă nr. 207A/07.06.2013 Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă constată „Cum până la data de 20.04.2010 (ce reprezintă data la care a expirat termenul de 6 luni de la momentul rezoluțiunii contractului) apelanții-pârâți nu au achitat intimatului 70% din avansul achitat de acesta, deci nu au executat la termen o obligație contractuală, reclamantul a fost obligat să promoveze cerere de chemare în judecată cu scopul antrenării răspunderii civile contractuale a pârâților, Curtea constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâților (fila 32, penultimul și ultimul paragraf).

În doctrină și jurisprudență, acțiunea revocatorie (pauliană) a fost definită ca fiind „o acțiune care se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari”. S-a subliniat că această acțiune reprezintă un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general, în vederea prejudicierii sale (art. 975 C.civ. C.).

Prejudicierea creditorului se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul își mărește sau creează starea de insolvabilitate, exemplul clasic dat în doctrină fiind că „creditorii sunt gata să treacă la urmărirea unor creanțe neplătite de debitor și acesta donează, astfel că el, prin aceste acte juridice își creează o stare de insolvabilitate, iar creditorii nu găsesc bunurile urmăribile” (C. S. – C. B.,- Teoria generală a obligațiilor, f. 307-311).

În ceea ce privește dispozițiile din Noul Cod civil, tribunalul reține că potrivit art. 1562: „(1) Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.

(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.”

În ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite privind creanța potrivit legii noi, tribunalul reține că potrivit art. 1563 NCC: „Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.”

Prin urmare, se cere ca la data promovării acțiunii pauliene, creditorul fraudat, sa dețină fata de debitorul sau, o creanța certa, neechivocă.

Această creanță, in raport de dispozițiile art. 379 alin (3) din codul de procedură civilă in vigoare, este înțeleasă ca fiind acea: „Creanța a cărei existență trebuie sa rezulte din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

Cu toate acestea, potrivit art. 379 alin. 1 C.proc.civ. C. nicio urmărire asupra bunurilor mobile ori imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, care însă au putere executorie potrivit legii (art. 372 coroborate cu art. 376 C.proc.civ. C.).

În ceea ce priveșe Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile art. 653 alin (2) NCPC, determină o creanță ca fiind certă, atunci „când, existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”.

Raportat la considerentele deciziei civile nr. 207A/07.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă, citate mai sus de tribunal, se constată că în ceea ce îl privește pe reclamant, calitatea sa de creditor chirografar, deținător al unei creanțe certe, decurge din recunoașterea dreptului său la despăgubire, urmare a constatării de către instanțele de judecată a neîndeplinirii de către pârâții S. a obligaților asumate prin antecontract, respectiv prin angajarea răspunderii contractuale a acestora din urmă.

În lipsa acestui titlu, reclamantul nu are un înscris apt să îi recunoască și să îi permită valorificarea dreptului de creanță.

In prezent, în practică se pune întrebarea dacă, pentru exercitarea acțiunii revocatorii se cere existenta unui titlu executoriu in mâinile creditorului fraudat, în acest sens conturându-se doua opinii, diferite, in care, o prima opinie (majoritara) susține ca nu ar fi necesară deținerea unui titlu executoriu, sub cuvânt că acesta nu reprezintă un act de executare, ci numai se urmărește revocarea unui act fraudulos fata de dreptul de gaj al creditorului chirografar. Cea de a doua opinie, susține necesitatea existentei titlului executoriu, motivând în esență prin aceea că, insolvabilitatea ce determina acțiunea în revocare, poate fi constatată numai cu ocazia trecerii la executare silită, ori, executarea silită este de neconceput în lipsa unui titlu executoriu, fapt care, determină (indirect) condiția existenței acestuia.

Cea de a doua opinie, a fost îmbrățișată si de redactorii Noului Cod Civil, care, precum am arătat, întrucât dispozițiile art. 1563 impun condiția ca aceasta sa fie „certa”, iar în intelesul Noului Cod de procedura Civilă, prin creanță certă, se înțelege acea creață, a cărei existenta, neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu - art.653 alin (2) - condiționând, prin urmare acțiunea, de deținerea unui „titlu executoriu”.

Având în vedere că atât potrivit dispozițiilor vechiului Cod civil, respectiv art. 975 C.civ., opinia potrivit căreia pentru intentarea acțiunii revocatorii creditorul chirografar trebuie să dețină o creanță certă și exigibilă, cât și noilor dispoziții în materie, respectiv art. 1562 și urm. NCC, pentru intentarea acțiunii revocatorii creditorul chirografar trebuie să dețină o creanță certă și exigibilă, iar tribunalul a constatat că această condiție a fost îndeplinită la data pronunțării deciziei civile nr. 207A/07.06.2013, raportat la situația de fapt și dispozițiile art. 116 din Legea nr. 71/2011, tribunalul apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile legii noi, respectiv dispozițiile Noului Cod civil.

Așa fiind, excepția prescripției dreptului material la acțiune se va examina în funcție de dispozițiile art. 1564 NCC.

Potrivit art. 1564 NCC: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.”

În ceea ce privește momentul la care reclamantul a cunoscut sau putea să cunoască prejudiciul, tribunalul apreciază că acesta este momentul a luat cunoștință de încheierile de respingere a solicitării de notare a executării silite formulată de B. D., Cosoreanu și Asociații, respectiv a încheierii de respingere nr._/18.07.2014 privind imobilul cu nr. cadastral 5042, înscris în CF nr._ (provenită din Cf pe hârtie cu nr. 5147) UAT Crevedia și a încheierii de respingere nr._/18.07.2014 privind a imobilul cu nr. cadastral 5032, înscris în CF_ (provenită din CF de pe hârtie cu nr. 5137) UAT Crevedia.

Tribunalul apreciază ca fiind pertinentă apărarea invocată de reclamant în sensul că legiuitorul nu a înțeles să lege momentul nașterii dreptului la acțiune de momentul întabulării imobilului în cartea funciară, întrucât nu a făcut această referire în textul de lege citat.

Potrivit art. 2523 NCC: „prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.”

Pentru intentarea oricărei acțiuni, este necesar ca dreptul pretins să fie născut și actual, ori în lipsa constatării unui drept de creanță ce poate fi valorificat în favoarea reclamantului, recunoaștere care s-a realizat cu concursul instanțelor de judecată, dreptul reclamantului la acțiune nu era născut la data înscrierii imobilelor în cartea funciară pe numele pârâtei M. E., în sensul că acesta nu deținea o creanță certă.

Așadar, reclamantul a cunoscut prejudiciul numai la data la care, urmare a punerii în executare silită a sentinței civile nr. 1918/26.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în raport de care dreptul reclamantului nu este prescris.

De altfel, pârâta M. E. motivează excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 1564 NCC, însă invocând o decizie de speță a ÎCCJ (nr. 1638/18.04.2013), pronunțată sub imperiul vechiului Cod civil și pe o situație de fapt diferită de cea din cauza prezentă, în sensul că în decizia de speță invocată înstrăinarea bunurilor s-a realizat după constatarea în instanță a dreptului de creanță și punerea în executare silită a hotărârii judecătorești, publicitatea imobiliară realizându-se în timpul executării silite.

Potrivit modului de calcul al termenului de prescripție propus de pârâtă, dreptul reclamantului era prescris nu numai înainte de recunoașterea creanței sale, dar și înainte de . noului Cod civil, având în vedere că dreptul de proprietate asupra donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având nr. cadastral 5042 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5042 – C1 a trecut din patrimoniul pârâților S. A. – R. și S. G. în patrimoniul pârâtei M. E. (art. 1 din oferta de donație) a fost înscris în cartea funciară prin încheierea nr._/07.09.2010 (fila 121).

Tribunalul reține și dispozițiile art. 2540 NCC coroborate cu art. 2541 alin. 1 - 3 NCC, cu referire la cererea de chemare în judecată prin care este recunoscută creanța și, ulterior, a începerii executării silite.

Ori, potrivit art. 2541 alin. 4 NCC în cazul în care prescripția a fost întreruptă, o nouă prescripție a dreptului de a obține executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acțiunii nu a rămas definitivă.

Dreptul reclamantului la acțiune nu este prescris extinctiv nici în ipoteza în care acțiunea ar fi supusă dispozițiilor Codului de procedură C..

În această ipoteză sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, iar termenul de prescripție este de 3 ani potrivit art. 3.

Și în această ipoteză, tribunalul apreciază că termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1918/26.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, când creanța reclamantului devine certă și exigibilă.

Pe de altă parte, mergând pe ipoteza avansată de pârâta M. E. potrivit căreia termenul de prescripție se socotește de la data înscrierii imobilelor în cartea funciară, tribunalul apreciază că termenul a fost întrerupt potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, pârâta recunoscând dreptul reclamantului la vânzarea lotului 53 și a altui imobil în corespondența purtată cu reclamantul ulterior încheierii celor două acte de donație (astfel cum s-a reținut mai sus pe situația de fapt), respectiv lit. b) și c) a aceluiași articol cu referire la cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința civilă nr. 1918/26.10.2012 și, ulterior, a începerii executării silite.

Cu referire la ambele temeiuri de drept (legea veche și legea nouă), tribunalul constată că inclusiv în cauza prezentă, prin răspunsul dat la interogatoriu, pârâții recunosc datoria pe care o aveau către reclamant urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1918/26.10.2012, precum și faptul că nu dețineau bani (cash) pentru achitarea creanței, nici anterior și nici ulterior pronunțării acesteia, astfel că se impunea vânzarea unor imobile dintre cele construite în ansamblul rezidențial, printre care și imobilele aflate în litigiu și, pe cale de consecință, pârâții recunosc în acest fel, și fapta prejudicială săvârșită ca urmare a scoaterii imobilelor din patrimoniul pârâților Schreider și a trecerii lor cu titlu gratuit în patrimoniul pârâtei M., recunoașterea de datorie fiind întreruptivă de prescripție în ambele sisteme de drept.

Față de cele ce preced, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului reclamantului la acțiune, ca neîntemeiată.

Pe fondul pricinii, mai reține tribunalul că, pentru a se intenta acțiunea revocatorie, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: - actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, în sensul că debitorul și-a cauzat sau mărit starea de insolvabilitate; - frauda debitorului, care constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; - creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Așa fiind, și pe fondul acțiunii, tribunalul constată că, indiferent de temeiul de drept pe care s-ar fonda acțiunea, respectiv potrivit dispozițiilor art. 1562 și urm. NCC pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea și la care a tribunalul achiesează, ori potrivit art. 975 C.civ. C., invocat de pârâți, acțiunea apare ca fiind întemeiată, reclamantul dovedind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, tribunalul răspunzând în acest fel atât susținerilor reclamantului din cererea introductivă la instanță, cât și tuturor apărărilor invocate de pârâți, inclusiv sub aspectul legii civile aplicabile.

Actele de donație îi produc reclamantului un prejudiciu întrucât nu își mai poate valorifica creanța recunoscută în instanță, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, pârâții s-au aflat în conivență la încheierea donațiilor, cunoscând că în acest fel își provoacă sau își accentuează starea de insolvabilitate.

În ceea ce privește efectele acțiunii revocatorii, ca urmare a reușitei acțiunii revocatorii, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului. Ca atare, acțiunea produce efecte relative, numai în persoana creditorului care a intentat-o, terțul poate păstra bunul, oferind creditorului suma de bani necesară satisfacerii creanței sale. De asemenea, față de alți creditori, acțiunea nu produce nici un efect.

Pentru considerentele care preced, tribunalul va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, iar pe fond, va admite acțiunea și va declara inopozabilitatea față de reclamant a donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având nr. cadastral 5042 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5042 – C1, donație realizată în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 417/2010, legalizată sub nr. 5641/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C., și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 1452/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C., donație încheiată între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. și pârâta M. E. precum și inopozabilitatea față de reclamant a donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având nr. cadastral 5032 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5032 – C1, donație realizată în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 29/2011, legalizată sub nr. 839/18.02.2011 la BNP A. L. C., și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 362/18.02.2011 la BNP A. L. C., donație încheiată între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. și pârâta M. E..

În temeiul art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 alin. 1 NCPC și potrivit principiului disponibilității părților, tribunalul va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant și obligă pârâții la plata sumei de 13.499,45 lei (taxă timbru), singura cheltuială dovedită de reclamant. Tribunalul constată că pârâții au fost surprinși în culpă procesuală urmare a admiterii acțiunii formulate de reclamant și a respingerii ca neîntemeiate a apărărilor formulate de aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul H. J. Gray-Cheape, cu domiciliul ales la SCA C., MCCann și Asociații cu sediul în

București, sector 1, ., . cu pârâții M. E., S. A. R. și S. G., toți cu domiciliul ales la SCA „B., P. și Asociații” cu sediul în București, . nr.12bis, . 5.

Declară inopozabilitatea față de reclamant a donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 719 mp, având nr. cadastral 5042 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5042 – C1, donație realizată în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 417/2010, legalizată sub nr. 5641/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C., și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 1452/02 septembrie 2010 la BNP A. L. C., donație încheiată între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. și pârâta M. E..

Declară inopozabilitatea față de reclamant a donației imobilului înscris în cartea funciară nr._ a localității Crevedia, compus din teren în suprafață de 437 mp, având nr. cadastral 5032 și construcție cu destinația de locuință, compusă din P+1 Etaj+P. mansardabil, având nr. cadastral 5032 – C1, donație realizată în baza ofertei de donație autentificată sub nr. 29/2011, legalizată sub nr. 839/18.02.2011 la BNP A. L. C., și a ofertei de acceptare a donației autentificată sub nr. 362/18.02.2011 la BNP A. L. C., donație încheiată între pârâții S. A. – R. căsătorită cu pârâtul S. G. și pârâta M. E..

Admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant și obligă pârâții la plata sumei de 13.499,45 lei (taxă timbru).

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.

PREȘEDINTE

E. R.

GREFIER

C. P.

Red.jud.E.R

Tehred. E.R./CS./5 ex.

← Anulare act. Încheierea nr. 05/2015. Tribunalul BUCUREŞTI		Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Decizia nr. 4926/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 4993/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Anulare act. Încheierea nr. 05/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 4043/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 3847/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 3479/2015. Tribunalul BUCUREŞTI