Contestaţie la executare. Decizia nr. 516/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 516 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. M. P.
JUDECĂTOR: A. M. D.
GREFIER: M. M. Ț.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulată de apelantul-contestator M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 5108/24.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata H. F. prin apărător ales S. L. A., care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind apelantul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Tribunalul constată că la fila 26 se află noul domiciliul ales al intimatei și dispune rectificarea citativului în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe fondul apelului, acesta fiind în stare de judecată.
Intimata solicită instanței să respingă apelul ca nefondat și să mențină sentința de fond, ca fiind temeinică și legală, față de motivele expuse pe larg prin întâmpinare. Învederează că motivele de apel invocate de către partea adversă sunt cu privire la onorariul de avocat și cu privire la onorariul executorului judecătoresc. Învederează că partea adversă a solicitat scutirea de la plata acestor cheltuieli ca urmare a admiterii contestației la executare. Învederează că apelul formulat de partea adversă nu este întemeiat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, considerând dezbaterile închise, reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil declarat, constată :
I. Prin contestația la executare înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și ulterior pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, contestatorul M. București prin Primarul General în contradictoriu cu intimata H. F. a solicitat anularea actelor de executare, a somației emisă în data de 05.12.2014 și a încheierii din dosarul de executare nr. 2243/2014 de către B. D., Cosoreanu și Asociații, și exonerarea de plată a cheltuielilor în suma de 6.448.00 lei reprezentând onorariul executor judecătoresc. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel. A solicitat ca instanța să aibă în vedere că, creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere. În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale. Prin somația formulată de executor, s-a adus la cunoștința M. București să se conformeze titlul executoriu - sentința civilă nr.679/24.06.2005, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă, în dosarul civil nr. 2438/2004, prin care solicită anularea dispoziției nr. 3060/09.06.2004, și recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București . sector 5 și acordarea de măsuri reparatorii.
A invocat excepția prescripției dreptului la executare silită având în vedere art.2523 Cod procedură civilă privitor la prescripția extinctivă. dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de 3 ani de zile de la data la care s-a născut dreptul la acțiune, iar instanță judecătorească este obligată că, din oficiu să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris. În speța, au trecut mai mult de 3 ani de la dată când s-a pronunțat hotărârea judecătoreasca rămasă definitivă și s-a născut dreptul la acțiune al creditorului respectiv 24.11.2006 decizia a rămas definitivă, iar cererea de executare silită a fost făcută în data de 11.12.2014. Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
A solicitat să se aibă în vedere că creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere. În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art. l din O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, art.2 din același act normativ, stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată că, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului. executorul judecătoresc l-a somat să procedeze la plata unor cheltuieli de executare pentru un titlu executor prescris. Având în vedere cele expuse anterior, a solicitat admiterea cererii, iar pe fond anularea somației și a încheierii întocmită de B. D. C. și Asociații.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712-719 și urm. Cod procedură civilă. A solicitat judecata cauzei și în lipsa sa.
Contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: somația emisă la data de 05.12.2014, încheierea din data de 05.12.2014 emisă în dosarul de executare silită nr. 2243/2014, sentința civilă nr. 679/24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2438/2004.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea actelor de executare silită.
Pe fond, a arătat că a solicitat executarea silită a debitorului M. București prin Primar General, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă 679/24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul 2438/2004, irevocabilă prin Decizia 9680 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_/2/2005. Prin sentința civilă 679/24.06,2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul 2438/2004 M. București a fost obligat să emită dispoziția motivată cuprinzând oferta de restituire prin echivalent reprezentând diferența dintre valoarea corespunzătoare a imobilului situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafața de 200 mp și construcția demolată formată din trei camere, doua bucătării, doua marchize și două magazii și despăgubirea încasată pentru teren și construcție, în cuantum de 22038lei, actualizată cu indicele de inflație.
A invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5, apreciind că este competentă instanță de executare respectiv Judecătoria sector 6.
A arătat că deși contestatorul invocă faptul că nu s-a adresat direct acestuia și a apelat la serviciile executorului judecătoresc, instanța trebuie să aibă în vedere că era obligația contestatorului să execute obligația fără intervenția executorului judecătoresc. Nu avea obligația de a-l pune în întârziere și de a-i solicita expres acest lucru.
Mai mult decât atât, în nenumărate rânduri s-a adresat Primăriei Municipiului București și chiar s-a înscris în audiență pentru a duce la îndeplinire hotărârea judecătoreasca. Obligația contestatoarei este prevăzută în lege și nu era obligatoriu să constate instanța că avea acea obligație de a rezolva notificarea. Această obligație poate fi dusă la îndeplinire benevol.
Chiar dacă ar fi intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită notificarea trebuie rezolvată, fiind o obligație legală prevăzută de Legea nr. 10/2001. Apreciază că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cererile formulate către Primăria Municipiului București și audiențele la care a fost. Având în vedere că i se cere contestatorului să îi recunoască un drept real, dreptul de proprietate, apreciază că termenul de prescriptive pentru a cere executarea silită ar fi de 10 ani. A solicitat să i se pună în vedere contestatoarei să depună la dosar situația înscrierilor în audiență în ceea ce o privește. Contestatoarea a invocat prevederile OG 22/2002 în sensul acele creanțe se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora în termen de 6 luni. În speță a solicitat punerea în executare a obligației de a face, astfel că nu sunt aplicabile prevederile OG 22/2002.
În drept, a invocat dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul contestatorului.
Prin sentința civilă nr. 2242/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Instanța a încuviințat ambelor părți administrarea probei cu înscrisuri.
La solicitarea instanței,Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații a comunicat dosarul de executare silită nr. 2243/2014.
II.Prin sentința civilă nr.5108/24.06.2015, Judecătoria Sector 6 București a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ca neîntemeiată; a respins contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin Primarul General în contradictoriu cu intimata H. F., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.679/24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr.2438/2004, a fost admisă contestația formulată de reclamanta H. F. în contradictoriu cu pârâtul M. București, fiind anulată Dispoziția nr.3060/09.06.2004 emisă de Primarul General al Municipiului București, fiind obligat intimatul să emită dispoziție motivată cuprinzând oferta de restituire prin echivalent pentru diferența dintre valoarea corespunzătoare a imobilului din București, ., sector 5, și despăgubirea încasată pentru teren și construcție, în cuantum de 22.038 de lei, actualizată cu indicele de inflație. Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă la 24.11.2006, prin decizia nr.3680 pronunțată la aceeași dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
La data de 14.11.2014, intimata H. F. a solicitat executarea silită a debitorului M. București în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.679/2005 a Tribunalului București, cererea fiind înregistrată sub nr._ la SCPEJ D., C. și alții, care a emis încheierea de admitere a cererii creditorului și de încuviințare a executării silite a obligației consfințite prin titlu la data de 05.12.2014 constituind dosarul de executare silită nr.2243/2014.
Ca atare, la 05.12.2014, executorul judecătoresc a emis somația de executare în temeiul art.666, 667, 731 alin.1 și 903 Cod procedură civilă, prin care a somat debitorul M. București ca în termen de 10 zile de la comunicarea somației să se conformeze dispozițiilor din titlul executoriu și să achite cheltuieli de executare în cuantum de 11.568 de lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc stabilit pentru obligația de a face în cuantum de 6448 de lei, inclusiv TVA, onorariu de avocat în cuantum de 4500 de lei și cheltuieli necesare desfășurării executării silite în cuantum de 680 de lei, inclusiv TVA, detaliate prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la 05.12.2014.
Contestatorul a primit somația de executare la 12.12.2014, formulând prezenta contestație la executare la 17.12.2014, invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită față de disp. art.2523 din Noul Cod Civil, iar pe fondul contestației contestatorul a invocat nerespectarea prevederilor art.1 din OG nr.92/2002.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 706 din codul de procedura civila „(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”
Instanța a apreciat că in cauza se aplica termenul de prescripție de 10 ani specific titlurilor emise in materia drepturilor reale având in vedere ca obligația de a face stabilita prin titlu vizează restituirea prin echivalent a unui imobil cu privire la care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat calitatea de proprietar a intimatei.
Instanța a mai retinut că termenul de prescripție a fost întrerupt succesiv prin cererile adresate de intimată Primăriei Municipiului București prin care aceasta a solicitat în mod repetat emiterea dispoziției motivate, cuprinzând oferta de restituire prin echivalent, în acest sens cererile de la filele 14-18 din dosar formulate în perioada 17.10._08. Excepția invocata de contestator este de altfel si lipsită de interes atâta vreme cât intimata a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 la data de 03.07.2001, M. București având obligația de a soluționa notificarea de vreme ce tribunalul a reținut că petenta s-a conformat disp. art.22 din Legea nr.10/2001 și a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului asupra căruia se solicită măsuri reparatorii.
Ca atare, fiind recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la restituire printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar Dispoziția de respingere emisă inițial de Primarul Municipiului București sub nr.3060/2004 a fost anulată, este evident că independent de consfințirea prin hotărâre judecătorească a obligației Municipiului București de a emite o nouă dispoziție conform hotărârii judecătorești si recunoașterea prin hotărâre judecătoreasca a calitatii intimatei de proprietar al imobilului cu privire la care s-a dispus restituirea prin echivalent (acesta fiind conținutul obligației de a face stabilita prin titlu), obligația contestatorului este prevăzută distinct în legea specială de restituire – art. 33 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții, instanța a apreciaat că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită nu poate fi primită în condițiile în care debitorul își invocă propria culpă, iar a raționa în sens contrar ar însemna să admitem că obligația stabilită în sarcina debitorului prin lege și prin hotărâre judecătorească ar fi pur potestativă, contrar cerințelor legalității și echității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că administrația publică constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă refuză sau omite să execute o obligație legală sau întârzie executarea unei hotărâri judecătorești, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fata instanțelor judecătorești pierd orice rațiune de a fi (Cauza S. c. României, pct. 24).
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita ca neîntemeiata.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, din perspectiva obligației de a face, debitorul nu a făcut dovada că ar fi executat până în prezent obligația stabilita in sarcina sa prin hotărâre judecătorească, intervalul de timp fiind îndelungat, fără a fi justificat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și data formulării cererii de executare silită, timp în care intimata a încercat prin depunerea de cereri succesive să determine M. București să-și execute obligația, iar din perspectiva obligației pecuniare constând în plata cheltuielilor de executare, din perspectiva disp. art.1 din OG nr.22/2002, debitorul nu a făcut dovada că motivul neexecutării este lipsa de fonduri pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate în susținerea contestației.
Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Art. 2 din același act normativ prevede că în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Cu privire la această susținere a contestatorului se va reține de către instanță că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii s-a împlinit oricum pe parcursul soluționării cererii, în condițiile în care somația prevăzută de acest text legal a fost comunicată la data de 12.12.2014, ca atare contestatorul nu poate invoca in favoarea sa disp. art. 2 din OG nr. 22/2002.
III. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. București prin Primarul General, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 02.10.2015, sub nr. de dosar_ .
În dezvoltarea motivelor de apel, intimatul a solicitat admiterea cererii de apel, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestatiei la executare, cu consecința anulării actelor de executare din dosarul nr. 2243/2014.
In apel, a sustinut faptul că cheltuielile de executare stabilite prin Incheierea din 10.12.2014 în cuantum de 3960 sunt exagerat de mari. Onorariul stabilit pentru executor este cel pentru notificare si comunicare acte de procedură conform Legii nr. 188/2000 si Ordin MJ nr. 2550/2006, respectiv 248 lei.
De asemenea, a criticat onorariul de avocat în cuantum de 4.500 lei, fiind exagerat pentru faza de executare silită, solicitând anularea acestuia, in subsidiar, diminuarea onorariului de avocat.
In drept, a invocat art. 466-482, 711 si urm. C..
La data de 13.11.2015, intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
IV. Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente :
Nu se poate retine sustinerea contestatorului, în sensul că anterior executarii silite, creditorul ar fi trebuit sa-i solicite să execute obligatia stabilita prin titlul executoriu. Dispozitiile legale in materie de executare silita nu prevad vreo obligatie in sarcina creditorului ca, anterior momentului in care adreseaza executorului judecatoresc cerere de executare silita, sa solicite debitorului sa-si execute obligatia.
In privinta cuantumului onorariului executorului judecatoresc, tribunalul constata ca acesta a fost calculat cu respectarea dispozitiilor pct.2 lin.4 din Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justitiei, conform carora onorariul maximal al executorului judecatoresc este de 5.200 lei in cazul in care debitor este o persoana juridica, fiind vorba despre o executare silita directa a unei obligatii de a face si in conditiile in care respectivul text nu cuprinde o enumerare limitativa a cazurilor in care se aplica respectivul onorariu, textul respectiv mentionand in final „etc”. Se constata ca onorariul stabilit de executor in cuantum de 6.448 lei este cuprins intre valoarea minimala si cea maximala prevazuta de actul normativ, respectiv 5.200 lei la care s-a adăugat TVA in suma de 1.248 lei.
Nu se poate retine sustinerea contestatorului, in sensul ca actele indeplinite de executor s-ar incadra intre cele definite prin termenul „orice alte actiuni sau operatiuni date prin lege”, astfel cum se prevede la pct.12 din Ord. nr.2550/2006 al Ministrului Justitiei, deoarece in prezenta cauza, executorul a realizat o executare silita directa, pentru care acest act normativ contine dispozitii specifice.
In privinta motivului - ca executorul judecatoresc nu ar fi respectat dispozitiile art.2 din OG nr.22/2002 in privinta acordarii termenului de 6 luni pentru achitarea debitului, tribunalul retine ca prevederile acestui act normativ se refera strict la situatia in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri a institutiei publice debitoare, situatie in care aceasta este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. In prezenta cauza, contestatorul nu a facut dovada ca s-ar fi aflat . reglementata de dispozitiile legale si care sa duca la acordarea termenului de 6 luni pentru a-si indeplini obligatia de plata, iar simplul fapt ca debitor este o institutie publica nu este suficient pentru a uza de termenul de exceptie prevazut de art. 2 din OG nr. 22/2002.
Referitor la cheltuielile necesare desfășurării executării silite - suma de 620 lei, în mod corect, tribunalul reține că acestea sunt detaliate prin Incheierea din 5.12.2014 si constatau în înregistrare și formare dosar de executare, consultanță în vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu redactarea și efectuarea actelor de executare silită, comunicarea actelor de procedură prin poștă/agent procedural, cheltuieli transport, multiplicare acte, arhivare dosar. Aceste cheluieli sunt percepute de executor cu respectarea prevederilor pct. 7 alin. 3 din art. 670 C. – Alte cheltuieli necesare desfășurării silite, iar față de continutul acestora, tribunalul constată că acestea sunt urmarea unor activități necesare desfăsurării executării. Prima instanță în mod corect a reținut caracterul justificat al cheltuielilor de executare în raport de actele de executare realizate în dosarul contestat.
Referitor la onorariul de avocat în suma de 4.500 lei cuprins în cadrul cheltuielilor de executare, tribunalul constată că acest motiv de contestație a fost invocat abia în calea de atac, iar cu respectarea art. 478 alin. 2 C., acest motiv nou nu poate fi analizat, deoarece părtile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive decât cele invocate la prima instanță.
Așadar critica referitoare la disproporția între valoarea creanței supuse executării silite și cuantumul cheltuielilor de executare este nefondată, debitorul în culpă pentru neexecutarea obligației datorând cheltuielile ocazionate de executare, câtă vreme acestea au fost stabilite potrivit dispozițiilor legale.
Având în vedere argumentele expuse, conform art. 480 C.p.c., tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul-contestator M. București prin Primarul General, ca nefondat, luând act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5108/24.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. F., cu domiciliul ales la C.A. S. L. A. cu sediul în București, .. 32-34, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.M. P. A.M. D. M.M. Ț.
Red. Jud. FMP: 11.02.2016
-----------------------------------------
Jud. S.6 B.. - Jud. fond . C.C.Ș.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 141/2016.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
