Contestaţie la executare. Decizia nr. 1870/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1870/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 1870/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2016:003._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1870 A
Ședința publică din data de 10.05.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. I.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER – A. E.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru R. Proprietăților în contradictoriu cu intimata D. C. împotriva sentinței civile nr._/01.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus, la data de 09.05.2016, de către apelanta-contestatoare, prin intermediul Compartimentului registratură, note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată și, față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/01.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a respins contestația ca neîntemeiată în cauza privind pe contestator A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și pe intimata D. C. .
S-a respins suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 47,12 lei reprezentând contravaloare fotocopii dosar de executare, către B. B. C. C..
Instanța de fond a reținut că dispozițiile Legii nr. 164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003 (aspect pe care chiar contestatoarea l-a susținut), or cererea de despăgubire a creditorilor-intimați formulată în baza Legii 290/2003 a fost deja soluționată prin Hotărârea nr. 369/14.12.2011 emisă de Comisia Județeană Județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, așadar cu mult înainte de . Legii nr. 164/2014.
Pe de altă parte, nici dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.164/2014 nu sunt incidente în speță, întrucât acestea au în vedere cererile de executare silită formulate după . legii.
Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la lipsa calității de debitor a A.N.R.P., în virtutea disp. art. 11 alin. 1 din lege.
Sub acest aspect, instanța are în vedere, în primul rând, faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 275/2014 nu privește plata despăgubirii stabilite prin titlurile de plată emise de A.N.R.P. pentru fiecare tranșă anuală, conform art.10 alin.6 din lege, ci recuperarea creanței stabilite prin Hotărârea nr. 369/14.12.2011 emisă de Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Pe de altă parte, deși art. 3 alin. 2 din Legea nr. 164/2014 conține o normă tranzitorie cu privire la aplicabilitatea acesteia în procedura de plată a despăgubirilor inclusiv cererilor soluționate pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legea are în vedere cererile de despăgubiri și litigiile de fond, nu cererile de executare silită.
În plus, legea poate fi aplicată (în temeiul textului art.3 alin.2) și cererilor aflate în curs de soluționare sau de plată, însă numai de la data intrării sale în vigoare, respectiv 18.12.2014.
Aceasta deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiul neretroactivității legii fiind un principiu fundamental al statului de drept.
Or, executarea silită a fost demarată în speță la data de 16.09.2014, odată cu sesizarea organului de executare prin depunerea cererii de executare silită, conform art.622 alin.2 NCPC, așadar anterior intrării în vigoare a legii speciale invocate în cuprinsul contestației la executare.
În ceea ce privește actualizarea creanței, instanța reține că, pentru aceleași rațiuni expuse anterior, respectiv neretroactivitatea legii, nu sunt incidente în cauză nici prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014 care dispun cu privire la actualizarea sumelor neplătite aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin.3 și actelor administrative prevăzute la art.9 lit.a și b din lege.
În plus, contestatoarea nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a modalității de actualizare a creanței, mulțumindu-se doar să redea prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.164/2014, motiv pentru care, constatând că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea despăgubirii în deplină concordanță cu dispozițiile legale incidente la data de 16.09.2014, va înlătura și acest motiv de contestație.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor O.G. nr. 22/2002, din coroborarea dispozițiilor art.2, 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva institutiilor publice incepe si se realizează potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu executa obligația de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
În lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art. 2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art. 666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art. 2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art. 666 NCPC, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr. 22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie stabilită prin Hotărârea nr. 369/14.12.2011 emisă de Comisia Județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel incat, la peste 3 ani după acest moment, creditoarea intimată s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce-i era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanță cu disp. OG nr. 22/2002.
În speță, instanța constată că, față de cele ce preced, nu există niciun motiv pentru ca debitoarea-contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, câtă vreme nu a facut nicio proba - deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau în acest sens - că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat în titlul executoriu, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 și că, în aceste condiții, orice întârziere în executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 CEDO.
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Instanța constată că nu există niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce privește plata creanței intimaților.
P. considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art.718 NCPC, precum și faptul că prin prezenta sentință contestația a fost soluționată pe fond, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În baza art.451 și 453 cod proc.civilă, a obligat contestatoarea la plata sumei aferente fotocopierii dosarului de executare, către executorul judecătoresc, căruia i se va comunica un exemplar al prezentei hotărâri.
Contestatoarea A. Națională pentru R. Proprietăților a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/01.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. art. 11 alin. (3) și art.3 alin.2 și a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, fără a le corobora, în mod corect, cu dispozițiile art. 10 alin. (1), prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (6) din aceeași lege.
Mai mult decât atât, ignorarea prevederilor Legii 164/2014 ar duce la inaplicabilitatea acesteia și ar face ca măsurile luate de către stat în vederea soluționării situației complexe de plată a compensațiilor stabilite prin actele administrative emise de către Comisiile Județene și a Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003 să fie inutile.
S-a mai susținut că instanța de fond a ignorat complet dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 conform cărora „orice procedură de executare silită se suspendă da drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin.6”.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, referitor la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 164/2014, tribunalul constată că executarea silită contestată în prezenta cauză a fost începută la data de 16.09.2014, deci cu mult înainte de adoptarea Legii nr. 164/2014; de altfel, așa cum s-a apreciat de către prima instanță, Legea nr. 164/2014 a urmărit să instituie o cale accelerată de obținere a despăgubirilor, datorită blocajelor care au fost în trecut.
Legea nr. 164/2014 a fost publicata in M.O. la data de 15.12.2014 si a intrat in vigoare la data de 18.12.2014, astfel ca legea nu retroactiveaza, iar aplicarea, la acest moment procedural, a ordonantei in discutie ar contraveni principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 din Constitutia Romaniei.
Or, în condițiile în care apelanta a efectuat și plata sumei actualizate datorate, nu s-ar justifica anularea unei executări silite începute înainte de adoptarea Legii nr. 164/2014.
În consecință, tribunalul, în temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru R. Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector1 în contradictoriu cu intimata D. C. cu domiciliul în Câmpulung, .. 2, județ Argeș, împotriva sentinței civile nr._/01.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2016.
PreședinteJudecătorGrefier
I. I. C. P. A. E.
RED.C.P.
DACT.M.G./4EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.
JUDECĂTOR FOND – G. C. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1793/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 2143/2016. Tribunalul... → |
|---|
