Contestaţie la executare. Decizia nr. 2077/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2077/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 2077/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2016:014._
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A V- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2077 A
Ședința Publică din data 26.05.2016
Tribunalul constituit din :
P.: L. F.
JUDECATOR: F. M. C.
GREFIER: I. A. V.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare S. NAȚIONALĂ DE T. F. DE C. „C. C.” SA, împotriva sentinței civile nr._/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. I., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-contestatoare, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar și intimatul-creditor, prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta-contestatoare, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că diferența dintre raportoarele de expertiză efectuate în dosarul de executare și calculele efectuate de apelantă există o diferență ce rezultă din calculul raportat la salariul minim brut pe țară de 700 lei și salariul din titlul executoriu de 570 lei, respectiv 600 lei. Prin titlul executoriu s-au acordat aceste drepturi raportat la salariul stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități. Prin raportul de expertiză s-a stabilit salariul minim pe țară la sume de 700 lei, de aici apărând diferența.
Intimatul-creditor, prin avocat, solicită instanței respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că există o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță de judecată prin care s-a modificat salariul de la clasa I de salarizare de la 600 lei la 700 lei, astfel că expertul a calculat corect. Invocă dispozițiile art.620 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată, depunând factură.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.09.2015, sub nr._, contestatoarea S.N.T.F.C. „C.F.R. CALATORI” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ DE T. F. DE C. BUCUREȘTI a chemat în judecată pe intimatul A. I., formulând contestație la executarea silită împotriva actelor de executare efectuate de B.E.J. „Maximum” în dosarul de executare nr. 563/2015, solicitând instanței anularea actelor de executare și întoarcerea executării silite pentru suma de 523,92 lei (207 lei diferența debit + 20,7 lei diferența onorariu executor judecătoresc + 296,22 diferența onorariu expert contabil), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că titlul executoriu este reprezentat de Sentința civilă nr. 8184/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, iar prin Decizia civilă nr. 1269/23.04.2015, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de contestatoare, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins ca neîntemeiate pretențiile cu titlul de salariu suplimentar pentru anii 2009 și 2010, menținând celelalte dispoziții. Aceasta a indicat că suma poprită de 1470 lei este mai mare decât suma datorată, respectiv 1263 lei, așa cum a fost calculată de către Serviciul Financiar prin adresa nr. 51/620/07.09.2015. A menționat că diferența de 207 lei este determinată de faptul că expertul a calculat ajutorul material de C. pentru anul 2009, ajutorul material de Paști și C. pentru anul 2010, premierea de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 la salariul de bază brut de 700 lei, iar pentru anul 2009 salariul de bază la nivelul C. era de 570 lei și pentru anul 2010 salariul de bază la nivelul C. era de 600 lei. Contestatoarea a învederat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 147 lei depășește limitele prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000, acesta neputând depăși suma de 126,3 lei. Aceasta a precizat că și onorariul de expert contabil depășește limitele prevăzute de art. 25 lit. a pct. 1 din Hotărârea CECCAR nr. 144/2009, acesta neputând depăși suma de 75,78 lei. Aceasta a solicitat și cenzurarea cheltuielilor de executare în cuantum de 641 lei, iar în ceea ce privește suma de 500 lei reprezentând onorariul avocațial este disproporționat de mare raportat la debitul pe care îl are de achitat și a invocat prevederile art. 127 alin. 2 din Statutul Profesiei de Avocat.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 667 alin. 2, art. 670, art. 711 și următoarele, art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000, Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 91,67 lei (fila 67).
La data de 29.09.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând că onorariile și cheltuielile de executare stabilite sunt justificate.
În drept, intimatul a indicat dispozițiile art. 205 Cod proc. civilă.
La solicitarea instanței, B.E.J. „Maximum” a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 563/2015.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Prin sentința civila nr._/26.11.2015 ,Judecătoria Sectorului 1 București a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare ,a respins, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite si a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, în fapt, prin cererea înregistrată la data de 07.07.2015 la B.E.J. „Maximum”, intimatul A. I. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 8184/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012 (filele 49-52), prin care contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a unor drepturi salariale aferente perioadei 2009-2010, formându-se dosarul de executare nr. 563/2015 (fila 55).
Executarea silită împotriva contestatoarei a fost încuviințată prin Încheierea din data de 07.07.2015 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 563/2015 (fila 48).
În vederea executării silite a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile în vederea calculării cuantumului exact al creanței, fiind întocmit în acest sens raportul de expertiză contabilă din data de 13.07.2015 (filele 45-46) în urma căruia creanța a fost stabilită la suma totală netă de 1470 lei.
Prin Încheierea din data de 13.07.2015 (filele 43-44), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 1660 lei, compusă din: suma de 147 lei onorariul executorului judecătoresc cu TVA, suma de 641 lei cheltuieli de executare silită detaliate, suma de 372 lei onorariul de expert contabil și suma de 500 lei onorariul avocațial.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la terțul poprit Raiffeisen Bank S.A., până la încasarea sumei totale de 3130 lei (fila 42), debitoarea fiind înștiințată despre această măsură prin adresa emisă la data de 13.07.2015 (fila 41).
La data de 28.08.2015, ca urmare a achitării debitului de către contestatoare, executorul judecătoresc a emis adresa de ridicare a popririi (fila 38).
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pentru a interveni anularea actelor de executare silită este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții, prevăzute de art. 711 alin. (1)coroborat cu art. 175 Cod procedură civilă: 1. să existe nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare; 2. să se fi produs o vătămare a unui drept sau interes legitim; 3. această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Analizând contestația la executare raportat la motivele invocate de către contestatoare, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, prin raportare la următoarele motive:
Referitor la susținerea conform căreia cuantumul creanței nu este cel calculat în dosarul de executare, respectiv 1470 lei, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
În vederea stabilirii cuantumului creanței, în cadrul dosarului de executare s-a procedat la întocmirea unui raport de expertiză în specialitatea contabilitate. Astfel, instanța constată că prin raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil E. Iorgoaea (filele 45-46), expertul a respectat dispozițiile cuprinse în titlul executoriu cu privire la modul de calcul al creanței, iar expertul a avut în vedere chiar cuantumul salariului de bază brut conform CCM Unic la Nivel de R. Transporturi.
Astfel, instanța reține că expertul contabil E. Iorgoaea a procedat la calcularea sumelor în mod corect, cu respectarea prevederilor legale incidente și a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu.
De asemenea, instanța constată că debitoarea-contestatoare nu a făcut în niciun fel dovada susținerilor sale, în sensul că salariul de bază brut avut în vedere de expert a fost într-un cuantum mai mic decât cel menționat în raportul de expertiză.
Mai mult, instanța subliniază că debitoarea-contestatoare nu a solicitat încuviințarea probei cu expertiza contabilă și nu a depus la dosar un tabel care să cuprindă modul de calcul apreciat ca fiind corect.
În privința legalității Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța stabilește că, în conformitate cu art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Dispozițiile legale enunțate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
Sumele plătite cu titlul de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli de executare și, față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat în funcție de cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Instanța constată că, în speță, cuantumul onorariului executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor O.M.J. nr. 2550/2006. Astfel, în dosarul nr. 563/2015, cheltuielile de executare totale sunt de 1660 lei (filele 43-44), iar din acestea numai suma de 147 lei constituie onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus), care respectă valoarea de maxim 10% din valoarea creanței, stabilită de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012.
De asemenea, în ceea ce privește onorariul de expert în cuantum de 372 lei, instanța reține că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză este unul detaliat, iar activitatea efectuată de către expertul contabil a cuprins analiza înscrisurilor și documentelor din dosar, consultarea prevederilor legale și normativelor tehnice specifice, prelucrarea și sistematizarea materialului documentar, redactarea raportului de expertiză contabilă și a anexelor. În raport cu activitățile prezentate, precum și cu raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, instanța reține că onorariul stabilit nu este excesiv și este justificat în raport cu munca depusă de către expertul desemnat.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia suma de 500 lei reprezentând onorariul de avocat pentru faza de executare silită stabilită prin Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 13.07.2015, este disproporționată față de munca depusă de avocat și în raport cu debitul de achitat, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
În primul rând, instanța reține că suma de 500 lei nu este în niciun caz disproporționată în raport cu debitul datorat de contestatoare care este în suma de 1470 lei.
În al doilea rând, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă,cheltuielile de executare, inclusiv onorariul de avocat pentru faza de executare silită, sunt generate de către debitoare, care nu a înțeles să-și execute obligația prin plată benevolă și de îndată a sumei de bani stabilite în sarcina, deși s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca executorie de drept împotriva sa. Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită, la serviciile unui avocat, din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speță, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă, deoarece, cu atât mai mult în faza executării silite, instanța trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, determinată de neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu. În acest sens, este firesc și legitim ajutorul de specialitate al unui avocat și înaintarea anticipată a unor sume de bani pentru dobândirea unei creanțe. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanței, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.
De asemenea, instanța reține că, în ciuda susținerilor contrare ale contestatoarei, onorariul a fost fixat pentru toate activitățile ce țin de asistență, reprezentare și redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii de executare silită, ci presupune întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile și cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării etc.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare, instanța reține că și acestea sunt pe deplin justificate de actele efectuate în dosarul de executare nr. 110/2015, având în vedere tarifele stabilite prin Anexa la Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/2010.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare. Având în vedere această soluție, instanța a respins și cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatoarei, instanța a dispus obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial (fila 69).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea S. Națională de T. F. de C. “C.F.R. C.”-S.A., solicitand admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorilor Judecătorești Maximum în dosarul de executare nr.563/2015, pentru următoarele motive:
Apreciaza apelanta contestatoare ca instanța de fond a reținut neîntemeiat și eronat faptul că „prin raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil E. Iorgoaea, expertul a respectat dispozițiile cuprinse în titlul executoriu cu privire la modul de calcul al creanței, iar expertul a avut în vedere chiar cuantumul salariului de bază brut conform CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi.”
Prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei de către intimatul-parat, acesta face precizarea că drepturile sale au fost calculate de către doamna expert contabil E. Iorgoaea raportat la decizia nr.5800/16.12.2014 pronunțata de către Curtea de Apel București în dosarul civil nr._/3/2014, prin care debitoarea a fost obligată la plata diferențelor dintre drepturile salariale și sporurile calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei lei conform art.41 pct.3 lit. a) din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale și sporurile efectiv plătite pe perioada 01.10._10.
Critica reținerea instanței de fond ca neîntemeiata raportat la faptul că a arătat în acțiunea formulată, la pagina 2, pct. 1, faptul că „suma pentru care s-a înființat poprirea și care a fost poprită, respectiv suma de 1.470 lei, este mai mare decât suma datorată, respectiv suma de 1.263 lei, astfel cum a fost calculată de către Serviciul Financiar prin adresa nr. 51/620/07.09.2015...
Mai mult, instanță de fond nu reține ca întemeiate criticile de nelegalitate invocate prin răspunsul la întâmpinare cu privire la modalitatea de calcul a debitului prin raportul de expertiză contabilă.
Astfel, calculul efectuat de doamna expert contabil judiciar E. Iorgoaea este greșit, întrucât a calculat drepturile salariale raportat la salariu mediu brut pe țara prevăzut prin CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi și nu la nivelul Contractului Colectiv de Muncă la nivelul C. C..
În anii 2009 și 2010 la nivelul C. C. se aplică Contractului Colectiv de Munca pe anii 2009/2010 înregistrat la DMIMB sub nr.2572/04.06.2009, modificat și completat cu Actul adițional nr. 1708/21.04.2010, ce avea valabilitate până la data de 31.01.2011.
În conformitate cu Anexa nr. 1 la Contractului Colectiv de Muncă la nivelul C. C. pe anii 2009/2010, clasa 1 de salarizare era în cuantum de 570 lei pentru anul 2009 și de 600 lei pentru anul 2010. Depune în susținere, fotocopie conform cu originalul de pe Contractului Colectiv de Munca pe anii 2009/2010 înregistrat la DMIMB sub nr.2572/04.06.2009 și Actul adițional nr.1708/21.04.2010.
Față de dispozițiile art.622 alin. (l) Cod procedura civilă obiectul executării silite nu îl poate constitui decât "obligația stabilită prin hotărârea unei instante dar, nici din dispozitivul sentinței și nici din dispozitivul deciziei care constituie titlurile executorii, nu rezultă că instanța a dispus calcularea drepturilor salariale raportat la salariu mediu brut pe țara prevăzut prin CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi.
În măsura în care instanță de fond ar fi ținut seama de cele învederate mai sus și de actele aflate la dosarul cauzei, ar fi constatat faptul că, cuantumul drepturilor salariale solicitate de către intimatul A. I., pe calea executării silite, respectiv suma de 1.470 lei pentru care s-a înființat poprirea, este mai mare decât suma datorată, respectiv suma de 1.263 lei, (a se vedea fisa de calcul anexă la adresa nr.51/620/07.09.2015) astfel cum a fost calculată de.
Prin urmare față de cele de mai sus, instanța de fond nu a avut în vedere criticile de nelegalitate invocate cu privire la raportul de expertiză ce au ca efect nulitatea derivată a tuturor actelor de executare care s-au raportat la debitul greșit stabilit.
Or, potrivit art.179 alin. (3) Cod Procedura Civilă: "Desființarea unui act de procedura atrage și desființarea actelor de procedura următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.”
2.Critica sentința civilă mai sus menționata și cu privire la aspectele reținute la pagina 4 paragraf 4 de către instanță de fond „în privința legalității încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare...”
Deși instanță de fond are în vedere dispozițiile art.451 alin. (2) și (3) Cod Procedura Civilă nu analizează cererea sub aspectul ca aceste cheltuieli erau prevăzute în Anexa nr. l la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc aprobat prin Hotărârea nr. l9/2010 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România.
Însă, prin Decizia nr.58/18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurentei s-a constatat încălcarea dispozițiilor din Legea concurentei nr.21/1996 și din Tratatul privind Funcționarea Uniunii europene, de către Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești prin identificarea și stabilirea unor cheltuieli de executare silită (prevăzute în Anexa nr. l la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc), care exced cadrului legal stabilit de Legea nr. l88/2000 privind executorii judecătorești, republicata.
D. urmare, Anexa nr. l Ia Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc a fost abrogate prin Hotărârea nr.1/2013 a UNEJ publicată în MO nr.374/25.06.2013.
În aceste condiții, în prezent, nu mai pot fi reținute în mod legal cheltuielile de executare, efectuarea acestor servicii considerându-se inclusă în activitatea pentru care executorul judecătoresc percepe onorariu.
Mai mult, potrivit art.55 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. l88/2000 privind executorii judecătorești, „la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit. "
3.Critica sentința civilă nr._/26.11.2015 în ceea ce privește capătul de cerere privind onorariul executorului judecătoresc, sub aspectul art.39 alin. (l) din Legea nr. l88/2000 conform cărora: „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
A) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din suma/
Reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.J
Având în vedere, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 147 lei, stabilit prin/încheierea din data de 13.07.2015 și ținând seama de faptul că debitul calculat conform titlului executoriu este în cuantum de 1.263 lei, acesta depășește limitele prevăzute de către art.39 alin. (l) lit. a) 1 din Legea nr. 188/2000.
Ca atare, suma reprezentând onorariul executor judecătoresc nu poate depăși suma de 126,3 lei.
4. Critica sentința civilă mai sus menționata și în ceea ce privește capătul de cerere privind onorariul expertului contabil, considerând că instanță de fond nu analizează în totalitate materialul probator administrat, întrucât se rezumă doar la faptul că „... onorariul stabilit nu este excesiv și este justificat în raport de munca depusă de către expertul desemnat.”
Or, față de considerentele instanței de fond cu privire la onorariul expertului contabil, face precizarea ca limitele prevăzute de către art.25 lit. a) pct. l din Hotărârea CECCAR nr. l44/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea onorariilor, indemnizațiilor și compensațiilor cuvenite experților contabili și contabililor autorizați, precum și societăților de profil, membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care prevede un onorariu de 6% din valoarea debitului pentru expertize de până la 18.000 Iei, ca atare, având în vedere că suma datorată, conform cu titlului executoriu, este în cuantum de 1.263 lei, onorariul expertului contabil nu putea depăși suma de 75,78 lei (fără TVA), respectiv 93,97 lei (TVA inclus).
De altfel, fiind o expertiza contabilă extrajudiciară solicitată de creditor contravaloarea cheltuielilor trebuia achitata de acesta raportat la prevederile art.670 din Codul de Procedură Civilă.
Aceste cheltuieli nu au fost înaintate de creditor, ci i-au fost solicitate direct și i-au fost reținute în sarcina, fără să existe o cheltuială suportată de creditor.
5.În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la onorariul de avocat, critica sentința menționata, motivat de următoarele considerente:
Instanță de fond a reținut în considerentele sentinței apelate faptul că „suma de 500 lei nu este în niciun caz disproporționata în raport cu debitul datorat de contestatoare care este în suma de 1470 lei.”
În conformitate cu prevederile art.127 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat se reglementează elementele în funcție de care se stabilește onorariul de avocat, dispunând că: „stabilirea onorariilor de avocat depinde de fiecare din următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natură, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante”.
Astfel că, față de elementele enumerate în Statut, în faza executării silite, activitatea avocatului presupune doar redactarea unei cereri care nu conferă nici un grad de complexitate sau specializare a
Avocatului, ci doar un minim de efort de redactare a unei simple cereri prin care se solicita executarea silită.
Reitereaza ca raportat la debitul de recuperat, cum a fost stabilit de expertul contabil în cuantum de 1.470 lei (pe care îl contestam), suma de 500 lei este vădit disproporționata, reprezentând 35% din debitul de recuperat.
6.Contesta sentința civilă susmenționata și cu privire la respingerea cererii de întoarcere a executării silite, pentru motivele de apel de mai sus, precum și a cheltuielilor de judecată.
Capătul de cerere privind întoarcerea executării silite a fost cu privire la suma de 523,92 lei (207 lei diferența debit + 20,7 lei diferența onorariu executor judecătoresc + 296,22 diferența onorariu expert contabil), precum și a cheltuielilor de executare și a onorariului de avocat.
Prezenta solicitare își are temeinicia pe prevederile art.723 alin. (l) Cod procedura civilă Conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acestuia”.
Având în vedere că, sumele au fost executate, cel mai probabil până la soluționarea prezentei contestații și față de motivele expuse mai sus, solicită instanței să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, pentru sumele executate în plus de către executorul judecătoresc.
Analizand sentinta apelata din perspectiva motivelor de apel, tribunalul apreciaza aceste motive ca nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Asupra cuantumul salariului avut in vedere la intocmirea raportului de expertiza contabila, tribunalul constata ca, din considerentele titlului executoriu drepturile acordate au avut in vedere contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati, sustinerile apelantei neavand suport in plan probator, din continutul expertizei contabile rezultand ca s-a avut in vedere mentiunile din carnetul de munca al intimatului creditor, astfel ca suma pentru care s-a înființat poprirea, nu este mai mare decât suma datorată.
Onorariul executorului s-a stabilit asa cum aretinut si instanta de fond proportional cu debitul urmarit, in conditiile si limitele prev. de art. 39 din legea nr.188/2000, suma stabilita cu titlu de onorariu este de 10% din debit, astfel cum accepta si apelanta insa aceasta omite a avea in vedere celelalte cheltuieli necesare executarii silite, care nu pot fi suportate de catre executorul judecatoresc ci de debitor.
Onorariul expertului contabil, nu poate fi considerat excesiv, suma de 372 lei fiind o suma modica avand in vedere ca expertul contabil datoreaza din aceasta suma impozite si taxe, catre stat, aceleasi consideratii fiind deopotriva incidente si in ce priveste onorariul avocatului ales.
Aceste cheltuieli puteau fi evitate de apelanta daca aceasta executa de buna voie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu.
Cum asupra cuantumului debitului datorat si a cheltuielilor de executare nu s-a dispus reducerea, in mod corect s-a apreciat ca nefondata cererea de inatoarcere executare, cata vreme nu s-a retinut executarea unor sume nedatorate.
F. de cele retinute, de disp.art.480(1) c.p.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-contestatoare S. NAȚIONALĂ DE T. F. DE C. „C. C.” SA, cu sediul în . Nord, nr. 1-3, sector 1, București, împotriva sentinței civile nr._/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. I., cu domiciliul în com. Nenciulesti, .. Teleorman.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,26.05.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. A. V. I..
red.15.06.2016/4 ex.
ex./th.red.N.V.
JUD.S.1 /Jud.A.Busulescu.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 628/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1985/2016. Tribunalul... → |
|---|
