Contestaţie la executare. Decizia nr. 703/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 703/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr.703A
Ședința publică din data de 15.02.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. M. P.
Judecător – T. S.
Grefier – I. T.
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata U. P. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.9386/09.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la termenul de astăzi lipsesc părțile.
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către apelanta - intimată, reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra prezentului apel, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, contestatoarea U. P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A., anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr._/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D. și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014.
Prin sentința civilă nr.9386/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, s-a hotărât: admite contestația la executare formulată de contestatoarea U. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A.; anulează executarea silită pornită în dosarul de executare nr._/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D.; anulează încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 07.10.2014 în dosarul nr._/4/2014; dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 70 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În considerentele sentinței civile pronunțate, prima instanță a reținut:
La data de 26.09.2014 creditoarea intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. a solicitat B. Asociați C. V. și M.-A. D. începerea executării silite împotriva debitoarei U. P. S.R.L., fiind format dosarul de executare nr._/2014. A fost invocat drept titlu executoriu procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, încheiat de intimată, pentru o creanță de 96 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
În conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport cu dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 către contravenientă la sediul său, prin poștă, cu aviz de primire. La dosar a fost depus numai procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal prin afișare, întocmit la data de 29.12.2012, care însă privește un alt proces verbal, respectiv, cel cu . 11 nr._ din 12.12.2011.
Chiar dacă s-ar fi atașat acest proces verbal de afișare, instanța constată că, prin Decizia nr. 10 din 10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport cu prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal de contravenție nu era comunicat contestatoarei la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar acest titlu de creanță nu devenise titlu executoriu pentru a putea fi pus în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, se impune anularea executării silite.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr._/2014 al B. Asociați C. V. și M.-A. D..
Ca efect al desființării executării silite va fi anulată și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014.
Va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 70 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile nr.9386/09.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI a declarat apel, înregistrat la data de 04.11.2015 pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În motivarea apelului, apelanta - intimată a susținut:
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis deoarece, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca vehiculul apartinand debitorului U. PREDEAL SRL circula pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, asa cum este definita de art. 1 (1A1) din norma de referința, adica O.G. nr. 15/2002.
In scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii savarsirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbale in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data savarsirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, citam expres: "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei”.
In ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției in cauza, aceasta s-a făcut conform dispozitiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara. In speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Pe de alta parte, procesul verbal de afișare indeplineste cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, in sensul ca are in conținutul sau informații atat suficiente cat si concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar si cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridica apreciem ca afișarea efectuata in virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afisarii reglementata de prevederile art. 168 NCPC.
De altfel, in sensul celor aratate, art. 165 pct. 1 NCPC precizează ca procedura se socotește indeplinita “la data semnării dovezii de inmanare ori, dupa caz, a încheierii procesului verbal prevăzut Ia art. 164, indiferent daca partea a primit sau nu citatia ori alt act de procedura personal”.
Conform procesului — verbal de indeplinire a procedurilor de comunicare, comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 prin afișare la domiciliul debitorului fara a se depasi termenul de 1 luna de Ia data aplicării sancțiunii.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor Deciziei nr, 10/2013 pronunțata de către ICCJ, învederam instanței de judecata următoarele:
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."1"
Mai mult decât atat, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unitatii naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana Ia un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului insusi, fie intervenția autoritarii, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situatia in care incalcarea obligației legale dureaza in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculeaza si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justitie.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justitie, Secția Penala a statuat faptul ca “in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se incadreaza potrivit legii in vigoare la data cand activitatea infracționala s-a incheiat. iar nu potrivit legii sub imperiul careia a inceput si a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, avand in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului — verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autoritati, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Avand in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2011, invederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, inainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
De asemenea, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justitie dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea avand valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situatie anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un continut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala careia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlurilor executorii in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Intimata U. P. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat:
În mod corect a reținut instanța de judecată a fondului faptul că " ...intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 către contravenientă Ia sediul său, prin poștă cu aviz de primire. La dosar a fost depus numai procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal prin afișare, întocmit la data de 29.12.2012, care însă privește un alt process-verbal, respective, cel cu . nr._ din 12.12.2011".
De asemenea instanța de fond a făcut referire și la Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 10.06. 2013 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 7/2013, în vigoare de la 23.07.2013, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23.07._, prin care se stabilește interpretarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat Ia art 14 alin. (1), art 25 alin. (2) și art 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Aplicarea legii în timp nu este incidență în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că prin acestea nu se modifică legea, ci doar se stabilește modul corect de interpretare. Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în momentul judecării contestației la executare, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă și instanțele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afișare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poștă cu confirmare de primire. Deci organul constatator nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligația comunicării prin poștă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăși norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. în temeiul acestor considerente, afirmația privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este fondată.
în această situație, susținerile instanței de fond precum că, procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 nu a fost realizată conform normelor legale iar acest titlu de creanță nu a devenit titlu executoriu sunt temeinice și legale.
Pe de altă parte, apariția unei legi contravenționale mai favorabile după aplicarea sancțiunii, dar până la data executării integrale a acesteia, face ca sancțiunea care nu mai este prevăzută de noua lege să nu mai poată fl pusă în executare, întrucât a devenit lipsită de temei legal.
Trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei CCR nr. 112/06.03.2014, prin care Curtea și-a menținut practica anterioară, reluând argumentele expuse în Decizia nr. 228/13.03.2007 și afirmând că acestea sunt aplicabile și în cazul Legii nr. 144/2012, deci că principiul retroactivității legii mai favorabile trebuie să își producă efectele inclusiv în cursul executării silite. Or, singura cale de invocare a legii contravenționale mai favorabile în cursul executării silite este, desigur, contestația la executare.
Întrucât principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile este unul constituțional, acesta reprezintă o normă de ordine publică, astfel că instanța de judecată învestită cu o contestație la executare, chiar întemeiată pe alte motive, are obligația de a verifica din oficiu dacă în cauză a intervenit o lege contravențională mai favorabilă și în caz afirmativ să facă aplicarea acesteia la speța dedusă judecății.
De altfel, chiar Curtea Constituțională a României a stabilit în mod definitiv și obligatoriu prin Decizia nr. 505/02.12._ că dispozițiile Legii nr. 144/2012 reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă.
Excepția a fost ridicată de C. Națională de A. și D. Naționale din România - DirecțiaRegională D. și Poduri lași cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 9.436 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria G., într-o cauză având ca obiect plângere contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de apel invocate și potrivit art.479 din C.proc.civ., tribunalul reține:
Potrivit art.37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31 [15 zile de la comunicarea procesului - verbal] constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Comunicarea procesului - verbal contravențional trebuie efectuată în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001, articol care prevede: comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Dacă nu a fost legal comunicat în condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001, procesul - verbal contravențional nu dobândește caracter executoriu deoarece în absența unei legale comunicări nu se poate considera că a început să curgă sau că s-a împlinit termenul prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001, termen la expirarea căruia actul neatacat devine titlu executoriu.
Anterior pronunțării Deciziei nr.10/2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, cele două modalități de comunicare prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001 nu au avut caracter alternativ, ci au fost tot subsidiare. Art.27 din O.G. nr.2/_ a avut același conținut și anterior, și ulterior pronunțării acestei decizii, și anterior, și ulterior epuizării contravenției continue constatate prin procesul - verbal contravențional pus în executare.
Principiul neretroactivității nu prezintă nicio relevanță în cauză, deoarece Decizia nr.10/2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii nu reprezintă o lege nouă, ci doar dezlegarea dată unei dispoziții legale interpretate diferit în practica instanțelor judecătorești.
Interpretarea dată art.27 din O.G. nr.2/2001 prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este singura corectă și trebuia dată de instanțe încă de la data intrării în vigoare a actului normativ (de altfel, unele instanțe au interpretat corect textul legal încă de la apariția acestuia), astfel că nu poate fi primită teza apelantei în sensul considerării ca legală a comunicării procesului – verbal contravențional doar prin afișare.
În cauză, procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 (fila 80 dosar fond), în baza căruia a fost demarată procedura de executare silită în dosarul de executare nr._/2014 al B.E.J.A. C. V. și M. A. D., nu a fost comunicat contravenientului prin poștă, cu aviz de primire, ci direct prin afișare (fila 81 dosar fond).
În condițiile în care procesul - verbal contravențional nu a fost comunicat cu respectarea art.27 din O.G. nr.2/2001, nu se poate considera că a început să curgă sau că s-a împlinit termenul prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001; nefiind împlinit termenul stabilit de art.31 din O.G. nr.2/2001, procesul - verbal contravențional nu a devenit titlu executoriu.
Executarea silită fiind demarată în vederea realizării unei creanțe stabilite prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2012 care nu a devenit titlu executoriu, în mod legal și temeinic a fost admisă contestația la executare formulată.
Pentru considerentele prezentate, reținând caracterul neîntemeiat al motivelor de apel invocate și legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în temeiul art.650 alin.(3) și art.480 alin.(1) din C.proc.civ., tribunalul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, bulevardul I. M.,nr. 401A, sector 6, în contradictoriu cu intimata U. P. S.R.L., cu sediul în București, ., nr.40, sector 4, împotriva sentinței civile nr.9386/09.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.02.2016.
Președinte, Judecător,
M. M. P. T. S.
Grefier,
I. T.
Red. M.M.P
Thred. M.M.P. și I.T. – 4 ex./14.03.2016
Judecătoria Sectorului 4 București
Judecător fond: I. O. P.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 766/2016.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 225/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
