Obligaţie de a face. Sentința nr. 312/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

Sentința nr. 312/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 312/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Sentința civilă nr. 312

Ședința publică din data de 02.03.2016

Tribunalul constituit din:

Președinte: E. A.

Grefier: L. G. I.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul V. I. R. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru R. Proprietăților, C. Centrală pentru S. Despăgubirilor și C. Națională pentru C. I., cauza având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.03.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. în 19 februarie 2014 sub nr._, reclamantul V. I. R. a chemat în judecată pârâtele A. Națională pentru R. Proprietăților și C. Centrală pentru S. Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la soluționarea cu celeritate a dosarului de despăgubire, numirea unui evaluator care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 510 m.p., situat în Rm. V., ., județul V., actuala Calea lui T., emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că prin dispoziția nr. 2775 din 23 martie 2007, Primăria Mun. Rm. V. a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în mun. Rm.V., .. 298, județul V., formulată de reclamant și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul menționat. Dispoziția de restituire împreună cu dosarul aferent au fost înaintate de către Primăria mun. Rm. V. la C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor, însă nici până în prezent nu s-a comunicat stadiul în care se găsește dosarul.

Dispoziția a fost emisă cu o întârziere de 5 ani, având în vedere dispozițiile art. 25 alin.1 din Legea 10/2001, dispoziție ce a fost comunicată în luna martie 2007. Astfel pârâta avea obligația ca îndată de la înregistrarea dosarului de despăgubire, să procedeze la efectuarea procedurilor administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și la soluționarea dosarului într-un termen rezonabil.

A mai arătat că pârâta a refuzat trimiterea dosarului la un evaluator și prin urmare netrimiterea dosarului la evaluator și implicit, neparcurgerea etapei evaluării într-un interval de timp destul de mare, în raport de data emiterii dispoziției, respectiv 23 martie 2007, este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât comisia avea obligația fără putință de tăgadă de a răspunde, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

A învederat și faptul că a fost vătămat în dreptul de a beneficia de o soluționare efectivă a cererii de acordare de despăgubiri într-un termen rezonabil, considerente față de care solicită admiterea cererii cu consecința de a obliga pârâtele să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent dispoziției 2775 din 23 martie 2007 emisă de Primăria mun. Rm. V. si să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Pârâta C. Centrală pentru S. Despăgubirilor a depus întâmpinare (fila 12) prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților a depus întâmpinare (fila 17), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului V. și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 834/05.06.2015, Tribunalul V. – secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București – SCAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 25.06.2015.

Prin sentința civilă nr. 2699/21.10.2015 Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – secțiile civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr. de dosar_ .

La termenul din data de 24.02.2016 Tribunalul a pus în discuție excepția prematurității acțiunii, apreciind că este prioritară discutării altor excepții.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la excepția prematurității, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013), cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Tribunalul constată că Legea nr. 165/2013 a acordat un termen pârâtei pentru soluționarea dosarului reclamantului, termen care la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată nu este împlinit, astfel încât acțiunea apare ca fiind prematur introdusă, dreptul reclamantului de a se adresa tribunalului pentru cenzurarea refuzului pârâtelor de a soluționa cererea sa fiind afectat de un termen legal suspensiv.

Se va avea în vedere și faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată (19.02.2014) ) după . Legii nr. 165/2013, astfel încât nu se mai poate ridica vreo problemă de neconstituționalitate a art. 4 și art. 33-34 din acest act normativ.

Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr.269 din data de 07 mai 2014 (publicată în M.Of. nr.513/09.07.2014) a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată, constatându-se că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin.1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

Prin interpretarea per a contrario, pentru cererile introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2014, dispozițiile art. 4 și art. 33-34 din Legea nr.165/2013 sunt în deplin acord cu prevederile constituționale.

În ceea ce privește eventuala încălcare a dispozițiilor convenționale și a jurisprudenței Curții europene, tribunalul constată că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată tocmai în contextul pronunțării Hotărârii C.E.D.O. în cauza pilot M. A. și alții contra României, în care Curtea a criticat lipsa instituirii unor termene pentru analizarea dosarelor de către C. Centrală, acesta fiind considerat un alt punct slab al mecanismului intern de despăgubire. Din moment ce însăși Curtea europeană a stabilit ca direcție de urmat în adoptarea unei noi legislații în materie instituirea unor termene pentru soluționarea dosarelor, tribunalul consideră că nu s-ar putea invoca eventuala neconvenționalitate a dispozițiilor menționate.

P. toate aceste considerente, Tribunalul va admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată și în consecință va respinge cererea ca fiind prematur formulată.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prematurității.

Respinge cererea privind pe reclamantul V. I. R., cu domiciliul procesual ales la C.. av. D. E. din Râmnicu V., ., nr. 159, .. 2, . în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru R. Proprietăților, C. Centrală pentru S. Despăgubirilor și C. Națională pentru C. I., toți cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, ca fiind prematur formulată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2016.

PREȘEDINTEGREFIER

E. A. L.G. I.

Red., Tehnored. E.A., 21.03.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 312/2016. Tribunalul BUCUREŞTI