Contestaţie la executare. Decizia nr. 919/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-02-2016 în dosarul nr. 919/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 919 A
Ședința publică din 26.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. E. G.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: A. F.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A. PRIN DIRECȚIA DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr._/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. M., cererea având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-contestatoare C. M. personal, legitimată în fața instanței, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 15.02.2016, prin serviciul registratură, intimata a depus concluzii scrise, după care;
Tribunalul constată procedura legal îndeplinită cu intimatul pentru termenul de astăzi, având în vedere că acesta a fost citat atât la sediul cabinetului de avocat, cât și la domiciliul său.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Intimata-contestatoare solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 02.02.2015 sun nr de dosar_ contestatoarea C. M. în contradictoriu cu intimatul CNADNR a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în dosarul de executare 1339/B/2014 și a aflat pe rolul B. S. I. C. și a solicitat anularea actelor de executare efectuate în baza procesului verbal . 11 nr._/16.08.2011, suspendarea executării, cu restituirea taxei de timbru.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție odată cu comunicarea actelor de executare din dosarul de executare 1339/B/2014, fapt ce i-a îngrădit posibilitatea de a formula plângere contravențională și implicit dreptul la apărare.
Contestatoarea a menționat că este de bună credință și a procedat la achitarea tarifului de despăgubire la data de 30.01.2015, însă cheltuielile de executare sunt excesive.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 14, art. 16, art. 27, art. 31 din OG 2/2001, art. 711, art. 712 alin 2, art. 718 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei f. 5-11.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 42,51 lei pe capătul de cerere privind contestația la executare conform art. 10 alin 2 OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța f. 1 și f. 58, și 50 de lei pe capătul de cerere privind suspendare conform art. 10 alin 1 lit b din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța f. 59.
La data de 27.02.2015 intimata a formulat întâmpinare f. 22 și a solicitat instanței respingerea contestație la executare ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, intimata a menționat că procesul verbal a fost comunicat conform dipsozițiilor art. 27 din OG 2/2001, modalitatea de comunicare prevăzută de text fiind alternativă și nu subsidiară, astfel că nu se poate reține cp procedura de comunicare a procesului verbal a fost viciată.
Intimata a precizat că nu sunt aplicabile dispozițiile legii 144/2012 având în vedere principiul neretroactivității legii.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr. 2550/2006.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
La data de 08.04.2015 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare f. 34.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. D. dispoziția instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 1339/B/2014 f. 37-56
Prin sentința civilă nr._/24.06.2015 judecătoria a admis contestația la executare reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat și la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Procesul-verbal de contravenție a fost afișat la domiciliul contravenientului, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat în data de 31.08.2011 de reprezentantul intimatei, acesta fiind semnat de martor N. F..
La data de 28.02.2014, creditoarea-intimată C.N.A.D.N.R. S.A., reprezentată de Direcția Regională de D. și Poduri București, a formulat împotriva contestatoarei cerere de executare f. 51 a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011, pentru realizarea creanței în cuantum de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin Încheierea din 16.04.2014 f. 50 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a fost deschis dosarul de executare silită nr. 1339/B/2014, executarea silită fiind încuviințată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2015 f. 48.
Prin Încheierea din 23.09.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 407,87 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, onorariul său fiind în cuantum de 15,87 lei, iar onorariul pentru consultanță executare fiind în cuantum de 248 lei.
Prin somația din 07.01.2015 comunicată debitorului la data de 19.01.2015 f. 43, executorul judecătoresc a pus în vedere contestatorului ca, în termen de 1 zi de la primirea sau afișarea somației, să achite creditorului suma de 128 lei debit și 407,87 lei cheltuieli de judecată..
Aceasta fiind situația de fapt, instanța a reținut că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În speță, instanța a constatat că executarea silită contestată a fost pornită cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013.
Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate. Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemei de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a efectuat comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, a procesului verbal de contravenție pus în executare silită, astfel încât procedura de afișare a acestuia este nelegală, contravenind caracterului subsidiar al acestei modalități de comunicare.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancționate contravențional, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravențională. Totodată, având în vedere că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, au devenit incidente prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
În consecință, este întemeiat motivul invocat prin contestația la executare constând în necomunicarea, în mod legal, a procesului-verbal de contravenție înainte de începerea executării silite a despăgubirilor stabilite prin acesta.
Susținerile intimatei din întâmpinare privind inaplicabilitatea Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că, la momentul realizării procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 erau susceptibile de două interpretări cu privire la caracterul alternativ sau subsidiar al modalităților de comunicare reglementate. Având în vedere că problema comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.201 a fost dedusă judecății după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, în speță, singura interpretare valabilă a dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este cea stabilită de instanța supremă, aceasta fiind obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Ultimul motiv al contestației la executare privind Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1680/B/2013 din 7.03.2014 este întemeiat, având în vedere că includerea în cuprinsul cheltuielilor de executare a onorariului pentru consultanță executare s-a făcut în mod abuziv și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța observă că executorul judecătoresc a perceput un onorariu suplimentar de 20 de ori mai mare decât onorariul cuvenit, pentru un serviciu pe care nu l-a prestat, având în vedere că executarea silită contestată nu a presupus oferirea de consultații de către executor, precum și faptul notoriu că aceeași creditoare a formulat un număr ridicat de cereri de executare similare la același executor judecătoresc.
Pentru aceste considerente, având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui înscris care nu reprezintă titlu executoriu, întrucât procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a anulat procedura de executare silită în dosarul de executare nr. 1339/B/2014 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cu care aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond după comunicarea dosarului de executare, instanța a respins-o ca fiind rămasă fără obiect.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a dispus restituirea către contestator a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 96,51 lei.
În temeiul art. 716 alin. 2 raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că întreaga culpă procesuală pentru pornirea prezentului litigiu aparține intimatei-creditoare, instanța a obligat-o la plata către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a sumei de 21 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de A. și D. Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de D. și Poduri București, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, intimata a arătat căhotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 1 București este parțial nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia, în sensul respingerii contestației la executare.
A arătat că in momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitorului, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Astfel, solicită instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea proceselor-verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta au fost comunicat e contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, fara a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Prin urmare, nu se poate retine faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările Si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor alt. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta care va circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivați legii contravenționale.
Solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare Ia momentul respectiv.
In concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate și respingerea contestației la executare.
În drept, Art. 665, alin. (6) NCPC Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
D. dispozițiile legale menționate rezultă caracterul subsidiar al comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută ulterior și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Tribunalul mai reține faptul că Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, indiferent de momentul săvârșirii contravenției, concluziile anterior expuse rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că, în privința procesului-verbal de contravenție din speță, nu s-a făcut dovada comunicării potrivit legii, astfel încât acesta nu constituie titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 638 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. Așadar, în mod corect instanța de fond, verificând formal îndeplinirea condițiilor pentru existența titlului executoriu, a constatat că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de A. și D. Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de D. și Poduri București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A. PRIN DIRECȚIA DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401 A, împotriva sentinței civile nr._/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare C. M., domiciliată în sector 4, București, ., ., ., nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. C. D. A. F.
Red. CD – 22.03.2016
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 235/2016. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 253/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
