Contestaţie la executare. Decizia nr. 1509/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1509/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 6568/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1509/2013
Ședința publică de la 10 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: M. N.
Judecător: E. P.
Judecător: G. I. R.
Grefier: R. - A. S.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de către intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sectorul 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 7528/03.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul R. C., domiciliat în mun. B., Aleea Paltinilor, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul R. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată, recursul a fost motivat și comunicat, prin serviciul registratură, la data de 01.07.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Intimatul R. C. precizează că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului pe dezbateri.
Intimatul R. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria B..
În baza art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr. 6568 din 15.04.2013, contestatorul R. C. a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, pentru anularea somației nr. 1820 din 28.03.2013 emise de SCPEJ M. D. și M. A.-D..
În motivarea cererii, contestatorul arată că este nelegal emis actul, pentru că a formulat plângere, ce face obiectul dosarului nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7528/03.05.2013, a fost admisă contestația, a fost anulată somația și s-a dispus suspendarea executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, fiind formulată plângere, este suspendată executarea, conform art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea, la data de 31.05.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 21.06.2013.
În motivare, recurenta a arătat că sentința ar fi dată cu interpretarea greșită a legii, în condițiile în care instanța a admis o contestație la executare, cu consecința suspendării executării silite până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale formulate. În acest sens, în principal, s-a arătat că instanța de executare este îndrituită, în lumina prevederilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, să soluționeze fondul, titlul executoriu nefiind emis de o instanță judecătorească. Guvernat de acest principiu, în subsidiar, dar nu în ultimul rând, instanța de executare trebuia să constate incidența dispozițiilor art. 164 din codul de procedură civilă și să solicite conexarea cauzelor, pe considerentul competenței de judecată.
S-a invocat procedura specială reglementată de O.G. nr. 2/2001, care prevede întocmirea și comunicarea procesului-verbal, precum și dreptul de a formula plângere. Actul sancționator a fost comunicat prin poștă, conform dispozițiilor art. 26 alin. 3, raportat la cele ale art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în data de 20.12.2010, sens în care speței nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din aceeași normă juridică.
Recurenta a considerat că debitorul avea obligația legiferată de normele procedurale de a proba afirmația în sensul că nu a primit actul sancționator decât odată cu actele de executare. S-a concluzionat că era obligat contestatorul, nefiind incidente în cauză prevederile art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, de exonerare a răspunderii.
Mai mult, a mai arătat recurenta, întrucât debitorul nu și-a valorificat, în disprețul legii, dreptul conferit de a ataca în instanță procesul-verbal, în termen procedural, acesta a devenit titlu executoriu, iar creanța de drept comun în cuantum de 28 euro, reprezentând tariful de despăgubire, din acest considerent, îndeplinește cumulativ condițiile imperative ale art. 379 Cod din Codul de procedură civilă.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, la data de 01.07.2013, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că actul i-a fost comunicat prin afișare, fiind greu de crezut că l-a primit.
Examinând recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 7528/03.05.2013, prin prisma motivelor invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Obiectul acțiunii l-a reprezentat contestația la executare împotriva titlului executoriu, reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/13.12.2010, întocmit de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, precum și împotriva somației nr. 1820/28.03.2013, emise de SCPEJ M. D. și M. A. D.. Contestatorul a chemat în judecată numai creditoarea și a solicitat suspendarea executării până la soluționarea dosarului înregistrat sub nr._ al Judecătoriei B..
În motivarea contestației nu au fost invocate motive de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, astfel că obiectul cauzei a fost contestația la executare silită, având ca obiect somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului R. C. să plătească suma de 28 euro, despăgubire stabilită prin procesul-verbal, și 425,11 lei, cheltuieli de executare.
Este corectă susținerea recurentei, în legătură cu soluțiile pe care instanța de fond putea să le pronunțe, în cadrul contestației la executare, neputând dispune suspendarea executării până la soluționarea unei alte cauze.
Suspendarea unei executări se poate decide numai în condițiile impuse de art. 403 din Codul de procedură civilă: provizoriu, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare, cerere dată în competența președintelui instanței, conform art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, și prin încheiere, în baza art. 403 alin. 3, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, efectele unei cereri admise fiind de suspendare a executării numai până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care se soluționează contestația la executare sau altă cerere referitoare la executarea silită, potrivit art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Or, dosarul nr._ al Judecătoriei B., până la soluționarea căruia a fost suspendată executarea, nu privea o cerere de executare silită, ci era o plângere contravențională.
Cu toate acestea, în acest caz, deși instanța a dispus suspendarea, acesta nu era judecătorească, ci legală, conform art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 („plângerea suspendă executarea”). În consecință, se poate aprecia că instanța de fond a constatat numai intervenită suspendarea legală, neavând relevanță dacă plângerea era sau nu formulată în termen, pentru că acest aspect urmează a fi verificat de instanța investită cu respectiva cerere. Efectul suspensiv al plângerii contravenționale nu este condiționat de depunerea în termen a plângerii, aspect pe care îl poate verifica numai instanța competentă să soluționeze plângerea, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Recurenta a invocat excepția de conexitate, conform art. 164 din Codul de procedură civilă, considerând că instanța trebuia să judece împreună cele două cereri, plângere contravențională și contestație la executare. Excepția, deși este absolută, neinvocarea acesteia de către judecătorul fondului, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii pentru că există un drept de apreciere asupra existenței cerințelor conexării. Acțiunile au norme diferite de soluționare, scopul urmărit prin promovarea celor două tipuri de acțiuni este diferit, astfel că nu puteau fi soluționate împreună.
A criticat recurenta împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că nu a primit procesul-verbal în termenul de o lună, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din O.G. nr. 2/2001. Nu contestatorul trebuia să facă această dovadă, ci recurenta, cea care a afirmat că a transmis procesul-verbal contestatorului, în termenul de o lună stabilit de art. 14 din O.G. nr. 2/2001. În cauză însă, pentru soluționarea contestației, în cadrul căreia nu s-a analizat prescripția specială a executării sancțiunilor, nu avea relevanță data comunicării. Ceea ce a invocat petentul a fost imposibilitatea sa de a formula plângerea contravențională, iar instanța de fond nu a constatat prescrisă executarea.
Nici art. 11 din O.G. nr. 2/2001, care enumeră cazurile în care caracterul contravențional al faptei este înlăturat, nu are legătură cu obiectul cauzei, instanța de fond stabilind, în mod corect, nelegalitatea actului de executare, pe motiv că este suspendată executarea, de drept, până la soluționarea irevocabilă a plângerii contravenționale. În cauză, trebuie amintite și prevederile art. 12 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora: „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.” Dispozițiile art. 12 alin. (1) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Pentru contravenția reținută prin procesul-verbal în baza căruia s-a început executarea silită nu se mai prevede aplicarea tarifului, norma, art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, fiind abrogată prin Legea nr. 144/2012, în vigoare de la 27.07.2012.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sectorul 6, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 7528/03.05.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul R. C., domiciliat în mun. B., Aleea Paltinilor, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iulie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, E. P., fiind în CO, prezenta s-a semnat de către președinte secție, | Judecător, G. I. R., fiind în CO, prezenta s-a semnat de către președinte secție, |
Grefier, R. - A. S. |
Red./tehn. M.N.
31.07.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – V.-C. I.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
