Plângere contravenţională. Decizia nr. 61/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 6325/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . – cu sediul în comuna Mărăcineni, ., împotriva deciziei civile nr. 1124/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. – cu sediul în G., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, pentru contestatoarea ., consilier juridic V. E. M. și avocat T. A., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a formulat în cauză întâmpinare, după care:
Se înmânează reprezentanților contestatoarei un exemplar al întâmpinării formulată de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G..
Reprezentanții contestatoarei arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor contestației în anulare.
Consilier juridic V. E. M., având cuvântul pentru contestatoarea ., solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și, rejudecându-se recursul, să se dispună anularea măsurii confiscării sumei de 76.679,77 lei, întrucât fapta reținută în procesul-verbal de contravenție contestat nu mai constituie contravenție, astfel că se impune și înlăturarea măsurilor aplicate.
Arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs legat de abrogarea articolelor din actele normative în temeiul cărora societatea a fost sancționată, abrogare care a intervenit până la terminarea primului ciclu procesual.
Este adevărat că acest motiv de recurs nu a fost formulat explicit, însă instanța, în baza rolului activ și a prevederilor art. 3041 Cod pr.civilă, trebuia să cerceteze cauza sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie.
Avocat T. A., având cuvântul tot pentru contestatoarea ., solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată în recurs de Tribunalul B. și, o dată cu rejudecarea recursului, să analizeze și motivul de recurs invocat. Precizează că acest motiv de recurs a fost invocat și în calea de atac a recursului, dar nu a fost subliniat în mod deosebit. Și din motivarea hotărârii rezultă care au fost cele două motive de recurs formulate de recurentă, cel de-al doilea motiv fiind cel privind nelegalitatea procesului-verbal de contravenție pe motiv că actele normative în temeiul cărora societatea a fost sancționată fuseseră abrogate. Motivarea instanței de recurs se referă, însă, doar la primul motiv de recurs.
Arată că potrivit art. 15 al.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, arată că această excepție a fost invocată de partea adversă mai mult ca o apărare de fond. Solicită respingerea acestei excepții.
Precizează că vor discuta și problemele de drept cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs cu ocazia rejudecării recursului. Depune practică judiciară – sentința civilă nr. 2391/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria G..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la instanță sub nr._, contestatoarea . a solicitat anularea deciziei nr.1124/2012 și rejudecând recursul să fie admis, iar pe fond să fie admisă plângerea formulată și anulat procesul verbal de contravenție . 7200 nr._ din 14.04.2011, exonerarea de plata amenzii și a măsurii confiscării sumei de_, 77 lei dispusă prin acesta. În subsidiar, a solicitat instanței ca rejudecând recursul, să-l admită în parte în sensul înlăturării măsurii confiscării și păstrării restului dispozițiilor sentinței civile nr.7396/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
În motivarea în fapt a contestației în anulare se arată că prin decizia civilă nr.124/2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr.7652/2012, a fost respins ca nefondat recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr.7396/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, reținându-se că se fac vinovați de săvârșirea contravenției prev.de art.206/69 al.7 din Lg.573/2003, privind Codul fiscal, înlăturând apărările legate de existența unei erori de fapt în ceea ce privește existența atestatului de comercializare a produselor energetice. Apreciază că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze motivul de recurs legat de abrogarea articolelor din actele normative în temeiul cărora au fost sancționați, motiv care, deși nu a fost explicit formulat, instanța, în baza rolului său activ și a prevederilor art.304/1 C.pr.civ., putea să cerceteze cauza sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie.
Susține că abrogarea a intervenit anterior terminării primului ciclu procesual, respectiv anterior pronunțării sentinței recurate, instanța de fond neavând în vedere la momentul pronunțării ca urmare a nemanifestării rolului activ, a modificărilor normative intervenite. Aceeași situație a existat și în faza de soluționare a recursului care, de asemenea, nu a ținut cont de actele normative abrogate care au dezincriminat faptele pentru care a fost sancționată, așa încât nu se mai impunea sancționarea societății și nici menținerea măsurii confiscării.
La data de 1.01.2012, arată contestatoarea, art.206/69 alin7 din Codul fiscal a fost abrogat de pct.73 al art.I din Ordonanța nr.30/31.08.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.627/2.09.2011, abrogare ce se aplică începând cu data de 1.01.2012 conform alin.1 al art.II din același act normativ.
Arată contestatoarea că potrivit dispoz.art.15 al.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, prin acest text de lege instituindu-se principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile consacrat și de dispoz.art.12 al.1 din OG 2/2001 potrivit cărora „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de . noului act normativ.
Prin decizia nr.228/13.03.2007 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.283/27.04.2007 s-a constatat că dispozițiile art.12 al.1 din OG 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Cum prin modificarea adusă dispozițiilor art.206/69 al.7 din codul fiscal fapta reținută în procesul verbal contestat nu mai constituie contravenție, ea fiind dezincriminată, se impune înlăturarea sancțiunilor aplicate.
Un alt aspect invocat de contestatoare este acela că prin decizia pronunțată nu a fost analizat de instanța de control judiciar un motiv invocat și anume nu a fost verificată legalitatea procesului verbal referitor la măsura confiscării.
În drept, au fost invocate dispoz.art.318-321 C.pr.civ., art.12 al.1 din OG 2/2001 și art.15 din Constituția României.
La data de 15.11.2012, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus o cerere completatoare a contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr._, motive ce se circumscris în mare parte celor invocate prin cererea introductivă.
La dosar au fost depuse, în vederea soluționării contestației, înscrisuri ce au fost atașate la filele 30 – 45 dosar.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în condițiile în care motivele invocate reprezintă de fapt greșeli de judecată pe fond care nu pot fi corectate pe calea procesuală a contestației în anulare care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate. Susține că se invocă faptul că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de recurs, respectiv cel legat de abrogarea articolelor din actele normative în temeiul căreia a fost sancționată.
Arată că prin decizia pronunțată instanța a făcut o corectă motivare în fapt și în drept a soluției pronunțate, cu atât mai mult cu cât modificările legislative intervenite nu vizează faptele reținute în sarcina contestatoarei prin procesul verbal de contravenție încheiat pe numele societății, constatându-se atât de instanța de fond, cât și de cea de control judiciar, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Contestatoarea a solicitat prin cererea depusă la 15.11.2012, în temeiul dispoz.art.319/1 coroborat cu art.403-404 C.pr.civ., suspendarea executării procesului verbal de contravenție . nr._ din 14.04.2011, cerere ce a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26.11.2012, motivarea măsurii dispuse regăsindu-se în cuprinsul acelei încheieri.
La termenul din 14.01.2013 contestatoarea a depus la dosar practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.2391/2012 a Judecătoriei G..
Tribunalul, examinând decizia ce face obiectul prezentei contestații, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, a normelor legale incidente, reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.7396 pronunțată în ședința publică din 18.05.2012 Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată de petenta S.C. T. D. S.R.L., a dispus transformarea amenzii contraventionale aplicată petentei prin procesul verbal de contraventie ./200 nr. 38/_ din l4.04.2011 intocmit de intimata, în sanctiunea "avertisment" și a menținut sancțiunea complementară a confiscării sumei de_,77 lei rezultată din vanzarea produselor energetice, astfel cum s-a dispus prin procesul verbal de contravenție.
În acest sens, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ./200 nr. 38/_ încheiat la data de 14.04.2011 de intimata AUTORITATEA N. A VAMILOR, petenta S.C. T. D. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 20.000 lei, iar ca sancțiune complementară s-a dispus confiscarea sumei de 76.679,77 lei, rezultată din vanzarea produse GPL fără deținerea atestatului de comercializare, conform art. 206 ^69 din Legea 571/2003, în sarcina sa reținându-se săvârșirea contravenției prevăzută de art. 206^69 al. 7 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu OG nr. 39/2010.
A reținut instanța de fond că în susținerea plângerii formulate a fost invocată eroarea de fapt drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei săvârșite, urmare a netransmisibilității atestatului la momentul preluării punctului de lucru, apărare care nu a fost reținută de instanța de fond, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale în materie iar modul săvârșirii contravenției nu se circumscrie împrejurărilor prevăzute de legiuitor în acest sens.
Instanța fondului a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art. 206^69 al. 7 din Legea 573/2003 privind Codul fiscal, modificat prin art. 212/3 al. 2 lit.s din Codul fiscal și sancționată cu amendă contravențională în sumă de 20.000 lei, iar ca sancțiune complementară confiscarea sumei de 76.679,77 lei rezultată din vânzarea produselor energetice, in perioada 21.02.2011 - l4.04.2011.
În ceea ce privește aspectul individualizării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța a apreciat că petenta, ulterior săvârșirii contravenției, respectiv la data de 15.04.2011, a înțeles să intre în legalitate, prin obținerea atestatului de înregistrare pentru comercializarea en-detail a produselor energetice, așa încât, sub acest aspect, motivat și de faptul că petenta se afla la prima abatare de acest gen, a apreciat că se impune admiterea în parte a plângerii și inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contraventie contestat cu sanctiunea “avertisment”.
Prin hotărârea pronunțată instanța fondului însă, reținând vinovăția petentei, a menținut sancțiunea complementară a confiscării sumei de 76.679,77 lei rezultată din vânzarea produselor energetice, astfel cum s-a dispus prin procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenta . și intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată, apreciind că în raport de gravitatea faptelor nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Apreciază că sub aspectul individualizării sancțiunii amenzii contravenționale, în mod greșit instanța de fond a apreciat că petenta, ulterior săvârșirii contravenției, respectiv la data de 15.04.2011 a înțeles să intre în legalitate, prin obținerea atestatului de înregistrare pentru comercializarea en-detail a produselor energetice accizabile, situație care dă posibilitatea înlocuirii amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat cu sancțiunea "avertisment".
Analizând împrejurările săvârșirii faptei, proporțional cu gradul de pericol social, consideră că în mod corect intimata a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, pentru fapta reținută în sarcina intimatei fiind prevăzută o amendă în cuantum de la 20.000 lei până la 50.000 lei. În aceste condiții, sancțiunea a fost aplicată cu respectarea limitelor prevăzute de actul normativ ce a stat la baza aplicării sancțiunii, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama și de urmarea produsă.
Prin recursul formulat . B. a criticat sentința fondului prin aceea că, instanța trebuia să dea eficiență apărării sale privind starea de eroare în care s-a aflat în ceea ce privește netransmisibilitatea atestatului de comercializare a produselor energetice en detail și pe cale de consecință să anuleze procesul verbal de contravenție.
Un alt motiv invocat de către recurentă a fost acela că menținerea măsurii accesorii de confiscare a întregii sume de_,77 lei este eronată, având în vedere faptul că marfa este dobândită cu documente legale.
Urmare a examinării recursurilor promovate, prin decizia civilă nr.1124 pronunțată în ședința publică din 24.09.2012, Tribunalul B. a respins ca nefondate recursurile declarate atât de petentă, cât și de intimată împotriva sentinței civile nr.7396/2012, aceasta făcând aplicarea dispozițiilor art.312 C.pr.civ.
Din considerentele deciziei pronunțate de instanța de control judiciar, tribunalul constată că au fost redate pe larg aspectele reținute de instanța de fond, criticile invocate atât de petentă, cât și de intimată, dar mai ales motivarea în fapt și în drept referitoare la recursul formulat de Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. ce viza individualizarea sancțiunii, cât și motivul invocat de societatea contestatoare privind eroarea de fapt. Se poate însă observa că deși în alin.1 de la fila 18 dosar recurs – pag.5 decizie, instanța de control judiciar precizează că una din criticile recurentei-petente . B. vizează menținerea măsurii accesorii de confiscare a întregii sume de 76.679,77 lei, măsură eronată în opinia recurentei în condițiile în care marfa a fost dobândită cu documente legale, din considerentele deciziei rezultă fără putere de tăgadă că tribunalul nu a analizat acest motiv de nelegalitate al hotărârii, deși după aplicarea sancțiunii, respectiv încheierea procesului verbal de contravenție și anterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, au intervenit modificări legislative privind incriminarea faptei reținute în sarcina petentei, fiind incidente astfel dispozițiile art.304/1 C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art.318 al.1 teza a II-a C.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În practică și în literatura de specialitate s-a statuat că această cale de atac extraordinară a contestației este deschisă atât pentru omisiunea de cercetare a motivelor de casare sau modificare formulate în termen de recurent, cât și pentru cele de ordine publică, sens în care sunt incidente dispoz.art.304/1 C.pr.civ.
Tribunalul apreciază că prevederile legale arătate mai sus sunt incidente în cauză pentru că, așa cum s-a reținut, din considerentele deciziei prin care a fost respins recursul formulat de societatea petentă rezultă că nu a fost analizat și motivul ce viza măsura confiscării sumei de 76.679,77 lei, critică făcută de recurenta – petentă, invocându-se motive legate de faptul că marfa a fost dobândită cu documente legale, cu atât mai mult cu cât, în baza rolului său activ, instanța de control judiciar avea obligația să analizeze cauza sub toate aspectele potrivit art.304 /1 C.pr.civ., urmând a verifica în ce măsură sunt incidente în cauză dispozițiile art.15 al.2 din Constituția României, coroborate cu art.12 al.1 din OG 2/2001 ca urmare a modificărilor legislative intervenite în materie așa cum se învederează de contestatoare.
Tribunalul nu poate reține faptul că recurenta petentă nu ar avea deschisă calea contestației în anulare, situație invocată de intimată prin întâmpinarea formulată deoarece este lesne de observat că prin contestație nu sunt invocate greșeli ce vizează judecata pe fond, ci omisiunea analizării unui motiv de recurs, aspect ce intră sub incidența dispoz.art.318 al.1 teza a II-a C.pr.civ.
Față de considerentele ce preced, tribunalul urmează să respingă excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, să admită contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 1124/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. și pe cale de consecință să anuleze decizia civilă nr.1124/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Va stabili termen la 11.03.2013 pentru rejudecarea recursului sub aspectul motivului necercetat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea . – cu sediul în comuna Mărăcineni, ., împotriva deciziei civile nr. 1124/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. – cu sediul în G., ., jud. G..
Anulează decizia civilă nr.1124/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Stabilește termen la 11.03.2013 pentru rejudecarea recursului sub aspectul motivului necercetat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. P. A. M. – M. Ș. M. H.
Red.MȘ
Th.red.CC/2 ex.
22.01.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9123/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1276/2013. Tribunalul... → |
|---|
