Plângere contravenţională. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 29452/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 740/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător A. E. D.
Judecător M. N.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1651 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu petenta ., cu sediul ales la Cabinet de avocat I. C. din B., .. 23, ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic P. E. M., pentru recurentul intimat I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B., în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar și avocat I. C., pentru intimata petentă ., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul contravențional se află la primul termen de judecată, că este nemotivat, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Consilier juridic P. E. M., pentru recurentul intimat I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B., depune la dosar motivele de recurs, din care un exemplar se comunică intimatei, prin apărător.
Avocat I. C., pentru intimata petentă ., nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Consilier juridic P. E. M., pentru recurentul intimat I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B., solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se intra pe fond.
Astfel, arată că I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B. nu are decât un singur tip de autorizație, respectiv autorizație de securitate la incendiu, neexistând o altă denumire iar în ceea ce privește categoria în care se încadrează spațiul, aceasta nu intră în atribuțiile sale.
Avocat I. C., pentru intimata petentă ., pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la recursul promovat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1.1. Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 16.11.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012.
1.2. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că petenta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat și că, potrivit art.1 lit.e) din HG nr.1739/2006, pentru spațiul comercial pentru care a fost amendată nu era necesară autorizația arătată de agentul constatator, spațiul având o suprafață mai mică de 600 mp.
B)Apărările intimatului
2. La data de 11.01.2013, în termenul legal, intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a învederat, în esență, că societatea petentă funcționează la parterul unui .>, în certificatul de urbanism, nu se face mențiunea cu privire la scopul construcției, astfel că, dacă petenta ar fi precizat că intenționează să modifice destinația spațiului de la birouri, la spațiu comercial, cu siguranță i s-ar fi solicitat avizul, precum și că avizul dă dreptul de construire iar autorizația dă dreptul de funcționare, astfel că nu este necesar să se ceară avizul pentru ca o societate să fie nevoită să obțină autorizație.
C) Sentința pronunțată de instanța de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe
3.1. Prin sentința civilă nr. 1651/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ , a fost admisp plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012 și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat și a tuturor măsurilor luate prin acesta..
3.2. P. a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:
- că, la data de 31.10.2012, a fost întocmit de către un agent constatator al intimatului I. pentru Situații de Urgență Neron L. B., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, în temeiul art. 19 lit.c) și art. 41 pct.IV lit. h) din Legea nr.307/2006, reținându-se că spațiul comercial funcționează fără obținerea autorizației de securitate la incendiu, contrar prevederilor Legii nr.307/2006 - art.19 lit.c);
- că, referitor la legalitatea procesului verbal, se constată că, la întocmirea acestuia, au fost nesocotite dispozițiile art.16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la descrierea faptei;
- că, astfel, norma legală indicată prevede obligativitatea agentului constatator de a cuprinde în procesul verbal descrierea faptei contravenționale prin arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție;
- că această obligație nu este îndeplinită în situația în care agentul constatator se limitează la reproducerea normei care prevede și sancționează contravenția sau dacă elementele indicate în procesul verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție;
- că, în speță, se constată de instanța de fond că, în cuprinsul procesului verbal, s-a reținut la descrierea faptei: „spațiul comercial funcționează fără obținerea autorizației de securitate la incendiu, contrar prevederilor legii nr.307/2006 art.19 lit.c”;
- că, față de prevederile art. 19 lit.c) din Legea nr.307/2006, se impunea ca, la descrierea faptei, intimata să indice în mod concret tipul autorizației necesare și categoria în care se încadrează spațiul petentei, pentru ca instanța să poată verifica legalitatea încadrării juridice a faptei;
- că, însă, lipsa acestor mențiuni nu poate fi complinită ulterior;
- că, deși prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a arătat că petenta nu și-a îndeplinit obligația de a obține autorizația privind securitatea la incendiu prevăzută de Hotărârea nr.1739/2006 la art.1 lit. f), respectiv pentru spații amenajate în clădiri de locuit colective, având destinația de comerț, producție sau depozitare, indiferent de aria desfășurată, societatea funcționând la parterul unui . este de natură a înlătura vicierea procesului verbal prin descrierea incompletă a faptei;
- precum și că, mai mult, în concluziile pe fondul cauzei, intimata a susținut că, deși petenta și-a întemeiat întreaga apărare pe dispozițiile art.1 lit.g) și e) din HG nr. 1739/2006, întreaga argumentație bazându-se pe suprafața spațiului, sancțiunea a fost aplicată în baza art.1 lit.f) din același act normativ, aceste aspecte nefiind, însă, consemnate în cuprinsul procesului-verbal, astfel că instanța este în imposibilitate de a aprecia asupra legalității sancționării petentei, constatându-se, astfel, încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 raportat la art 17 din OG nr.2/2001.
D) Recursul exercitat de intimat
4.1. Împotriva acestei sentințe, intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 21.02.2013, prin care a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul de a se respinge plângerea contravențională formulată în cauză și de a se menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal.
4.2. În motivarea recursului, depusă, în condițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, la data de 19.04.2013, s-a reliefat, în esență, că argumentarea instanței de fond, respectiv invocarea vicierii procesului-verbal prin descrierea incompletă a faptei, intră în contradicție cu restul constatărilor reținute în cauză, că, astfel, se reține în motivarea sentinței atacate, că, la descrierea faptei, este trecut că spațiul comercial „funcționează fără autorizație de securitate la incendiu”, după care se invocă mai jos că „intimata trebuia să indice în mod concret tipul autorizației necesare și categoria în care se încadrează spațiul petentei”, că, însă, tipul autorizației prevăzute de lege este „autorizație de securitate la incendiu”, neexistând vreo altă denumire, precum și că nu intră în atribuțiile intimatului stabilirea categoriei în care se încadrează spațiul deținut de societatea petentă.
5. Deși legal citat, petenta nu a depus întâmpinare, dar, la termenul din data de 19.04.2013, fiind reprezentată de avocat, a formulat concluzii orale, cerând respingerea recursului ca nefondat.
II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., incidente conform art. 47 din OG nr. 2/2001, Tribunalul reține că recursul este fondat, pentru considerentele care succed.
6. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B., vizând anularea, ca netemeinic și nelegal, a procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012, încheiat de un agent constatator al intimatului.
Prin acest act administrativ, s-a reținut că, la data de 31.10.2012, la orele 10,30, s-a constatat, în urma controlului la locația din B., ., că „spațiul comercial (n.red. deținut de societatea petentă la această locație) funcționează fără obținerea autorizației de securitate la incendiu, contrar prevederilor Legii nr.307/2006 - art.19 lit.c)”.
P. acest motiv, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 5.000 de lei, în temeiul art. 19 lit.c) și art. 41 pct. IV lit. h) din Legea nr.307/2006.
7. Analizând recursul în limitele în care s-a devoluat pricina în fața instanței de recurs, Tribunalul apreciază că, admițând plângerea, judecătoria, având în vedere că au fost respectate, în speță, exigențele impuse de prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a pronunțat o soluție nelegală și, față de nerespectarea principiilor contradictorialității și oralității, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.
8. Astfel, se observă că, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a căror nesocotire a fost reținută de prima instanță în justificarea soluției de admitere a plângerii și de anulare, în consecință, a procesului-verbal de contravenție contestat, „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Totodată, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Rezultă, așadar, din coroborarea acestor dispoziții legale, că una dintre mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție este aceea referitoare la „descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite” și că, doar în ipoteza în care se constată lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, este atrasă sancțiunea nulității procesului-verbal respectiv, nulitate care se constată și din oficiu de către instanța învestită cu judecarea plângerii contravenționale.
9. Or, în speță, pe de o parte, trebuie reliefat că fapta ce a fost imputată societății petente este descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012, fiind precizate într-un mod corespunzător atât data, ora și locul în care a fost săvârșită, cât și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, neputându-se susține cu temei că ar lipsi mențiunile privind fapta săvârșită.
Acest aspect reiese, cu prisosință, din simpla cercetare a mențiunilor de la rubrica 2 a procesului verbal de contravenție . nr._/31.10.2012, în care se arată de agentul constatator al intimatului-recurent că, la data de 31.10.2012, ora 10,30, B., ., s-a constatat că „spațiul comercialfuncționează fără obținerea autorizației de securitate la incendiu, contrar prevederilor Legii nr. 307/2006 - art.19 lit.c)”.
10. De altfel, nu sunt fondate nici alegațiile instanței de fond, inserate în considerentele sentinței recurate, cum că, față de prevederile art. 19 lit.c) din Legea nr.307/2006, se impunea ca, la descrierea faptei, intimata să indice în mod concret tipul autorizației necesare și categoria în care se încadrează spațiul petentei, pentru ca instanța să poată verifica legalitatea încadrării juridice a faptei.
Astfel, trebuie constatat că, potrivit art. 1 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 307/2006, „autorizație de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al municipiului București, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren și a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinței esențiale - securitate la incendiu - la construcții, instalații tehnologice și alte amenajări; autorizația de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deținătoare ale construcțiilor, instalațiilor și ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcțiune și de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinței esențiale - securitate la incendiu”.
Prin urmare, nu există decât un singur tip de autorizație de securitate la incendiu, respectiv cel la care se referă definiția legală sus-citată, iar nu, așa cum nelegal susține prima instanță, mai multe tipuri de autorizații de acest fel, în funcție de categoria în care se încadrează spațiul petentei.
11. Apoi, pe de altă parte, este necesar de remarcat că, prin plângerea formulată, petenta nu a invocat încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ci a susținut doar că, față de suprafața spațiului deținut la locația sus-menționată, apreciază că nu era necesară obținerea autorizației de securitate la incendiu.
Cu toate acestea, se observă că prima instanță a invocat din oficiu nesocotirea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție exclusiv pe acest temei legal și că a procedat în acest mod fără a pune, în prealabil, această chestiune de drept în discuția părților, așa cum rezultă neîndoielnic din analiza încheierii din data de 25.01.2013, când s-a acordat cuvântul în dezbateri și s-a amânat pronunțarea potrivit art. 260 alin. 1 C.proc.civ.
Prin urmare, se verifică, în speță, incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., întrucât nu a fost respectat principiul contradictorialității și principiul oralității, principii fundamentale ale procesului civil.
12. În consecință, Tribunalul apreciază că este necesar, din aceste considerente, a se admite recursul declarat de intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B. împotriva sentinței civile nr. 1651/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu petenta ., a se casa sentința atacată și a se reține cauza spre rejudecare în fond.
13. Soluția reținerii cauzei spre rejudecare în fond la instanța de recurs se impune:
- având în vedere că, în baza art. 312 alin. 4 C.proc.civ., casarea cu reținere este regula în caz de casare pentru tribunale și curți de apel;
- ținând seama că, în prezenta cauză, nu există vreuna dintre ipotezele de excepție – expres și limitativ prevăzute de art. 312 alin. 5 și 6 C.proc.civ.-, în care se poate dispune, după casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță ori la instanța competentă;
Într-adevăr, se observă că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul intrând în cercetarea fondului, acțiunea (plângerea contravențională) fiind admisă după o analiză a fondului, că judecata la această instanță s-a făcut în condițiile în care procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, neexistând „lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului”, precum și că instanța care a pronunțat sentința recurată este competentă să judece cauza.
III) Soluția Tribunalului
14. P. aceste considerente, expuse în precedent, Tribunalul, în baza art. 312 alin. 1-4, coroborat cu art. 304 pct. 5 și 9 C.proc.civ. și art. 47 din OG nr. 2/2001, va admite recursul declarat de intimatul I. pentru Situații de Urgență Neron L. B. împotriva sentinței civile nr. 1651/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta ..
Se va casa sentința atacată și se va reține cauza spre rejudecare, urmând a se fixa termen pentru rejudecare în fond la data de 31.05.2013, RCV4.
În rejudecare, urmează a se analiza, după administrarea probelor pe care părțile le consideră concludente, legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, inclusiv sub aspectul susținerilor făcute de petentă în plângerea contravențională formulată, în sensul că, față de suprafața spațiului deținut la locația din B., ., nu ar fi fost necesară obținerea autorizației de securitate la incendiu.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul I. pentru Situații de Urgență „Neron L.” B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1651 din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu petenta ., cu sediul ales la Cabinet de avocat I. C. din B., .. 23, ., având ca obiect plângere contravențională.
Casează sentința recurată și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 31.05.2013, RCV4.
Se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, A. E. D. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./24.04.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1136/2013. Tribunalul... → |
|---|
