Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 1901/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/2013
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâții R. ST. N. și R. S. (decedată pe parcursul procesului), cu moștenitori: R. I. și R. A., toți domiciliați în comuna Gălbinași, ., împotriva sentinței civile nr. 8916/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect autorizare desființare lucrări (legea 50/1991), în contradictoriu cu reclamanta ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții R. N., R. I. și R. A., lipsă fiind intimata ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au sosit relațiile solicitate de la intimata-reclamantă, după care:
Instanța ia act de poziția procesuală a intimatei-reclamante ., exprimată prin relațiile comunicate la dosar prin adresa nr. 46/03.01.2013, în sensul că nu mai susține acțiunea promovată împotriva pârâtului-apelant R. N., întrucât, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert U. N., construcția anexă nu este situată pe domeniul public, nu ocupă teren din domeniul public, fiind amplasată în totalitate pe terenul proprietatea apelantului.
Apelanții, prezenți în instanță, arată că nu mai au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul R. N., având cuvântul, solicită să se ia act de renunțarea reclamantei-intimate la acțiunea promovată.
Apelanții R. I. și R. A., având pe rând cuvântul, achiesează la concluziile apelantului R. N..
INSTANȚA
Asupra prezentului apel civil:
Asupra prezentului apel civil.
Prin cererea având ca obiect autorizare desființare lucrări, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.02.2011 sub nr._, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâții R. N. și R. S., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții să demoleze construcția având destinația de anexă gospodărească edificată de aceștia pe domeniul public al comunei, respectiv drumul sătesc DS 37, pe cheltuiala lor.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că numitul R. N., cunoscut anterior sub numele de R. N., a construit pe raza satului Tăbărăști, tarlaua 23 intravilan, împreună cu soția sa R. S., o anexă gospodărească, ocupând o parte din drumul sătesc. Această construcție a fost edificată de aproximativ 20 de ani.
Arată că în urma sesizărilor cetățenilor din localitate, reprezentanții primăriei au efectuat o verificare la fața locului, din care s-a constat că într-adevăr, pârâtul a depășit cu acea construcție limita proprietății sale, ieșind în drum pe o porțiune de aproximativ 60 de mp. În același timp a mutat și gardul care delimita proprietatea de domeniul public, ocupând o suprafață de 130 mp din domeniul public.
Precizează că în urma mutării gardului pe domeniul public, pârâții au închis practic în curtea acestora și stâlpul de electricitate.
Reclamanta și-a întemeiat cererea în drept pe dispozițiile art.1, art.26, art.27, 28 și 33 din Legea nr.50/1991.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar fotocopii de pe următoarele înscrisuri: notificarea nr. 1185/01.03.2010, confirmare de primire, schiță, Monitorul Oficial al României.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că respectiva construcție a fost edificată de defunctul R. Ș. în urmă cu aproximativ 60 de ani, construcție ce doar a fost întreținută de pârâți.
Precizează că imobilul construcție în discuție are destinația grajd pentru animale și a fost preluat prin moștenire de la defunct, deci ca o consecință, arată că nu a fost edificat de ei și nu afectează în niciun fel domeniul public al comunei, pentru că de fapt drumul este liber și nu a fost îngustat prin faptele lor.
Mai arată că primarul, ca reprezentant al reclamantei, a promovat acțiunea în mod abuziv, uitând faptul că dreptul de proprietate este garantat de constituția României și de CEDO.
De asemenea, învederează că atât construcțiile cât și terenul din intravilanul comunei le dețin ca moștenitori de drept în baza Titlului de Proprietate nr._/19 din 04.04.2011 emis pe numele defunctului R. Ș. pentru suprafața de 1000 mp.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C. pr. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosar și expertiză tehnică specialitatea topo-cadastru.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 8916/13.06.2012, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâții să ridice, pe cheltuiala acestora, imobilul construcție anexă C2 în suprafață de 37 mp situată în ., jud. B., .,1366/1, 1377, evidențiată între punctele de contur 2,8,6,5 în schița anexă de plan nr.2 la raportul de expertiză topo-cadastru întocmit de expert R. E. R..
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. pr.civ., a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din concluziile raportului de expertiză, cu schiță, specialitatea topo-cadastru, întocmit de expert judiciar R. E. R., rezultă că imobilul anexă C2 proprietatea pârâților este parțial amplasat pe terenul aflat în proprietatea publică a reclamantei (astfel cum reiese din anexa 23, Monitorul Oficial nr. 621 bis din 22 august 2002), parțial pe terenul proprietatea pârâților.
Astfel cum rezultă din schița anexă de plan 2 a raportului de expertiză topo-cadastru întocmit de expert judiciar R. E. R., imobilul construcție anexă C2 situat în ., jud. B., .,1366/1, 1377 este amplasat pe o suprafață de 37 mp, evidențiată între punctele de contur 2,8,6,5, pe proprietatea publică a comunei Gălbinași.
Raportat la dispozițiile art. 858 C. civ., art. 861 C. civ., art. 862 C. civ, art. 27 din Legea 50/1991 și art. 28 alin.2 din Legea 50/1991, instanța fondului, constatând că pârâții au edificat construcția anexă C2 fără a deține autorizație și pe proprietatea publică a Comunei Gălbinași, a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei, motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâții să ridice, pe cheltuiala lor, imobilul construcție anexă C2 în suprafață de 37 mp situată în ., jud. B., ., 1377, evidențiată între punctele de contur 2,8,6,5 în schița anexă de plan nr.2 la raportul de expertiză topo-cadastru întocmit de expert R. E. R..
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. pr.civ., a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții R. N. si R. S., solicitând anularea sentinței civile nr. 8916/13.06.2012, pronunțata de Judecătoria B. și rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de ..
În motivare, apelanții au apreciat că admiterea acțiunii reclamantei nu a fost motivata nici în fapt și nici în drept, singurele motivări ale instanței de judecată constând în faptul că reclamanta a invocat în mod abuziv și neîntemeiat prevederile art. 1, art. 26, art. 27, art. 28 si art. 33 din Legea nr. 50/1991 și astfel cum aceasta susține, că acțiunea a fost promovată în urma unor sesizări ale cetățenilor din localitate, în sensul ca ei, în calitate de proprietari de drept, au acaparat o porțiune de drum de aprox. 60 mp din domeniul public al comunei. Mai mult decât atât, în mod eronat instanța a reținut faptul ca în mod abuziv au mutat gardul care delimitează proprietatea lor privată de cea publică și totodată au închis în curtea lor un stâlp de electricitate aparținând . comunei Gălbinași. Sub acest aspect solicită să se aibă în vedere faptul că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus nicio probă clară și nici nu a făcut dovada că pârâții ar fi acaparat o suprafață de teren aparținând domeniului public al comunei, pentru că de fapt și de drept instanța s-a aflat în eroare când a apreciat ca fiind pertinente doar niște fotocopii de pe o notificare, de pe o schița necertificata de o persoana autorizata si de pe M.Of. privind atestarea domeniului public al comunei.
Consideră apelanții că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile de mai sus precizate, în sensul că reclamanta nu a dovedit că suprafața de teren care face obiectul acțiunii ar fi fost acaparată în mod abuziv de către ei, pentru că de fapt, realitatea este alta, conform titlului de proprietate pe care îl dețin ca buni proprietari (moștenitori legali ai def. R. Ș.) suprafața trecuta în acest act este de 1000 mp., iar în urma efectuării expertizei topo, în realitate au în proprietate și exercită posesia efectivă numai asupra suprafeței de teren de 981 mp., sens în care au suprafață de teren în minus față de actul de proprietate, deci nu se poate retine ca au ocupat în mod abuziv domeniul public.
De asemenea, instanța s-a aflat în eroare când a apreciat prin încheierea de ședința din data de 06.06.2012 că se impune respingerea probei testimoniale, pentru că prin solicitarea lor de suplimentare a probatoriului și în spiritul acordării dreptului la apărare prin încuviințarea probei cu doi martori, această probă în mod nejustificat și neîntemeiat a fost respinsă, cu toate că era edificatoare soluționării în mod corect a cauzei și totodată era respectat dreptul la apărare. Prin aceasta probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei, vroiau să dovedească instanței de fond situația de fapt, în sensul ca vroiau să facă dovada că această construcție de pe suprafața de teren în litigiu nu a fost edificată de ei, ci de autorul lor, def. R. Ș., și totodată puteau face dovada clară că nu au acaparat din domeniul public al comunei niciun metru de teren. Astfel, doreau să dovedească instanței ca sunt de bună credință. În acest sens, consideră că acțiunea reclamantei în mod abuziv și răzbunător a fost promovată după aproximativ 60 de ani de când a fost edificată construcția de către defunct, iar ei nu au făcut nimic altceva decât să preia această construcție și să o întrețină cu bună credință și ca buni proprietari (moștenitori legali). Mai mult decât atât, solicită să observe faptul că expertul, prin expertiza efectuată, a evidențiat această construcție este edificată atât pe proprietatea lor cât și pe domeniul public al comunei, respectiv pe suprafața de teren de 37 mp., dar se uită esențialul, că dintr-un calcul simplu matematic din această suprafață trebuie scăzută suprafața de aproximativ 20 mp. pe care ii au lipsă în conformitate cu titlul de proprietate pe care îl dețin în calitate de proprietari, sens în care rezultă un total de aprox. 17 mp. ocupați de construcția C 2, conform raportului de expertiză.
În baza dispozițiilor art. 292 si art. 295 alin. (2) din Codul de procedura civilă, solicită să se dispună refacerea sau completarea probelor, astfel: admiterea probei cu 2 martori, ce a fost solicitată în fața instanței de judecată și aceasta le-a fost respinsă; efectuarea unei altei expertize topo pentru a fi cât mai concludentă și foarte clară; și nu în ultimul rând solicită încuviințarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții pentru a dovedi în mod evident că imobilul edificat pe terenul în litigiu are o vechime de aprox. 60 de ani și acesta a fost doar întreținut de ei în calitate de proprietari.
Susțin apelanții că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de apărările lor, formulate atât prin întâmpinare cât și pe parcursul derulării procesului până la închiderea dezbaterilor, în sensul ca au depus acte de proprietate, au învederat instanței că această construcție a fost edificată cu aprox. 60 de ani în urmă și nu în anul 1980, cum de altfel în mod greșit și eronat susține reclamanta-intimata și nu în ultimul rând le-au fost respinse probe care puteau duce la cu totul o altă soluționare a cauzei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată și nefondată. Din probele administrate la dosarul cauzei se poate observa că instanța de fond nu a ținut cont în niciun fel de acestea, a încălcat în mod grav dreptul la apărare și a deliberat fără a lua în calcul existența acestora ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost promovat și motivat, anularea sentinței civile nr. 8916/13.06.2012 pronunțata de Judecătoria B., judecarea procesului de către instanța de apel, după completarea probelor solicitate mai sus, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de ..
Deși legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, la termenul de judecată din 17.09.2012, în baza art. 295 c.p.c. a dispus suplimentarea probatoriului cu martori, înscrisuri și expertiză.
Au fost audiați martorii propuși de apelanți, respectiv: S. C. și S. G. și a fost efectuată expertiza tehnică de către expert U. N., asupra căreia părțile nu au formulat obiecțiuni.
La termenul de judecată din 3.12.2012, Primarul Comunei Gălbinași, prezent în instanță, a precizat că imobilul care face obiectul litigiului datează de pe vremea când el era copil, drumul sătesc în discuție are o lățime de 9 m.p., iar construcția apelanților nu împiedică în niciun fel exploatarea domeniului public, apreciind că procesul a fost pornit la inițiativa fostului primar, în mod abuziv și șicanatoriu.
Prin adresa nr. 46 din 4.01.2013, ., a precizat că, dat fiind faptul că imobilul anexă proprietatea apelanților nu se află amplasat pe domeniul public, fiind amplasat în totalitate pe terenul proprietatea apelanților, nu mai susțin acțiunea promovată.
La data de 17.10.2012 a decedat apelanta R. S., fiind introduși în cauză, la solicitarea apelanților, alături de apelantul R. N., R. I. și A., în calitate de moștenitori ai acesteia.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, astfel că în temeiul art. 296 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Critica apelanților, potrivit căreia instanța fondului nu a motivat în fapt și în drept sentința apelată, este neîntemeiată, întrucât astfel cum se poate observa, instanța fondului a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 c.p.c., arătând în cadrul hotărârii, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea .
Cea de-a doua critică, privind greșita aprecierea asupra necesității administrării probei cu martori, Tribunalul a găsit-o întemeiată.
Potrivit art.129 alin.5 c.p.c. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Conform dispozițiilor art.129 c.p.c., judecătorul trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin norme imperative, menite să concure la soluționarea cauzelor în mod legal, fiind obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Astfel, deși apelanții pârâți s-au apărat că imobilul a cărei demolare a solicitat-o intimata reclamantă era construit de cel puțin 60 de ani, fiind edificat de autorul lor, că nu ocupă nicio suprafață de teren din domeniul public, din contră având mai puțin teren față de actele de proprietate și deși ar fi fost utilă, pertinentă și concludentă cauzei, potrivit art. 167 c.p.c., proba cu martori, instanța fondului nu încuviințează decât proba cu expertiză tehnică. Nici în ceea ce privește expertiza tehnică, instanța fondului nu se preocupă a stabili cu certitudine, dacă suprafața de teren pe care este amplasată construcția a cărei demolare se solicită se află pe terenul apelanților sau pe domeniul public, în condițiile în care apelanții din măsurători a reieșit că dețin mai puțin teren decât cel înscris în titlul de proprietate.
Astfel, audiați fiind, martorii S. C. și S. G. au declarat că apelanții dețin imobilul a cărei demolare se solicită, de la autorii lor, că acest imobil a fost ridicat de aproximativ 60 de ani, iar suprafața de teren pe care a fost ridicat a fost moștenită de apelant de la tatăl său. Imobilul și proprietatea apelanților nu a suferit modificări în timp, doar a fost întreținut de apelanți, fiind menținute gardurile pe același aliniament îngrădit în timp.
Declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul U. N., în care se arată că apelanții dețin 986 m.p., din cei 1000 m.p. menționați în titlul de proprietate nr._/88/2005, iar potrivit datelor de la măsurători, situația din acte a imobilului, situația din planul cadastral, anexa C2 se află pe terenul deținut de R. N.. De altfel, această situație de fapt nu este contrazisă de intimată, ea însăși precizând că nu mai insistă în acțiune, în condițiile în care construcția anexă nu este situată pe domeniul public (adresa nr. 46 din 4.01.2013, f – 58).
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 296 c.p.c., urmează a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată și pe fond a respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții R. ST. N. și R. S. (decedată pe parcursul procesului), cu moștenitori: R. I. și R. A., toți domiciliați în comuna Gălbinași, ., împotriva sentinței civile nr. 8916/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect autorizare desființare lucrări (legea 50/1991), în contradictoriu cu reclamanta ..
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, M. H. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
6 ex./18.01.2013
d.f. n._ – Judecătoria B.
j.f. – N. G.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
