Pretenţii. Decizia nr. 1949/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1949/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 7/277/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1949/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții P. I., domiciliat în orașul N., ., ., județul B., .. N., cu sediul în orașul N., județul B., și de intervenientul forțat ..A., cu sediul în mun. B., ., .-2, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1544/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. C., domiciliat în orașul Pătârlagele, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta . prin consilier juridic D. L., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-a făcut dovada timbrării recursurilor, însă recurenții P. I. și . N. a înaintat la dosar precizări cu privire la obligația de a timbra, după care:
Recurenta ., prin consilier juridic D. L., depune la dosar copia ordinului de plată prin care face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 705 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Recurenta ., prin consilier juridic D. L., solicită admiterea recursului formulat în calitate de asigurător și respingerea acțiunii formulate împotriva sa, întrucât sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv Legea 136/1995 și Ordinul CSA 20/2008. Apreciază că instanța de fond în mod eronat și fără temei legal a obligat-o la plata despăgubirilor în solidar cu persoana vinovată de accident, întrucât asigurătorul răspunde în limitele prevederilor art. 26 din Ordinul CSA 20/2008. În condițiile în care niciuna din cele 3 cheltuieli la care a fost obligată nu este prevăzută în acest act normativ, consideră că nu poate fi reținută solidaritatea pentru plata acestora.
Cu privire la celălalt recurs formulat în cauză, pune concluzii în sensul de a fi anulat ca netimbrat. Depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul constată recursurile în stare de judecată și le reține spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub numărul_, reclamanții P. I. si S.C. Auto Multi Service SRL N. au chemat în judecată pe pârâtul M. C. solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de sumei de 7500 lei reprezentând salariul pe perioada de 5 luni pe care nu l-a putut realiza în calitate de instructor la societatea menționată, precum si la plata sumelor de 2000 lei taxă primă înmatriculare autovehicul nou, 500 lei C/val achiziționare si montare comandă dublă, 280 lei cheltuieli de înmatriculare, 193 lei factură deviz antecalcul, 344 lei c/val transport autovehicul avariat de la Cislău, la B., 3000 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin nefuncționarea magazinului din cadrul Societăți pe perioada 07.11-01.12.2009.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că la data de 07.11.2009 pârâtul, circulând cu viteza excesivă a lovit în partea din spate autovehiculul marca L. cu număr de înmatriculare_ aparținând . SRL condus de P. I., avariindu-l în proporție de 95% . Accidentul s-a produs din vina exclusivă a pârâtului, astfel cum rezultă din concluziile procurorului, care a dispus trimiterea în judecată a acestuia, rezultând și vătămarea gravă a numitelor P. M. si B. V..
Reclamantul P. I. a arătat că, deși a solicitat constituirea ca parte civilă în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecatoriei Pătârlagele, nici la poliție si nici la parchet nu a fost analizată cererea sa, astfel încât la instanța de judecată a avut calitate de martor.
Reclamantul mai arată că în urma accidentului produs nu a putut lucra timp de 5 luni, a fost nevoit să suporte cheltuielile cu un nou autovehicul achiziționat, iar societatea nu si-a putut desfășura activitatea, timp de o lună, fiind astfel prejudiciată.
În drept, invocă art. 14 C.p.p. coroborat cu art. 998 Cod civil.
S-a dispus introducerea în cauză a asiguratorului ..A. în calitate de pârâtă, la cererea reclamantului.
La acest termen de judecată reclamantul P. I. a formulat, în baza art. 132 c.p.c, o cerere completatoare a acțiuni prin a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.
S-a arătat că pârâtul, prin fapta sa, i-a produs suferințe fizice si psihice, fiind obligat să renunțe la activitatea de instructor auto, după ce a depus eforturi mari pentru a înființa societatea . Totodată a fost nevoit să se ocupe de situația soției si a cumnatei, care au fost grav vătămate în accident.
Arată că solicită introducerea în cauză a asiguratorului deoarece pârâtul, la data producerii accidentului era asigurat.
Pârâtul . a depus întâmpinarea (f. 54) prin care, în primul rând a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că la data producerii accidentului proprietarul autovehiculului avariat era RCI Leasing România I.F.N.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că afirmația reclamantului potrivit căreia a solicitat constituirea ca parte civilă, reprezintă un abuz de drept, atât timp cât nu este dovedită.
Referitor la sumele solicitate invocată prev. de art. 45 din ordinul CSA conform cărora despăgubirile pentru lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus, cu excepția mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate pentru care deține licența și autorizare dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse mijloacelor de transport. În speță, autoturismul a fost catalogat ca daună totală, fiind vorba de o derogare pe care legiuitorul, prin art. 45, a stabilit cu exactitate cazul în care se pot acorda despăgubiri.
Cu privire la daunele morale a solicitat respingerea cererii deoarece este vorba de un simplu accident de circulație în care părțile vătămate au un singur scop, acela de a obține venituri necuvenite.
Pârâtul M. C. a depus întâmpinare ( f 61) prin care a susținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în condițiile în care reclamantul Pelmus I. nu a fost parte vătămată în procesul penal, iar atoturismul era proprietatea societății.
Pe fond a achiesat la apărările formulate de către pârâta . B..
Urmare probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1544/18.12.2012 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. I. și . SRL N., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL și a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei suma totală de 3134 lei reprezentând contravaloare taxă înmatriculare, c/val.dublu comandă auto, c/val. cheltuieli de înmatriculare, transport auto avariat și c/val factură deviz antecalcul.
A fost respins capătul de cerere privind prejudiciul cauzat prin nefuncționarea magazinului din cadrul societății.
A fost respinsă acțiunea reclamantului P. I..
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei . suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul M. C. s-a făcut vinovat de producerea unui accident rutier în urma căruia au suferit leziuni traumatice părțile vătămate P. M. si B. V., aflate în autoturismul Dacia L. condus de către reclamantul P. I..
Acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele nr. 1170/P/2009 și a fost condamnat prin sentință penală nr. 69/28.04.2011. Deși sentința a fost casată în parte pe latură penală si civilă, prin decizia penală nr. 6 din 13.01.2012 a Tribunalului B., vinovăția pârâtului în producerea accidentului nu a fost contestată.
În urma evenimentului rutier autoturismul Dacia L. a fost catalogat cu daună totală, astfel cum rezultă din dosarul de daună R2/CA/Bz/09/_ deschis de . Grop SA ( fila 41-185)
S-a reținut din relațiile comunicate de către . IFM SA ( f 67) că autoturismul a făcut obiectul contractului de leansig financiar nr._/17.04.2007 încheiat cu reclamanta . SRl, care s-a încheiat anticipat la data de 30.11.2009, iar la data de 24.12.2009 s-a efectuat transferul de proprietate a autoturismului aflat în posesia reclamantei.
În baza dosarului de daună, asiguratorul a plătit la data de 05.02.2010 societății reclamante suma de 21.494,85 lei ( f. 142).
Raportul de drept procesual, care presupune și existența calității procesuale se justifică fie prin suprapunerea calității de parte în proces cu aceea de parte în raportul juridic de drept substanțial, fie printr-o anumită conexitate a persoanei în cauză cu acesta, care conferă îndreptățirea de a participa la proces. Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport de conexitate cu acel drept. În acest sens calitatea procesuală de confundă cu interesul îndreptățit de a acționa, fiind același lucru cu dreptul la acțiune.
Raportat la situația de fapt reținută din probele menționate, având în vedere si cele menționate anterior, în speță, instanța a constatat că reclamanții justifică un interes îndreptățit în promovarea acțiunii acesta conferindu-le si calitatea procesuală activă.
Referitor la susținerea pârâților că la data producerii accidentului autoturismul nu era proprietatea societății, ci a firmei leasing, nu poate fi primită de către instanță, deoarece, în calitate de utilizator al autoturismului, reclamanții au suferit un prejudiciu, fiind necesară, achiziționarea unui nou autoturism pentru care s-au efectuat cheltuieli.
În consecință instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.
Pe fondul cauzei, referitor la pretențiile materiale ale reclamantului P. I., în sumă de 7500 lei reprezentând salariul pe o perioadă de 5 luni, instanța a constatat că acesta nu a furnizat dovezi concludente în sensul celor solicitate. S-a depus la dosar un înscris denumit „ Dovadă” ( fila 137) conform căruia reclamantul, în calitate de instructor auto în cadrul societății, realiza trimestrial suma de 2420 lei cu mențiunea că relațiile au fost extrase din balanța luni septembrie 2009. Acest interes nu este însă edificator cu privire la salariul reclamantului, atâta timp cât nu este susținut de acte oficiale din care să reiasă că a existat un contract de muncă individual, încheiat în condițiile legii, înregistrat la ITM B., iar pentru sumele încasate cu titlu de salariu au fost achitate obligațiile la bugetul de stat,asigurări sociale, asigurări de sănătate, impozit etc.
Referitor la daunele morale în sumă de 10.000 lei, solicitate prin cererea completatoare, instanța apreciază că acesta nu se justifică în condițiile în care reclamantul nu a fost parte vătămată în procesul penal si nu a depus dovezi medicale din care să rezulte ă a suferit traume fizice.
Instanța a apreciat că aceste daune nu se justifică nici sub aspectul traumei psihice suferite, motivată de faptul că prin accidentarea gravă a soției a fost afectată grav viața de familie.
În acest sens s-a reținut în doctrina ( G. V. și C. F.” Daunele morale - studiu de doctrină si jurisprudență” editura Allback 2002, pag 72, 74) sintagma de „ prejudiciu prin ricoșeu” ca fiind prejudiciul suferit de o terță persoană ca urmare a prejudiciului corporal inițial pe care îl suportă victima directă,arătându-se că în caz de supraviețuire a victimei directe, tată, mamă si soțul victimei care, pe temeiul unei atingeri a integrității fizice sau mentale a acesteia, suportă suferințe psihice, nu pot să obțină reparația acestui prejudiciu decât în prezența unor suferințe cu caracter excepțional.
În speță, este evident că reclamantul a fost afectat de accidentul suferit de către soția sa, dar în lipsa unor elemente din care să rezulte prezența unor suferințe cu caracter excepțional nu se poate reține o justificare a acordării daunelor morale.
Referitor la pretențiile civile ale reclamantei . SRL, instanța a constatat că acestea sunt întemeiate doar în parte respectiv sumele ce au fost achitate cu prilejul înmatriculării autoturismului necesar desfășurării activității de scoală de șoferi și care rezultă din documentele fiscale aflate la filele 21-23,28,29, respectiv taxă de primă înmatriculare, cheltuieli înmatriculare, c/val comandă dublă, transport autoturism avariat si c/val deviz antecalcul.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat reclamantei prin nefuncționarea magazinului, estimate la suma de 3000 lei aferentă unei perioade de o lună, reclamanta a depus la dosar un înscris ( fila 79) din care rezultă realizările societății pe ultimele 6 luni până la producerea accidentului.
Acest înscris nu este concludent în a dovedi suma solicitată nefiind susținută de acte contabile care să prezinte situația financiară a societății în perioada respectivă.
Având în vedere situația de fapt ce rezultă din probele administrate, instanța a constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 998 c. civil, cu privire la răspunderea civilă delictuală. Pentru ca aceasta să fie antrenată trebuie îndeplinite cumulativ condițiile existenței unui prejudiciu, a unei fapte ilicite si legătura de cauzalitate dintre ele.
Fapta ilicită existentă, aceasta fiind săvârșită de către pârâtul M. C., care prin nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la circulația pe drumul public s-a făcut vinovat de producerea accidentului din data de 07.11.2009 și pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 69/2011 a Judecătoriei Pătârlagele.
Prin accidentul produs, pârâtul a creat un prejudiciu în dauna reclamantei, care în urma avarierii autoturismului folosit în activitatea sa, a fost nevoită să suporte cheltuieli suplimentare c/valorii autoturismului, pentru a-și putea relua activitatea .În această situație există o legătură de cauzalitate între prejudiciu menționat si fapta pârâtului.
În condițiile în care pârâtul era asigurat RCA la data producerii accidentului, instanța apreciază că si pârâtei . –B. îi revine sarcina de a despăgubi, în solidar cu pârâtul M. C., pe reclamantă.
Reclamanta . N. a declarat recurs în termen legal împotriva sentinței civile nr 1544/18.12.2012 prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii în pretenții.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că din relațiile comunicate de . IFM IA(fila 67) autoturismul L. implicat in accident a făcut obiectul contractului de leasing financiar _ nr._/17 aprilie 2007, incheiat cu reclamantul . N., iar la data de 7.XI.2009 mai era de plata in suma de 2000 euro, transferul autoturismului s-a făcut dupa plata acestei sume Ia data de 24 decembrie 2009.
In baza dosarului de daune, asigurătorul a plătit la 5 februarie 2010, societății suma de 21.494,85 lei iar in 2010 un autoturism L. costa 9 - 10.000 euro, in dosarul cauzei facandu-se probe in acest sens.
Consideră ca o parte aflata . situație nu isi poate procura toate dovezile si chiar daca daunele materiale trebuie dovedite, arată ca judecătorul care are o anumita experiența poate aprecia cheltuielile.
Precizează ca in cadrul acestei societăți, funcționează un magazin care in perioada 7.XI.2009 - 1 .XII.2010, nu a mai funcționat, acest lucru dovedit cu inscrisul de la societate coroborat cu declarația martorei B. D..
Apreciază ca suma de 3.000 lei solicitata ca dauna materiala este mult prea mica, dar acțiunea in pretenții formulata de societate si de administratorul Pelmus I., s-a făcut din graba pentru a fi in termen, deoarece au aflat ca nu au fost trecuți ca parti civile in dosarul penal_ .
.La rândul lui reclamantul Pelmus I. a declarat recurs împotriva sentinței solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale și obligarea la plata tuturor sumelor cheltuite din cauza acestui accident, inclusiv daunele morale solicitate.
În motivarea cererii de recurs precizează faptul ca, deși in dosarul penal nr._ (atașat la acest dosar) la pag.25 exista cerere din partea sa, prin care solicită constituirea sa ca parte civila la accidentul produs de inculpatul M. C., la data de 7.XI.2009, cu mașina sa L. a fost avariata in proporție de 95 %, fiind dauna totala, cererea sa nu a fost analizata, nici la politie si nici la parchet, având calitate de martor.
Mai precizează faptul ca a înființat o societate . acea data la aceasta societate funcționau un magazin cu îmbrăcăminte si o scoală de șoferi auto, scoală ce s-a desființat datorita acestui accident, nefuncționând 5 luni de zile.
Arată că pentru înființarea acestei scoli, a cheltuit foarte mulți bani, fiind singura scoală din N. cu profesor de legislație, cu psiholog, cu sala închiriata pentru desfășurarea cursurilor de legislație.
Consideră ca suma de 10.000 lei solicitata ca dauna morala nu este deloc o suma mare, întrucât a suferit traume psihice, soția sa fiind imobilizata la pat timp de 2 luni, că aceasta nu este vindecata nici la ora actuala, având nevoie de o intervenție la coloana numita vertebroplastie care costa 8.000 lei si pe care nu a facut- o .
Mai arată că și activitatea sa profesionala a avut de suferit, că suma de 4.ooo lei, reprezentând salariu pe perioada de 5 luni din _7.XI.2009 si pana la achiziționarea noului autoturism, consideă ca nu este prea mare si a fost dovedita cu înscrisurile depuse Ia dosar care au fost extrase din documentele Societății A. SRL N., că la dosar a depus acte din care rezulta ca in anul in care a achiziționat a doua mașina, un L. costa 9-10.000 euro, iar suma plătită de asigurător Ia 5 febr.2010 a fost de_,85 lei, diferența care ar trebui sa o plătească, întrucât a fost trecut in rechizitoriu ca martor, cu toate ca la dosar era cerere prin care solicita despăgubiri civile.
Intervenienta . a formulat recurs împotriva sentinței civile nr 1544/18.12.2012, prin care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii și a acțiunii reclamantei . SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin întâmpinarea formulata a invocat lipsa calității procesuale a reclamantului, având in vedere ca proprietarul autoturismului la data producerii accidentului era RCI LEASING ROMÂNIA IFN conform actelor de proprietate ale autoturismului, acesta din urma fiind unica persoana de drept privat care isi putea manifesta voința in raport de contractul de asigurare.
Din dosar nu rezultă nicio împuternicire prin care proprietarul RCI LEASING sa fi dat dreptul de reprezentare in fata instanței de judecata. Având in vedere aceasta situație in mod evident reclamanta nu are calitatea de a formula acțiunea, drept pentru care solicită sa fie admisă excepția si sa se respingă acțiunea ca fiind formulata de către o persoana fara calitate procesuala in cauza fiind vorba de o excepție absoluta si dirimanta.
Legat de acest aspect, recurenta arată că nu sunt de acord cu punctul de vedere al instanței de judecata cu privire la respingerea excepției invocate deoarece, asa cum este menționat si in sentința civila recurată, contractul de leasing financiar nr_/17.04.2007 încheiata cu reclamanta . SRL care s-a încheiat anticipat la data de 30.11.2009 iar la data de 24.12.2009 s-a efectuat transferul de proprietate a autoturismului .
Așa cum a arătat prin întâmpinarea depusa la instanța de fond, pentru analizarea excepțiilor invocate trebuie luat ca reper data producerii evenimentului asigurat respectiv data producerii accidentului - 17.11.2009, data la care proprietarul autoturismului era RCI LEASING SA si nu intimata . SRL.
Mai solicită sa se observe faptul ca in raport de societatea de asigurare
nu a fost parcursa procedura prealabila, aceea a concilierii directe prevăzute de art.720 cpc si 109 alin 2 ind. 1 și au fost introduși in prezenta cauza la data de 22.05.2012 fara a se verifica daca cererea de chemare in judecata întrunește condițiile strict legale.
In ceea ce privește, taxa de prima înmatriculare, învederează
instanței de judecata faptul ca aceasta a fost achitata de către RCI LEASING
SA in calitate de proprietar al autoturismului si nu de intimata parata. Mai mult,
taxa de prima înmatriculare este o taxa legala datorata legilor in vigoare.
Recurenta invocă dispozițiile Ordinului CSA 20/2008 publicat in Monitorul Oficial 762/11.11.2008, ordin aplicabil la data producerii evenimentului asigurat, care la capitolul „Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor.”sunt stabilite regulile și limitele acordării despăgubirilor pentru autovehiculele avariate prin accidente.
În ceea ce privește cheltuielile de înmatriculare cu noul automobil, recurenta a susținut că acestea nu le pot fi imputabile deoarece exced Ordinului CSA nr 20/2008.
. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de . si Pelmus I. prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Recurenții P. I. și . SRL N. au fost citați cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 750 lei și respectiv 251 lei, însă aceștia nu s-au conformat obligației dispuse de instanță.
Mai mult, prin cererea înregistrată sub nr 14/19 .11.2013 recurenții au susținut că cererea este scutită de taxă de timbru, fiind vorba de o acțiune care derivă dintr-un dosar penal, respectiv dosarul nr_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr 691/2011.
Tribunalul nu reține acest punct de vedere pentru următoarele considerente:
Potrivit art 15 lit. a din Legea nr 146/1997 sunt scutite la plata taxelor judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale și morale decurgând din acesta.
Astfel de cereri sunt scutite într-adevăr la plata taxelor judiciare de timbru, fie că sunt formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiune separată introdusă la instanța civilă.
Pentru a fi incidentă dispoziția legală menționată, trebuie să fie sau să fi fost pendinte o cauză penală, înțelegând prin această situație în care a fost pusă în mișcare o acțiune penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare în condițiile legii.
Or, în speță această condiție nu este îndeplinită.
Așa cum rezultă din hotărârile dosarului, în dosarul penal nr_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzut de art 184 alin 1 și 3 cod penal privind pe părțile vătămate P. M. și B. V..
Recurenții P. I. si . SRL N. nu au avut calitate de părți vătămate, iar obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale a fost fapta de vătămare corporală și nu de distrugere.
Prin urmare, recurenții datorează taxele judiciare de timbru conform art 20 din Legea nr 146/1997.
Având în vedere faptul că, deși recurenții au fost atenționați să plătească taxele judiciare de timbru iar aceștia nu s-au conformat, Tribunalul urmează a constata că nu se poate trece la examinarea recursurilor formulate de aceștia și, pe cale de consecință acestea urmează a fi anulate ca netimbrate.
În ce privește recursul formulat de ., Tribunalul constată următoarele.
Critica recurentei vizează obligarea sa în mod eronat în solidar cu intimatul M. C. la plata unor despăgubiri către . SRL N. contând în contravaloarea taxei de înmatriculare, contravaloarea dublu comandă auto, contravaloarea cheltuielilor de înmatriculare, contravaloarea transport auto avariat și contravaloarea factură deviz antecalcul, contrar dispozițiilor art 26 din Ordinul CSA nr 20/2008 privind Norme privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Conform acestui text normativ - Asiguratul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial b) pagube materiale, c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat, d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Or, în speță, obligarea recurentei în calitate de asigurator în solidar cu asiguratul la plata contravalorii taxei de poluare și a cheltuielilor de înmatriculare a unui alt autovehicul decât cel avariat, nu are temei legal, acestea neputând fi acoperite prin polița de asigurări RCA, întrucât sunt cheltuieli de exploatare a unui autovehicul obligație legală ce îi revine proprietarului, plata acestora nefiind condiționată de implicarea vehiculelor în evenimente rutiere.
De asemenea, nu se acordă despăgubiri pentru acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului avariat atunci când există daună totală, cum este cazul în speță, aceste cheltuieli fiind exceptate de la plata în baza poliței de asigurare RCA conform art 55 alin 2 din Ordinul CSA nr 20/2008.
Cât privește obligarea recurentei la contravaloarea devizului antecalcul, obligarea asiguratului este lipsită de temei legal, acesta fiind întocmit în vederea stabilirii daunei totale a vehiculului avariat iar contravaloarea acestuia a fost recuperat prin vânzarea epavei.
Față de considerentele expuse, Tribunalul va admite recursul declarat de . și va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea recurentei de la plata despăgubirilor către . SRL N..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Reținând culpa procesuală a . SRL N. - Tribunalul va obliga această intimată la 705 lei cheltuieli de judecată către recurenta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate, recursurile formulate de P. I. domiciliat în orașul N., ., ., județul B., și . SRL- N., cu sediul în orașul N., județul B.
Admite recursul formulat de intervenientul forțat ., cu sediul în mun. B., ., .-2, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1544/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. C., domiciliat în orașul Pătârlagele, .,
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligarea recurentei - pârâte de la plata despăgubirilor.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimata . SRL-N. la 705 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, E. C. |
Fiind în CO
Prezenta s-a semnat de noi
Grefier șef sectie civilă
RED. A.E.D
Tehnored O.R. 2ex/30.12.2013
J.f Pătîrlagele J.F.N. B. M..
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-02-2013,... | Legea 10/2001. Sentința nr. 535/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
