Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 1243/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1243/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 4790/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1243/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. G. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în com.Chiojdu, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul și pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța ia act că reclamantul a invocat, prin cererea depusă prin serviciul registratură la data de 16.10.2013, excepția de necompetență materială a Tribunalului B. și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria B. sub nr._/200/26.10.2012 reclamantul C. G. E. a chemat in judecata pe paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE solicitând pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună obligarea paratului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciile aduse prin acțiuni nelegale ale agenților de politie precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a învederat ca in luna aprilie 1995 IPJ B. a emis un comunicat de presă si a permis la doua posturi de televiziune sa înregistreze imagini cu persoana sa ,fără a avea consimțământul reclamantului.
A susținut ca adat comunicatul de presa cat si reportajele realizate in incinta IPJ B., au fost lipsite de obiectivitate fiind inculcata prezumția de nevinovăție iar la momentul anului 1995 polițiștii aveau statut de militari, fiind deci agenți ai statului.
Reclamantul a precizat ca prin aceste acțiuni, polițiștii din cadrul IPJ B., i-au încălcat drepturile prev. de art. 3, art. 6 alin 2 si art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Reclamantul a invocat Pactul Internațional din 16.12 1966 cu privire la drepturile civile si politice, Declarația Universala a Drepturilor Omului, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, jurisprudența CEDO din Hotărârea Cakici /Turcia.
In drept reclamantul a invocat disp. art. 21 din Constituție, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, Declarația Universala a Drepturilor Omului, Codul civil, Decretul 31/54.
In susținerea cererii a anexat in copie articolul din cotidianul Opinia din data de 14.04.1995.
Reclamantul a menționat ca cererea este scutita de taxa judiciara de timbru conf. art. 15 lit. s din Lg. 146/1997.
Legal citat paratul, prin DGFP B. potrivit mandatului de reprezentare nr._/05.11.2012 a formulat întâmpinare invocând următoarele excepții: necompetența materială a judecătoriei având in vedere temeiul invocat de petent ,respectiv art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale ,care stabilește ca, in ceea ce privește erorile judiciare pentru care poate fi atrasa răspunderea statului, temeiul este reprezentat de disp. art. 504 Cod proc. penala cu ref. la art. 52 alin 3 din Constituția României.
Ca urmare, potrivit art. 2 pct 1 lit h Cod proc civila, cu ref. la art 158 alin 1 Cod proc civila, a solicitat admiterea acestei excepții si declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului B..
A doua excepție invocata a vizat lipsa calității procesuale pasive a Statului R. in condițiile in care calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități între persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecații .
Raportat la fondul cauzei, conform art. 52 alin 3 din Constituție, S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in condițiile expres stabilite de art. 504 - 507 Cod proc. penală, insa reclamantul nu se afla in nici una din situațiile expres reglementate de lege care sa-i confere calitatea de victima a unei erori judiciare.
Referitor la excepția necompetentei materiale a judecătoriei, reclamantul, a apreciat ca Judecatoria B. este competenta material sa soluționeze cererea care a fost întemeiată pe disp. art. 21 din Constituție, art. 13 si art. 35 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale; art. 52 alin 3 din Constituție, prevederi care stabilesc răspunderea patrimoniala a statului pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare, indiferent in modul in care s-au produs, si ca atare statul răspunde patrimonial pentru aceste prejudicii, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității.
Reclamantul arata ca, i-au fost încălcate drepturi protejate de art. 3 alin 2 si art. 8 din Convenție, respectiv, nimeni nu poate fi supus tratamentelor degradante si orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. De asemenea arată că nu a chemat în judecată Ministerul Finanțelor ci S. R., sens in care a anexat o copie a adresei nr. 243/VIII/1 /2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Prin sentința civila nr. _, pronunțată in ședința publica din 04.09.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocata de parata, a declinat competenta de soluționare a cauzei privind cererea având ca obiect pretenții formulata de reclamantul C. E. in contradictoriu cu paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE in favoarea Tribunalului B. –secția civila unde va fi înaintat si dosarul cauzei.
Pentru a hotăra astfel, instant de fond a reținut ca
potrivit art. 158 pct. 1 Cod proc. civila când in fata instanței de judecata se pune in discuție competenta acesteia, ea este obligata sa stabilească instanța competenta, ori daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Daca instanța se declara necompetenta, dosarul va fi trimis instanței competente potrivit art. 159 Cod proc. civila, necompetenta este de ordine publica când pricina nu este de competenta instanțelor judecătorești ; când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad, când pricina este de competenta unei alte instanțe de același grad si părțile nu o pot înlătura.
Raportat la cauza dedusa judecații, judecătoria a reținut ca reclamantul si-a întemeiat cererea pe disp. art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale solicitând obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei daune morale pentru prejudiciile aduse prin acțiunile nelegale ale agenților de politie ai IPJ B. din luna aprilie 1995.
Competenta, a apreciat Judecătoria, aparține Tribunalului B., care potrivit art. 2 lit. h din Codul de proc. civila judeca in prima instanța cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare cu raportare la disp. art 504 Cod proc. penala si art. 52 alin 3 din Constituția României.
Urmare a declinării competentei in favoarea Tribunalului B., cauza a fost înregistrata sub nr._ la data de 19.09.2013.
Prin cererea înregistrată prin serviciul registratura la data de 16.10.2013, reclamantul
C. G. E., a comunicat domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură ca fiind în localitatea Poenițele, nr. 133, ., cod poștal_, Ghișeul Poștal Chiojdu și a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului B., Secția Civilă, în soluționarea pe fond a acțiunii motivând ca nu s-a adresat justiției pentru repararea prejudiciilor produse printr-o eroare judiciară săvârșite într-un proces penal, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată „în drept pe dispozițiile „art. 21 alin. 1 din Constituție, art. 1, art. 35 alin. 1 și art. 13 ind.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale cu referire la art. 3, art. 6 alin. 2 și art. 8 din Convenție, art. 2 alin. 1 și alin. 3 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice cu referire la art. 7, art. 10 alin. 1, art. 14 alin. 2 și art. 17 din Pact și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu referire la art. 5, art. 11 și art. 12 din Declarație prin aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2, art. 20 și art. 148 din Legea fundamentală, art. 3 cod civil și art. 25, art. 54 alin. 1 și 2 și art. 56 din Decretul nr. 31/1954".
A susținut ca nu a invocat dispozițiile art. 504-507 C.pr.pen., iar textele invocate nu reglementează răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Arata ca articolul 52 alin. 3 din Constituție stabilește răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, indiferent de modul in care s-au produs, fără ca textul să privească doar prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, la care se referă în mod expres art. 2 pct. 1 lit. h C.pr.civ.1865, text care este de strictă interpretare și care nu privește prejudiciile produse prin acțiunile ilegale ale reprezentanților puterii statului, în cazul de față - polițiști (asimilați militarilor) din cadrul I.P.J. B. în cadrul unei proceduri judiciare.
Altfel spus, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, textul nu face distincție cu privire la natura erorii judiciare, eroare care poate avea loc și în cadrul activității judiciare în general, iar nu numai în situația prevăzută strict de dispozițiile art. 504-507 C.pr.pen.
Aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. h C.pr.civ.1865 presupune existența unui proces penal (ceea ce nu este cazul în situația de față) în cursul căruia s-au săvârșit erori judiciare prin care au fost cauzate prejudicii titularului cererii printr-o condamnare sau arestare ulterior anulate, iar în prezenta cauză s-a cerut repararea pagubelor produse prin faptele ilicite ale organelor statului, fapte prin care s-au încălcat drepturile protejate de art. 3, art. 6 alin. 2 și art. 8 din Convenție, susținând că judecătorii, în toate cazurile, în aplicarea principiului disponibilității, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății (art. 129 alin. 6 C.pr.civ.1865).
A mai susținut, că instanța nu este ținută de temeiul juridic invocat de către părți, dar când într-o cauză reclamantul își precizează și susține cu vehementă clar motivele de drept și obiectul acțiunii în limitele cărora înțelege să se judece, prin schimbarea operată de către instanță se aduce atingere principiului disponibilității.
Procesul civil (și uneori procesul penal), este guvernat, de „principiul disponibilității, principiu în virtutea căruia persoanele au libertatea, ca pentru apărarea drepturilor sau intereselor lor legitime (legal protejate) încălcate (îngrădite) sau contestate, să se adreseze, dacă vor, organelor judiciare și după ce au pornit procesul, fie să urmărească realizarea dreptului sau interesului legitim reclamat (revendicat) până la recunoașterea sau realizarea lui efectivă, fie să renunțe la obiectul litigiului sau numai la mijloacele procesuale pe care legea le pune la îndemână pentru apărarea acestor drepturi și interese legitime.
Conținutul principiului disponibilității este alcătuit pentru părți și de dreptul de a iniția acțiunea și dreptul de a determina limitele acțiunii, de a ataca hotărârea, de a cere executarea ei, de a renunța la acțiune, de a recunoaște dreptul revendicat, de a stinge litigiul printr-o tranzacție ș.a.).
In soluționarea excepției invocate a solicitat instanței să aibă în vedere: decizia nr. 2600 din 16 aprilie 2006 în dosarul nr._ și decizia nr. 4958 din 28 aprilie 2009 în dosarul nr._ pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Sentința nr. 12 CC din 24 noiembrie 2008 în dosarul nr._ și Sentința nr. 5 CC din 11 aprilie 2011 în dosarul nr._ pronunțate de Curtea de Apel Ploiești precum și Sentința 97 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului civil de față, prin prisma excepției necompetenței materiale, invocate de către reclamant, excepție a cărei soluționare cu prioritate se impune, în raport cu prevederile art. 137 alin. 1 c.proc.civ., Tribunalul reține următoarele:
Conform art. 1 pct. 1 c.proc.civ., judecătoria judecă toate procesele și cererile, în afară de cele date de lege în competența altor instanțe.
Prin urmare, judecătoria are plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță.
Aceasta înseamnă, pe de o parte, că ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe de a judeca o pricină în primă instanță, cererea trebuie adresată judecătoriei, iar, pe de altă parte, că acele situații în care competența de judecată în primă instanță a unei pricini revine unei alte instanțe decât judecătoria trebuie interpretate și aplicate restrictiv, fiind excepționale.
În speța dedusă judecății, se observă - contrar celor reținute de către Judecătoria B. în considerentele sentinței civile nr._/04.09.2013, pronunțate în dosarul nr._/200/2012 - că obiectul litigiului dedus judecății rezidă în obligarea pârâtului la plata daunelor morale pricinuite reclamantului prin fapta (pretins) ilicită care ar consta în 50.000 lei pentru prejudiciile aduse prin acțiuni nelegale ale agenților de politie precum si la plata cheltuielilor de judecata, ca urmare a faptului că in luna aprilie 1995 IPJ B. a emis un comunicat de presă si a permis la doua posturi de televiziune sa înregistreze imagini cu persoana sa, fără a-și da consimțământul, fiindu-i încălcat drepturile prev. de art. 3, art. 6 alin 2 si art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Astfel în drept, reclamantul a invocat disp. art. 21 din Constituție, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, Declarația Universala a Drepturilor Omului, Codul civil, Decretul 31/54, astfel că rezultă fără dubiu că, acesta este obiectul acțiunii și nu repararea prejudiciilor produse prin eroarea judiciară săvârșită în procesul penal, cum a reținut judecătoria - atât din cuprinsul cererii introductive de instanță, cât și din depuse de către reclamant la data de 19.08.2013 (filele 15-16 dosar) - în care se arată că nu a cerut repararea prejudiciului produs printr-o eroare judiciară săvârșită într-un proces penal și nu și-a întemeiat acțiunea pe art. 504-507 c.proc.pen..
În acest sens sunt și susținerile reclamantului, învederate la data de 16.10.2013 (fila 17 dosar), în sensul că în mod incorect judecătoria a schimbat obiectul și temeiul juridic al acțiunii, nesocotind principiul disponibilității.
Pentru aceste considerente, constatând, față de prevederile art. 1 pct. 1 c.proc.civ., în raport cu obiectul și temeiul acțiunii formulate în prezenta cauză, că, competența de soluționare a dosarului de față revine Judecătoriei B., Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către reclamant și va declina judecarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Având în vedere această soluție, Tribunalul, în temeiul art. 20 pct. 2 c.proc.civ., va constata ivit conflictul negativ de competență, iar, în baza art. 21 c.proc.civ., va suspenda din oficiu orice altă procedura și va înainta dosarul la Curtea de Apel Ploiești - instanța competentă conform art. 22 c.proc.civ. să soluționeze conflictul negativ de competență ivit - pentru pronunțarea regulatorului de competență în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C. G. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în com.Chiojdu, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 - în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Suspendă, în temeiul art. 21 C.proc.civ., orice altă procedură.
Înaintează dosarul către Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului negativ de competență, prin pronunțarea regulatorului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, M. Ș. | ||
Grefier, C. C. |
Red. MȘ
Th.red. C.C/MȘ/ 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1567/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 353/2013. Tribunalul... → |
|---|
