Fond funciar. Decizia nr. 203/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 5930/200/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 203/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. V.
Judecător G. I. R.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamanta C. A., domiciliată în B., ., ..2, județul B., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâtele P. M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., județul B. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., cu sediul în B., ..48, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta fiind reprezentată de procurator C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen de judecată, recursul este motivat, nu s-a formulat întâmpinare, după care:
Reprezentatul recurentei depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei arată că nu are studii juridice, solicită să fie avute în vedere concluzii scrise depuse la dosar, respectiv admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței ca netemeinică și nelegală, obligarea pârâtelor să-i atribuie 10.000 mp conform art.34 al.1 din HG 1412/2004.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului B._, reclamanta C. A., a chemat în P. M. B. și GOMISIA L. P STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ A TERENURILOR B., solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța ,să fie obligați pârâții să acorde/atribuie reclamantului în proprietate suprafața de 10 000 m.p. teren,așa cum îi obligă Legea nr.341/2004.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin cererea înregistrată la P. municipiului B. sub nr._ din 1 septembrie 2010 solicitat acestei instituții să se respecte dispozițiile Legii nr.341/2004 și să acorde suprafața de 10 000 m.p. teren sau să i se ofere o soluție de compensare a imposibilității acordării în natură a terenului solicitat. Prin răspunsul la petiția formulată, i s-a precizat că nu sunt terenuri disponibile, fără să facă însă nici o referire la posibilitățile de a oferi eventuala compensare financiară a acestei imposibilități.
In termenul legal,în temeiul dispozițiilor art.115-118 din Codul de procedură civilă, P. municipiului B. a formulat întâmpinare, în cuprinsul că invocat: excepția tardivității cererii de chemare în judecată,excepția inadmisibilității capătului de cerere secundar, excepția conexității, dar și excepția de necompetentă materială a Tribunalului B..
Lipsa terenurilor la nivelul Comisiei județene a făcut ca, din anul 2007 să nu se mai dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în fizic. Prin urmare,nici măcar beneficiarii principali ai Legii nr.18/1991 nu mai au posibilitatea de a primi terenuri în natură. Ori,Legea nr.341/2004 precizează la art.5 alin.(l) lit.g) că, atribuirea de terenuri în extravilan are loc în limita posibilităților celor două comisii - locală și județeană.
La rândul său,C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că susține excepțiile invocate de P. municipiului B.,apreciind că este necesară declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B., litigiul fiind unul de fond funciar,întrucât cererea reclamantului are ca finalitate constituirea unui drept de proprietate asupra unei suprafețe de 10 000 m.p. teren în extravilan.
Examinând cu prioritate și din oficiu,în condițiile art.159 alin.(l) și (3) din Codul de procedură civilă,excepția de necompetentă materială, invocată și de către pârât prin întâmpinările formulate,tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, astfel că, a admis-o prin sentința nr.1226 /2011,pronunțată la data de 23 și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Judecătoria B.,spre competentă soluționare.
La judecătoria B.,cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
Prin serviciul registratură,pârâtul P. municipiului B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția privind lipsa capacității de folosință a Primăriei municipiului B. în raport de dispozițiile art.77 din Legea nr.215/2001 administrației publice locale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de aplicarea legilor fondului funciar.
Pe fond, a susținut că cererea este neîntemeiată deoarece nu mai există disponibil pentru astfel de situații.
Prin sentința civilă nr._ din data de: 12.11.2012 Judecătoria B. a respins acțiunea
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
A. Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI M. B.:
Potrivit art. 20 alin. l din Legea nr. 215/2001, a administrației publice localitățile "comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale prin care se exercita autonomia locala si în care se organizează si funcționează autonomia administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin. l că,"unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si p în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede ca "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum si în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale rezulta ca unitatea administrativ teritoriala, în speță Municipiul B., are personalitate juridica si poate sta în nume propriu în judecata, fiind reprezentat de către P. M. B.. Pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu P. M. B. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
B.) Cuprivire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate B.:
Persoana juridică de drept public Municipiul B. este cea care, potrivit legii are personalitate juridică, capacitate de folosință și, respectiv, un patrimoniu în se pot găsi bunurile ce cad sub incidența dispozițiilor art. 5 lit. g din legea 2004, ca și prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001 conform cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii (Legea nr. 2004). Potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicata "in sensul prezentei comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, iar comisia județeana este autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdicționala".
La alin. 2 al aceluiași articol se arata ca in litigiile generate de aplicarea legii fondului funciar, C. județeana si cea locala au, in limitele competentei lor si derogare de la dispozițiile codului de procedura civila, calitate procesuala si, când este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri. Așa, excepția invocată nu are temei și, se impune a fi respinsă.
C) Cat privește pe fondul cauzei, instanța a reținut că în calitate de urmaș al eroului-martir C. A., reclamanta C. A. a solicitat obligarea Primarului municipiului B. și a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., să-i atribuie în proprietate suprafața de 10 000 m.p. de teren în extravilan,în condițiile Legii nr.341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989,precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.(l) lit.g) din Legea nr.341/2004, urmașii de erou-martir,și anume soțul supraviețuitor,părinții celui decedat și fiecare dintre fiii acestuia, beneficiază și de :”...atribuirea,în limita posibilităților,în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii a 10 000 mp. de teren în extravilan și 500 mp. de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință,dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ”,iar, potrivit art 15 alin(5) din Legea fondului funciar nr.18/1991, ”(5)Se vor atribui, la cerere,persoanelor care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și moștenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 - în proprietate,terenuri în suprafață de 1000 mp. în echivalent arabil .
Analizând aceste dispoziții reiese că dreptul reclamantului de a beneficia de_ mp teren extravilan este afectat de o condiție suspensivă, respectiv de a exista posibilitatea de atribuire a acestui teren. Ori, din înscrisurile depuse rezultă că la nivelul comisiei de fond funciar B. nu există terenuri necesare pentru atribuire în sensul aplicării legii nr.341/2004.
De necontestat,legislația de fond funciar acordă prioritate reconstituirii dreptului de proprietate și,numai după aceea și în măsura în care,după finalizarea procesului de retrocedare, rămân suprafețe disponibilele procedează la constituirea dreptului de proprietate.
In consecință, instanța a constatat că nu se poate proceda la constituire: dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în virtutea art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 și, pe cale de consecință, și a respins cererea pendinte.
In rejudecare, referitor la cererea reclamantului ca, în situația în care nu se poate da curs solicitării sale privind atribuirea în natură a_ mp de teren, să fie obligați pârâții la plata unei despăgubiri financiare echivalente valorii de piață a terenului, s-a reținut că legislația în materie nu prevede o astfel de compensare în cazul lipsei de terenuri.
Astfel, spre deosebire de Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare (la care face se referă art. 5 din Legea nr. 169/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 18/1991 și art. 17 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, mai sus enunțat), care, în art. 13 alin. 4, prevede că veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii, în Legea nr. 341/2004 și în HG nr. 1341/2004 nu se stipulează plata de despăgubiri în situația imposibilității de constituire a dreptului de proprietate prin atribuirea a_ mp de teren în extravilanul localității.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. A..
In motivele de recurs, aceasta arata ca sentința încalcă in mod flagrant Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in sensul ca prin sentința civila nu se înlătura consecințele juridice ale nerespectării dispozițiilor legale, respectiv nu i se atribuie in proprietate a 10.000 mp teren, astfel cum ii obliga legea nr. 341/2004 din 12 iulie 2004 a recunoștinței fata de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma Revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din Noiembrie 1987, cu modificările si completările ulterioare., Hotărârea de Guvern nr.1412 din 2 septembrie 2004, art.34, aliniatul 1, si legea 18/1991, art.15 aliniatul 5.
Deși susține faptul ca paratele nu au posibilitatea acordării terenului, pe motiv ca nu ar mai fi suprafețe disponibile, instanța in virtutea rolului sau activ, avea posibilitatea de a acorda " o reparație echitabila", astfel cum o obliga si principiile generale ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, si in acest mod face ca legea nr.341/2004, a HG.1412,art.34 aliniatul 1, si a legii 18/1991, art. 15 aliniatul 5 sa nu fie respectate.
Solicita casarea in totalitate a sentinței civile recurate, dat fiind caracterul nelegal si netemeinic al acestuia, si pe fond obligarea Primăriei B. prin primarul mun. B. C. Boscodeala președintele comisiei locale si C. Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. sa ii acorde/atribuie in proprietate a 10.000 mp teren
Recursul este neîntemeiat .
In mod justificat prima instanța a reținut că dreptul reclamanta de a beneficia de_ mp teren extravilan este afectat de o condiție suspensivă, respectiv de a exista posibilitatea de atribuire a acestui teren.
Din înscrisurile depuse rezultă că la nivelul comisiei de fond funciar B., respectiv adresa nr._ din 01.09._ emisa de C. municipala B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, reiese ca aceasta nu mai are la dispoziție terenuri necesare pentru atribuire în sensul aplicării legii nr.341/2004.
De asemenea, instanța nu avea posibilitatea de a acorda " o reparație echitabila" recurentei, din moment ce legislația în materie nu prevede o astfel de compensare în cazul lipsei de terenuri.
Nu se poate retine încălcarea legii nr.341/2004, a HG.1412,art.34 aliniatul 1, si a legii 18/1991, art. 15 aliniatul 5, si nici Convenția Europeana a Drepturilor Omului, deoarece legiuitorul a condiționat la art., 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 atribuirea, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan, numai în limita posibilităților.
Așa fiind, si văzând si dispozițiile art. 312 c. proc. civ. recursul dedus judecații va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. A., domiciliată în B., ., ..2, județul B., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâtele P. M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., județul B. și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR B., cu sediul în B., ..48, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. V. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, C. C. |
Red.Th.red.G.I.R/Teh RAS./2 ex./ 12 Februarie 2013
Judecător fond I. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1805/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1567/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
