Anulare act. Sentința nr. 7344/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7344/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 5745/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 401/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamantul D. A., domiciliat în com.B., ..18, jud.B., împotriva sentinței civile nr.7344/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect anulare act / anulare parțială contract de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu pârâții B. G., domiciliată în B., cart.D. I, ..10, jud.B., S. O., domiciliat în ., S. M., domiciliat în B., ., ., jud.B., G. I., domiciliat în B., cart.Episcopiei ..14, jud.B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după etapa de regularizare, apelantul a depus la dosar note de ședință și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 86 lei, după care:
Apelantul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul D. A. susține că deține contract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1079 mp conform evidențelor de la OCPI B., iar conform evidențelor Primăriei . 1779 mp, existând diferențe între contract, cartea funciară și suprafața reală. Prin cartea funciară, un drum comunal a fost mutat spre vest, iar suprafața nu poate fi materializată faptic. Întâmpină probleme din partea Primăriei . B.. Solicită să fie obligat OCPI B. să întocmească o carte funciară reală și să se stabilească situația juridică reală a terenului. Arată că a chemat în judecată persoanele stabilite de instanța penală dar Judecătoria B. nu a citat toți pârâții. A solicitat ca pentru actele și acțiunile din 2002 să se judece cu persoanele din acțiunea penală. Nu este cert că suprafața menționată în titlul de proprietate este reală, dar nici cealaltă.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.03.2013 sub numărul_, reclamanții T. V. și D. A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. G., S. O., S. M. și G. I., să se constate că încheierea Judecătoriei B. nr.8307/2002 nu reprezintă situația reală a proprietății ce face obiectul tranzacției deoarece are la bază documente despre care justiția a stabilit că la întocmire, autorii au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 290 alin.1 C. pen., art. 291, art. 288, art. 289 și art. 246 C. pen., să se declare nule actele emise de Primăria B. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară care nu prezintă situația reală, să se costate că din contractul de vânzare-cumpărare sunt legal și real întemeiate prevederile referitoare la tranzacția construcțiilor, să se hotărască ca structurile coordonate OCPI să facă, pe propria răspundere cartea funciară care nu corespunde realității, să fie obligate persoanele care au întocmit nereal documentele și documentația tehnică pentru cartea funciară, să achite reclamanților cheltuielile efectuate în urma actelor ilegale pe care le-au emis în cauză, respectiv 10.110,50 lei reclamantului D. A. și 149,73 lei reclamantului T. V. și să fie obligate persoanele care au vătămat interesele legitime ale reclamanților la plata sumei de 10.000 lei daune morale pentru fiecare.
În motivarea cererii, se arată că partea penală a cauzei a fost soluționată în dosarul penal nr._/200/2011, în care a fost menținută ca temeinică și legală soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Susțin reclamanții că se constituie părți vătămate, în anul 2002, prin acțiunile și actele oficiale emise de Primăria B. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a Județului B., prin funcționarii acestora, pârâții B. G., S. O., S. M. și G. I..
Se mai arată că temeiul juridic al plângerii pentru anul 2002 îl reprezintă Codul de procedură penală, secțiunea a II-a, „ Acțiunea civilă”.
Pentru anul 2008, se consideră părți vătămate prin acțiunile și actele oficiale emise de Primăria B. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a Județului B., constând în aceea că Primăria B. nu a cunoscut situația reală și a comis erori în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a încercat să ascundă adevărul, nu a recunoscut o lungă perioadă de timp faptul că documentele emise în anul 2002 nu reprezintă realitatea, nu a luat măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate prin petiții, conform art.5 din Ordonanța nr.27/2002, a întocmit acte oficiale în care se stabilesc din partea familiei vânzătorului doi proprietari pentru același teren și suprafețe diferite ale acestuia, a obligat familiile D. A. și T. V. să efectueze cheltuieli neeconomicoase pentru aflarea adevărului, le-a produs pagube prin timpul pierdut în vederea clarificării situației, întocmirea unui număr mare de documente necesare prezentării realității precum și cheltuieli de transport și i-a încălcat petiționarului D. A. drepturile omului.
În ce privește Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., acesta a întocmit titlul de proprietate nr._/06.08.2008 prin care terenul în cauză are 1779 mp și proprietar pe T. V., document în totală contradicție cu datele din Cartea Funciară nr._/30.09.2002, nu a cercetat și analizat temeinicia petițiilor primite și nu a luat măsuri de aducere a situației la starea de legalitate, a emis și menținut simulat două înscrisuri care reprezintă total diferit o realitate și în care se stabilesc din partea familiei vânzătorului doi proprietari pentru același teren și suprafețe diferite ale acestuia, a obligat familiile D. A. și T. V. să efectueze cheltuieli neeconomicoase pentru aflarea adevărului, le-a produc pagube prin timpul pierdut în vederea clarificării situației, întocmirea unui număr mare de documente necesare prezentării realității precum și cheltuieli de transport și i-a încălcat petiționarului D. A. drepturile omului.
În prezentarea cadrului în care se consideră vătămați, se arată că în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu T. C., autentificat cu numărul 2628/03.10.2002 și încheierii Judecătoriei B. nr. 8307/2002 prin care a fost admisă întabularea dreptului de proprietate, reclamantul D. A. a devenit proprietar împreună cu soția, al unei case și a terenului împrejmuit în jurul acesteia în comuna B., ..18, jud. B., terenul cumpărat fiind situat în tarlaua 25, . cu acest teren, s-a cumpărat de la T. V., fiul vânzătorului, în cadrul sumei achitate tatălui său, o suprafață de 250 mp vecină cu cea din contractul anterior menționat. Pentru terenul din contractul de vânzare-cumpărare inițial menționat, vânzătorul a prezentat notarului documentele cerute, iar Judecătoria B. a admis întabularea având la bază, în plus și referatul conducătorului de carte funciară în sensul că nu există piedici de înscriere.
Mai susțin reclamanții că din actele oficiale rezultă că terenul respectiv aparținea unei alte persoane decât cea nominalizată ca proprietar prin actele și înscrisurile oficiale emise în anul 2002 de către primărie și cadastru.
Se arată că la data tranzacției, nu aveau de unde să știe că datele din documentele emise de primărie și cadastru sunt false.
Reclamantului D. A. i-a fost încălcat dreptul fundamental la viață prin încălcarea legislației în vigoare, prin acte false sau care nu prezintă realitatea, dreptul la respectarea proprietății și dreptul la moștenire, dreptul la informație, dreptul la petiție și dreptul de a nu fi lezate interesele prin acțiunile autorităților.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că încheierea Judecătoriei B. nr.8307/2002 nu reprezintă situația reală a proprietății ce face obiectul tranzacției deoarece are la bază documente despre care justiția a stabilit că la întocmire, autorii au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 290 alin.1 C. pen., art. 291, art. 288, art. 289 și art. 246 C. pen. să declare nule actele emise de Primăria B. și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară care nu prezintă situația reală, să costate că din contractul de vânzare-cumpărare sunt legal și real întemeiate prevederile referitoare la tranzacția construcțiilor, să hotărască ca structurile coordonate OCPI să facă, pe propria răspundere cartea funciară care nu corespunde realității, să oblige persoanele care au întocmit nereal documentele și documentația tehnică pentru cartea funciară, să achite reclamanților cheltuielile efectuate în urma actelor ilegale pe care le-au emis în cauză, respectiv 10.110,50 lei reclamantului D. A. și 149,73 lei reclamantului T. V. și să oblige persoanele care au vătămat interesele legitime ale reclamanților la plata sumei de 10.000 lei daune morale pentru fiecare.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Prin încheierea din 30.04.2013, în urma verificării cererii, potrivit art. 200 C. pr. civ., instanța a anulat cererea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul D. A. a formulat cerere de reexaminare în cadrul căreia a formulat precizări la acțiune.
Prin încheierea pronunțată la data de 21.06.2013, instanța a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantul D. A., a revenit asupra măsurii anulării cererii cu privire la acest reclamant și a menținut măsura anulării cererii în ce îl privește pe reclamantul T. V..
În considerentele încheierii de anulare se reține că, „prin actul procedural consemnat și atașat la fila 22 dosar, a precizat că, a înțeles să investească organul judiciar cu o cerere având ca obiect: refacerea încheierii nr.8307/2002,pronunțată de fostul BIROU DE CARTE FUNCIARĂ din cadrul judecătoriei B.;anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.2628/03.10.2002,în sensul de a se trece suprafețele de teren categoria vii și curți-construcții de la punctual B din Titlul de proprietate nr._ din 06.08 2008 ;refacerea documentației topo-cadastrale în raport de situația juridică actuală a terenului. A mai învederat petentul că, înțelege să renunțe la petitul referitor la cheltuielile de judecată.”
Pe cale de consecință, instanța s-a considerat în prezent învestită cu cererea formulată de reclamantul D. A., astfel cum a fost precizată în cererea de reexaminare.
Legal citați, pârâții B. G. și S. O. nu au formulat întâmpinare.
Pârâtul G. I. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în raport de capetele de cerere cu care este învestită instanța, motivat de faptul că acest pârât nu poate fi chemat în judecată și excepția inadmisibilității plângerii împotriva încheierii de carte funciară întrucât potrivit art. 193 alin.2 C. pr. civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, precum și dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996, conform cărora plângerea depusă de reclamant se putea formula împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare care se soluționează de registratorul șef și nu împotriva încheierii de respingere a cererii de rectificare, astfel cum a procedat reclamantul.
Prin apărător, pârâtul S. M. a invocat excepția lipsei calității sale procesul pasive.
La termenul din 02.04.2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. G. și S. O..
Prin sentința civilă nr 7344/23.04.2014 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. G., S. O., S. M. și G. I. și a respins acțiunea civilă având ca obiect anulare parțială contract de vânzare-cumpărare, refacere încheiere de carte funciară și refacere documentație cadastrală, formulată de reclamantul D. A., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere prevederile art.248 alin. 1 C. pr. civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond, care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reține:
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Ori, părți ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2628/03.10.2002 sunt reclamantul D. A., în calitate de cumpărător, și T. C. în calitate de vânzător și numai în raport de aceste persoane sau de succesorii în drepturi ai acestora, se poate pronunța o hotărâre având ca obiect anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, refacerea încheierii de carte funciară și a documentației cadastrale.
Pe cale de consecință, instanța a găsit întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților a respins acțiunea formulată de reclamantul D. A. ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr. 7344 pronunțată la data de 23.04.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a formulat apel reclamantul D. A..
În motivarea apelului a arătat că hotărârea atacată are omisiuni și vicii de fond în raport de prevederile Noului Cod de procedură civilă fiind încălcate prev. art.153 prin aceea că nu au fost citați și nu au fost părți în proces toți pârâții: nu au fost îndeplinite prevederile art.425 prin aceea că nu au fost date soluții la toate cererile și au fost omise solicitări.
Hotărârea pronunțată de prima instanță nu a soluționat restabilirea situației juridice reale a proprietăți și nu a asigurat refacerea contractului de vânzare cumpărare în conformitate cu prevederile art.427 al.2 și 3 din Noul Cod de proc.civ. în condițiile în care actele care stau la baza tranzacției au fost întocmite prin săvârșirea de infracțiuni.
Acțiunea a fost introdusă la instanța civilă în baza art. 27 al.2 Cod proc.penală.
Cauza s-a judecat în baza întâmpinării domnului G., înscris care nu respectă prevederile art.205 din N.C.P.C.
Deoarece ceilalți pârâți au încălcat obligația prevăzută de art.201 pct.1 din N.C.P.C și nu au depus întâmpinări a fost privat de a formula răspuns și de acționa legal în funcție de poziția acestora.
În sentința apelată completul a omis că vătămarea intereselor acestuia a avut loc în două etape, una petrecută în anul 2002, când a cumpărat terenul, iar cealaltă în perioada 2008-2012 .
Prima etapă a generat-o și pe cea de –a doua și ambele au fost produse de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. și Primăria B. prin actele bază ale contractului de vânzare cumpărare nr. 2628/3.10.2002 și prin înscrisurile și acțiunile din anii 2008-2012.
În fapt, în anul 2002 Primăria B. a emis actele cerute de notarul care a întocmit contractul.După 6 ani, a mai arătat apelantul, a aflat că înscrisurile nu erau reale și că prin ele au fost mințiți atât acesta, cât și notarul care a încheiat tranzacția.
Instituția, în anul 2002 prin acte a stabilit un alt proprietar decât cel care a revendicat terenul în baza Legii nr. 18/1991 și a fost înscrisă o altă suprafață decât cea rezultată în urma cadastrului special organizat pentru executarea prevederilor acestei legi în aceeași dispunere, . aceleași vecinătăți.Suprafața respectivă este diferită față de cea din actele de cadastru existente, deci a fost falsificată situația juridică reală a terenului.
În perioada 2008- 2012 primăria a întocmit un al doilea set de acte prin care terenul cumpărat a devenit proprietatea altei persoane, a refuzat să anuleze în calitate de emitent actele neadevărate întocmite, nu au fost luate măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate prin petiții, nu a acceptat să soluționeze contradicțiile dintre acte, emițând 8 acte contradictorii.
La 14.05.2012, prin Adresa nr. 1594 primăria susține că „toate documentele sunt valabile". în realitate, pe baza concluziilor organelor penale, actele din 2002 sunt ilicite, iar cele pe care le-a emis ulterior nu prezintă adevărul și sunt contradicții chiar între înscrisurile proprii; Adresa nr. 817/08.04.2008, Adresa nr. 1419/2008, Adeverința nr. 2211/26.08.2008, procesul verbal de punere în posesie /18.07.2008. Detaliile sunt prezentate prin plângere, filele 2-6 și in anexe, filele 4, 9, 11-14.
În anul 2002, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. a întocmit, prin domnul G. I., a verificat și recepționat prin domnul S. M., înregistrat și a acordat număr cadastral unei documentații pentru cartea funciară, înscris care nu prezintă situația juridică reală a terenului. Acest înscris este parte integrantă a contractului de vânzare cumpărare.
O.C.P.I.,în 2002, prin documentația de carte funciară are neconcordanțe între schemele filelor componente, sunt prezentate detalii de planimetrie inexistente, au fost modificate datele măsurate în teren, deci stabilită eronat suprafața și are înscris un alt proprietar decât cel precizat prin datele de cadastru ale primăriei.
În perioada 2008-2012., a arătat în continuare apelantul, O.C.P.I. a întocmit si a prezentat (comisiei județene) acte prin care a fost stabilit un alt proprietar (decât din documentația de carte funciară) al terenului cumpărat si suprafețe diferite ale acestuia în aceeași dispunere, a refuzat să anuleze actele neadevărate întocmite sau pe cele prezentate (documentația de carte funciară sau titlul de proprietate), nu a luat măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate prin petiții.
A fost obligat, astfel, să se adreseze organelor penale, să prezinte cauza și să solicite lămurirea ei iar organele penale au stabilit existența faptelor si au identificat persoanele care le-au săvârșit după cum urmează:
1. In Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr 841/II/2/2011 din 30 08.2011, în dosarul nr. 1543/P/2008, la pag 2, alineatul 4 este înscris: „La data de 03.04.2009 în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de B. G. referent în cadrul Primăriei B., S. O. primar al corn. B. cât și fată de S. M. funcționar OCPl și față de G. I., persoană fizică autorizată în măsurători topografice, pentru săvârșirea infr prev. de art. 290.al,1 cp., art.291 cp., art. 288 al.2 cp., art.289 și art.246 eCod penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale (fapte săvârșite în arsul 2002)."
2, Prin sentința penală DEFINITIVĂ nr. 928 din 03.11.2011 Judecătoria B. „Menține ca temeinică și legală rezoluția de scoatere de sub urmărire penală pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul 1543/P/2008".
A arătat în continuare apelantul că, pe baza lămuririi cauzei la 03.11.2011 a nominalizat, pentru etapa din 2002, persoanele eu care a înțeles să se judece în civil, în condițiile în care acțiunea sa în fața instanței penale a fost îndreptată împotriva celor două instituții și a vizat prestarea de servicii ilicită din 2002 și actele ulterioare.
Pentry etapa a doua instanța a considerat., la aceeași dată, că faptele reclamate nu intră sub incidența legii penale.
Pentru etapa 2008-2012 menține și susține înscrisul prezentat prin plângere și în baza n.c.p.c. articolul ■ 204 pentru a. pune în totalitate de acord conținutul plângerii, la fila 2, rândul 1 modifică înscrisul „......în anul 2008,.....” cu „ ......,în perioada 2008-2012,.."
Solicită în apel să se constate că până la 03.1.1.2011, data Sentinței penale definitive nr 928, nu. a existat temei legal și nu au existat nici posibilități directe ori indirecte de cunoaștere a adevărului despre situația reală a proprietății, despre infracțiunile de fals comise în anul 2002, despre făptuitorii acestora și nici despre acțiunea de ascundere a realității prin înscrisurile emise în perioada 2008-2012.
Susține încălcarea prevederilor n.c.p.c. articolul 153. respectiv faptul că instanța a omis să ia în considerație solicitarea de a se judeca, pentru actele și acțiunile din perioada 2008-2012, cu Primăria B. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B..
A susținut, în mod repetat, acest fapt și îl poate dovedi prin plângerea depusă la prezentul dosar, înscris despre care consideră că nu a fost citit integral de către completul investit și cu reclamatia înaintată Instanței la 21.05.2013, în baza COMUNICĂRII ÎNCHEIERE FINALĂ (dezinvestire) CIVILĂ din 30.04.2013 și prin înscrisul din 07.02.2014;
Instanța nu a luat în considerație solicitarea de a se judeca, pentru actele și acțiunile din anul 2008, cu Primăria B. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului B., prezentată prin plângere la punctul C, fila nr. 2.
Ca urmare a faptului că ÎNCHEIEREA nu cuprinde date referitoare la această cerere este în afara legii și trebuie anulata sau refăcută.
Dacă completul făcea efortul minim să lectureze înscrisul se evita situația actuală, se eliminau: stresul la care am fost supus prin prelungirea cu un an a termenului de soluționare a cauzei, cheltuielile generate și timpul pe care l-am pierdut.
Faptul că plângerea, răspunsul, din 25.10.2013, la întâmpinare, cât și celelalte documente depuse la dosar au fost prezentate în șapte exemplare, unul pentru instanță și câte unul pentru fiecare pârât, HOTĂRÂREA nr. 7344/2014 face referire la patru pârâți. Ca urmare a faptului că nu au fost citați și nu au fost parte în proces toți pârâții, consideră că hotărârea este în afara legii si trebuie anulată.
NEÎNDEPLINIREA PREVEDERILOR N.C.P.C. art. 425.
HOTĂRÂREA nr. 7344/2014, a continuat apelantul, nu stabilește actul real, nu a dat soluție prin care să precizeze cine este proprietarul actual al terenului (nu a stabilit dacă bunul îi aparție în calitate de cumpărător al său în anul 2002, sau este proprietatea persoanei nominalizată prin titlul de proprietate din anul 2008 și nici care este situația construcțiilor care îi aparțin și sunt pe acest teren); nu este rezolvată situația actelor rezultate pe baza înscrisurilor emise prin infracțiunile stabilite de către instanța penală, nu a fost soluționată situația prestărilor de servicii care încalcă legea, nu se regăsește soluția tuturor cererilor formulate, a fost omisă solicitarea de a se judeca pentru actele si faptele din perioada 2008-2012. Nu este motivat în fapt și în drept refuzul de soluționare a cererii de chemare în judecată a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului B. si Primăriei B.. Ca urmare, consideră că hotărârea încalcă prevederile legale.
Apoi, HOTĂRÂREA nr. 7344/2014 nu restabilește situația juridică reală a proprietății în contextul falsurilor care au viciat-o, nu asigură refacerea contractului de vânzare cumpărare și nu soluționează cererile prezentate instanței penale în condițiile în care hotărârea definitivă a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Consideră că soluția se impune si se realizează prin rectificarea documentației pentru cartea funciară, în condițiile Legii nr. 7/1996 art. 33. 34 și prin refacerea contractului de vânzare cumpărare.
Fără această soluție nu pot fi aplicate prevederile N.C.P.C. art. 427 (2), și (3), în condițiile în care actele care stau la baza tranzacției au fost întocmite prin săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și abuz în serviciu.
În condițiile CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ articolul 16 (1) litera f, ca urmare a intervenției prescripției nu a fost exercitată acțiunea penală;
. În baza aceluiași cod, articolul 28 (1) Sentința penală definitivă are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei si a persoanei care a șavârsit-o. Consideră că, în condițiile unei prestări de servicii ilicite, instanța trebuia să se pronunțe explicit asupra cererii de restituire în natură, după rectificare, a bunurilor furate (actele reale) prin acțiunea de înlocuire a lor cu falsuri, având la bază că s-a prescris numai pedeapsa, există și rămâne însă fapta de prestare de servicii prin infracțiuni.
În temeiul CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ, pe timpul lămuririi cauzei s-a constituit în parte civilă vătămată și prin SENTINȚA 928/2011 se reține și se înscrie că în conformitate cu datele prezentate în dosar a solicitat:
a. ca persoanele care au falsificat documentele, pe baza cărora s-a autentificat CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE nr. 2628 din 03.10.2002 și ÎNCHEIEREA nr. 8307/2002 prin care Judecătoria B. a admis intabularea dreptului de proprietate, să refacă, pe propria răspundere, documentele falsificate și să suporte costurile pentru onorariu, taxele judiciare și de timbru;
b. instituțiile împlicate să achite d-lui și numitului T. V. cheltuielile generate în perioada 2008-2011 pentru aflarea adevărului, ca urmare a actelor ilegale și contradictorii emise în cauză, respectiv suma 10.264,0 lei, conform datelor prezentate în dosar.
În baza N.C.P.P. art. 27 (2) persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să introducă acțiune în fața instanței civile dacă prin hotărârea definitivă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și probele administrate în penal pot fi folosite în fata instanței civile.
Probe sunt actele și înscrisurile false, cele care nu reprezintă și/sau modifică situația juridică reală, depuse la dosar.
Cauza a fost judecată având anexată numai ÎNTÂMPINAREA domnului G. I., înscris care nu respectă prevederile N.C.P.C. articolul 205 prin aceea că nu face referire, nu corelează si nu Prezintă temeiul de drept al excepțiilor invocate în contradicție cu temeiul legal prin care a solicitat chemarea sa în judecată, nu dă răspunsul la toate pretențiile reclamantului, nu prezintă dovezi care să apere în contextul concluziilor procesului penai privind prestarea de servicii si actul ilicit pe care l-a întocmit, solicitarea pârâtului pe fond este în contradicție cu decizia organelor penale:
In fapt, a continuat apelantul, a solicitat ca dânsul să refacă înscrisul pe care l-a falsificat. Este o restituire în natură a unui bun furat prin înlocuirea sa cu un fals, în condițiile în care a fost plătit să asigure un bun real.
HOTĂRÂREA nr. 7344/2014 nu soluționează urmările faptei de executare a unei prestări de servicii prin întocmirea unui act juridic ilicit si nici solicitarea de restituire, după rectificare, a bunului.
A solicitat a se constata că invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a domnului G. I. este în contradicție cu rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 841/II/2/2011 "din 30 08.2011, în dosarul nr. 1543/P/2008, și cu sentința penală nr. 928 din 03.11.2011, prin care se constata falsificarea de către dânsul a documentației pentru cartea funciară.
Excepția a fost admisă deși constatarea faptelor s-a făcut la 03.11.2011 și s-a ignorat că dânsul este autorul în fapt al actului fals.
Deși documentația tehnică pe care a întocmit-o pentru
cartea funciară nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică
reală, iar cu ocazia lămuririi cauzei penale s-a stabilit ca a fost emisă
prin infracțiuni autorul documentații si al întâmpinării consideră că
rectificarea cărții funciare nu are temei legal.
In realitate acțiunea se impune, actul a fost viciat de către dânsul prin fals în urma căreia nu prezintă situația juridică reală.
Rectificarea are temei legal și se înscrie în prevederile Legii nr.7/1996 art. 33 și art. 34.
Instanța nu a soluționat acest punct prin hotărârea atacată.
Invocarea excepției inadmisibilității, formulată la punctul
1.2 nu se referă la acțiunea sa ci la a reclamantului S.
V., cu care nu are nicio legătură, dar în hotărârea atacată nu
se soluționează situația susținută la acest punct
Din aceste înscrisuri rezultă că faptele ilegale sunt certe și dânsul este identificat ca autorul care le-a săvârșit.
Probele sunt: schița plan cu numărul cadastral 470, parte integrantă a contractului autentificat cu numărul 2628 din 3.10.2002 și înscrisul prezentat instanței la 27.05.2013, probe față de care pârâtul nu face nicio precizare în întâmpinare, acțiune în contradicție cu N.C.P.C. articolul 205, iar instanța nu a soluționat acest punct.
ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE INSTANȚA DE APEL CONSIDERĂ că și pentru etapa din 2002 vinovăția aparține instituțiilor și nu făptuitorilor nominalizați în cadrul lămuririi cauzei de către instanța penală, renunță la acțiunea împotriva acestor făptuitori și înțelege să se judece și pentru această perioadă cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Județului B. și cu Primăria B., în scopul restabilirii situației juridice reale a proprietății pe care o deține, o folosește, pentu care plătește taxe și impozite locale, pentru refacerea actelor, acoperirea cheltuielilor, a pagubelor pricinuite.
Susține că a prezentat corect situația prin înscrisurile din 27.05.2013 și 07.02.2014 și că este posibil ca datele măsurătorilor în urma cadastrului special executat de primărie pentru aplicarea Legii nr. 18 /1991 să fie neadevărate și suprafața real existentă să fie mai mică decât cea înscrisă în actele din 1992 și 2008, fapt ce impune ca instanța să decidă și asupra TITLUL DE PROPRIETAE, nr._/ 06.08.2008 punctul B. „Suprafață primită în intravilan", pozițiile 1, 2, 3 și 4, precum și asupra procesului verbal de punere în posesie din 18.07.2008.
Este cert că nici datele măsurătorilor în urma cadastrului efectuat pentru întocmirea documentației pentru cartea funciară nu corespund realității, fapt stabilit de instanța penală. Solicită admiterea apelului și să se constate că încheierea Judecătoriei B. nr. 8307/ 2002, nu reprezintă situația juridică reală a proprietății ce face obiect al tranzacției, deoarece are la bază documente despre care justiția a stabilit că, la întocmire, autorii au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 290, alineatul 1 Cod penal, art. 291 C. p. art. 288, al. 2 C. p. ,art. 289 C. p. și art. 246 Cp.; și a se dispune refacerea Contractul de vânzare cumpărare nr. 2628/03.10.2002, partea care se referă la terenul vândut și cumpărat pentru a se prezenta situația real existentă, constatând că deține legal ca proprietar terenul cu vecinătățile descrise în titlul de proprietate nr._ din 6.08.2008, la punctul B – suprafața primită în intravilan, pozițiile 1,2,3 și 4.
Să fie obligate persoanele coordonate/subordonate O.C.P.I și/sau instituția să-i restituie în natură bunul falsificat prin întocmirea pe proprie răspundere a unei documentații de carte funciară reală, înscris care să poată fi anexat ca parte integrantă a contractului de vânzare cumpărare refăcut în condițiile N..C.P.C, art.427 al. 2 și 3 .
Să fie obligate instituțiile implicate să îi achite cheltuielile efectuate în perioada 2008-2011 pentru aflarea adevărului, ca urmare a actelor ilegale și contradictorii emise în cauză respectiv, suma de 10.110,50 lei conform documentelor depuse la dosar, diferența până la suma de 10.2640 lei înscrisă în sentința nr. 928 reprezintă cheltuieli efectuate de T. V..
Urmează a se dispune persoanelor fizice și/sau juridice care i-au vătămat interesele legitime să-i plătească cheltuielile de judecată în valoare de 888 lei, din care 882 lei reprezintă taxe judiciare, 6 lei timbru judiciar și să achite onorariile, taxele și timbrele ce decurg din refacerea documentelor care nu reprezintă situația juridică reală.
În drept, a invocat prevederile Codului de procedură penală, Codului Civil, Codului de procedură Civilă, și sentința penală nr. 928 din 3.11.2011.
În temeiul art.470 al.2 și 3 din N.C.P.C urmează a se preciza de către instanța de apel valoarea taxei de timbru pentru a face dovada achitării acesteia.
A mai precizat că toate actele originale sunt atașate la plângerea înaintată Judecătoriei B. înregistrată la data de 19.10.2009 și sunt depuse în dosarul nr. 1543/P/2008 .
Intimata B. G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu cunoaște când au fost întocmite actele de vânzare cumpărare între moștenitorii defunctului T. și D. A. pentru că actele ce au stat la baza actului de vânzare cumpărare au fost emise de funcționarii de la registrul agricol și verificate de juristul primăriei.
Punerea în posesie/ reconstituirea dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului T. s-a făcut conform registrului agricol pe anii 1959/1962 cu suprafețele ce figurau la acea dată și înscris în anexa 3 din Legea nr. 18/1991 .
Procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit conform prevederilor Legii nr. 18/1991 și în conformitate cu îndrumările emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit de comun acord cu moștenitorul defunctului T. și documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate a fost verificată, semnată și înaintată la O.C.P.I B..
A mai menționat că terenul despre care se face vorbire a fost în totalitate în posesia titularului urmând ca acesta să rezolve situația juridică.
A atașat la întâmpinare și cererea apelantului D. A. înregistrată la Primăria comunei B. sub nr. 3225/4.12.2008 prin care dovedește că este de acord cu titlul de proprietate nr._/2008 și că suprafața a fost folosită în totalitate de titular și prin aceasta se vede că de aceste acte răspund alți funcționari ai primăriei și nu aceasta.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpuinare.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele motive:
La data de 26.03.2013 reclamanții T. V. și D. A., au înregistrat, pe rolul Judecătoriei B., cererea de chemare în judecată împotriva pârâților B. G., S. O., S. M. și G. I..
Potrivit art. 200 alin. 1 C.proc.civ și constatând că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 194-197 C.proc.civ, prima instanță a dispus, prin adresă comunicată reclamanților, sub sancțiunea anulării cererii, ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, să depună un exemplar de pe înscrisuri conform cu originalul, să depună copii de pe acestea în atâtea exemplare câți pârâți sunt pentru a putea fio comunicate, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 711 lei pentru fiecare reclamant plus pentru capătul de cerere având ca obiect daune morale și timbru judiciar în valoare de 3 lei pentru fiecare, să precizeze valoarea actelor a căror nulitate se solicită în vederea stabilirii taxei de timbru, să precizeze acțiunea în sensul de a indica numărul actelor ce se solicită a fi declarate nule precum și toate celelalte acte ce se doresc anulate sau refăcute -, obligații pe care reclamanții urmau a le complini în termenul legal, conform art. 196-197 C.proc.civ până la data de 16.04.2013
Adresa de mai sus a fost comunicată reclamanților, cu respectarea dispozițiilor 154-155, 159-167 C.proc.civ. la data de 03.04.2013, potrivit dovezilor depuse la filele 28 și 30 dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2013, Judecătoria, constatând că reclamanții au depus înscrisuri, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 711 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 6 lei dar nu au îndeplinit și celelalte obligații, a admis excepția invocată din oficiu și, în temeiul art 200 alin. 3 C.proc.civ., a anulat cererea de chemare în judecată.
Reclamantul D. A. a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, iar prin încheierea pronunțată la data de 21.06.2013, Judecătoria B., într-un alt complet, a admis cererea și a revenit asupra măsurii anulării acțiunii introductive de instanță cu privire la acest reclamant și a menținut măsura anulării acțiunii în ce îl privește pe reclamantul T. V..
În considerentele încheierii de anulare se reține că, „prin actul procedural consemnat și atașat la fila 22 dosar, a precizat că, a înțeles să investească organul judiciar cu o cerere având ca obiect: refacerea încheierii nr.8307/2002,pronunțată de fostul BIROU DE CARTE FUNCIARĂ din cadrul judecătoriei B.;anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.2628/03.10.2002,în sensul de a se trece suprafețele de teren categoria vii și curți-construcții de la punctual B din Titlul de proprietate nr._ din 06.08 2008 ;refacerea documentației topo-cadastrale în raport de situația juridică actuală a terenului. A mai învederat petentul că, înțelege să renunțe la petitul referitor la cheltuielile de judecată.”
În aceste condiții, judecătorul de primă instanță în mod corect a apreciat că este ținut de cele cuprinse în încheierea pronunțată la data de 21.06.2013, prin care s-a soluționat cererea de reexaminare și s-au considerat complinite lipsurile cererii de chemare în judecată a cărei anulare se dispusese.
Tribunalul nu poate să nu facă referire asupra modului neinteligibil în care a fost formulată atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de apel.
Este adevărat că legea, Codul de procedură civilă, în art 5 alin 1 consacră obligația judecătorului de a primi și soluționa orice cerere de competența instanțelor judecătorești, în timp ce art 22 alin2 Cod procedură civilă dispune că judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și a aplicării corecte a legii, numai că și partea care se adresează instanței, pentru a beneficia de judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil așa cum dispune art 6 alin 1 Cod procedură civilă, are obligația de a respecta dispozițiile legale, printre care și pe cele privind condițiile generale pe care trebuie să se îndeplinească o cerere adresată instanței, înscrise la art 148 Cod procedură civilă, precum și pe cele privind cererea de chemare în judecată, în mod particular, înscrise la art 194 Cod procedură civilă, între care cele referitoare la numele și datele de identificare ale părților, obiectul cererii și motivarea ei în fapt și în drept.
Atât obiectul cererii cât și motivele în fapt și în drept pe care se sprijină pretențiile afirmate, trebuie să fie clar exprimate astfel încât și cel chemat în judecată și instanțele chemate să soluționeze cauza, să poată înțelege, fără echivoc, care sunt solicitările formulate și argumentele de fapt și de drept pe care acestea se fundamentează.
Or, în speță, cererea reclamantului este departe de a răspunde acestei cerințe.
De aceea, Tribunalul confirmă punctul de vedere exprimat de prima instanță în sensul că obiectul cererii este cel reținut în încheierea de soluționare a cererii de reexaminare, adicărefacerea încheierii nr.8307/2002,pronunțată de fostul BIROU DE CARTE FUNCIARĂ din cadrul Judecătoriei B.;anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.2628/03.10.2002,în sensul de a se trece suprafețele de teren categoria vii și curți-construcții de la punctual B din Titlul de proprietate nr._ din 06.08 2008 ;refacerea documentației topo-cadastrale în raport de situația juridică actuală a terenului.
O condiție esențială pentru exercițiul acțiunii civile, astfel cum acestea sunt enumerate la art 32 Cod procedură civilă, este calitatea procesuală, instituție menită să contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune, conform art 36 Cod procedură civilă, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic .
Așa fiind, în speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost mai sus stabilit, în mod corect Judecătoria B. a concluzionat că nu există identitate între pârâții chemați în judecată și cei care sunt părți în raportul juridic dedus judecății și cărora reclamantul le poate opune pretențiile afirmate, respectiv proprietarii terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare și a întabulării în cartea funciară.
Este adevărat că atât în cererea de apel cât și în cererea de chemare în judecată se solicită instituirea unei răspunderi patrimoniale în sarcina unor funcționari ai Primăriei B., respectiv intimații pârâți B. G. și S. A. și în sarcina unor funcționri ai OCPI B., respectiv intimații pârâți S. M. și G. I., pentru pretinse prejudicii aduse reclamantului prin acțiunile lor apreciate ilegale de către acesta, numai că, așa cum s-a arătat mai sus, nu acesta a fost stabilit a fi, prin încheierea pronunțată în reexaminarea anulării cererii de chemare în judecată, obiectul acțiunii deduse judecății.
În raport de toate aceste considerente, concluzia Tribunalului este în sensul caracterului temeinic și legal al sentinței apelate motiv pentru care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, apelul de față este apreciat ca nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelantul - reclamantul D. A., domiciliat în ..18, jud.B., împotriva sentinței civile nr.7344/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect anulare act / anulare parțială contract de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu pârâții B. G., domiciliată în B., cart.D. I, ..10, jud.B., S. O., domiciliat în ., S. M., domiciliat în B., ., ., jud.B., G. I., domiciliat în B., cart.Episcopiei ..14, jud.B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/ A.P/7 ex. jud.fond-N.G.
08.12.2014
| ← Succesiune. Încheierea nr. 03/2014. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|








