Revendicare imobiliară. Decizia nr. 33/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 1659/200/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. M.
Judecător E. P.
Grefier M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta M. A. – domiciliată în comuna Unguriu, ., împotriva sentinței civile nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamantul T. A. – domiciliat în București, ., sector 5, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. D. – cu sediul în B., . FG, parter, jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din decizia de față.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 20.01.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 7225/200/10.07.2009 reclamantul T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. Gh. O., pronuntarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispune obligarea acestuia să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului pe care i-a cotropit-o din proprietatea sa, respectiv 3053 mp, ., 146 punct „La cot” situată în extravilanul ., să-i plătească suma de 3.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat întrucât a fost lipsit de folosința terenului pe care îl cultiva cu porumb, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea de fapt reclamantul a învederat că este proprietarul terenului conform sentinței civile nr. 1466/07.03.2009 a Judecătoriei B. ce a avut ca obiect partaj succesoral de pe urma def. tată T. T. ce dobândise suprafața în discuție prin titlul de proprietate nr._/94/27.05.1997; în plus, la momentul deschiderii succesiunii a efectuat măsurătorile exacte cu aparate de specialitate conform planurilor de amplasament și delimitare a proprietăților.
A mai arătat reclamantul că plătește impozite pentru terenul descris, suprafață cotropită de pârât și care este cultivată de acesta cu lucernă.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.480, art. 584 și art. 600 C. civil.
Prin serviciul registratură al instanței de fond, la data de 08.10.2009, numita M. A., a arătat că tatăl său a decedat din anul 1990, depunând la dosar copie xerox de pe certificatul de deces al pârâtului.
La același termen reclamantul și-a restrâns sub raport obiectiv acțiunea în sensul că a renunțat la a mai solicita de la pârât suma de 3.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat.
Instanța de fond, la același termen de judecată, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului.
Deliberând asupra excepției invocate, Judecătoria B., prin sentința civilă nr.5447/12.10.2009 a admis excepția și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul R. O., a decedat la data de 01.11.1999, anterior datei introducerii acțiunii pendinte judecății, respectiv 10.07.2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 23 din 13 ianuarie 2010 a Tribunalului B. a fost admis ca fondat recursul civil formulat de către recurentul-reclamant, s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanța pentru a soluționa cauza în contradictoriu cu moștenitorii defunctului R. Gh. O..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr_ 10.02.2010.
La termenul de judecată din 12 aprilie 2010 a fost introdusă în cauză moștenitoarea pârâtului R. GH. O., respectiv pârâta M. A..
Reclamantul, prin cererea depusă la fila 8 dosar a invocat excepția de conexare a cauzei cu dosarul nr._/200/2009 aflat pe rolul Judecătoriei B., excepție admisă pentru motivele arătate în încheierea de ședință depusă la filele 10-11 dosar; ca urmare, dosarul nr. dosar nr._/200/2009 al Judecătoriei B. a fost conexat la prezenta cauză.
Prin cauza conexă reclamantul T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. A. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acesteia să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului pe care a cotropit-o din proprietatea sa de 3053 mp, situată în tarlaua 5, . „la cot” situată în extravilanul ., jud. B., cu cheltuieli de judecată.
În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că tatăl său a fost pus în posesie în 1991 de Primăria . de 4900 mp, că înainte de colectivizare era înscris la registrul agricol cu respectiva suprafață de teren, gospodărie individuală, că în mod eronat autorului reclamantului prin titlul de proprietate nr. 50.600/94 din 27.05.1997 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și asupra respectivului teren, situație în care a promovat acțiune în revendicare împotriva acestuia și a solicitat instanței să-i fie lăsat în deplină proprietate și posesie terenul, că acțiunea a fost admisă și Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr. 883/12.07.1999.
A mai arătat pârâta că în baza acestei sentințe a fost emisă Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor nr. 181/09.02.2001 prin care s-a dispus anularea parțială a T.P. 50.600/94/27.05.1997, titular T. T. întrucât suprafața de 4900 mp cuprinsă în respectivul titlu, amplasat în punctul La Cot sau P. conform sentinței civile 883/1999 a Judecătoriei Pătârlagele a aparținut tatălui său R. O., că din data de 09.02.2001, acest titlu de proprietate a fost anulat parțial cu privire la terenul revendicat, că prin sentința civilă nr. 406/09.03.2009 a fost deschisă succesiunea de pe urma defunctului său tată, iar terenul în litigiu i-a fost atribuit ei în lot.
A mai precizat pârâta că reclamantul nu a stăpânit niciodată terenul, că din 1991 a fost stăpânit neîntrerupt de autorul său și de ea, că este înscrisă la rol cu acesta și plătește impozitul aferent.
Pârâta, prin precizările depuse în dosarul conex a solicitat suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 al 1 pct. 1 C.p.civ. până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei B. și a invocat excepția de insuficientă timbrare, excepția de inadmisibilitate a cererii și excepția puterii de lucru judecat față de sentința civilă nr. 883/12.07.1999, a Judecătoriei Pătârlagele a cererii de revendicare.
La termenul de judecată din 10 mai 2010, instanța după ce a pus în discuția părților, a respins cererea de suspendare a judecății solicitate în baza art. 244 pct. 1 C.p.civ. până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei B., a respins excepțiile inadmisibilității cererii și excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocate de pârâtă, motivarea în fapt și în drept fiind expusă în încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul de judecată din 25.10.2010, în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.p.civ., instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosar nr._/200/2010, al Judecătoriei B., pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la data respectivă, cauza fiind repusă pe rol la data de 07.11.2011.
La același termen de judecată reclamantul a solicitat de la pârâtă beneficiul nerealizat de pe terenul în litigiu pentru ultimii 3 ani respectiv perioada 2009-2011.
În vederea soluționării cauzei instanța de fond a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitățile topo cadastru, raportul de expertiză fiind întocmit de expert F. L. și atașat la filele 39-41 dosar și agricol, raportul de expertiză fiind întocmit de expert Otac F. și atașat la filele 78-81 dosar.
La termenul din 17.09.2012 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe reclamantul T. A. a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 256 din 13.02.2013 a fost admis recursul promovat de acesta și casată sentința cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță, pentru a se pronunța pe fondul cauze.
Ca urmare a casării cu trimitere, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ 2010*, iar prin sentința civilă nr._ pronunțată în ședința publică din 28.06.2013 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta M. A., a fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafețele de 3123 mp teren arabil, situată în tarlaua 5 . mp teren fâneață, situat în tarlaua 5, . vecini la nord drum, la est P. N., la sud drum, la vest R. V.., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1230 lei cu titlu de despăgubire-beneficiu nerealizat pentru anii agricoli 2009, 2010, 2011 precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3212 lei, reprezentând taxe timbru, onorariu avocat și onorarii experți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul este moștenitorul def.T. C. T., decedat la data de 24.09.1995, iar pârâta este moștenitoarea def. R. Gh. O., decedat la data de 01.11.1999.
S-a reținut că potrivit sentinței civile nr.1466 din 2.03.2009 a Judecătoriei B., averea ce a aparținut def. T. C. T. a fost partajată între descendenții acestuia, reclamantului revenindu-i lotul identificat cu III din tranzacția depusă la dosar, lot în care se regăsesc și suprafețele de 3600 mp teren arabil extravilan și 2200 mp pășune, situată în puncul La Cot, pe raza comunei B., tarlaua 5 parcelele 143,146. Conform sentinței civile nr.406/9.03.2009 a Judecătoriei Pătârlagele, pârâtei i-au revenit toate terenurile agricole cuprinse în titlul de proprietate nr._/15.02.2008, eliberat pe numele def. R. Gh. O., precum și toate terenurile în suprafață de 4900 mp situate pe raza comunei B., menționate în sentința civilă nr.883/12.07.1999a Judecătoriei Pătârlagele.
Din ultima sentință menționată, atașată la fila 23 dosar_/200/2009, instanța fondului a reținut că autorul pârâtei, R. Gh. O. a chemat în judecată pe fratele reclamantului, numitul T. I., pentru ca acesta să îi lase în proprietate suprafața de 4.900 mp teren situat pe raza . P., acțiune admisă de instanță și în mod nejustificat pârâta pretinde că este proprietara acestei suprafețe, opunând reclamantului ca titlu tocmai această sentință, ori dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate eliberat în baza legilor funciare sau cu un titlu de proprietate originar care să ateste că în patrimoniul autorilor săi a existat această suprafață de teren.
A apreciat instanța de fond că hotărârea în cauză, nu poate fi opusă reclamantului, întrucât acesta nu a fost parte în proces, aspect tranșat prin decizia de casare și prin sentința civilă nr.3464/9.05.2011 a Judecătoriei B..
Prin această ultimă sentință, a reținut instanța de fond, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de pârâta M. A. prin care solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/94 emis pe numele tatălui reclamantului, pentru suprafețele de teren situate pe amplasamentul descris mai sus.
Din considerentele sentinței civile nr.3464/9.05.2011 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, care au intrat în puterea lucrului judecat, a mai reținut instanța, că terenul în litigiu a fost proprietatea familiei reclamantului, că acesta l-a moștenit de la autorul său, că titlul eliberat pe numele tatălui reclamantului consacră existența dreptului de proprietate asupra acestuia, că în niciun caz nu se poate reține că familia reclamantei a avut vreodată teren pe amplasamentul indicat în acest titlu ca fiind punctul La Cot, că singurul teren situat în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru care puteau pretinde vreun drept de proprietate este o suprafață de 0,25 ha pășune situată în punctul - Pe Țarnă Cândești - în localitatea Cândești, punct ce nu are nicio legătură cu amplasamentul terenului în litigiu.
Raportat la aceste considerente și la concluziile raportului de expertiză topo cadastru întocmit, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 480 Cod civil.
Cu privire la solicitarea reclamantului ca pârâta să-i plătească contravaloarea producției de porumb pe care ar fi realizat-o de pe terenul arabil, instanța a reținut că solicitarea acestuia este întemeiată, întrucât pârâta stăpânește fără titlu valabil această suprafață, că lipsa de folosință, posesie a terenului de către reclamant l-a lipsit de posibilitatea de a obține un beneficiu din cultivarea acestuia, creându-i astfel un prejudiciu, așa încât, văzând dispozițiile art. 998-999 cod civil pârâta urmează a fi obligată să plătească suma de 1230 lei cu titlu de despăgubire - beneficiu nerealizat pentru anii agricoli 2009, 2010, 2011, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța a făcut de asemenea aplicarea în cauză a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 3212 lei, reprezentând taxe timbru, onorariu avocat și onorarii experți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta M. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 312 alin. 3, teza I C.P.C. raportat la art. 304 pct. 7,8,9 C.P.C., urmând a fi făcute în cauză și aplicarea art. 304 indice 1 C.P.C. si analizată cauza sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie, admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, se arată că a fost chemată în judecată pentru a lăsa în proprietate și posesie o suprafață de teren pe care o moștenește de la tatăl sau și asupra căreia ea și autorii săi si-au exercitat în mod legal dreptul de proprietate.
Susține că, fiind formulată o cerere în materia revendicării imobiliare, instanța de fond avea obligația să facă compararea titlurilor și să dea întâietate celui mai bine caracterizat. Consideră că, prima instanță a greșit atunci când nu a observat faptul că partea adversă a înțeles să nu facă nici un fel de probe privind originea dreptului său de proprietate, precum și eventualul moment al cotropirii de către ea a terenului pentru care pretinde că are un drept. In realitate, susține recurenta, reclamantul nu a avut niciodată în patrimoniu dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, așa cum nu a avut niciodată nici posesia acestui teren.
In ceea ce privește dovada dreptului sau de proprietate asupra trenului în cauză, înțelege să o facă cu Registrul Agricol din anii 1951-955 unde la partida autorului sau R. G. O. este trecută suprafața de 2500 mp, având categoria de folosință pășune aflată în ., având în vedere că la acea epocă localitatea Sătuc aparținea de . class="NoSpacing"> In continuarea probei dreptului meu de proprietate, arată recurenta că înțelege să folosească și Registrul Agricol din anii 1956-1958 unde la partida autorului sau, același R. G. O., este trecută suprafața de 2400 mp, având categoria de folosință pășune situată tot în com. B., . anul 1958, autorul său, deținea în satul Sătuc suprafața totală de 4900 mp cu categoria de folosință pășune.
Dacă adăugăm suprafața totală a terenurilor cu toate categoriile de folosință pe care le-a deținut în proprietate autorul sau, respectiv tatăl sau care se regăsește în Registrele Agricole, se obține suprafața totală de 11.600 mp, cu diverse amplasamente și categorii de folosință.
Conform noii împărțiri administrative, satul Sătuc trece în circumscripția administrativă a . 1968.
Susține că autorul său nu a fost membru cooperator, iar terenul pe care l-a deținut în satul Sătuc și care face obiectul prezentei cauzei, a fost comasat de fostul C.A.P, ca după căsătorie, s-a stabilit în ., iar după apariția Legii nr. 18/1991 a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu care autorul său intrase în CAP, neavând posibilitatea legală la acea vreme să formuleze cerere de reconstituire și pentru terenurile cu care autorul său nu intrase în C.A.P., dar care fuseseră preluate prin comasare.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate menționată mai sus, susține recurenta, a depus-o la Primăria localității de domiciliu respectiv la Primăria Unguriu, iar în urma formulării cererii i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5500 mp, titlu eliberat de Comisia Locală Unguriu și confirmat de Comisia Județeană.
Suprafața totală deținută de autorul sau a fost de 11.600 mp, iar dacă din această suprafață se scad terenurile pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, rămâne o diferență de 6.700 mp teren pe care autorul său l-a deținut pe raza loc. Sătuc, așa cum este și terenul care face obiectul prezentei cauze.
Recurenta a susținut că după apariția legilor fondului funciar a solicitat Primăriei B. să le elibereze un titlu de proprietate și pentru suprafețele pe care autorul său le-a deținut pe raza acestei localități, însă li s-a comunicat că nu li se poate elibera un titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, dar pot prelua vechiul amplasament potrivit celor două registre agricole pe care le-a menționat mai sus, lucru pe care l-au si făcut reluând posesia acestui bun, care nu fusese împiedicată decât de autoritățile comuniste în mod abuziv, situație în care consideră că posesia nu a fost întreruptă niciodată.
La puțin timp după acest moment a închiriat acest teren fratelui reclamantului din cauza de față, care s-a ocupat de teren și care i-a plătit chirie până în anul 1999 când a refuzat să-i mai respecte posesia, autorul său care trăia la acea epocă, fiind nevoit să formuleze o cerere în revendicare ce a făcut obiectul dosarul nr. 795/1999 al Judecătoriei Pătîrlagele, iar prin sentința civilă nr. 883/1999 a aceleași instanțe cererea a fost admisă si a fost obligat pârâtul din acea cauză să le lase în deplină proprietate și posesie terenul identificat prin întindere, amplasament, vecinătăți și dimensiuni ale laturilor, teren care este identic cu cel care face obiectul prezentei cauze.
Solicită a se avea în vedere faptul că această hotărâre intră în puterea lucrului judecat, chiar dacă a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial, aceasta era competentă din punct de vedere material, hotărârea producându-și efectele în totalitate, iar necompetența teritorială relativă nu a fost invocată.
In baza acestei hotărâri, Comisia Locală B. a anulat pe cale administrativă titlul de proprietate al pârâtului în ceea ce privește suprafețele menționate în dispozitivul hotărârii menționate mai sus, iar propunerea Comisiei Locale a fost validată de Comisia Județeană B., prin hotărârea nr. 181/9.02.2001.
Față de această situație, pârâtul din prezenta cauză a formulat o cerere prin care a solicitat anularea acestei hotărâri, cerere care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., iar prin sentința civilă nr. 623/29.01.2010 pronunțată în acest dosar a fost admisă cererea și a fost anulată hotărârea nr. 181/2001 a Comisiei județene B., motivat de faptul că modalitatea prin care s-a anulat titlul de proprietate este greșită, având în vedere că acel titlu de proprietate intrase în circuitul civil, deci hotărârea Comisiei Județene a fost anulată pentru vicii de procedură și de formă, nicidecum pentru vicii de fond.
Susține că, așa cum se arată în mod temeinic la fila nr. 3 a acestei hotărâri în alineatul 4, „un titlu de proprietate intră în circuitul civil după ce acesta este emis și este susceptibil să-i confere titularului său toate atributele dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția.
Un titlu de proprietate este în circuitul civil chiar dacă titularul dreptului nu a efectuat acte de dispoziție cu privire la drept, dar poate săvârși oricând asemenea acte.
Cum cele două Comisii nu dispuneau de prerogativa anulării titlului de proprietate nr._/94/1997, instanța apreciază că plângerea este întemeiată...", astfel, că anularea a fost dispusă pentru vicii de procedură și nu de fond.
Mai arată recurenta că, reclamantul a încercat să dovedească existența dreptului său de proprietate prin intermediul unui registru agricol din anii 1959/1963 prin care se menționează, faptul că autorul acestuia ar fi deținut în punctul „la priboi", suprafața de 5000 mp cu categoria de folosință arabil, însă niciuna din coordonatele acestui teren din registrul agricol al reclamantului nu corespunde cu terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate către autorul reclamantului, nici în ceea ce privește categoria de folosință, nici în ceea ce privește dimensiunea acestui teren si nici în ceea ce privește amplasamentul.
Apreciază astfel că titlul reclamantului nu poate fi considerat mai bine caracterizat, având în vedere neconcordantele menționate în ceea ce privește amplasamentul terenului, întinderea suprafeței, precum și categoria de folosință.
Mai mult decât atât reclamantul nu a avut niciodată posesia acestui teren, iar prin sentința civilă 883/1999 pronunțată în dosarul nr. 795/1999 al Judecătoriei Pătîrlagele se stabilește în mod definitiv și irevocabil faptul că acest teren îi aparține, și chiar dacă s-a judecat cu fratele pârâtului hotărârea este opozabilă erga omnes în ceea ce privește dezlegările de drept date în aceasta, toate acestea nu mai pot fi supuse încă odată controlului judecătoresc.
Consideră că, în mod greșit, prin încălcarea legii, prima instanță a nesocotit puterea lucrului judecat a hotărârii nr. 883/12.07.1999 a Judecătoriei Pătârlagele, întrucât aceasta stabilea în mod irevocabil faptul că, este proprietara terenului care face obiectul prezentei cauze, situație care este valabilă atât pentru fratele pârâtului cu care s-a judecat, cât și față de toate celelalte persoane care nu au fost parte în proces.
In caz contrar, susține că prima instanță ar introduce obligativitatea unui proprietar de a formula cereri împotriva tuturor cetățenilor unei țări pentru a-și proteja dreptul de proprietate, situație absurdă din punct de vedere logic și juridic.
In această situație consideră că orice altă hotărâre ulterioară care ar face în considerente aprecieri la drepturile părților nu poate avea nici un fel de eficiență juridică decât în măsura în care s-ar încălca legea și s-ar înfrânge puterea de lucru judecat.
In modalitatea în care sunt expuse considerentele primei instanțe ar însemna că nu există nici un fel de protecție a relațiilor sociale privitoare la dreptul de proprietate privată, drept analizat și confirmat de o instanță de judecată, drept care ar putea fi ulterior uzurpat de orice persoană și ar avea în mod nelegal chiar concursul unei instanțe de judecată.
Susține recurenta că chiar dacă pârâtul deține un document care poartă denumirea de titlu de proprietate acesta nu poate avea o putere superioară asupra actelor sale care sunt mult mai vechi, care fac dovada originii dreptului și care au fost confirmate de o instanță de judecată.
Solicită astfel admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.P.C.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, că nu există nici unul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune în revendicare, prin care solicita obligarea pârâtei în calitate de moștenitoare a def. R. G. O., să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3053 mp, situat în tarlaua 5, . „La cot” situat în extravilanul . plătească suma de 3.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat aferent perioadei 2009-2011, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința a cărei recurare se solicită, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta M. A., a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafețele de 3123 mp teren arabil, situată în tarlaua 5 . mp teren fâneață, situat în tarlaua 5, . vecini la nord drum, la est P. N., la sud drum, la vest R. V.., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1230 lei cu titlu de despăgubire-beneficiu nerealizat pentru anii agricoli 2009, 2010, 2011 precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3212 lei, reprezentând taxe timbru, onorariu avocat și onorarii experți.
Prin recursul promovat recurenta invocă disp. art. 304 pct. 7,8,9 C.P.C., precum și ale art. 304 indice 1 C.P.C., solicitând în baza art. 312 alin. 3, teza I C.P.C. admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta, raportat la obiectul dedus judecății, respectiv revendicare imobiliară, instanța de fond avea obligația să facă compararea titlurilor și să dea întâietate celui mai bine caracterizat.
Raportat la acest motiv invocat, tribunalul constată că așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate instanța de fond a procedat la compararea titlurilor invocate de cele două părți în dovedirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren care face obiectul prezentei.
Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a administrat probe din care rezultă fără dubiu că este proprietarul acestui imobil, în calitate de moștenitor al def. T. C. T., decedat la data de 24.09.1995, pârâta la rândul său fiind moștenitoarea def. R. Gh. O., decedat la data de 01.11.1999.
Astfel prin sentința civilă nr.1466 din 2.03.2009 a Judecătoriei B., s-a dispus partajarea averii def. T. C. T., reclamantului revenindu-i lotul identificat cu III din tranzacția depusă la dosar, lot în care se regăsesc și suprafețele de 3600 mp teren arabil extravilan și 2200 mp pășune, situată în puncul La Cot, pe raza comunei B., tarlaua 5 parcelele 143,146.
La rândul său, potrivit sentinței civile nr.406/9.03.2009 a Judecătoriei Pătârlagele, pârâtei i-au revenit toate terenurile agricole cuprinse în titlul de proprietate nr._/15.02.2008, eliberat pe numele def. R. Gh. O., precum și toate terenurile în suprafață de 4900 mp situate pe raza comunei B., menționate în sentința civilă nr.883/12.07.1999, a Judecătoriei Pătârlagele.
De observat este faptul că recurenta a invocat faptul că dovada dreptului său de proprietate, în calitate de moștenitoare a autorului său, def. R. Gh. O. este dovedită cu evidențele agricole înscrise în Registrul Agricol din anii 1951-1955, unde la partida autorului sau R. G. O. este trecută suprafața de 2500 mp, având categoria de folosință pășune aflată în ., având în vedere că la acea epocă localitatea Sătuc aparținea de . cele din Registrul Agricol din anii 1956-1958 unde la partida autorului sau, același R. G. O., este trecută suprafața de 2400 mp, având categoria de folosință pășune situată tot în com. B., ., în anul 1958, autorul său, deținea în satul Sătuc suprafața totală de 4900 mp cu categoria de folosință pășune.
De observat este faptul că așa cum personal susține recurenta, autorului său nu i-a fost emis titlu de proprietate în baza legilor fondului funciar, pentru terenul în litigiu, ci la momentul în care a făcut o astfel de solicitare Comisia Locală B. i s-a spus că nu-i poate fi emis titlu însă poate folosi acest teren.
În baza legilor funciare, autorului reclamantului i-a fost emis titlu de proprietate nr._/94/27.05.1997, a cărui anulare a fost solicitată de recurenta din prezenta cauză și a făcut obiectul dosarului civil nr._/200/2010, cauză soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 3464/09.05.2011, în sensul respingerii acesteia. Sentința astfel pronunțată a devenit irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civilă nr. 537/14.09.2011, atașată la filele 63-68 dosar nr._, cu ocazia soluționării atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar, analizând dreptul de proprietate al părților, recurenta invocând și la acel moment ca dovadă a dreptului său evidențele agricole înscrise în Registrul Agricol din anii 1951-1955 și respectiv anii 1956-1958 unde la partida autorului său R. G. O. este trecută suprafața în litigiu.
De observat este faptul că recurenta a invocat în sensul dovedirii dreptului său de proprietate faptul că autorul său a chemat în judecată pe fratele reclamantului, numitul T. I., pentru ca acesta să îi lase în proprietate suprafața de 4.900 mp teren situat pe raza com. B., . P., acțiune admisă de instanță, însă această hotărâre nu constituie titlu de proprietate în sensul legii, ea nu poate fi opusă intimatului, sens în care s-a pronunțat și instanța de recurs prin decizia civilă nr. 256/13.02.2013, care potrivit disp. art. 315 cod proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Mai mult, această apărare a recurentei a fost analizată în mod irevocabil și prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._/200/2010, instanța de control judiciar reținând că, de fapt consecințele juridice ale acestei sentințe au fost invalidate prin sentința civilă nr. 623/29.01.2010, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria B., care a anulat Hotărârea prin care Comisia Județeană procedase la anularea titlului pârâtului.
De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate eliberat în baza legilor funciare sau cu un titlu de proprietate originar care să ateste că în patrimoniul autorilor săi a existat această suprafață de teren, hotărârea invocată neputând fi opusă reclamantului, întrucât acesta nu a fost parte în proces, aspect tranșat prin decizia de casare și prin sentința civilă nr.3464/9.05.2011 a Judecătoriei B., și mai mult prin hotărârile mai sus menționate, stabilindu-se că terenul în litigiu a fost proprietatea familiei reclamantului, că acesta l-a moștenit de la autorul său, titlul eliberat pe numele tatălui reclamantului consacrând existența dreptului de proprietate asupra acestuia, intimata nefăcând dovada că autorul său a avut vreodată teren pe amplasamentul în litigiu.
De altfel prin recursul promovat, recurenta reia apărări care au făcut în timp obiectul altor cauze ce vizau însăși dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, și care au fost soluționate în mod irevocabil în sensul că reclamantul intimat este cel care a făcut dovada că este proprietarul terenului revendicat.
Față de considerentele ce preced tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 7,8,9 și respectiv 304 1 cod proc. civ., motiv pentru care în baza art. 312 cod proc. civ. va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M. A. – domiciliată în comuna Unguriu, ., împotriva sentinței civile nr._/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamantul T. A. – domiciliat în București, ., sector 5, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. D. – cu sediul în B., . FG, parter, jud. B..
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 20.01.2014.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. M. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. H. |
Red. M.Ș.
Tehnored. C.C./MȘ/2ex./17.02.2014
Dosar fond_, Judecător fond M. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pretenţii. Decizia nr. 330/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
