Uzucapiune. Decizia nr. 141/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 11138/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 141/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții Ț. N. și P. N., domiciliați în . B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria B. la data de 17.12.2013 în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune, în contradictoriu cu pârâta . PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile, recurenții fiind reprezentați de avocat T. N., iar intimata – de avocat Tîrcavu G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, recurenții au depus la dosar o notă de cheltuieli, intimata nu a formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, raportat la adresa depusă de recurenți la dosar și la faptul că s-a pus în vedere acestora să timbreze cererea de recurs, constată că recursul viyeay[ solu’ia instan’ei de fond doar în fiind accesorie acțiunii principale și în mod eronat s-a stabilit obligația de achitare a taxei de timbru, cererea fiind scutită de plata taxei de timbru.
Apărătorul recurenților arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat Tîrcavu G. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimata . PRIMAR. Arată că nu a formulat întâmpinare, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocat T. N., având cuvântul pentru recurenții Ț. N. și P. N., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată, așa cum au fost totalizate. Fără cheltuieli de judecată în calea de atac.
Avocat Tîrcavu G., având cuvântul pentru intimata . PRIMAR, susține că instanța de fond a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, întrucât doar partea care cade în pretenții este obligată la plata acestora, iar pârâta nu este parte căzută în pretenții. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie B. sub nr._ din data de 02.04.2012, reclamanții Târdea N. și P. N., au chemat în judecata . Primar, solicitând constatarea dreptului lor de proprietate ca urmare a prescripției de lungă durată asupra terenului în suprafață de 1200 mp, situat în . B., precum și asupra casei de locuit în suprafață de 60 mp.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că locuiesc și gospodăresc împreună de mai mult de 30 de ani, că la nivelul comunității sunt cunoscuți ca soț și soție, iar în aceste condiții au folosit împreună atât imobilul casă de locuit cât și terenul cu care inițial figura la rol Ț. N., că edificarea casei de locuit a fost începută când s-au mutat împreună și că niciodată nu s-a pus problema că atât casa, cât și terenul nu le-ar aparține în egală măsură, astfel că fără a fi tulburați de nimeni și sub nume de proprietari, au folosit împreună terenul aferent, care în evidențe este trecut doar în suprafață de 500 mp, iar în realitate stăpânesc 1200 mp.
Prin uzucapiunea de lungă durată, apreciază că au dobândit proprietatea asupra acestor imobile.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 916-917, art.930 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat fiscală nr.2500/23.03.2012, act de dare de teren pentru construcție din 25.01.1971, schiță teren din 04.10.1970, actele de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, întrucât motivarea în fapt a cererii este parțial în contradicție cu înscrisurile anexate, respectiv cu actul de dare de teren pentru construcție întocmit în anul 1971 și în care este parte doar Ț. N., act prin care a fost transferat, conform legislației în vigoare la acel moment, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp, doar în patrimoniul reclamantei Ț. N., teren identificat în schița anexă a acestui act și care a fost întocmită în data de 04.10.1970.
Mai susține pârâta că actul de dare de teren reprezintă titlul de proprietate asupra ternului, dar cu toate acestea, în condițiile în care imobilul teren nu este identificat sub aspect cadastral (nefiind indicată tarlaua și parcelaapreciază că reclamanta are interes să se constate acest drept de proprietate, chiar dacă la ora actuală, deține un titlu de proprietate asupra terenului dobândit în anul 1971.
În ceea ce privește diferența de teren, de aproximativ 700 mp, care nu a fost identificată printr-o schiță de plan, apreciază că acesta a intrat în posesia reclamanților prin extinderea în mod abuziv a limitelor terenului cumpărat de la CAP sau prin acaparare de teren de la vecini, motiv pentru care solicită audierea acestoradin urmă ca martori.
Astfel pentru diferența de teren de 700 mp, pentru care reclamanții pretind constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată, solicită respingerea acțiunii întrucât în cauză nu poate fi vorba despre o posesie utilă exercitată asupra terenului în litigiu, ci de o posesie pentru altul, lipsind elementul intențional al posesiei apte să ducă la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive.
Referitor la casa de locuit, precizează că dobândirea dreptului de proprietate a avut loc nu ca efect al uzucapiunii, ci ca efect al construirii, fapt ce rezultă din chiar titulatura actului prin care reclamanta a dobândit terenul. Menționează că este de acord cu acest capăt de cerere, în condițiile în care reclamanții vor face dovada edificării acestui imobil.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța fondului a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, proba testimonială, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii. Din oficiu s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea cadastru pentru identificarea, măsurarea terenului și efectuarea schiței cadastrale și specialitatea construcții pentru identificarea construcției.
În baza materialului probator administrat, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din data de 17.12.2013 prin care a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 1135 mp, din care 498 categoria curți construcții, 310 mp categoria de folosință arabil și 327 mp categoria de folosință vii situat în intravilanul satului V.-Pașii, cvartalul nr.6, parcelele 286, 287, 288, așa cum a fost identificat și delimitat prin expertiza judiciară specialitatea cadastru efectuată de expert O. M..
A constatat, totodată, că reclamanții sunt proprietarii imobilelor casă de locuit (suprafață de 59,43 mp) compusă din 3 camere, 2 holuri, bucătărie, baie, terasă închisă,, camera centralei(suprafața de 12,09 mp), anexa locuibilă (suprafață 26,38 mp) cu pasaj (cu suprafața de 9,69 mp) și beci (suprafață 9,79 mp), magazia (suprafață 6 mp), anexele gospodărești (suprafață 31 mp) și WC (suprafață 3 mp), situate pe terenul în suprafata de 1135 mp, situat în intravilanul satului V.-Pașii, cvartalul nr.6, parcelele 286, 287, 288, așa cum au fost identificate și descrise în raportul de expertiza judiciară specialitatea construcții efectuată de expert R. N..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Din depoziția martorilor audiați B. L. și Raducan A., rezultă că de mai mult de 30 de ani reclamanții au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt, sub nume de proprietar terenul pe care au construit casa de locuit, liniile de hotar rămânând neschimbate de-a lungul timpului, neexistând litigii între aceștia și alte persoane cu privire la acest teren. Declarațiile martorilor sunt în concordanță cu susținerile reclamanților și cu răspunsul acestora la interogatoriul formulat de pârâtă.
Instanța fondului a observat că reclamanta a beneficiat de o măsură luată de autorități în anul 1971 pentru stimularea construcțiilor în mediul rural, prin darea unei suprafețe de 500 mp de teren în vederea construirii de locuință, așa cum reiese din înscrisul depus la fila 7 din dosar.
In urma efectuării expertizei specialitatea cadastru de către expertul O. M. s-a întocmit schița terenului (conform anexei la raportul de expertiză fila 84), din care reiese ca terenul deținut de reclamanți are o suprafață de 1135 mp din care 498 categoria curți construcții, 310 mp categoria de folosință arabil și 327 mp categoria de folosință vii. Terenul se află în intravilanul satului V.-Pașii, cvartalul nr.6, parcelele 286, 287, 288 și are următoarele vecinătăți: la nord – B. A. număr cadastral 5305 pe lungimea de 4,48 ml, număr cadastral_ pe lungimea de 3,64 ml și R. A. număr cadastral 1311 pe lungimea de 8,20 ml; la este moștenitorii def. S. R. pe lungimea de 70,08 ml, la sud – . lungimea de 16,34 ml, la vest B. N. număr cadastral 4908 pe lungimea de 30,89 ml și C. P. număr cadastral 4905 pe lungimea de 38,21 ml.
Expertul cadastru a stabilit la fața locului că terenul este împrejmuit cu garduri de metal, de lemn și de plasă și a fost stăpânit în mod continuu de către reclamanți din anul 1970, iar pentru a dovedi cele precizate a anexat fotocopii de pe titlurile de proprietate nr._/21.12.1995, nr._/84/22.12.1995, nr._/87/03.01.1996 și nr._/70/08.11.1996, deținute de proprietarii învecinați, titluri în care pentru terenurile amplasate în intravilan apare ca vecin reclamantul P. N..
Pornind de la mențiunile expertului redate mai sus, precum și de la declarațiile martorilor, instanța a înlăturat susținerile pârâtei în sensul că reclamanții s-ar fi extins și ar fi acaparat suprafețe învecinate, apreciind că aceștia dețin suprafața împrejmuită de 1135 mp încă de la momentul atribuirii terenului pentru construcție, în anul 1971.
În acest sens instanța a reținut și faptul că legislația fondului funciar stabilește, prin dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr.18/1991 că sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
În raportul de expertiză specialitatea construcții expert R. N. a identificat următoarele construcții amplasate pe terenul în suprafață de 1135 mp: casa de locuit, camera centralei, anexa locuibilă cu pajaj și beci, magazie, anexe gospodărești (coteț păsări și porci, magazie), WC.
Conform raportului de expertiză casa de locuit în suprafață de 59,43 mp, construită în perioada 1970-1971 executată din fundații de beton, pereți de chirpici de pământ, planșeu grinzi de lemn și tencuit pe șipcă, șarpantă de lemn și învelitoare din țiglă, este compusă din 3 camere, 2 holuri, bucătărie, baie, terasă închisă cu tâmplărie pcv și este dotată cu instalație electrică, instalație de alimentare cu apă, canalizare proprie cu fosă septică vidanjabilă, încălzire cu centrală proprie.
Camera centralei este, conform raportului de expertiză, lipită de casa de locuit, are suprafața utilă de 12,09 mp, are structura de rezistență executată din fundații de beton, pereți din zidărie blocuri beton, planșeu din grinzi lemn cu tavan pe linia căpriorilor, șarpantă lemn, învelitoare din tablă cutată, tencuieli interioare și exterioare din mortar var ciment.
Totodată expertul identifică și descrie anexa locuibilă (suprafață 26,38 mp) cu pasaj (cu suprafața de 9,69 mp) și beciul (suprafață 9,79 mp), magazia (suprafață 6 mp), anexele gospodărești (suprafață 31 mp) și WC (suprafață 3 mp).
Judecătoria a reținut că în sistemul Codului civil român uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de lunga durata, așa cum este reglementat în art.1890 C.civ. (aplicabil în cauză) e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
Conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar. Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus și corpus) si toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
Posesia reclamanților a fost apreciată ca întrunind toate aceste calități, după cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, aceștia stăpânind terenul netulburați, cunoscuți ca adevărați proprietari, continuu din anul 1970.
Din declarațiile martorilor și situația stabilită de expert, instanta a retinut ca terenul nu si-a modificat, in toata aceasta perioada, limitele si ca reclamanții nu se afla în litigiu cu vecinii sau alte persoane cu privire la acest teren.
Terenul stăpânit de reclamanții este înscris în evidențele fiscale ale Primăriei V. Pașii, pentru care aceștia plătesc impozitele aferente, așa cum reiese din certificatul de atestare fiscala nr.2500/23.03.2012.
F. de cele expuse, și apreciind ca îndeplinite condițiile prev.de art. 1846 si urm. C.civ. prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulata si va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului - teren în suprafață de 1135 mp.
Referitor la casa de locuit, instanța a constatat că pentru ridicarea construcțiilor descrise mai sus, reclamanții nu au avut autorizație de construcție, edificarea acestora fiind probată, atât cu declarațiile martorilor, cât și în urma constatărilor efectuate de expert R. N., astfel încât instanța a concluzionat că, în conformitate cu art. 492 din Codul civil, reclamanții sunt proprietarii imobilului, întrucât nu s-a făcut dovada contrară prevăzută de acest text de lege, în sensul că pârâtul . fi edificat construcția respectivă.
În ceea c eprivește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța fondului a apreciat că, deși admisă acțiunea, nu se poate reține că pârâta a căzut în pretenții, având în vedere obiectul acțiunii, de constatare a dreptului de proprietate, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.12.2013 de Judecătoria B. au formulat recurs reclamanții Ț. N. și Pirnog N. criticând-o exclusiv sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Au susținut că acest capăt de cerere a fost respins nelegal de prima instanță.
Astfel, s-a apreciat că potrivit dispoz. art.274 Cod proc.civ. pârâta . Primar nu poate fi asimilată unei părți” căzute în pretenții „în cazul unor acțiuni în constatare punct de vedere cu care recurenții au arătat că nu sunt de acord apreciind că în mod nelegal nu a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care dispoz.art-274 Cod proc.civ.. nu fac distincție privind obiectul acțiunii deduse judecății .
Or, în condițiile în care intimata a figurat ca parte în proces cu care acțiunea s-a judecat în contradictoriu apreciază că se impune inclusiv admiterea acțiunii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu expert ,evident în măsura suportării efective a acestora având în vedere cererile de acordare ajutor public admise în cauză, și onorariu avocat.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă, prin apărător, a solicitat respingerea reursului ca nefondat arătând că nu poate fi considerată parte căzută în pretenții în condițiile art 274 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
La baza obligării unei părți în proces la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de o procedură judiciară stă culpa acesteia în determinarea respectivelor cheltuieli.
Cu alte cuvinte, în lipsa atitudinii culpabile a părții căzute în pretenții, partea care a câștigat procesul nu ar fi fost nevoită să apeleze la procedura în fața instanței de judecată și să suporte, în acest scop, o . cheltuieli.
Or, în speță, deși recurenții reclamanți au câștigat procesul nu se poate considera că pârâta intimată este căzută în pretenții, în accepțiunea art 274 Cod procedură civilă, astfel încât să fie găsită răspunzătoare pentru cheltuielile de judecată ale recurenților reclamanți.
Astfel, în ceea ce privește terenul, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății bazat pe posesia exercitată în anumite condiții care o fac aptă să conducă la prescripția achizitivă a bunului.
Îndeplinirea acestor condiții trebuie verificată și constatată doar de către instanța de judecată astfel că, și dacă pârâta intimată ar fi fost de acord cu cele afirmate de reclamanții recurenți, aceștia nu aveau altă cale pentru a li se constata dreptul de proprietate decât aceia de a recurge la procedura judiciară pe care au parcurs-o și pentru care au făcut cheltuielile astăzi reclamate.
Interesul de a obține un titlu care să le ateste proprietatea ca efect al uzucapiunii este al lor iar singura îndreptățită să constate acest drept este instanța motiv pentru care nu se poate reține vreo culpă în sarcina intimatei pârâte pentru că recurenții reclamanți au fost nevoiți să se adreseze justiției pentru recunoașterea dreptului lor.
În ceea ce privește construcțiile, tribunalul constată că dacă ar fi respectat prevederile legale în materia edificării construcțiilor, respectiv obținerea unei autorizații mai înainte de a purcede la edificarea lor, reclamanții recurenți nu ar fi mai fost nevoiți să se adreseze instanței pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestora .
Or, nici sub acest aspect nu se poate considera că cea răspunzătoare pentru efectuarea unor cheltuieli în proces este pârâta intimată de vreme ce, în culpă sunt chiar recurenții reclamanți care au construit fără a deține autorizație în acest scop.
Așa fiind, Tribunalul concluzionează că, deși a pierdut procesul, intimata pârâtă nu este culpabilă pentru demararea procedurii judiciare și nu poate fi considerată parte căzută în pretenții pentru a suporta cheltuielile de judecată în condițiile art 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul art 312 alin 1 cod procedură civilă, recursul este găsit ca nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanții Ț. N. și P. N., domiciliați în . B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.12.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, C. C. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond- M.A.V.
12.03.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 196/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 520/2014.... → |
|---|
