Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 211/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 211/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 3372/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 211/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Grefier R. - A. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect Despăgubiri - Legea nr.221/2009, privind pe reclamantul I. V., domiciliat în ., județul B. și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pățile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Prin încheierea de ședință din data de 14.. nov 2013, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 155/1 cod proc. civ., potrivit referatului întocmit de grefierul arhivat, la data de 11.02.2014 s-a dispus din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care,
Reprezentantul Ministerului public având cuvântul pune concluzii conform dispozițiilor art. 248 cod proc. civ. Solicită constatarea primării.
Instanța constată îndeplinite condițiile prev de art 248 alin 1 cod proc civ și reține dosarul pentru a se pronunța asupra perimării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 13.06.2012 reclamantul I. C. V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând recunoașterea caracterului politic al condamnării tatălui său și obligarea la acordarea unor daune materiale în cuantum de 200.000 euro pentru prejudiciul moral suferit din cauza condamnării cu caracter politic a tatălui său - defunctul I. C. în perioada 1948-1954.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat de Direcția Generala a Finanțelor Publice B., în baza mandatului de reprezentare nr._/19.07.2012, a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009, " orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecata, in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare.
In speța, așa cum reiese din conținutul cererii de chemare in judecata, fapta cauzatoare a prejudiciului este condamnarea cu caracter politic. De aceea pentru acordarea de către instanța a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, prin condamnarea cu caracter politic se impune administrarea de probatorii corespunzătoare care sa dovedească ca reclamantul a executat o pedeapsa privativa de libertate in baza unei hotărâri judecătorești rămasa definitiva pentru infracțiuni politice, acte oficiale eliberate de organele competente care sa dovedească situația de fapt.
In funcție de probele administrate in cauza, instanța este libera sa aprecieze daca reclamantul se afla . avuta in vedere de textul de lege invocat.
Referitor la despăgubirile solicitate, învederează că așa temeiul legal respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1358 din 21.10.2010 a Curții Constituționale, ce a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, decizie prin care s-a reținut, in esența ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 1 alin. 3 si 5 din legea fundamentala.
Prin decizia 1354 din 20.10.2010 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial nr. 761 din 15.11.2010, s-a constatat, in urma admiterii excepției de neconstituționalitate ridicata de Avocatul Poporului, ca sunt neconstituționale si dispozițiile art. I, pct. 1 prin care s-a modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, introducându-se pct. 1-3 la teza !l si art. III din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 .
Efectele juridice ale deciziilor menționate mai sus au încetat la data de 31.12.2010 întrucât, in perioada de referința 15 noiembrie - 31 decembrie 2010 nu a fost adoptat nici de Parlament, nici de Guvern, vreun act normativ care să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, dispozițiile exprese fiind art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
Având in vedere aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Reclamantul I. V. a formulat precizări cu privire la acțiune, după cum urmează:
Conform Legii 221/2009 emisă de Parlamentul României, promulgată de Președintele României și publicată în Monitorul Oficial la data de 21.06/ 2009, lege care conform Constituției nu poate fi modificată decât tot de persoane abilitate care au emis-o, rezervându-și dreptul din Codul Civil art. 998-1999 și art. 52 din Constituția României solicită să se constate caracterul politic al condamnării tatălui său - I. N.C. care a fost condamnat la 12 ani detenție cu executare, de 6 ani muncă forțată în pușcăriile comuniste, conform Sentinței nr. 795/ 22.12/ 1948 pronunțată de Tribunalul G. și arestat în baza mandatului nr. 7994 1948 conform Biletului de eliberare anexat la cauza ce face obiectul dosarului a fost eliberat la 4 iunie 1954 după o executare de 6 ani detenție.
Precizează că a solicitat C.N.S.A.S, actualul deținător al arhivei, conform nr. de înregistrare 6043/ 2011 din 20.06/ 2011, să-i elibereze documente ce demonstrează caracterul politic al detenției tatălui său, precum și intervențiile pe care le-a făcut ulterior, însă nu a primit niciun răspuns până la acest moment.
Solicită obligarea Statului R. la plata de daune morale și materiale pentru nedreptatea la care a fost supus în acel moment și după detenție, precum și asupra familiei în acea perioadă de timp până în anii 1970-1975. Se cunosc metodele securist-o comuniste de supraveghere, tracasare și hărțuire atât a deținuților politici cât și a familiilor acestora. Valoarea pentru reparațiile morale și materiale o apreciază în sumă de 184.000 euro, ajungând la această sumă după următorul calcul: 6 ani x 12 luni x 4.150 euro/lună.
La termenul din 14.11.2012 Tribunalul B., prin încheierea pronunțată, a dispus suspendarea cauzei conform art.155/1 C.pr.civ. până când reclamantul va formula cererea de chemare în judecată cu respectarea dispoz.art.112 C.pr.civ.
Potrivit art. 248 Cod proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din economia textului de lege menționat, reiese că pentru a constata perimarea unei cereri este necesar a se verifica următoarele aspecte: cererea să fi rămas în nelucrare un an în materia civilă, rămânerea în nelucrare să se datoreze culpei părții, să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială .
În speță, instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele de mai sus, respectiv cauza a rămas în nelucrare 1 an de zile, aceasta fiind suspendată în 14.11.2012 și repusă pe rol, în vederea perimării la 27.02.2014, această situație de fapt s-a datorat părților, care nu au mai efectuat vreun act de procedură în cauză în acest interval de timp și nici nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, neaflându-se în situația unei norme speciale de stingere a procesului.
Față de cele reținute mai sus, instanța, apreciind că sunt întrunite cerințele art.248 cod pr. civilă va constata perimată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.248 C.pr.civ. constată perimată acțiunea formulată de reclamantul I. V., domiciliat în ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014
Președinte, M. Ș. | ||
Grefier, R. - A. S. |
Red.MȘ
Th.red.CC/4 ex.
12 Martie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 154/2014. Tribunalul BUZĂU | Acţiune în constatare. Decizia nr. 327/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
