Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 76/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. M.
Judecător E. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul A. D.-MARINUȘ – domiciliat în comuna Cislău, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.843/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ - având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâții C. M.-M. – domiciliat în București, .. 7, ., . și C. A. – domiciliată în M., ., ., jud. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost repus pe rol din oficiu pentru perimare, întrucât a stat în nelucrare mai mult de un an de zile, cauza fiind suspendată la data de 12.11.2012, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului și reține dosarul pentru a se pronunța cu privire la această excepție.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Reclamantul A. D. Marinuș l-a chemat în judecată civilă pe pârâtul C. M. M., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a suprafeței de 3000 m.p. teren, amplasat în . 136 cu vecinii: la N - B. A., la E- L. Ș., la Sud – drum, la V – F. D. .
În fapt arată că a făcut o promisiune de vânzare cumpărare cu pârâtul în luna august 2009, iar până în prezent vânzătorul nu a întocmit documentația necesară perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Prin certificatul de moștenitor nr. 1487/1995 vânzătorul deține cota de ½ din masa succesorală rămasă de pe urma def. C. M.. Iar din tarlaua de 8400 m.p. din care vânzătorului i-a revenit cota de ½ acesta a vândut suprafața de 3000 m.p., iar reclamantul a intrat în posesia terenului încă de la încheierea antecontractului plătind prețul stabilit.
În dovedirea acțiuni înțelege să se folosească de înscrisurile pe care le atașează prezentei cereri, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare certificat de moștenitor nr. 1487, schița de amplasament al terenului în care este notat cu S 5 suprafața cumpărată.
Își întemeiază acțiunea pe disp. art. 5 titlul X din legea nr. 247/2005.
La termenul din 20.02.2012, reclamantul precizează că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât și a numitului C. R. L., coproprietar al terenului în litigiu.
Ulterior precizează că pârâtul C. M. M. a decedat și solicită introducerea în cauză a pârâtei C. A., moștenitoare, în calitate de fiică a defunctului.
Pârâții nu se prezintă în instanță, însă C. A. depune la dosar întâmpinare și cerere reconvențională
Prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii, arătând că de pe urma defunctului său tată, a dobândit dreptul de proprietate asupra mai multor imobile însă în indiviziune cu pârâtul C. L..
Învederează că, dintre bunurile imobile moștenite, se regăsește cota de ½ din suprafața de 8430 m.p., teren situat în tarlaua 136, situată în intravilanul comunei Cislău, județul B., teren din care face parte și suprafața de 3000 m.p., din prezentul litigiu.
În cererea de chemare în judecată reclamantul solicită „pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 3000 m.p. teren arabil situat în ., intravilan, în indiviziune”. Trebuie remarcat faptul că, reclamantul recunoaște în cererea de chemare în judecată ca fost în cunoștință de cauză că terenul este în indiviziune cu alt coproprietar care însă nu a participat la realizarea antecontractului de vânzare cumpărare.
Nu a fost în cunoștință de cauză până în prezent despre o atare înțelegere, din partea sa neexistând nici un act sau semnătură pe vre-un act prin care să-și dea acordul la realizarea acestei tranzacții .
Nu este de acord cu realizarea acestei tranzacții atâta timp cât terenul se află în indiviziune.
Prin cererea reconvențională, solicită a se constata nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în luna august 2009 între reclamant și tatăl pârâtei, întrucât pârâta și celălalt moștenitor se află proprietari în indiviziune asupra bunurilor succesorale, inclusiv în ce privește terenul în litigiu.
Reclamantul, prin întâmpinare la cererea reconvențională, solicită respingerea cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și testimoniale.
Au fost audiați martorii M. E. și F. F., care confirmă existența promisiunii de vânzare – cumpărare arătată în acțiune și precizează că, pe terenul în litigiu reclamantul și-a construit o casă de locuit.
Prin sentința civilă nr. 843 din 25.06.2012 Judecătoria Pătârlagele a respins ca neîntemeiată acțiunea și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a avut în vedere următoarele:
Prin antecontractul autentificat cu nr. 1466/26.08.2009 pârâtul C. M. M. a promis că vinde, iar reclamantul că va cumpăra următoarele: din cota de ½ parte indiviză din suprafața totală de 8.400,0 m.p. teren arabil, . intravilanul satului și comunei Cislău, județul B. între vecinii: la N - B. A., la E- L. Ș., la Sud – drum, la V – F. D., suprafața de 3000 m.p. teren arabil.
Instanța a reținut că, în momentul întocmirii antecontractului, atât vânzătorul, cât și cumpărătorul, cunoșteau că suprafața de 3000 m.p. se află în coproprietatea vânzătorului și a pârâtului C. L., iar din cuprinsul actului rezultă că promisiunea de vânzare – cumpărare s-a realizat fără acordul coproprietarilor.
Instanța a reținut că, atât în doctrină, cât și în practica judiciară s-a decis în mod constant că, întrucât vânzătorul are o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra bunului indiviz, nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stări de indiviziune, soarta contractului de vânzare cumpărare depinzând de rezultatul partajului.
În timpul stării de indiviziune oricare dintre coindivizari poate dispune liber, fără acordul celorlalți coindivizari, de cota sa ideală de drept asupra bunului determinat, sau asupra universalității, întrucât dreptul asupra cotei părți ideale este un drept de proprietate individual, absolut și exclusiv al fiecărui coindivizar.
Cumpărătorul se substituie în drepturile coindivizarului vânzător, fiind fără relevanță rezultatul partajului care va interveni ulterior și la care va participa cumpărătorul, în calitate de coindivizar.
În speță însă, instanța a reținut că vânzătorul nu a dispus prin antecontract de cota sa ideală de drept, ci a înstrăinat în natură, în materialitatea sa, o porțiune determinată material de bun, deși nu are drept de proprietate exclusiv asupra părții materiale din lucru, iar din cuprinsul antecontractului rezultă că promisiunea de vânzare a fost făcută fără acordul celuilalt moștenitor, iar aceasta aduce atingere dreptului coindivizarului.
Pentru salvgardarea dreptului de proprietate asupra bunului înstrăinat oricare dintre coindivizari poate cere ieșirea din indiviziune, iar soarta contractului de vânzare cumpărare va depinde de rezultatul partajului.
Așa fiind, s-a constatat că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze este neîntemeiată și a fost respinsă.
În ce privește cererea reconvențională, instanța a constatat că, în cazul vânzării bunului indiviz de către coindivizar, ceilalți coindivizari nu pot cere anulare actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune, drepturile coindivizarilor urmează a fi apărările pe calea acțiunii de partaj (decizia civilă nr. 2603/2003 a C:S.J.), iar în consecință, a fost respinsă și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurenta a învederat instanței că în mod greșit instanța fondului a respins acțiunea și cererea reconvențională, întrucât promitentul vânzător, C. M. M. a vândut o parte din dreptul său de moștenire, respectiv 3000 m.p., din totalul de 8400 m.p., în conformitate cu dispozițiile legale în materie, potrivit cărora fiecare coproprietar poate să vândă cota parte de moștenire, potrivit certificatului de moștenitor.
Prin Încheierea din 12.11.2012 Tribunalul B., în baza art. 242 alin.1pct.2 c.p.c, a dispus suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părților legal citate.
Prin referatul din 2.12.2013, arhiva Tribunalului B., constatând că dosarul a stat în nelucrare mai mult de un an de zile a solicitat repunerea pe rol a acestuia, în vederea punerii în discuție a excepției perimării.
Analizând excepția, prin prisma cerințelor art.248 alin.1 c.p.c, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin.1 c.p.c., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din economia textului de lege mai sus menționat, reiese că pentru a se constata perimarea unei cereri este necesar a se verifica următoarele aspecte: cererea să fi rămas în nelucrarea un an în materie civilă; rămânerea în nelucrare să se datoreze culpei părții; să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială.
În speță instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele de mai sus: astfel recursul a rămas în nelucrare un an de zile, cauza fiind suspendată la termenul de judecată din 12.11.2012 și fiind repusă pe rol în vederea perimării la 13.01.2013, această situație de fapt s-a datorat părților, niciuna dintre ele nemaiefectuând vreun act de procedură în cauză în acest interval de timp și nici nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de primare, neaflându-ne în situația unei norme speciale de stingere a procesului.
Față de cele reținute mai sus, instanța, în baza art.248 alin.1 c.p.c., coroborat cu art.252 c.p.c., urmează a constata perimat recursul formulat de reclamantul recurent A. D. Marinuș în contradictoriu cu intimații C. A. și C. M. M., împotriva sentinței civile nr. 843 din 25.06.2012 a Judecătoriei Pătârlagele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată din oficiu.
Constată ca fiind perimat recursul declarat de reclamantul A. D.-MARINUȘ – domiciliat în comuna Cislău, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.843/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ - având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâții C. M.-M. – domiciliat în București, .. 7, ., . și C. A. – domiciliată în M., ., ., jud. Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2014.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. M. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. H. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./29.01.2014
d.f. nr._ – Judecătoria Pătîrlagele
j.f. – T. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 653/2014.... | Fond funciar. Decizia nr. 497/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
