Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 20307/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 478/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către creditoarea COMPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- C. cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva încheierii din data de 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu debitorul A. O. domiciliată în B., ., județul B., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că este achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, că în cursul procedurii de regularizare intimatul debitor nu a depus întâmpinare, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 223 alin.3 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.09.2014, sub nr._, petentul B. A. A., a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 4803/2014, a titlului executoriu reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, pentru recuperarea creanței în valoare de 28 euro (echivalentul în lei la data plății), împotriva debitorului A. O., la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri - București,
În motivarea cererii, executorul judecătoresc a arătat că executarea silită a început la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, având în vedere că debitorul din cauză nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 1 N.C.proc.civ.
În susținerea cererii, potrivit disp. art. 665 alin. 1 N.C.proc.civ., la dosar au fost anexate, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: cererea formulată de creditoare, titlul executoriu, încheierea prin care s-a admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.
Prin Încheierea din 24.09.2014 Judecătoria B. a respins cererea de încuviințare a executării silite, formulată de petentul B. A. A. .
Pentru a hotărâ astfel instanța fondului a reținut următoarele:
Potrivit art. 622 alin. 2 N.C.proc.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art. 665 alin. 5 N.C.proc.civ. expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Astfel cum se arată în art. 665 alin.5 C.proc.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 raportat la art. 650 din N.C.proc.civ., cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 663 și 664 din N.C.proc.civ. cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile art. 664 alin. 1 N.C.proc.civ., s-a admis cererea creditorului, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al proceselor-verbale de constatare a contravenției, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin.1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În dovedirea caracterului executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare. Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată. În lipsa unor asemenea dovezi, instanța constată că procesul-verbal nu a fost legal comunicat, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, judecătoria conchide că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este la acest moment titlu executoriu.
Prin raportare la considerentele anterior dezvoltate, în temeiul art. 665 alin.5 pct.2 C.proc.civ., instanța a respins cererea de încuviințare executare silită.
Împotriva acestei Încheieri a formulat apel creditoarea COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea apelului s-a învederat instanței că, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, s-a arătat că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, s-a solicitat instanței de apel sa constate faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Așadar, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atat, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, impotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere impotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța indeplineste toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiutorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fara echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa faca aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat la art.640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca creanța este certa, lichida si exigibila, intrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Mai mult decât atat, procedura de incuvintare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( „pipăie fondul") la verificarea indeplinirii condițiilor inscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neinceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC incuvintarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberarii asupra incuvintarii executării silite avea obligația sa respectate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabiliesc: " Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor inscrisuri pronunțate ori, dupa caz, intocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, invederează instanței de apel faptul ca, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC incuvintarea executării silite se face fara citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura incuvintarii executării silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a incuvintarii executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa faca distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, intrucat numai partea interesata poate invoca neregularitatile precedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a incheierii apelate si încuviințarea executării silite a proceselor- verbale de constatare a contravenției .
Verificând încheierea apelată, raportat la cererea de chemare în judecată, a probelor administrate în cauză și a motivelor de apel invocate, Tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele motive:
Conform art. 632 c.p.c. (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Potrivit art.665 alin.5 c.p.c., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește condițiile de formă cerute de lege; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare;titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege.
Din economia textelor de lege mai sus menționate reiese că instanța fondului avea obligația de a verifica dacă înscrisul prezentat în vederea încuviințării executării silite, constituie sau nu titlu executoriu, potrivit legii.
Potrivit art. 37 din OG 2/2011, constituie titlu executoriu în materie contravențională procesul verbal neatacat în termen și hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea împotriva acesteia.
Din interpretarea art. 37 al OG 2/2001, rezultă că procesul verbal devine titlu executoriu, în momentul expirării termenului în care acesta poate fi contestat.
Pentru ca termenul în care acesta poate fi contestat să expire, este necesar ca procesul verbal de contravenție să fi fost comunicat în mod corespunzător, potrivit dispozițiilor legale în materie.
În cauza de față, în mod justificat, prima instanță a apreciat că procesul verbal de contravenție întocmit de CNADR, ce face obiectul cauzei, nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât nu s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin poștă, cu aviz de primire.
Este evident că, în soluționarea cererii formulate de apelanta-creditoare, nu se putea face abstracție de statuările obligatorii, potrivit art. 517 alin.4 c.p.c., din Decizia nr. 10/10.06.2013, pronunțată de ICCJ, în recurs în interesul legii, hotărâre potrivit căreia modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr.2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Or, apelanta-creditoare a depus la dosar procesul verbal de comunicare prin afișare la sediul contravenientului astfel că, reținând că nelegala comunicare are semnificația juridică a lipsei unei asemenea comunicări, tribunalul apreciază ca fiind corectă concluzia judecătoruluii fondului în sensul că nu poate determina momentul de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea plângerii contravenționale.
Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu avea abilitarea de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost legal comunicat, atât timp cât realizarea acestei operațiuni în condiții de legalitate determină caracterul de titlu executoriu al respectivului înscris.
În materia contravențiilor, ținând seama de natura juridică de sancționare a unui comportament ilicit este necesar să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, din partea persoanelor împuternicite și a autorităților publice cu atribuții în aplicarea normei contravenționale și de verificare a legalității aplicării acesteia.
Pentru a fi previzibilă o normă trebuie să fie suficient de precisă spre a permite individului să-și reglementeze conduita în funcție de prescripțiile ei.
Practic, a admite că prima instanță nu avea abilitarea de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost legal comunicat, atât timp cât realizarea acestei operațiuni în condiții de legalitate determina caracterul de titlu executoriu al respectivului înscris, înseamnă de fapt a admite ca intimatul să suporte în mod direct urmările necomunicării legale a procesului verbal de contravenție, respectiv acesta va fi obligat de a formula o contestație la executare, pentru a opri o executare iminentă, formularea unei cereri de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, suportând și consemnarea unei cauțiuni, ceea ce tribunalul apreciază că este o sarcină disproporționată, de natura a rupe justul echilibru dintre cetățean și autorităților publice cu atribuții în aplicarea normei contravenționale și de verificare a legalității aplicării acesteia, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Prin urmare, în baza art. 480 cu aplicarea art.665 alin.5 c.p.c., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către creditoarea COMPANIA N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA- C. cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 împotriva încheierii din data de 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu debitorul A. O. domiciliată în B., ., județul B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2014.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/ 4 ex./ 09.12.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. F. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 690/2014.... → |
|---|
