Contestaţie la executare. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 828/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/2014
Ședința publică de la 19 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: R. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sect. 6, și sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Secția de Drumuri Naționale B., în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4883/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. C., domiciliată în satul Sudiți, . B., și intimatul B.E.J. A. A., cu sediul în mun. B., Piața Daciei, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este motivat, timbrat, cu 25 lei, conform chitanței nr. 2269/23.04.2014, după care:
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și, după deliberare, instanța a pronunțat următoarea decizie, conform considerentelor menționate.
CONSIDERENTELE DECIZIEI:
- Obiectul cererii și susținerile, pe scurt, ale apelantului:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, din data de 16.01.2014, contestatoarea C. C. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN, solicitând anularea actelor de executare emise de executorul judecătoresc, respectiv somația din 06.01.2013 și încheierea nr. 2249/06.01.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și anularea întregii executări silite efectuate de B. A. A., în dosarul de executare nr. 2249/2013.
Intimata a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2011 a devenit titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 4883/19.03.2014, judecătoria a admis contestația la executare și a anulat actele de executare silită din dosarul nr. 2249/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc A. A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este aplicabilă litigiului legea mai favorabilă, Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, care, în cuprinsul art. II, stabilește că „tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționala din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, la data de 24.04.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 28.04.2014.
În motivare, a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii, în condițiile în care a apreciat ca fiind incidente cauzei dispozițiile Legii nr. 144/2012 și Deciziei nr. 228/2007 pronunțate de Curtea Constituțională.
S-a învederat instanței că intimata a achitat amenda, în 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal, potrivit chitanței nr._/07.04.2011, fără să achite tariful de 28 euro.
Prin contestația la executare, contestatoarea înțelege să invoce motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, cum ar fi faptul că nu a achitat și tariful de despăgubire de 28 euro odată cu amenda, întrucât considera că efectele Legii nr. 144/2012 „se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare”.
Precizează apelanta că, potrivit art. 712 alin. 2 NCPC „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
S-a învederat instanței că executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, respectiv procesul-verbal de contravenție R11 nr._/25.03.2011, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, întrucât art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravențională.
A mai arătat apelanta că procesul-verbal neatacat în termen prin plângere contravențională a devenit titlu executoriu și nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât, conform art. II din aceasta normă, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acesteia, adică până la data de 27 iulie 2012, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
S-a mai susținut că, în sensul prevederilor constituționale, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 228/2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalității în drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”, iar în virtutea alin. 2 din același articol al legii fundamentale, „nimeni nu este mai presus de lege”.
Prin decizia Curții Constituționale menționată s-a avut în vedere faptul că, potrivit textului de lege criticat, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
- Întâmpinarea:
În temeiul art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termenul legal, intimata C. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile.
Apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect normele legale aplicabile, apelul declarat de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. fiind fundamentat pe o interpretare eronată a dispozițiilor Legii nr. 144/2012 - lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și pe ignorarea celor stabilite de către instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007. Coroborând dispozițiile legale menționate cu cele stabilite de către Curtea Constituțională, nu se poate concluziona decât în sensul în care soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Sancționarea pretinsei contravenții s-a realizat prin emiterea unui proces verbal de constatare a contravenției avându-se în vedere dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii pretinsei contravenții, potrivit cărora „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit, fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4, iar potrivit anexei 4, pentru vehiculele categoria A (categorie în care se încadrează autoturismul proprietatea sa), contravaloarea rovinietei valabile 1 an este stabilită la suma de 28 euro.
S-a subliniat că, la data de 27 iulie 2012 a intrat în vigoare Legea nr. 144/2012, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România care stabilește în art. I pct. 2 faptul că alin. 3 al art. 8 se abrogă.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 s-a statuat, referitor la dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, faptul că „textul de lege care formează obiectul excepției creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin.(1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi”.
Mai mult decât atât, în considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a stabilit faptul că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
- Situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.03.2011, menționat în somația nr. 2249/06.01.2013 (fila 7 din dosarul primei instanțe), act emis de Biroul Executorului Judecătoresc A. A., apelanta a dispus obligarea intimatei la plata contravalorii tarifului de despăgubire de 28 euro. Executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 466,40 lei, prin încheierea nr. 2249/06.01.2014 (fila 8, dosar prima instanță).
4. Motivele de fapt și de drept:
Procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, dacă nu a fost contestat în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, în baza art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata-contestatoare nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal, însă, prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în temeiul titlului executoriu nu a invocat apărări de fond, cum greșit susține apelanta, ci motive de nelegalitate a executării începute. Într-adevăr, potrivit art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui (cum este plângerea pentru procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001). Contestatoarea nu a solicitat însă desființarea titlului executoriu și nici anularea tarifului de despăgubire, ci anularea formelor de executare, invocând o lege mai favorabilă, care nu mai prevede tariful de despăgubire, ci numai amenda, ca sancțiune principală.
Referitor la aplicarea în acest litigiu a Legii nr. 144/2012, de modificare a O.G. nr. 15/2001, tribunalul consideră că nu poate analiza condițiile de anulare a tarifului de despăgubire, menționate la art. II din Legea nr. 144/2012 (contestarea proceselor-verbale până la . legii, 27.07.2012), deoarece obiectul cererii a fost anularea actelor de executare, iar nu a procesului-verbal de contravenție.
Tribunalul consideră că, în mod legal, prima instanță a aplicat dispozițiile legii mai favorabile, în temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția României, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii pentru legea contravențională.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 s-a statuat, referitor la dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, că sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. Din considerentele deciziei rezultă că s-a avut în vedere discriminarea pe care textul de lege o creează între persoanele care se găsesc în aceeași situație, de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, neputându-se reduce numai pentru situația în care fapta nu mai este considerată contravenție. Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile impune atât organului constatator, cât și instanței de judecată aplicarea legii mai favorabile.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va păstra hotărârea atacată, situație în care va respinge apelul, ca nefondat.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sect. 6, și sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Secția de Drumuri Naționale B., în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4883/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. C., domiciliată în satul Sudiți, . B., și intimatul B.E.J. A. A., cu sediul în mun. B., Piața Daciei, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 septembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, R. O. |
Red. M.N.
Thred. M.H./M.N.
5 ex./27.10.2014
Dosar prima instanță:
Judecătoria B. –_
Judecător prima instanță:
C. A.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
