Pretenţii. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 13193/200/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de reclamantul C. C. DANUȚ – cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Tibișoiu D. D., cu sediul în B., . 1, ., ., împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâții D. M. – domiciliat în B., ., .. 1, . și . SA – cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. S., P., Mojzi, cu sediul în C., .. 1, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul D. M., lipsă fiind celelalte păți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciare de timbru în sumă de 385 lei și 6 lei timbru judiciar, intimatul nu a depus întâmpinare, iar apărătorul ales al recurentului a depus o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare fiind plecat la Curtea de Apel Ploiești, după care:
Intimatul arată că nu și-a formulat în scris punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Instanța pune în discuție cererea de lăsare la a doua strigare a cauzei, formulată de apărătorul recurentului.
Intimatul D. M. arată că are vârsta de 79 ani, are probleme de sănătate, locuiește la B. și a făcut un efort să vină astăzi la instanță. Lasă la aprecierea instanței această cerere.
Instanța, față de cererea depusă la dosar de avocat Tibișoiu D., dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, la ora 11,00, s-a prezentat intimatul D. M., lipsă fiind celelalte păți.
Instanța constată că în cererea formulată de apărătorul ales al recurentului, s-a solicitat strigarea cauzei după ora 12,30, astfel încât pune în discuție această cerere.
Intimatul D. M. învederează că are tren spre B. la orele 13,30 și 15,00, astfel încât este de acord cu lăsarea cauzei la a treia strigare.
La a treia strigare, la ora 11,30, a răspuns intimatul D. M., lipsă fiind celelalte păți, recurentul C. C. D. fiind reprezentat de avocat Tibișoiu D. D..
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Tibișoiu D., având cuvântul pentru recurentul C. C. D., critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod pr.civilă.
Arată că prima instanță a reținut, în esență, că sunt incidente prevederile art. 998-999 din vechiul Cod civil, în vigoare la data când a avut loc accidentul, faptul că intimatul D. M. a încălcat norme de drept civil obiectiv cauzatoare de prejudicii, că sub acest aspect s-a reținut existența elementelor răspunderii civile delictuale, cu o singură excepție, respectiv prejudiciul în raport cu intimatul D. M.. Instanța a reținut fapta ilicită a acestuia, vinovăția, însă nu există prejudiciul și, automat, probabil, nu există raport de cauzalitate. Pe de altă parte, în contradictoriu cu asigurătorul se rețin aceste elemente, însă evident că răspunderea asigurătorului, ca efect al poliței de asigurare încheiate între intimatul D. și societatea de asigurare, însă în raporturile cu recurentul asigurătorul răspunde ca efect al elementelor răspunderii civile delictuale. Consideră că este o contradicție: instanța reține că există un prejudiciu cert în raporturile cu asiguratorul, dar nu are aceeași opinie și în cazul în care se pune problema acoperirii pagubei în raporturile cu intimatul-pârât. Instanța de fond stabilește valoarea pagubei, respectiv valoarea autoturismului, ca fiind suma de 40.977 lei, așa cum a fost evaluată ea prin ultimul raport de expertiză, și confundă faptul că nu pot fi obligate părțile decât până la o valoare de cca. 20.000 lei, care este de fapt valoarea maximă pentru care răspunde asigurătorul. Deci, în condițiile în care se reține parțial că există un prejudiciu și se reține valoarea totală a prejudiciului de 40.977 lei, este evident că este o contradicție și acțiunea trebuia să fie admisă și în raporturile cu D. M.. Este evident că s-a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului, dat fiind faptul că a fost admisă numai în parte acțiunea. Se poate vorbi de existența unui prejudiciu cert și pentru diferența de până la 40.977 lei, atât în raporturile cu asigurătorul, cât și în raporturile cu D. M..
Susține că un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică. În cauză este vorba de un prejudiciu cert, pentru că el putea fi evaluat în totalitate la momentul la care s-a solicitat repararea lui. Faptul că prin raportul de expertiză s-a stabilit o sumă de cca. 20.000 lei nu înseamnă că acesta era prejudiciul, ci doar limita maximă pentru care putea să răspundă asigurătorul. La momentul promovării acțiunii evident că putea fi evaluat în totalitate cuantumul prejudiciului și a fost evaluat prin raportul de expertiză.
Solicită admiterea recursului, în sensul obligării atât a intimatului-pârât, cât și a asigurătorului, la plata întregului prejudiciu în sumă de 40.977 lei.
În ce privește daunele morale, consideră că în cauză s-a produs și un prejudiciu moral. Reclamantul a solicitat daune morale pentru copil, în calitate de reprezentant legal al copilului, în condițiile în care mașina a avut o traiectorie ciudată, în urma căreia copilul a suferit o . leziuni care nu au fost constatate printr-un certificat medico-legal, dar care au produs niște traume acestuia. Apreciază că în cauză există și un prejudiciu moral ca urmare a faptei ilicite produse de intimatul-pârât. Și sub acest aspect, consideră că cererea reclamantului-recurent este întemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul D. M., având cuvântul, susține că în urma evenimentului rutier nu s-a produs nicio julitură, iar lui nu i s-a ridicat permisul de conducere, ci a fost sancționat doar cu două puncte penalizare. În urma loviturii, planetarele mașinii sale au fost distruse pe partea dreaptă și nu mai putea să plece. Învederează că a depistat ulterior persoana care a fost prezentă și care a spus că se va prezenta personal la instanță să declare că în prezența lui a plecat de pe loc către B.. Nu-și poate explica în ce mod, fără să existe o constatare făcută de specialiști, s-a stabilit că autoturismul costă peste 12.000 euro, socotit la suma de 50.000 lei.
Precizează că evenimentul rutier s-a produs într-o semicurbă, în care se vedea de departe, din vina unui terț autoturism de G. care i-a tăiat fața, situație în care a fost nevoit să acționeze frâna. Mașina lui era o Dacie din 1982 și nu se baza foarte tare pe răspunsul autoturismului. Șoferul a avut timp să constate că e ceva în neregulă, pentru că în semicurbă avea suficientă vizibilitate. Susține, însă, că nu a existat niciun dosar penal.
Arată că cererea de chemare în judecată a fost formulată după aproape un an de la producerea accidentului. Se pretinde că acel copil a avut leziuni, dar nimeni nu a avut nicio julitură. Precizează că și soția sa ocupa locul din dreapta șoferului și nu a pățit nimic. Nu a existat nici măcar un geam spart.
Nu își explică modalitatea în care s-a stabilit valoarea mașinii fără să existe o evaluare oficială. Nu este de acord să despăgubească recurentul cu valoarea solicitată, pentru că nu are posibilități financiare, are vârsta de 80 ani și are o pensie modică.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra prezentei acțiuni civile.
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamantul CAPATANA C. D. a solicitat obligarea paraților DASCALOIU M. si . SA la plata, in solidar, a sumei de_ lei - reprezentând daune materiale si_ lei daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a arătat ca la data de 10.01.2010, in timp ce se deplasa împreuna cu soția si copilul cu autoturismul marca Opel, in zona localității Surdila Greci a fost implicat ., in urma căruia autoturismul sau a fost distrus in totalitate, iar persoanele aflate in acest autoturism au suferit vatamari fizice si morale.
A precizat ca accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de deplasare de către paratul Dascaloiu M., context in care acesta a pătruns pe sensul de mers B. – B., in zona localității Surdila Greci, intrând in coliziune cu autoturismul sau, paratul fiind sancționat contravențional.
A apreciat ca in cauza sunt întrunite dispozițiile art. 998 – 999 C.civ. in sensul ca exista prejudiciu, fapta ilicita, raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciu.
In drept si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998, 999 C.civ.A anexat cererii legal timbrate înscrisuri, respectiv proces verbal de contravenție.
Parata . SA prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamanta nu a efectuat procedura prealabila a concilierii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
A arătat ca in data de 10.01.2010 reclamantul a avizat producerea unui accident rutier, declarând ca nu au fost persoane rănite, iar prin acțiunea introductiva acesta susține contrariul.
A precizat ca din declarațiile celor doi conducători auto au rezultat si avariile suferite de cele doua autoturisme, si având in vedere avariile atipice suferite de cele doua autovehicule, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Având in vedere concluziile acesteia, respectiv ca avariile nu sunt in concordanta cu modalitatea de producere a acestora conform celor declarate de cei doi conducători auto si ca poziționarea si amprenta avariilor celor doua autoturisme conduc la concluzia ca acestea nu se puteau produce . cel declarat, intre avariile celor doua autoturisme si modalitatea de impact neexistând o relație de natura cauza – efect, s-a comunicat asiguratului refuzul despăgubirii.
In drept cererea a fost întemeiata pe prevederile art. 115 – 118 C.pr.civ, legea 136/1995.
In probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si expertiza de specialitate, fiind depus la dosar in copie Dosarul de dauna nr. CD_, raportul de expertiza, adresa IPJ, autorizație de reparații, declarațiile conducătorilor auto, proces verbal de contravenție, acte de identitate, certificat de înmatriculare, polița de asigurare nr._/20.03.2009, polița RCA . nr._.
Paratul Dascaloiu M. a formulat cerere de declinare a competentei de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei B..
Prin Încheierea de ședința din data de 28.01.2011, in baza art. 242 pct. alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., instanța a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa parților.
La data de 01.02.2011 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere admisa de instanța potrivit încheierii din data de 25.02.2011.
Instanța de judecata a pus in discuția parților excepția necompetentei teritoriale invocata de paratul Dascaloiu M. si excepția prematurității formulării cererii de chemare in judecata, excepții respinse de instanța prin Încheierea din data de 25.03.2011, cu motivarea de la acea data.
La termenul din data de 25.03.2011 instanța a încuviințat pentru parți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul paratului Dascaloiu M., martori si proba cu expertiza tehnica in specialitatea autovehicule, fiind numit expert in cauza R. N..
Paratul Dascaloiu M. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca nu este de acord sa-l despăgubească pe reclamant cu sumele solicitate deoarece sunt exagerate fata de impactul produs si ar duce la o imbogatire fara justa cauza a reclamantului.
A precizat ca in data de 14.01.2010 a tamponat ușor autoturismul condus de reclamant, tamponare care s-a produs datorita intrării bruște in fata sa a unui alt autoturism, situație care l-a determinat sa frâneze si, pentru a evita impactul cu acesta, sa intre ușor pe sensul de mers pe care se deplasa reclamantul, situație in care s-au tamponat.
A învederat ca autoturismul condus de reclamant a suferit avarii doar la roata dreapta fata si aripa dreapta fata.
La data de 08.09.2011 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiza tehnica efectuat de expert R. N.. L termenul din data de 07.10.2011 instanța a dispus refacerea acestui raport de expertiza, având in vedere ca reclamantul nu a fost convocat in condiții legale.
In ședința publica din data de 09.09.2011 au fost audiați martorii Dascaloiu M. si Capatan D., declarațiile acestora fiind consemnate si depuse la dosarul cauzei.
La data de 18.11.2011 a fost depus raportul de expertiza tehnica efectuat de expert R. N., la care s-au formulat obiecțiuni, admise in parte de instanța, potrivit Încheierii din data de 27.06.2012.
La solicitarea paratei . SA, in cauza s-a dispus efectuarea unei noi expertize specialitatea auto, fiind desemnat expert M. C., raportul de expertiza fiind depus la dosarul cauzei.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat în cauză sentința civilă nr._/20.11.2013, prin care a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C. C. DANUȚ și a obligat pârâta . SA la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând daune materiale. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând daune morale, ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu DASCALOIU M. ca neîntemeiată și a obligat parata . SA la plata sumei de 1398,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 998 - 999 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
Integrala reparare a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita trebuie sa cuprindă atât paguba efectiv suferita (damnum emergens), cat si folosul nerealizat (lucrum cessans).
Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie cercetata existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, vinovăția.
Cu privire la fapta ilicită, instanța a reținut că în data de 10.01.2010, în afara localității Surdila Greci, a avut loc un accident rutier soldat cu avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantului Capatana C. D., așa cum reiese din procesul verbal de contravenție.
Potrivit declarațiilor părților dar și procesului verbal de contravenție din data de 10.01.2010, pârâtul D. M. a condus autoturismul Dacia cu nr._ pe DN 2B fara a adapta viteza de circulație la condițiile de drum acoperit cu mâzgă și în momentul în care a acționat frâna a derapat, intrând pe contrasens, unde s-a tamponat cu autoturismul_, demonstrându-se astfel și vinovăția acestuia, precum și legătura de cauzalitate.
La data producerii accidentului autoturismul condus de paratul D. M. era asigurat al societatii parate . SA, cu polița nr. RO/07 nr._, valabila de la data de 23.03.2009 pana la data de 22.03.2010.
În urma evenimentului asigurat a fost întocmit dosarul de daună CD_ de societatea de asigurări . SA, dosar ce a fost respins la plata de aceasta, motivat de faptul ca avariile nu sunt in concordanta cu modalitatea de producere a acestora conform celor declarate de cei doi conducători auto si ca poziționarea si amprenta avariilor celor doua autoturisme conduc la concluzia ca acestea nu se puteau produce . cel declarat, intre avariile celor doua autoturisme si modalitatea de impact neexistând o relație de natura cauza – efect.
Referitor la prejudiciu, instanța a constatat ca acesta trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca.
Prejudiciul cert presupune ca acesta este sigur atât in privința existenței cat si in privința posibilității de evaluare.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Ordinul 21/2009 a CSA, aplicabil la data producerii accidentului, despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
A.. 3 arata ca cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative.
La alin 13 se prevede ca dauna totală se definește ca fiind situația în care cuantumul pagubei, așa cum a fost definit la alin. (3), depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.
A. 10 arata ca în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale.
A. 12 prevede că despăgubirile nu pot depăși: a) cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului; b) cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, și în cazul daunelor parțiale.
In cauza s-au efectuat doua expertize tehnice, una efectuata de expert R. N. si una efectuata de expert M. C..
Potrivit art. 212 alin. 1 C.pr.civ., daca instanța nu este lămurita prin expertiza efectuata, poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiza.
In speța, instanța a apreciat ca nu este lămurita de prima expertiza realizata de expert R. N., astfel incat s-a dispus o noua expertiza in cauza, instanța urmând a tine seama de concluziile celei de-a doua expertize, efectuate de expert M. C..
Instanța nu a ținut seama nici de expertiza efectuata de expert R. N. si depusa la dosar in data de 08.09.2011, având in vedere ca fata de convocarea legala a parților la efectuarea sa instanța a dispus refacerea raportului de expertiza.
Astfel cum rezulta din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza de expert M. C., valoarea pagubelor suferite de autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ este de_ lei.
Potrivit acestui raport de expertiza, avariile suferite de acest autoturism puteau fi produse in urma accidentului de circulație din data de 10.01.2010, iar dinamica producerii accidentului si documentele aflate la dosarul cauzei justifica avariile celor doua autoturisme, ele fiind complementare.
Conform acestui raport de expertiza autoturismul reclamantului a suferit o dauna totala.
Conform raportului de expertiza, valoarea reparațiilor necesare a fi efectuate ca urmare a avariilor suferite de autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ este de_ lei.
Valoarea reala a autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_ la data producerii accidentului era de 28.490 lei, valoarea rămasa este de 7123 lei, iar diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea rămasa, potrivit acestui raport de expertiza, este de_ lei.
Reclamantul nu a făcut dovada reparației autoturismului in cauza.
Având in vedere acestea, parata . SA poate fi obligata la plata sumei de_ lei, ce reprezintă limita de despăgubire, așa cum reiese din raportul de expertiza efectuat, instanța urmând a obliga parata la plata sumei de_ lei.
Instanța a apreciat ca nu se poate vorbi despre o solidaritate intre paratul DASCALOIU M. si parata . SA, o astfel de solidaritate nefiind prevăzuta expres, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1041 C.civ. aceasta nu se prezuma
Persoana păgubita, având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, poate solicita diferența de la persoana vinovata de producerea accidentului, respectiv paratul DASCALOIU M., si nu de la societatea de asigurare, care va achita suma maxima pe care o poate suporta in temeiul dispozițiilor legale.
Reclamantul CAPATANA C. D. a solicitat obligarea paraților la plata sumei de_ lei, reprezentând valoarea reparațiilor ce ar trebui efectuate pentru a aduce autoturismul in stare de funcționare.
Din actele aflate la dosarul cauzei reiese ca prejudiciul cert si actual suferit de reclamant este in suma de_ lei, reprezentând diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea rămasa.
In ceea ce privește diferența solicitata de reclamant, instanța a apreciat ca aceasta nu reprezintă un prejudiciu cert atâta timp cat nu s-a făcut dovada reparației acestui autoturism, si nu se poate ști cu siguranța ca acest autoturism va fi reparat cu aceasta suma sau ce se va întâmpla cu ea.
Mai mult, aceasta suma ar reprezenta o îmbogățire a reclamantului, atâta timp cat nu se face dovada ca patrimoniul sau a suferit o diminuare.
Astfel instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, si a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul DASCALOIU M..
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea paraților la plata daunelor morale suferite ca urmare a accidentului rutier, instanța a constatat ca nu s-a făcut proba existentei unui prejudiciu moral suferit de către reclamant, din declarațiile date cu ocazia producerii accidentului, rezultând ca nu au fost persoane vătămate, iar din declarațiile martorei Capatana D. nu a rezultat modul in care au fost afectați după producerea accidentului
Instanța nu a putut retine nici apărarea conform căreia avea un copil mic in mașina in momentul producerii impactului, iar acest lucru a fost traumatizant pentru ei, deoarece simplul fapt ca acest copil se afla in mașina, având in vedere si modalitatea producerii accidentului, nu este suficient pentru a justifica acordarea daunelor morale.
Pentru cele de mai sus, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea paraților la plata daunelor morale.
In temeiul dispozițiilor art. 274 C.p.c., reținând culpa procesuala a paratei, a obligat-o parata . SA la plata sumei de 1398,02 lei, cheltuieli de judecata, constând in taxa de timbru si timbru judiciar aferente sumei la care a fost obligata si onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. C.-D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ. si art. 304 1 C.pr.civ., astfel:
- instanța fondului a nesocotit dispozițiile art.998-999 C.civ., in speța prin fapta intimatului Dascaloiu M. s-au încălcat norme de drept obiectiv cauzatoare de prejudicii dreptului său subiectiv, insa sub acest ultim aspect prima instanța a considerat ca nu s-a făcut dovada prejudiciului, ceea ce a dus la respingerea in parte a cererii;
- în cauza a fot nerespectat principiului reparării integrale, ce presupune înlăturarea consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite, în scopul repunerii sale in situația anterioara {restitutio in integrum), a reparării prejudiciul efectiv [damnum emergens), precum si a beneficiul sau câștigul nerealizat, de care a fost împiedicat să-l obțină (lucrum cessans).
- sub acest aspect prima instanța a respins acțiunea in contradictoriu cu intimatul Dascaloiu M. pe considerentul ca nu este îndeplinit unul din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv faptul ca prejudiciul nu ar fi cert, iar suma solicitata ar reprezenta o îmbogățire fara just temei, deși el am suferit o paguba conform probelor administrate in cauza;
- în aprecierea caracterului cert al prejudiciului, motivarea instanței este contradictorie, întrucât, pe de o parte, considera ca in raporturile cu asigurătorul prejudiciul este cert, iar pe de alta parte, in raporturile cu intimatul, acesta nu este cert, întrucât nu s-a făcut dovada reparației, ori in realitate un prejudiciu este cert atunci când existenta lui este sigura, neîndoielnica si totodată, poate fi evaluat in prezent, condiții îndeplinite in prezenta cauza; sunt certe toate prejudiciile actuale, dar si prejudiciile viitoare si sigure; prin prejudiciu actual se înțelege acela care s-a produs in totalitate pana la data când se cere repararea lui, situație ce se regăsește si in prezenta cauza;
- cu privire la motivarea instanței privind o eventuala îmbogățire fara just temei, arată ca aceasta situație ar fi fost incidentă numai in condițiile in care intimatul ar fi reparat paguba, ori in speța nu s-a făcut o astfel de dovada, condiții in care o astfel de soluție contravine principiului reparării integrale a prejudiciului suferit;
- in cauza s-a produs si un prejudiciu nepatrimonial și respingerea cererii contravine aceluiași principiu al reparării integrale; prin fapta ilicită a intimatului i s-a creat un prejudiciu moral având in vedere suferințele psihice determinate de împrejurările producerii accidentului;
- instanța fondului a nesocotit si dispozițiile art. 274 C.pr.civ. privind cuantumul cheltuielilor de judecata.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii recurate, si pe fond admiterea in tot a cererii de chemare in judecata cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata Tiriac Asigurări S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2013 instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, dispunând obligarea A. Tiriac Asigurări S.A. la plata sumei de 21.367 lei cu titlu de despăgubire stabilită prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză drept limita maximă până la care se poate reține existența răspunderii asigurătorului în condițiile în care păgubitul (reclamantul) nu a făcut dovada remedierii avariilor înregistrate de autoturismului proprietatea sa personală, în probarea prejudiciului suferit acesta depunând la dosarul cauzei un simplu deviz estimativ de reparații și nu documente emise de o unitate service reparatoare care să fi procedat la remedierea acestor avarii .
Pentru a se pronunța de această manieră, judecătorul fondului a dat eficiență, în mod corect, dispozițiilor consacrate de art. 50 din Normele aprobate prin Ordinul Comisie de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009, alineatul 1 al acestui text de act normativ statuând faptul că despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși, printre altele, valoarea vehiculului la data producerii accidentului, legiuitorul statuând de această manieră o limită maximă de despăgubire pe care asigurătorul o poate acoperi pentru situații de natura celei care face obiectul judecății .
În ceea ce privește suma de 10.000 lei apreciată de reclamantul - recurent ca fiind datorată cu titlu de daune morale, arată că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acestora, legiuitorul statuând în sarcina asigurătorului de răspundere civilă pentru pagube provocate terților prin accidente de autovehicule obligația de a acoperi astfel de prejudicii nepatrimoniale numai în cazurile de vătămare corporală sau deces (art. 49, alin. 1, lit. f și alin. 2 lit. d din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 21 / 2009) ori, după cum a arătat si reclamantul, evenimentul rutier nu s-a soldat cu astfel de urmări nefericite și nedorite ci numai cu avarierea celor două autoturisme implicate în acesta.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului - recurent de obligare a A. Tiriac Asigurări S.A. la plata cheltuielilor de judecată, solicită de asemenea să fie respinsă, din următoarele considerente:
- sentința Judecătoriei B. este pe deplin temeinică și legală în ceea ce o privește pe pârâtă, prin raportare la obligațiile ce-i revin asigurătorului în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în speță și de această manieră exercitarea de către reclamant a recursului nu ne poate fi nicidecum imputabilă, limitele obligației de plată a asigurătorului fiind determinate de aceste dispoziții legale,
- prin sentința instanței de fond s-a dispus obligarea A. Tiriac Asigurări S.A. la plata sumei de 1.398,02 lei reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant prin raportare la nivelul sumei datorate acestuia, judecătorul fondului procedând în mod corect la aplicarea prevederilor art. 276 Cod de procedură civilă vechi .
În raport de cele de mai sus, solicită respingerea recursului în ceea ce o privește pe A. Tiriac Asigurări S.A. și, pe cale de consecință, să dispună, sub aceleași considerente, menținerea hotărârii atacate în ceea ce privește obligațiile de plată statuate prin aceasta în sarcina asigurătorului de răspundere civilă pentru pagube provocate terților prin accidente de autovehicule .
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
În data de 10.01.2010, în afara localității Surdila Greci, a avut loc un accident rutier soldat cu avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantului Capatana C. D., așa cum reiese din procesul verbal de contravenție.
Potrivit declarațiilor părților dar și procesului verbal de contravenție din data de 10.01.2010, pârâtul D. M. a condus autoturismul Dacia cu nr._ pe DN 2B fara a adapta viteza de circulație la condițiile de drum acoperit cu mâzgă și în momentul în care a acționat frâna a derapat, intrând pe contrasens, unde s-a tamponat cu autoturismul_, demonstrându-se astfel și vinovăția acestuia, precum și legătura de cauzalitate.
La data producerii accidentului autoturismul condus de paratul D. M. era asigurat al societatii parate . SA, cu polița nr. RO/07 nr._, valabila de la data de 23.03.2009 pana la data de 22.03.2010.
În urma evenimentului asigurat a fost întocmit dosarul de daună CD_ de societatea de asigurări . SA, dosar ce a fost respins la plata de aceasta, motivat de faptul ca avariile nu sunt in concordanta cu modalitatea de producere a acestora conform celor declarate de cei doi conducători auto si ca poziționarea si amprenta avariilor celor doua autoturisme conduc la concluzia ca acestea nu se puteau produce . cel declarat, intre avariile celor doua autoturisme si modalitatea de impact neexistând o relație de natura cauza – efect.
În mod corect instanța fondului a înlăturat apărarea intimatei mai sus menționată, pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic M. C., potrivit căruia avariile suferite de acest autoturism puteau fi produse in urma accidentului de circulație din data de 10.01.2010, iar dinamica producerii accidentului si documentele aflate la dosarul cauzei justifica avariile celor doua autoturisme, ele fiind complementare.
Conform acestui raport de expertiza autoturismul reclamantului a suferit o dauna totala.
Conform raportului de expertiza, valoarea reparațiilor necesare a fi efectuate ca urmare a avariilor suferite de autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ este de 40.977 lei, iar valoarea reala a autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_ la data producerii accidentului era de 28.490 lei.
Potrivit art.129 alin.5 c.p.c. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Conform dispozițiile art.129 c.p.c., judecătorul trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin norme imperative, menite să concureze la soluționarea cauzelor în mod legal, fiind obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Soluționarea în fond a prezentului litigiu civil, presupune administrarea de probe concludente în condițiile art. 167 cod procedură civilă, pentru a se putea aprecia de instanță temeinicia cererii ce formează obiectul cauzei deduse judecății.
Cercetarea în fond a litigiului implică așadar, cunoașterea exactă a faptelor care au dat naștere raporturilor juridice dintre părți.
Tribunalul apreciază că instanța fondului a pronunțat o hotărâre judecătorească pe baza unor probe neconcludente și insuficiente, care nu au dus la dezlegarea pricinii în sensul art. 167 cod procedură civilă, ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Astfel, deși instanța fondului ordonă efectuarea expertizei mai sus menționate, omite a stabili un obiectiv determinant în cuantumul despăgubirii datorate de una sau ambele părți recurentului, acela referitor la valoarea de circulație a vehiculului, la momentul producerii evenimentului rutier.
Tot în mod eronat, instanța fondului tratează în mod diferențiat obligația de reparare a prejudiciului de către cei doi pârâți, înlăturând solicitarea cu privire la intimatul D. M., în condițiile în care s-a reținut în raportul de expertiză că autovehiculul a suferit o daună totală, astfel încât nu se mai poate pune problema reparației acestuia.
Nici în ceea ce privește daunele morale instanța fondului nu administrează probe concludente, fiind audiate soția reclamantului și a pârâtului, C. D., f- 124 și respectiv D. M., f- 123, însă audierea a vizat dinamica producerii accidentului și în niciun fel suferințele fizice și psihice ale reclamantului. Simplul fapt că din accident nu au rezultat persoane vătămate nu denotă implicit lipsa suferințelor fizice și psihice ale reclamantului cu ocazia producerii accidentului, fiind necesar a se administra probe în acest sens.
Apreciind că Judecătoria B. nu a cercetat fondul și văzând că este necesară administrarea de probatorii suplimentare, apte să lămurească pe deplin situația de fapt, respectiv înscrisuri, martori, tribunalul urmează ca, în baza art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, să caseze sentința pronunțată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, referitoare la valoarea de circulație a autoturismului proprietatea recurentului reclamant și cu privire la prejudiciul moral suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C. C. DANUȚ – cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Tibișoiu D. D., cu sediul în B., . 1, ., ., împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâții D. M. – domiciliat în B., ., .. 1, . și . SA – cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. S., P., Mojzi, cu sediul în C., .. 1, jud. C..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru suplimentarea probatoriilor, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt referitor la valoarea de circulație a autoturismului proprietatea recurentului reclamant și cu privire la prejudiciul moral suferit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2014.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, M. H. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./06.05.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – M. A. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
