Pretenţii. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 6919/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 356/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător I. M.
Judecător M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții F. M. și F. Ș. – domiciliați în Mun. B., .. 2 A, ., jud. B., și fără forme legale în Mun. G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 4786/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamanții P. N. și P. V. – domiciliați în Mun. B., cartier D. 1, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul F. M. – asistat de avocat O. C. și intimații P. N. și P. V. – asistați de avocat T. M., lipsă fiind recurenta F. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată redeschisă judecata cauzei, urmare cererii intimaților și a dovezilor privind ordonanța de clasare din 9.04.2014.
Avocat T. M. depune la dosar chitanța nr.1522/6.06.2013 reprezentând onorariu de avocat în sumă de 620 lei.
Avocat O. C. depune la dosar copie de pe plângerea penală formulată de recurentul F. M. împotriva intimatului P. N. pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare și ticluirea de probe nereale conform art.268 al.2 N.C.P., cererea formulată în data de 12.08.2014 și înregistrată sub nr.761/12.08.2014 și răspunsul Parchetului de pe lângă judecătoria B. din 14.08.2014. Solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cauzei penale, fiind începută urmărirea penală iar părțile au fost anunțate de organele de urmărire penală.
Se prezintă spre vedere intimaților – prin apărător înscrisurile depuse la dosar.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurentul F. M..
Avocat O. C. solicită admiterea cererii de suspendare a judecării cauzei.
Avocat T. M. susține că se dă dovadă de rea credință din partea recurentului care urmărește să tragă de timp. Pentru aceeași situație s-a mai plâns odată, există ordonanță în sensul că înscrisul respectiv este real, fiind efectuată o expertiză și contraexpertiză care au dovedit că este scrisul recurentului, situație în care solicită respingerea cererii de suspendare formulată de recurent.
Apărătorul recurentului susține că este vorba de o altă infracțiune.
Avocat T. M. arată că este înregistrată pe Noul Cod penal, pe codul anterior fiind aceeași infracțiune.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe noua plângere penală, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 al.1 pct.2 C.pr.civ. Pune în discuția părților excepția nulității recursului, invocată de către intimați.
Avocat T. M., având cuvântul pentru intimați, susține că cererea de recurs nu este motivată în drept și nu rezultă ce motive de nelegalitate avem în fată. În întâmpinare se arată că se poate aplica art. 306 și se poate califica, dar instanța nu are ce califica. Dacă se apreciază că poate fi integrat în prev. art.304 al.5 C.pr.civ., urmează să se analizeze doar din acest punct de vedere, celelalte motive privind nelegalitatea și nu netemeinicia. Solicită să se analizeze cel mult motivul referitor la lipsa procedurii de citare. De asemenea, solicită unirea excepției cu fondul.
Apărătorul recurentului solicită respingerea excepției nulității recursului deoarece calea de atac a fost motivată în fapt și în drept. A invocat că recurenții nu au știut de proces și nu au fost prezenți la niciun termen de judecată, fiind plecați în mun.G. și luând cunoștință de existența acestuia la instanța de fond din întâmplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei F. Ș. și pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate. Susține că s-a procedat la judecarea cauzei cu procedura de citare nelegal îndeplinită, recurenții nefiind citați la adresa la care locuiesc. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probatorii. În subsidiar, arată că respectiva chitanță la care fac referire intimații nu are data la care s-a încheiat, nu este scrisă și semnată de F. M., nu are mențiunea bun și aprobat, datele personale din chitanță nu sunt reale deoarece nu a avut carte de identitate cu . numărul respectiv, chitanța fiind nulă. Depune la dosar copie de pe cărțile de identitate succesive. Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei F. Ș. arată că în chitanță se menționează că este semnată de F. M. și se pune problema de ce să fie obligată să plătească suma de bani, în condițiile în care nu se face mențiunea că a fost prezentă. Este vorba de o răspundere personală, întrucât cel care semnează o convenție trebuie să răspundă personal.
Avocat T. M., având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului și să se observe modul efectiv de abuz de drept, de rea credință a recurenților. Din copia cărții de identitate reiese că domiciliul este acela unde au fost citați. Nu există indicii care să fi condus la obligația citării prin publicitate. Recurenții – pârâți au fost citați la adresa unde locuiau, cererea de recurs confirmă acea adresă, procedura fiind îndeplinită în mod corect, astfel că solicită respingerea acestui motiv de recurs. S-au depus la dosar dovezi că au plătit întreținerea la adresa respectivă. Nu există nici un text de lege care să permită invocarea în recurs a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei F. Ș.. Nu art.31 trebuia invocat de partea adversă, ci art.32 C.fam. care vorbește de datoriile comune. Se mai invocă nulitatea înscrisului, dar există mențiunea bun și aprobat, fiind și datat, termenul de restituire fiind 15 martie 2011. Solicită să se analizeze cauza sub aspectul strict al legii, doar cu privire la procedura de citare, celelalte motive neavând bază în situația de fapt. Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții P. N. și P. V. au solicitat obligarea pârâților F. M. și F. Ș. la plata sumelor de 6300 USD și 3200 lei, reprezentând împrumut acordat și nerestituit, precum și a dobânzii legale conform OG nr.9/2000 până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au acordat pârâților un împrumut de 6300 USD și 3200 lei, încă din anul 2003, aceștia solicitând împrumutul pentru nevoi proprii. Având în vedere relațiile bune care existau între familiile părților, din considerente morale nu au constituit un înscris prin care să menționeze această situație, pârâții obligându-se să restituie suma într-un termen scurt, de 5-6 luni. După trecerea acestui termen, susțin că au solicitat restituirea împrumutului, însă pârâții au promis de fiecare dată că plăti într-un nou termen.
În cele din urmă, în anul 2010, pârâții au solicitat un nou termen pentru restituirea sumei împrumutate și au făcut o recunoaștere de datorie, fiind de acord să constituie un înscris în acest sens, menționându-se drept dată limită de restituire 15.03.2011, termen care a fost din nou depășit.
Având în vedere depășirea și a acestui termen, reclamanții au solicitat pârâților să restituie suma, însă aceștia au refuzat, astfel că i-au convocat în vederea efectuării procedurii concilierii prealabile, dar și de această dată au refuzat să se prezinte.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1073 cod civil și art.112 Cod procedură civilă.
A fost atașată acțiunii, în fotocopie, chitanța încheiată între părți.
Pârâții nu a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 Cod procedură civilă și nu s-au prezentat în fața primei instanțe la interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 4786/21.03.2013, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții, a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumelor de 6300 dolari (echivalent în lei la cursul din ziua plății) și 3200 lei, reprezentând împrumut.
Totodată, au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 28.02.2012 și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1508 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza chitanței încheiate între reclamanții P. N. și P. V. cu pârâții F. M. și F. Ș., că aceștia din urmă au împrumutat de la reclamanți suma de 6300 USD și 3200 lei, obligându-se să restituie suma la data de 15.03.2011. Totodată pârâții s-au obligat să restituie reclamanților și dublului sumei împrumutate.
S-a reținut că pârâții au fost citați cu mențiunea personal la interogatoriu, însă nu s-au prezentat, astfel că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă, considerând atitudinea pârâților ca un început de dovadă scrisă, care, coroborat cu celelalte probe, converg către concluzia că pârâții au împrumutat sumele 6300 USD și 3200 lei.
Instanța de fond a constatat că, potrivit art. 969 alin.1 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, că acestea trebuie executate cu bună credință conform art. 970 Cod civil, precum și că împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate, potrivit art. 1576 Cod civil.
În temeiul art. 1574 Cod civil, s-a reținut că pârâtul împrumutat avea obligația de a restitui reclamantului suma împrumutată, în condițiile stabilite, respectiv să restituie la termenul de 15.03.2011 suma împrumutată, iar potrivit art. 1586, dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat împrumutul, trebuie să plătească și dobânzi de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.
Pe baza acestei situații de fapt și în raport de prevederile legale menționate, instanța de fond, observând și prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, cu consecința admiterii sale și obligării pârâților F. M. și F. Ș. să plătească reclamanților P. N. si P. V. sumele 6300 USD și 3200 lei (reprezentând împrumut nerestituit).
Conform art. 2 din O.G. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, adoptată și modificată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 1586 Cod civil, prima instanță a obligat pârâții la plata către reclamanți și a dobânzii legale, calculată cu respectarea art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 adoptată și modificată prin Legea nr. 356/2002, începând cu data introducerii acțiunii (28.02.2012), până la data restituirii integrale și efective a împrumutului.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă au fost stabilite cheltuieli de judecată în sarcina celor căzuți în pretenții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 08.05.2013 (data poștei), pârâții F. M. și F. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de recurs pârâta recurentă F. Ș. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, motivat de faptul că nu este parte în chitanța depusă la dosar.
În principal, indicând o reședință fără forme legale în municipiul G., ., recurenții au susținut că judecata în fața instanței de fond s-a făcut fără citarea lor legală, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. În acest sens, au învederat că nu au avut cunoștință de existența dosarului până la comunicarea hotărârii la data de 25.04.2013, actul fiind găsit în cutia poștală care, de-a lungul timpului, a fost deteriorată. După ce au donat apartamentul nr. 6 din mun. B., ., ., prin contractul autentificat sub nr. 1238/27.05.2011 de BNP N. E., recurenții susțin că s-au mutat în mun. G. la părinții recurentului F. M., mama acestuia având nevoie de îngrijire permanentă pe fondul stării de sănătate precare.
Apreciază că procedura de citare la instanța de fond a fost nelegal îndeplinită pe parcursul procesului (art. 89-92 Cod procedură civilă), prima instanță neavând în vedere contractul de donație de la filele 45-46 dosar.
În subsidiar, recurenții au solicitat casarea sentinței atacate și respingerea cererii principale, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, arătând că recurentul F. M. nu a încheiat chitanța depusă la dosarul de fond, nu a scris și nu a semnat acest act, partea susținând că a formulat și o plângere penală pentru fals în înscrisuri privind semnătura și uz de fals în vederea anulări înscrisului. Învederează că relațiile de prietenie dintre părți s-au rupt în anul 2008 datorită comportamentului neadecvat al reclamanților, iar la 30.11.2011 reclamanții au intrat în casă și le-au distrus mobilierul și ușa de la intrare, fapte pentru care au formulat plângere penală.
Pe fond, s-a mai susținut că recurentul F. M. nu a împrumutat nicio sumă de bani de la reclamanți, afirmațiile acestora din urmă fiind nereale. În privința înscrisului depus la dosarul de fond, se arată că acesta nu conține data încheierii sale, nu este semnată de martori, nu se menționează în câte exemplare a fost întocmită, nu este scrisă și semnată de către recurent, iar datele din cartea de identitate a recurentului nu sunt cele indicate în chitanță.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Intimații P. N. și P. V. au formulat întâmpinare la data de 07.06.2013, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în drept, aceștia apreciind totodată că apărările recurenților nu sunt clar expuse, dar și că acestea sunt pur formale și că nu mai pot fi formulate în fața instanței de recurs.
Au arătat că la instanța de fond pârâții au fost legal citați, iar în recurs aceștia au indicat o altă adresă cu rea credință, imobilul fiind donat fiicei lor pentru a nu fi executați de multitudinea de creditori.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a numitei F. Ș., intimații apreciază că în mod corect împrumutul a fost considerat datorie comună în condițiile art. 31 și urm. din Codul familiei.
În privința viciilor de formă ale chitanței, invocate prin cererea de recurs, se învederează că aspectele nu sunt relevante câtă vreme apărările nu au fost formulate în fața primei instanțe; mai mult, respectiva chitanță a fost încheiată în domiciliul recurenților, în prezența ambilor recurenți.
La dosar a fost depusă adresa nr. NV 03/25.06.2013 emisă către Cabinetul de Avocat T. M. A. de Asociația de proprietari . (f.20-21).
Recurenții au depus la 28.06.2013 răspuns la întâmpinare prin care au răspuns excepției nulității recursului și au solicitat suspendarea judecății recursului în baza art. 244 Cod procedură civilă, având în vedere că a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 291 Cod penal
Prin încheierea pronunțată la data de 20.09.2013 s-a dispus suspendarea judecății recursului, pe temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 2954/P/2013 (f.36).
Cauza a fost repusă pe rol la data de 16.07.2014, în urma cererii formulate de intimații reclamanți P. N. și P. V.. Au fost atașate cererii dovezile soluționării definitive a dosarului penal (f.38-43).
După redeschiderea judecății recurentul F. M. a solicitat din nou suspendarea judecății în dosar pe baza dispozițiilor art. 244 alin 1 pct.2 Cod procedură civilă, arătând că a formulat o nouă plângere penală împotriva intimatului P. N. pentru fapta prevăzută de art. 268 alin.2 NCP, fiind începută urmărirea penală în dosarul nr. 2045/P/2014, conform înscrisurilor depuse la filele 62-65. La data de 05.09.2014 recurentul a depus și fotocopii ale cărților de identitate . nr._ și . nr._.
În ședința de judecată din data de 05.09.2014, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului penal nr. 2045/P/2014, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv infracțiunea pentru care s-a formulat plângerea penală și s-a început urmărirea penală nu are o înrâurire hotărâtoare în cauză asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Analizând prioritar excepția nulității recursului, invocată de intimații reclamanți P. N. și P. V. prin întâmpinare, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată întrucât cererea de recurs conține aspectele de fapt pe care se întemeiază calea de atac promovată, indică în drept dispozițiile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, text în baza căruia s-a solicitat în principal casarea cu trimitere, iar în condițiile art. 3041 Cod procedură civilă instanța poate examina cauza sub toate aspectele în condițiile în care hotărârea atacată este dată fără drept de apel, fiind supusă direct recursului.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta F. Ș., pârâtă în dosarul de fond, tribunalul constată că excepția este neîntemeiată întrucât împrumutul a cărui restituire s-a solicitat în cauză reprezintă o datorie comună a soților F. M. și Ș..
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Sub aspectul motivului principal al recursului pendinte, tribunalul observă că recurenții au pretins că judecata în fața instanței de fond s-a făcut fără citarea lor legală, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în raport de prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Verificând înscrisurile depuse în recurs, tribunalul observă că, deși recurenții au susținut că și-au stabilit la un moment dat reședința în municipiul G., ., această schimbare de adresă nu a fost dovedită, recurenții nedepunând înscrisuri din care să rezulte că au avut reședința sau că au locuit efectiv la această adresă și, mai ales, în ce perioadă. Chiar dacă stabilirea reședinței în municipiul G. s-ar fi făcut fără îndeplinirea formalităților legale, recurenții aveau atât obligația, cât și posibilitatea să dovedească aceste afirmații pe situație de fapt prin orice mijloc de probă în calea de atac pendinte.
În privința legalității îndeplinirii procedurii de citare cu pârâții pe parcursul judecării cauzei în fața instanței de fond, tribunalul constată că au fost respectate prevederile art. 86 și urm. Cod procedură civilă, citațiile pentru fiecare din termenele de judecată fiind afișate de factorul poștal la domiciliul pârâților recurenți situat în municipiul B., .. 2 A, . negăsirii destinatarilor la domiciliu. Se mai observă că mențiunile factorului poștal fac dovadă deplină în condițiile în care pârâții recurenți nu au făcut dovada că s-au înscris în fals împotriva acestora.
Adresa la care au fost citați pârâții recurenți este cea indicată de reclamanți în acțiunea introductivă și, totodată, cea înscrisă la rubrica „domiciliu” în actul de identitate al recurentului F. M., același domiciliu fiind indicat în conținutul cărții de identitate valabilă în perioada 03.10._11, cât și în conținutul cărții de identitate valabilă în perioada 08.04._21 (f. 66 recurs).
Chiar și în condițiile încheierii, la data de 27.05.2011, a contractului de donație autentificat sub nr. 1238 de BNP N. E., privind apartamentul nr. 6 din mun. B., ., ., nu se dovedește în cauză că pârâții recurenți și-au schimbat adresa de domiciliu, tribunalul constatând că aceștia au continuat să locuiască în respectivul apartament, iar în perioada septembrie 2012 - iunie 2013 au achitat cheltuielile de întreținere aferente, calculate pentru 2 persoane, astfel cum rezultă din adeverința emisă de Asociația de Proprietari . (f.20-21). Or, primul termen al cauzei la fond a fost stabilit la data de 29.11.2013, sentința fiind pronunțată la 21.03.2013 (și comunicată pârâților la 25.04.2013, tot prin afișare la domiciliu conform dovezilor de la filele 51-52 fond), astfel încât apare ca legal îndeplinită procedura de citare cu pârâții pe tot parcursul desfășurării procesului la prima instanță.
Așa fiind, tribunalul constată ca nefondate susținerile recurenților, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se solicită, în subsidiar, casarea sentinței atacate și respingerea cererii principale, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât recurentul F. M. susține că nu a încheiat chitanța depusă la dosarul de fond, nu a scris și nu a semnat acest act, nu a împrumutat nicio sumă de bani de la reclamanți, iar chitanța depusă la dosar nu conține data încheierii sale, nu este semnată de martori, nu se menționează în câte exemplare a fost întocmită, datele din cartea de identitate a recurentului nu corespund cu cele indicate în chitanță.
Criticile astfel formulate sunt de netemeinicie, iar tribunalul constată că susținerile recurenților sunt neîntemeiate.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt pe baza coroborării probatoriului existent la dosar și a aplicat corespunzător prevederile art.225 Cod procedură civilă, art. 969 alin.1 și art. 970 Cod civil, corelate cu dispozițiile art. 1576, art. 1584 și art. 1586 Cod civil.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, depus la fila 5 dosar fond, a fost încheiat între reclamanții intimați P. N. și V., pe de o parte, și pârâtul recurent F. M., de cealaltă parte, și reprezintă o recunoaștere de datorie pentru un împrumut în sumă de 6300 USD și 3200 lei, cu termen de restituire 15.03.2011.
Contrar susținerilor recurentului, înscrisul a fost semnat de către acesta, conform expertizei criminalistice întocmită în dosarul penal nr. 2954/P/2013 concluzionându-se că semnătura efectuată sub mențiunea „Dl F. M.” din cuprinsul chitanței a fost executată de către titularul F. M., aspect ce rezultă cu claritate din conținutul ordonanței de clasare și referatului cu această propunere depuse la filele 38-41 în recurs. Asupra necorelării datelor din conținutul chitanței reprezentând . numărul actului de identitate al pârâtului recurent cu cele înscrise în cartea de identitate a acestuia, instanța observă că aspectul constituie o simplă eroare materială ce nu poate invalida conținutul convenției încheiate între părți în condițiile în care s-a dovedit că înscrisul a fost semnat de către părți.
Așa fiind, înscrisul sub semnătură privată întrunește cerințele de legalitate, iar raportul juridic dintre părți a fost corect stabilit de prima instanță, fiind corect aplicate prevederile art. 969 alin.1 Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ale art. 970 Cod civil, potrivit căruia convențiile trebuie executate cu bună credință, coroborate cu prevederile art. 1576 Cod civil, prin care se stabilește că împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate. Totodată, au fost corect aplicate și prevederile art. 1584 Cod civil, potrivit cărora împrumutul se restituie la scadența stipulată, cu referire la art. 1586 în privința obligației de plată a dobânzilor.
Față de considerentele expuse, întrucât în speță nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții, către intimați, la 620 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat în calea de atac prin chitanța nr. 1522/06.06.2013 (f.61).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei F. Ș., ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții F. M. și F. Ș., domiciliați în municipiul B., .. 2 A, ., județul B., și fără forme legale în municipiul G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 4786/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamanții P. N. și P. V., domiciliați în municipiul B., cartier D. 1, ., ., județul B..
Obligă recurenții către intimați la 620 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2014.
Președinte, M. N. | Judecător, I. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, C. C. |
Red. I.M./2 ex./29.09.2014
Dosar fond nr._
Judecător fond - V. A. M.
Judecătoria B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul BUZĂU | Obligaţia de a nu face. Hotărâre din 14-04-2014, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
