Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 20369/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Judecător G. I. R.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUZAU, cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea C. J., domiciliată în B., .. A 3, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare C. J., lipsă fiind recurenta A.J.F.P. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Instanța constată că s-a acoperit lipsa de procedură cu intimata C. J., dat fiind faptul că la termenul anterior în mod greșit s-a menționat în citativ că aceasta are termen în cunoștință, partea nefiind prezentă.
Se procedează la identificarea intimatei C. J., care se legitimează cu cartea de identitate și care precizează că nu are cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri, excepții, și luând act că recurenta a depus la dosar concluzii scrise, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata C. J., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Precizează că nu a formulat în termen contestația din anul 2012, pentru că nu a primit niciun înscris de la Administrația Finanțelor Publice.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 18.06.2012, contestatoarea C. J. a solicitat, în contradictoriu cu AFP B., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună desființarea tuturor actelor de executare pornite de AFP B. în dosarul de executare nr._/06.06.2012, suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr._ format vechi 1915/P/2006 aflat pe rolul Tribunalului D., cu termen de judecată la data de 27.06.2012, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare promovate.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost chemată în judecată la P. Înaltei Curți de Casație și Justiție București în cursul anului 2005, când a aflat că o persoană i-a furat identitatea. Totodată a aflat că, fără să știe, s-a înființat pe baza actelor sale de stare civilă ., societatea comercială care a creat bugetului de stat un prejudiciu de peste 24 miliarde. A precizat că în volumul 50 al dosarului penal se găsește o constatare științifică care arată cât se poate de clar că nu ea este persoana care a înființat societatea comercială . și, astfel, nu este nici persoana care a creat imensul prejudiciu bugetului de stat, însă, la data de 06.06.2012, a primit de la intimata AFP B. o decizie de răspundere solidară în desconsiderarea actelor și faptelor menționate, mai mult ca sigur cunoscute de către intimata creditoare.
Pe cale de consecință, contestatoarea a solicitat desființarea tuturor formelor de executare începute de intimata creditoare precizând că nu a fost niciodată administrator al . și nu a desfășurat personal vreo activitate comercială în contul sau în numele acestei societăți, astfel că nu avea cum să creeze prejudiciul despre care se face vorbire.
De asemenea, a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr._ format vechi 1915/P/2006, aflat pe rolul Tribunalului D., cu termen de judecată la data de 27.06.2012, întrucât persoanele vinovate de furtul de identitate au fost trimise în judecată, iar, potrivit principiului de drept, penalul ține în loc civilul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 173 alin 2 Cod procedură fiscală raportat la art. 399-404 Cod procedură civilă.
Au fost atașate somația emisă la 06.06.2012 în dosarul execuțional nr._/2012 și titlul executoriu nr._/06.06.2012.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat, referitor la timbraj, că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 și art. 3 lit. e din Legea nr. 146/1197 privind taxele judiciare de timbru, solicitând a se timbra atât contestația la executare, cât și capătul de cerere privitoare la suspendarea executării, iar referitor la cererea de suspendare a executării silite a învederat, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, că această cerere este condiționată de depunerea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță. În ce privește fondul cererii de suspendare, intimata a precizat că nu poate verifica realitatea susținerilor contestatoarei întrucât nu rezultă care este obiectul dosarului penal nr._ și ce calitate are contestatoarea în acest dosar, fapt pentru care a solicitat respingerea tuturor cererilor de suspendare a executării silite.
Referitor la contestația la executare, intimata a învederat că titlul executoriu este reprezentat de decizia de angajare a răspunderii solidare nr._/15.09.2011 emisă de A.F.P. Pitești, iar cenzurarea acesteia nu este posibilă decât în procedura reglementată de art. 207-209 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv prin contestarea acesteia la organul fiscal emitent, soluția putând fi contestată în cadrul procedurii prealabile și apoi la instanța de contencios administrativ teritorial competentă. În consecință, a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației la executare îndreptată împotriva deciziei nr._/15.09.2011, raportat și la dispozițiile art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Intimata a mai arătat că, atâta vreme cât nu se pot invoca motive de nelegalitate cu privire la somație, urmează să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată.
Au fost atașate înscrisuri.
Ulterior, au fost depuse la dosarul de fond decizia nr._/26.07.2012 emisă de D.G.F.P. Argeș și rechizitoriul nr. 327/D/P/2004 din dosarul de urmărire penală nr. 915/P/2006 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.
În cauză, prima instanță a dispus la 23.01.2013 suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel Ploiești, având ca obiect anularea deciziilor nr._/15.09.2011 și_/26.07.2012 emise DGFP ARGEȘ și AFP PITEȘTI, dosarul a fiind repus pe rol după comunicarea extrasului de pe portalul ÎCCJ, prin care a fost soluționat dosarul menționat.
Prin sentința civilă nr._/19.11.2014, Judecătoria B. a admis contestația și a dispus anularea formelor de executare întocmite de A.F.P. B. în dosarul de executare nr._/06.06.2012, respingând, ca prematur formulată, solicitarea de restituire a taxei judiciare și a cauțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr._/15.09.2011, Administrația Finanțelor Publice Pitești a decis angajarea răspunderii solidare a asociatului unic și administrator al ., C. J., CNP_, cu domiciliul în B., . cu prevederile art.27-28 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea realizării creanțelor fiscale restante în sumă de 2.486.179 lei aparținând debitoarei S.C. SIPEROL L. SRL. Debitoarea C. J. a contestat decizia nr._/15.09.2011, iar DGFP Argeș a respins, ca tardiv formulată, contestația administrativă.
Potrivit sentinței nr.15/2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de anulare a acestei decizii, urmare a faptului că s-a anulat decizia nr._/2012 prin care s-a respins, ca tardiv formulată, contestația administrativ fiscală formulată împotriva deciziei nr180843/15.09.2011, urmând ca abia după ce DGFP Argeș soluționează contestația înregistrată la 23.07.2012, sub numărul_, în funcție de soluția dată, să se formuleze o nouă contestație administrativ fiscală, care să analizeze valabilitatea deciziei.
În consecință, prima instanță a concluzionat că la momentul întocmirii formelor de executare decizia nr._/15.09.2011 nu era titlu executoriu și nu putea fi pusă în executare, întrucât, așa cum s-a reținut prin hotărârea instanței de contencios administrativ, aceasta nu a fost comunicată contestatoarei, care avea posibilitatea să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art.205-218 Cod de procedură fiscală.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță, reținând și dispozițiile 404 Cod procedură civilă, a constatat întemeiată contestația la executare, dispunând anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr._/6.06.2012, respectiv titlul executoriu nr._/06.06.2012 și somația din 06.06.2012, menținând măsura suspendării executării silite dispuse prin încheierea din 30.08.2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În privința taxei judiciare de timbru și cauțiunii, față de dispozițiile art.23 lit. e din Legea 146/1997 și art.723/1 Cod procedură civilă, s-a reținut că acestea vor fi restituite după ce se va soluționa irevocabil cauza, apărând ca prematur formulată cererea de restituire formulată în fața instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă.
A învederat recurenta că prima instanță a reținut greșit că nefinalizarea procedurii administrative înlătură caracterul executoriu al deciziei nr._/15.09.2011, raționamentul instanței fiind în dezacord cu dispozițiile art. 215 alin.1 Cod procedură fiscală, republicat, text ce prevede că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, ceea ce înseamnă că actul administrativ își păstrează caracterul executoriu chiar și în situația contestării sale.
Din punct de vedere procedural, recurenta a apreciat, având în vedere și nefinalizarea procedurii de contestare a actului administrativ, că prima instanță trebuia fie să mențină măsura suspendării judecății până la finalizarea procedurii de contestare, fie să soluționeze fondul în sensul respingerii contestației la executare întrucât nu a fost probată anularea titlului executoriu.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea menținerii suspendării până la finalizarea procedurii de contestare a deciziei nr._/15.09.2011 sau, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că prima instanță a stabilit corect că actul administrativ - decizia nr._/15.09.2011, ce constituie titlu de creanță, nu a devenit niciodată titlu executoriu, prin aplicarea prevederilor art. 28 alin.5, art. 11 alin. 2 și art. 141 alin.2 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Recurenta a depus concluzii scrise la data de 15.04.2015, prin care a răspuns apărărilor intimatei contestatoare și a reiterat solicitările formulate prin cererea de recurs (f.11).
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr._ din 15.09.2011, act administrativ emis de DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești, s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a administratorului și asociatului unic C. J., domiciliată în mun. B., în privința debitelor înregistrate de ., societate a cărei stare de insolvabilitate a fost declarată la 25.10.2006, pentru obligații fiscale restante în sumă de 2.486.179 lei, din care 1.441.180 lei debit și 1.044.999 lei accesorii.
Conform înscrisurilor depuse în cauză, decizia în discuție a fost emisă de organul fiscal la 15.09.2011, nefiind comunicată debitoarei a cărei răspundere solidară a fost astfel antrenată, deși, anterior, conform rechizitoriului nr. 327/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București – DIICOT s-a reținut, pe baza unei constatări științifice, că numita C. J. nu este persoana care a înființat societatea comercială . și, astfel, nu este nici persoana care a creat prejudiciul bugetului de stat (f.53 rechizitoriu, f. 115 dosar fond).
Actul administrativ - decizia nr._ din 15.09.2011, a fost transmis în vederea executării de către DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești, către DGFP B. - AFP B., această din urmă unitate procedând la emiterea titlului executoriu nr._/06.06.2012 și a somației nr._/06.06.2012 (f.8,9 dosar fond), forme de executare pe care le-a comunicat debitoarei solidare C. J..
Contestația administrativă depusă de către debitoare împotriva deciziei nr._/15.09.2011 a fost respinsă, ca nedepusă în termen, prin decizia nr._/26.07.2012 emisă de DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești (f.85-88 dosar fond).
Contestația în contencios administrativ promovată de către debitoare împotriva deciziei de respingere și a deciziei nr._/15.09.2011 a fost soluționată irevocabil (prin respingerea recursului de către ÎCCJ - decizia nr. 3576/02.10.2014) conform sentinței nr. 15/21.01.2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a dispus anularea deciziei nr._/26.07.2012 emisă de DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de anulare a deciziei nr._/15.09.2011, instanța reținând, în esență, că decizia nr._/15.09.2011 nu a fost niciodată comunicată debitoarei contestatoare, fiind nelegală soluția de respingere ca tardivă a contestației administrative, urmând ca organul fiscal să soluționeze pe fond contestația administrativă, constatată ca fiind formulată în termen (f.420-421 dosar fond).
În speță, tribunalul observă că faptul necomunicării deciziei de atragere a răspunderii solidare nr._/15.09.2011 a fost stabilit conform considerentelor hotărârii judecătorești sus menționate, iar potrivit art. 28 alin. 3-5 din OG nr.92/2003, republicată, decizia aprobată constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare (răspunderea fiind stabilită atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia), iar titlul de creanță se comunică persoanei obligate la plată, dispozițiile art. 111 alin. (2) din același act normativ fiind aplicabile în mod corespunzător.
Conform art. 111 alin. 1 OG nr.92/2003, republicată, creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, alin.2 reglementând că, pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală, potrivit cărora „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Or, în cauză, se observă că prima instanță a reținut corect că titlul de creanță în discuție, reprezentat de decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/15.09.2011, necomunicată debitoarei, nu a devenit titlu executoriu, în conformitate cu prevederile legale mai sus citate.
În acest context, tribunalul constată că sunt neîntemeiate susținerile intimatei recurente, nefiind aplicabile prevederile art. 215 alin.1 Cod procedură fiscală invocate prin motivele de recurs, în condițiile în care titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/15.09.2011 nu devenise titlu executoriu la momentul emiterii formelor de executare contestate în cauză, pentru a se putea aprecia asupra nesuspendării caracterului său executoriu pe perioada procedurii contestației administrativ fiscale. De altfel, tribunalul notează și faptul că, de la data soluționării irevocabile a dosarului nr._ al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, adică 02.10.2014 (data respingerii recursului prin decizia ÎCCJ), și până în prezent (de peste 6 luni), contestația administrativ fiscală nu a fost soluționată pe fond de către organul fiscal competent, potrivit hotărârii instanței de contencios menționate.
Față de considerentele expuse, având în vedere că, în speță, nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate sub toate aspectele în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul pendinte judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUZAU, cu sediul în municipiul B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea C. J., domiciliată în municipiul B., .. A3, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, M. H. |
Red. I.M./2 ex./04.06.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - M. M.
Judecătoria B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
