Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 20501/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2617/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea apelului, declarat de reclamanta O. P. S.A., cu sediul în sector 1, București, .”, nr. 22, împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul D. V. L., domiciliat în ., având ca obiect acțiune în răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta – reclamantă și intimatul – pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată apelanta a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamanta O. P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. V. L., obligarea acestuia la plata sumei de 4356 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că cererea este o acțiune în pretenții întemeiată în principal pe răspunderea civilă delictuală și în subsidiar pe îmbogățirea fără justă cauză, iar cuantumul sumei de restituit nu depășește plafonul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei aparținând judecătoriei, iar competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului.
A arătat că prin Sentința civilă nr. 293/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, dosar format ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul din prezenta cauză, reclamanta a fost obligată la plata unei compensații bănești reprezentând drepturi salariale. Recursul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 2600/15.12.2008 pronunțată de Curtea de apel Ploiești.
Ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 293/25.03.2008, pârâtul a obținut în baza aceluiași titlu executoriu două executări silite, ale aceleiași obligații prevăzute în titlul executoriu.
Astfel prin procedura de executare silită începută în data de 08.08.2008, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 263/2008 al B. P. A., a fost pusă în executare silită prin poprire Sentința civilă nr. 298/25.03.2008. În cadrul acestei proceduri, pârâta a executat silit integral obligația consacrată în titlul executoriu, respectiv suma de 7192 lei.
Cu toate acestea ulterior pârâtul a sesizat un alt Birou de executor judecătoresc, fiind deschis un nou dosar de executare, respectiv dosarul nr. 162/2010 al B. C. L., în cadrul căruia a fost din nou pusă în executare prin poprire Sentința civilă nr. 293/25.03.2008, procedură finalizată prin achitarea sumei de 4356 lei.
Ca urmare a cererii de executare silită adresată B. C. L., cerere urmată de înființarea popririi asupra conturilor sale, a procedat la achitarea debitului, astfel cum este pus în vedere și prin adresa de înființare a popririi, inclusiv a cheltuielilor de executare aferente.
A învederat că depune dovezi din care rezultă achitarea debitului, și anume procesul verbal de închidere dosar întocmit de către B. C. L., cât și cheltuielile de executare aferente.
A precizat că în cauză, acțiunea în pretenții are ca izvor răspunderea civilă delictuală, conform dispozițiilor art. 1349, art. 1357, 1381-1386 Noul Cod Civil, respectiv art. 998-999 cod civil, solicitând obligarea pârâtului la plata unei sume de bani echivalente sumei executate silit pentru a doua oară în condițiile în care nu exista o datoriei a sa în acest sens, sau vreun alt temei juridic valabil dat fiind faptul că suma stabilită prin titlul executoriu a fost achitată integral în cadrul primei proceduri de executare.
A apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în acțiunea pârâtului de a se adresa celui de-al doilea birou de executor, prejudiciul constând în pierderea sumei executate silit, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția pârâtului, constând în faptul că, cunoștea că a mai deschis anterior un dosar de executare pentru aceeași sumă.
În subsidiar, a solicitat să se constate că suma de bani achitată de către reclamantă în cea de-a doua procedură de executare silită, conduce la o sărăcire nejustificată a patrimoniului reclamantei, respectiv o îmbogățire fără just temei.
În drept a invocat dispozițiile art. 1349, 1357, 1381-1386 din Noul cod civil, respectiv 998-999 cod civil anterior, art. 1345-1348 din Noul cod civil.
A depus, la dosar, înscrisuri, în copii certificate: sentința civila nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B., dovada comunicării acesteia, decizia nr. 2600/15.12.2008 a Curții de Apel Ploiești, extras de cont, procura nr. 650, certificat din data de 29.11.2011, proces-verbal nr. 263/08.08.2008, adresa nr._/26.09.2008, recipisa de consemnare, dovada comunicării procesului-verbal din data de 19.09.2008, procesul-verbal din data de 19.09.2008, raport de expertiza contabila extrajudiciara, dispoziție de poprire, tabel nominal, cerere de executare silita, proces-verbal de închidere dosar de executare silita, proces-verbal de stabilire cheltuieli de executare, proces-verbal de stabilire debit, adresa poprire, înștiințare poprire.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Raportat la probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză, prin sentința civilă nr._/28.11.2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă acțiunea și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B. pronunțata in dosarul nr._, irevocabila prin decizia nr. 2600/15.12.2008 a Curții de Apel Ploiești, reclamanta a fost obligată către pârât la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de Paști și de C. aferente perioadei 2004-2007, actualizată la data plății efective cu indicele de inflație.
Reclamanta a solicitat prin cererea dedusa judecații obligarea paratului la plata sumei de 4356 lei, in temeiul răspunderii civile delictuale.
Pentru ca răspunderea civila delictuala a paratului sa poată fi reținută, trebuie cercetata întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: existenta faptei ilicite, a vinovatei, a prejudiciului si a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
In ceea ce privește fapta ilicita, reclamanta a susținut ca aceasta consta in acțiunea paratului de a se adresa celui de-al doilea birou de executor judecătoresc si de a pune in executare, in mod nelegal, pentru a doua oara, același titlu executoriu care a mai făcut anterior obiectul unei proceduri de executare finalizata prin achitarea de către reclamanta a sumei la plata căreia fusese obligata prin titlu.
Instanța a constatat însă, astfel cum a rezultat din adresa comunicată de B. P. A. la data de 12.11.2014, că paratul D. V. L. nu a formulat cerere de executare silita în niciunul dintre dosarele instrumentate de către executorul judecătoresc împotriva reclamantei debitoare.
In consecință, nu se poate vorbi despre existenta a doua dosare de executare silita întocmite la cererea paratului pentru recuperarea sumei izvorâte din același titlu executoriu.
Astfel, nu poate fi reținută existența faptei ilicite si nici răspunderea civilă delictuală a paratului.
In ceea ce privește îmbogățirea fără justa cauza, instanța a constatat ca aceasta reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
O prima condiție ce se cere a fi cercetata este aceea a măririi unui patrimoniu.
Reclamanta a depus in dovedirea plătii făcute înscrisul de la fila 64, care atesta in opinia sa, achitarea unei sume de 5426 lei către parat la data de 02.07.2008.
Înscrisul susmenționat insa, emana de la reclamanta însăși, la dosarul cauzei nefiind depusa nicio dovada a plații efective a sumei de bani către parat.
In ceea ce privește dosarul de executare nr. 162/2010 al B. C. L., astfel cum rezulta din procesul-verbal din data de 29.12.2010, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite in temeiul art. 371 ind. 5 lit. c C.p.c. ca urmare a renunțării creditorului parat la executarea silita.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta nici in acest caz plata efectiva a sumei de 4356 lei, de care reclamanta face vorbire in cerere.
F. de aceste aspecte, instanța a constatat ca paratul nu a încasat de doua ori aceeași suma de bani, nefiind făcute plăti către parat in cadrul celor doua dosare execuționale, in primul paratul neavând calitatea de creditor, iar cel de-al doilea acestea fiind închis ca urmare a renunțării paratului.
În consecință, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii paratului nici în temeiul răspunderii civile delictuale și nici al îmbogățirii fără justă cauză, respingând astfel, ca neîntemeiată, cererea.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta O. P. SA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul anulării acesteia cu trimitere spre rejudecare către prima instanță.
A susținut că a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4356 lei, actualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație, urmare a executării sentinței civile nr.293/2008 a Tribunalului B. în dosarul nr._, prin care a fost obligată la plata unor compensați bănești reprezentând drepturi salariale. Ca urmare a pronunțării sentinței, pârâtul a demarat procedura de punere în executare silită a acesteia, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.263/2008 B. P. A., executare finalizată prin poprire, cu executarea sumei totale de_, iar pentru pârâtul din cauză sumele executate fiind de 7192 lei. Deși a achitat sumele datorate, pârâtul, cu rea credință a pus în executare același titlu executoriu, obținând executarea silită a acelorași sume, procedură ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.162/2010 al B. C. L..
Cu privire la motivarea că datora sumele executate prin B. P., în cauză suma de 7192 lei, a precizat că a fost stabilită în cadrul unui raport de expertiză extrajudiciară, iar referitor la cererea de renunțare, solicită a se avea în vedere faptulcă plta în dosarul de executare a fost efectuată la data de 07.12.2010, iar încheierea de renunțare la executare este emisă ulterior, la 29.12.2010.
În cadrul probelor cu înscrisuri a transmis și un punct de vedere al ANAF de unde rezultă că achitarea drepturilor bănești se face în cuantum net, în calitate de angajator a reținut și virat plata contribuției individuale și contribuția angajatorului.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat, în cadrul probatoriului, proba cu expertiză, iar pe această cerere instanța a omis a se pronunța, sens în care apreciază că se impune admiterea apelului și administrarea acestei probe pentru a se dovedi cuantumul sumei încasată necuvenit.
A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, sumele achitate în cadru procedurii de executare demarate conducând la o sărăcire nejustificată a patrimoniului societății, precum și cele ale răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în acțiunea pârâtului de a se adresa celui de-al doilea birou de executor judecătoresc, prejudiciul, constând în pierderea sumei cu titlu de debit și cheltuieli de executare, respectiv legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În partea finală a cererii de apel, apelanta a solicitat admiterea apelului și constatarea ca legală și temeinică a cererii de chemare în judecată, solicitând a fi admisă.
Intimatul D. V. L. nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, verificând sentința apelată, în raport de motivele invocate și probatoriul administrat în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la cererea apelantei de admitere a apelului, anulare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, tribunalul constată că textul art.480 alin.3 Cod procedură civilă prevede următoarele:
„În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Rezultă astfel, din textul de lege că anularea hotărârii primei instanțe poate fi dispusă în două cazuri și anume: atunci când cauza nu a fost soluționată pe fond, în mod greșit, și atunci când s-a judecat procesul în lipsa părții nelegal citată.
D. în aceste două situații de excepție se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, atunci când și părțile o cer, prin apel ori prin întâmpinare, iar regula este instituită prin teza I a rt.480 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv anularea hotărârii apelate și judecarea procesului cu evocarea fondului de către instanța de apel.
În cauză, însă, nu sunt îndeplinite cerințele acestui text legal, prima instanță soluționând fondul cauzei, iar apelanta reclamantă fiind legal citată.
Analizând apelul declarat sub aspectul cererii din partea finală a motivelor, prin care s-a solicitat admiterea apelului și astfel admiterea acțiunii, ceea ce ar presupune o schimbare în tot a sentinței apelate, în condițiile art.480 alin 2 Cod procedură civilă, tribunalul constată că motivele apelantei sunt nefondate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică.
Astfel, motivele invocate de apelantă referitoare la o plată dublă a sumelor cuvenite pârâtului intimat, potrivit sentinței civile nr.293/2008 a Tribunalului B., irevocabilă prin decizia nr.2600/2008 a Curții de Apel Ploiești, nu sunt întemeiate și nu se referă la situația avută în vedere de instanța de fond, rezultată din probatoriul cu înscrisuri, respectiv tocmai faptul că nu a fost dovedită fapta ilicită a pârâtului de a se adresa, în vederea executării silite a acestui titlu, celor doi executori judecătorești.
Apelanta reclamantă a susținut că i-a fost plătită intimatului pârât suma de 7192 lei în cadrul dosarului de executare silită al B. P. A., cu nr.263/2008, însă rezultă din procesul verbal încheiat în acest dosar de executare, filele 82-85 dosar fond, privind tabelul creditorilor, că pârâtul D. V. L., nu a avut această calitate în dosarul de executare silită.
Mai mult, instanța de fond a solicitat, în acest sens, relații B. P. A., care prin adresa nr.263/2008 din 12.11.2014 a comunicat că, din verificările efectuate, a constatat că numitul D. V. L., în calitate de creditor, nu a formulat cerere de executare în nici unul dintre dosarele instrumentate de acest birou, împotriva debitoarei ..
Ori, în această situație, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că nu era dovedită fapta ilicită invocată de reclamantă și astfel nu erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În privința îmbogățirii fără justă cauză, s-a reținut de asemenea, față de această situație, că pârâtul nu a încasat de două ori suma de bani datorată de reclamantă, în primul dosar menționat, pârâtul neavând calitatea de creditor. Totodată, în al doilea dosar, invocat de reclamantă, în care pârâtul a avut, într-adevăr calitatea de creditor, a fost închisă procedura ca urmare a renunțării la executare silită, situație consemnată în procesul verbal din 29.12.2010, dosar nr.162/2010 al B. C. L..
S-a mai invocat, prin motivele de apel, că deși a fost solicitată, prin acțiune, proba cu expertiză, instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra acestei probe, susținere nefondată, rezultând din partea introductivă a sentinței că a fost respinsă această probă ca neutilă în cauză, fiind astfel respectate dispozițiile procedurale referitoare la încuviințarea probelor admisibile, conform art.258 cu ref. la art.255 Cod procedură civilă.
Ca urmare, reținând că nu sunt fondate criticile formulate de apelantă, nefiind motive de schimbare a sentinței apelate, ce este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă O. P. S.A., cu sediul în sector 1, București, .”, nr. 22, împotriva sentinței civile nr._/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. V. L., domiciliat în .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
Red/thred.AMD
4 ex/08.06.2015
Judecătoria B.
Judecător fond V. E. C.
Dosar fond nr._ /2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2631/2015. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
