Succesiune. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 20433/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 129/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de către pârâta M. M. D. domiciliată în oraș L., ..4, ., ., județul A. împotriva sentinței civile nr._ din 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta T. Steluța, cu domiciliul în orașul L., .. 31, ., ., jud. A. și pîrîtul M. D., cu domiciliul în mun. B., .. 25 B, ., având ca obiect succesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Tibișoiu D. D., pentru intimata T. Steluța, lipsă fiind recurenta M. M. și intimatul M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 27.04.2015, întâmpinare formulată de către intimata T. Steluța.
Instanța constată că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 780 lei și, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Avocat Tibișoiu D. D., pentru intimata T. Steluța, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 12.09.2011, reclamanta T. S. a chemat în judecată pe pârâții M. D. si M. M. D. solicitând să se pronunte o hotărâre judecătorească prin care să se constate calitatea acesteia si a pârâtului M. D. de unici mostenitori legali acceptanti asupra averii succesorale rămase de pe urma defunctei M. P.,decedată la data de 29.10.2010,fostă cu ultimul domiciliu în municipiul B..
De asemenea, a solicitat să se constate că pârâta M. M. D. nu si-a exprimat niciodată vointa de acceptare a succesiunii.
În motivarea cererii, s-a învederat de reclamantă că, de pe urma defunctei M. P.,decedată la data de 29.10.2010,fostă cu ultimul domiciliu în municipiul B.,au rămas ca mostenitori legali cu vocatie succesorală,aceasta si pârâta M. M. D.,în calitate de descendenti de gr.1 si pârâtul M. D.,în calitate de sot supravietuitor.
Masa succesorală se compune din:cota de 1/2 din imobilul apartament situat în municipiul B.,. cu suprafața de teren indiviză de 13,35 mp.;suprafața de 34.700 mp teren situat în extravilanul comunei G.,.;cota de 5/8 din imobilul casă de locuit situat în . cu anexe gospodărești împreună cu terenul în suprafață de 2100 mp,imobile care se găsesc în posesia reclamantei si a pârâtului M. D. și pe care le-a evaluat la suma de 30.000 lei.
În drept ,cererea de chemare în judecată nu este motivată.
În dovedire,au fost anexate ,în copie ,următoarele înscrisuri: contractul de întretinere si uzufruct autentificat de BNPA A. LUTEA cu sediul în localitatea FĂUREI sub nr.843/26.08.1997;contractul de donatie autentificat sub nr.844/26.08.1997;titlul de proprietate nr._/_/08.07.1995;titlul de proprietate nr.9612/06.06.1979;sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale def.M. P.;acte de stare civilă; certificat de atestare fiscală nr._/14.03.2011,eliberat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B. si nr.57/14.01.2011 eliberat de PRIMĂRIA G.,judetul B.;CERTIFICAT DECES M. P. si a solicitat ascultarea martorului B. D..
Reclamanta T. S. a formulat cerere de ajutor public judiciar admisă, în parte, prin încheierea sedintei Camerei de consiliu din data de 07.01.2014,în sensul încuviintării esalonării plătii taxei judiciare de timbru datorate,în cuantum de 1560 lei, în sase taxe lunare,solutia pronuntată rămânând definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Pe parcursul cercetării judecătoresti, reclamanta a mai depus Încheierea nr. 28 din 27.09.2012 privind verificările efectuate în evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici si ale UNIUNII NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA.
Legal citati, inclusiv cu mentiunea personal la interogatoriu, pârâtii nu s-au prezentat la niciun termen de judecată.
Pârâta M. M. D. a fost citată atât la ultimul domiciliu activ cunoscut, asa cum a rezultat în urma verificărilor effectuate în baza electronică de date a Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Adminitrarea Bazelor de Date a Ministerului Administratiei si Internelor –fila 104-cât si prin publicitate,conform dispozitiilor art.95 alin.2 Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 11.06.2014, în conformitate cu dispozitiile art.137 alin.2 cod de procedură civilă,a fost unită excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtei M. M. D. în ceea ce privește acceptarea succesiunii defunctei M. P.,decedată la data de 29.10.2010,fostă cu ultimul domiciliu în municipiul B.,invocată de reclamanta T. STELUȚA, cu fondul.
Prin sentința civilă nr._ din 29.10.2014 Judecătoria B. a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtei M. M. D. în ceea ce privește acceptarea succesiunii defunctei M. P., decedată la data de 29.10.2010, fostă cu ultimul domiciliu în municipiul B., invocată de reclamanta T. Steluța. A constatat reclamantei T. Steluța și pârâtului M. D. calitatea de unici moștenitori legali acceptanți, asupra activului succesoral rămas de pe urma def. M. P., compus din: cota de 1/2 din imobilul apartament situat în municipiul B., ., județul B. cu suprafața de teren indiviză de 13,35 mp.; suprafața de 34.700 mp teren situat în extravilanul comunei G., .; cota de 5/8 din imobilul casă de locuit situat în comuna G., . cu anexe gospodărești împreună cu terenul în suprafață de 2100 mp. A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut în fapt și în drept:
Referitor la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a pârâtei M. M. D., invocată de către reclamanta T. STELUȚA, instanța a reținut că, pentru ca o persoană să poată culege o moștenire rămasă de pe urma unei alte persoane decedate, nu este suficient să aibă vocație succesorală legală concretă la moștenirea lăsată de acea persoană, ci este absolut necesar ca acea persoana să facă dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală, în sensul acceptării succesiunii defunctului, înăuntrul termenului prevăzut de art. 700 alin. 1 C.civ.,respectiv de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Potrivit prevederilor art. 689 C.civ., acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
Acceptarea este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l poate săvârsi decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neindoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Din probele administrate în cauza, instanța a reținut că, pârâta – căreia sarcina probei sub acest aspect îi revenea, în temeiul art. 129 alin. 1 ultima teza C.proc.civ. și a art. 1169 C.civ.- nu a probat în nici un mod că a efectuat acte de acceptare a moștenirii, personal sau prin reprezentantul legal în conformitate cu dispozițiile legale menționate ulterior.
Martora I. S., audiată în cauză, a arătat că, reclamanta este cea care a suportat cheltuielile legate de înmormântarea și pomenirile ulterioare ale defunctei M. P., pe pârâtă văzând-o ultima oară la înmormântare, împrejurare în care a declarat că, nu are nicio pretenție cu privire la bunurile rămase de pe urma autoarei sale,după care a plecat și nu i se cunoaște adresa actuală.
A mai relatat că, nu a văzut sau auzit să fi revenit să facă acte de acceptare a moștenirii, să exercite posesia asupra bunurilor succesorale,acestea aflându-se în posesia pârâtului M. D. și ale reclamantei,aceasta din urmă fiind cea care plătește impozitele datorate bugetului local.
În consecință, rezultă că pârâta M. M. D. nu a efectuat nici acte de acceptare expresă a moștenirii defunctei M. P., nici acte de natura a denota fără echivoc acceptarea tacită a succesiunii antecesoarei sale în cadrul termenului de 6 luni de la data decesului celei în cauză.
Pentru aceste considerente instanța, în temeiul disp.art. 700 C.civ, a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtei M. M. D. și a constatat că aceasta este străină de moștenire.
Din acelasi material probator instanta a constatat ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei M. P., decedată la data de 29.10.2010, cu ultimul domiciliu în municipiul B. se compune din cota de cota de 1/2 din imobilul apartament situat în municipiul B., ., județul B. cu suprafața de teren indiviză de 13,35 mp.;suprafața de 34.700 mp teren situat în extravilanul comunei G.,.;cota de 5/8 din imobilul casă de locuit situat în comuna G.,. cu anexe gospodărești împreună cu terenul în suprafață de 2100 mp.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca exceptia prescrierii dreptului de optiune succesorala al pârâtei M. M. D., invocata de reclamanta, este întemeiata, motiv pentru care a admis-o si a constatat prescris dreptul de optiune succesorala al celei în cauză.
Pentru aceleași considerente, instanța a constatat că, mostenitorii legali acceptanti ai succesiunii rămase de pe urma defunctei M. P., au rămas reclamanta T. S., în calitate de descendent gr.1 si pârâtul M. D., în calitate de sot supravietuitor, cărora le revine, în deplină proprietate, întreaga masă succesorală.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta M. M. D., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs, pârâta a solicitat repunerea in termenul legal de exercitare a recursului cât și admiterea recursului si casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la repunerea in termenul de exercitare a recursului - acela de
15 zile de la comunicarea hotărârii, solicită acest lucru intrucat reclamanta-intimata T. Steluța a citat-o cu rea-credinta la domiciliul din B., ..25B, ., apoi prin publicitate, desi stia foarte bine ca locuiește din 1990 in orașul L., fara forme legale, asa incat aceasta să nu aibă cunoștința de proces, necomunicându-i-se hotărârea la adresa unde locuiește pentru a lua la cunoștința de sentința.
Se mai arată că fiind soră cu reclamanta, aceasta din urmă avea cunoștință de domiciliul său, au ținut legătura, intalnindu-se si la înmormântarea mamei lor, insa nu i s-a adus la cunoștința despre intenția reclamantei de a dezbate succesiunea.
Acest lucru l-a aflat cu ocazia inmormantarii tatălui, M. D..
In data de 11.03.2015 pârâta a depus la registratura Judecătoriei B. cerere de eliberarea unei copii Xerox de pe sentința in discuție, acesta fiind termenul la care a luat la cunoștința despre hotărâre.
Pentru aceste motive solicită repunerea in termenul legal de exercitare a recursului, prin luarea in considerare a datei 11.03.2015, data la care a luat cunoștința despre sentința.
Precizează că tatăl său, parat in dosarul_ a decedat, iar moștenitori legali este aceasta si intimata-reclamanta.
In ceea ce privește recursul - solicită a se admite pentru următoarele
motive: având in vedere faptul ca intimata citat-o la o adresa la care stia ca in fapt eu nu mai locuiește de foarte multa vreme si cunoscând foarte bine adresa reala (ambele locuind in L.), pârâta nu a putut administra probe prin care sa demonstreze ca si ea a făcut acte de acceptare tacita a moștenirii rămasa de pe urma mamei, M. P., decedata la 29.10.2010, instanța pronuntandu-se prin admiterea excepției neacceptarii in termen a moștenirii.
Precizează faptul că este de notorietate ca, din 1990 locuiește in județul A., că a avut o relație de concubinaj din care a rezultat si un copil, născut evident in A., iar sora sa cunoștea foarte bine ca in fapt domiciliul său era in L. si nu la adresa din actul de identitate.
Nu a avut niciodată intenția de a renunța la succesiunea rămasa de pe urma mamei, iar motivul pentru care nu a procedat la deschiderea succesiunii a fost acela ca in discuțiile avute cu sora sa au convenit sa nu facă acest lucru atâta timp cat trăia tatăl lor.
De altfel, tatăl acestora, M. D., dupa moartea mamei, a locuit o perioada atat la pârâtă, in orașul L., cat si la sora acesteia, ingrijindu-se amândouă de el.
Susține că tatăl acestora nu a știut de demersurile făcute de reclamantă iar declarațiile martorei I. S. cum ca pârâta ar fi declarat la inmormantare ca nu are nici o pretenție in legătura cu succesiunea de pe urma mamei, nu sunt reale.
A luat câteva bunuri mobile din casa, iar in rest a considerat necesar sa ramana in apartament, intrucat tatăl lor, rămânând sa locuiască acolo, avea nevoie de lucrurile din casa.
Susține că este evident faptul ca sora sa a recurs la aceasta soluție, profitând de faptul ca aceasta locuia fara forme legale in L., pentru a o inlatura de la moștenire.
In concluzie, solicită repunerea in termen a exercitării recursului, admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare cu citarea sa la adresa indicata prin prezenta cerere, asa incat sa aibă posibilitatea administrării tuturor probatoriilor necesare.
Intimata reclamantă T. Steluța a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv de recurs, consideră ca nu sunt incidente dispozițiile art.103 al. 1 teza a ll-a C.pr.civ., in cauza procedura nu a fost viciata au fost respectate dispozițiile art 90 C.proc.civ., recurenta fiind citata la domiciliul sau precum si la cel indicat de aceasta in orașul L.; faptul ca procedura de citare nu a fost viciata si ca recurenta a avut cunoștința de proces rezulta si din discutiile telefonice si pe email, pe care le-a avut in timpul desfășurării cauzei; de fapt recurenta invoca neregularitatea procedurii de citare, desi a fost citata in toate modalitățile prevăzute de lege inclusiv la adresa invocata de recurenta in motivele de recurs, fara insa a depune un inscris in aces sens, într-o cauza ce s-a desfășurat pe o perioada de aproximativ patru ani, timp in care nu a exercitat nici un act de acceptare tacita sau expresa a succesiunii.
In ce privește cel de-al doile motiv de recurs, având in vedere faptul ca nu se impune repunerea in termen solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, având in vedere faptul ca nu a fost formulat in termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art 301 C.pr.civ.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca neintemeiat, recurenta având cunsotinta de proces, a fost citata in conformitate cu dispozițiile legale, dupa decesul mamei lor nu a făcut nici un act de acceptare tacita sau expresa a moștenirii, ea fiind cea care a suportat în totalitate cheltuielile legate de înmormântare, pomenirile ulterioare, precum si toate cheltuielile legate de bunurile succesiunii (impozite, datorii, intretinere, . că situația de fapt expusa de recurenta nu este in concordanta cu probele administrate, soluția instanței fiind rezultatul probelor administrate in cauza, ori sub acest aspect recurenta face simple afirmații, fara a fi susținute de probatiunea din cauza.
F. de cele arătate solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecată din 27.04.2015, Tribunalul, deși a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa de timbru în sumă de 780 lei, față de actele medicale depuse la dosar și față de precizarea reprezentantului recurentei că urmează a se formula cerere de ajutor public judiciar, a acordat termen de judecată, în vederea îndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru la data de 18.05.2015, termen la care nici de această dată nu s-a achitat taxa de timbru, astfel încât instanța a pus în discuție excepția netimbrării cererii, invocată de intimată la termenul de judecată din 27.04.2015.
Potrivit dispozițiilor art.137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de legea respectivă și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art.3 alin. 1 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997, subliniază că sunt plătitori ai taxelor judiciare de timbru toate persoanele fizice și persoanele juridice. În ceea ce privește timbrul judiciar, din interpretarea art. 1 alin. 1 și alin. 2 din O.G. 32/1995, acțiunilor și cererilor adresate instanțelor judecătorești li se va aplica timbru judiciar mobil, în valoarea prevăzută de lege.
Din economia textelor de lege mai sus menționate reiese că regula este timbrarea cererilor și acțiunilor, scutirea de la plata acestor taxe constituie excepția.
Pornind de la aceste reguli de drept, instanța a analizat excepția ridicată, verificând dacă în cazul de față acțiunea a fost timbrată corespunzător.
Astfel, instanța a remarcat faptul că acțiunea cu soluționarea căreia este sesizată, a fost exercitată pe calea unei cereri evaluabile în bani.
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru stabilește, la art. 2 modul de calcul al acțiunilor evaluabile în bani, iar potrivit art. 11 alin. 1 din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Deși, conform rezoluției dispuse la primirea dosarului, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita această taxa de timbru de 780 lei, sub sancțiunea anulării cererii, citația fiind primita la data de 30.03.2015 - fila 11, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței și a nu a achitat taxa de timbru datorată.
În ceea ce privește sancțiunea care intervine în această situație, instanța a ținut cont de prevederile art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, conform cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
Pentru toate motivele de fapt și de drept anterior dezvoltate, Tribunalul, urmează a admite excepția invocată și a anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul declarat de către pârâta M. M. D. domiciliată în oraș L., ..4, ., ., județul A. împotriva sentinței civile nr._ din 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta T. Steluța, cu domiciliul în orașul L., .. 31, ., ., jud. A. și pîrîtul M. D., cu domiciliul în mun. B., .. 25 B, ., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 mai 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/2 ex./10.06.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. A. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 28/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
