Contestaţie la executare. Decizia nr. 2631/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2631/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 17319/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2631
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de contestatorul - recurent T. M. domiciliat în . Vadu Pașii, județul B. împotriva sentinței civile nr 2130/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul civil nr_ în contradictoriu cu intimații B. P. A., cu sediul în C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, cu sediul în București, . 401A, sector 6 OP 76, CP 87, având ca obiect, contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este motivat, la dosar intimata a depus concluzii scrise la data de 18.05.2015 prin serviciul registratură al instanței, după care,
Instanța, recalifică calea de atac - fiind contestație la executare, hotărârea s-a dat cu drept de apel si s-a formulat recurs. În baza art 152 alin 1 cod procedură civilă instanța recalifică calea de atac ca fiind apel. Totodată dispune modificarea citativului, intimata este C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DRDP-București si nu CNADRN-SA-CESTRIN.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin 3 NCPC tribunalul, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , contestatorul TĂTUCA M. a formulat contestație la executare silită împotriva somației emise de către B. P. A. la data de 30.07.2014 in dosarul execuțional nr. 1335/2014 precum si împotriva tuturor actelor de executare adiacente, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite emise de către executorul judecătoresc in dosarul susmenționat, solicitând ca, pe baza considerentelor de fapt si de drept pe care le va prezenta, să se constate caracterul complet netemeinic si nelegal al executării silite începute împotriva sa si, in consecința, să se dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate pana in prezent, menționând că face și contestație împotriva titlului executoriu invocat de către asa zisa creditoare CNADR SA- CESTRIN, respectiv împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.07.2011
În motivarea contestației, acesta a arătat că, în fapt, prin actele enunțate mai sus, creditoarea CNADR SA - CESTRIN a solicitat începerea executării silite împotriva sa in baza titlului executoriu constând in procesul verbal . nr._/04.07.2011.
Pe cale de excepție, in conformitate cu dispoz. art.705 Cod Procedura Civila, dreptul de obține executarea silita se prescrie în termen de 3 ani.
In cauză, petentul a învederat că titlul executoriu este emis la data de 04.07.2011 pentru o fapta constatată la 05.01.2011, deci după mai bine de 6 luni de la constatarea faptei.
De asemenea, având in vedere ca asa zisa creditoare nu face dovada încercării de comunicare a procesului verbal de contravenție decât la data de 04.07.2011 prin procesul verbal le îndeplinire a procedurii prin agent constatator, acesta este lovit de nulitate, intimata nefăcând dovada comunicării efective a titlului executoriu la momentul respectiv.
A menționat că s-a aflat in eroare cu privire la obligativitatea achitării rovinietei, având in vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din cadrul Ordinului nr. 769/2010, actualizat, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, care arata: "Prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplica pentru sectoarele de drumuri naționale aflate in interiorul reședințelor de județe si al municipiilor, intre indicatoarele rutiere de intrare/iesire in/din acestea."
A arătat că nu utilizează drumul național european respectiv (DN2) deoarece, după ieșirea de pe acesta pana la ., virează la dreapta cu destinația Gura Calnaului si retur, respectiv Gura Calnaului - Buzau, traversând numai podul peste raul Buzau, aflat intre cele două indicatoare de ieșire, respectiv intrare din/in municipiul B.. Pe această ruta se deplasează foarte des, deoarece locuiește in Gura Câlnăului.
În momentul comiterii faptei a avut o reprezentare greșită a realității, reprezentare determinata de cunoașterea greșita a unor date ale realității (a considerat, văzand si dispozițiile legale mai sus invocate, ca pe sectorul de drum cuprins între cele doua indicatoare nu este obligatorie achitarea rovinietei), de care depindea caracterul contravențional al faptei. Daca ar fi cunoscut in mod real si corect realitatea (in speță obligativitatea achitării rovinietei si pe sectorul de drum respectiv), nu ar fi comis contravenția, deoarece aceasta nu a fost săvârșita cu vinovatei.
Aceasta cunoaștere a realității se putea realiza si in condițiile in care ar fi primit procesul verbal imediat sau . de la data săvârșirii contravenției, fiind de buna credința, ar fi achitat atât amenda cât și contravaloarea rovinietei.
În opinia sa, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin.1 din Ordonanța 2/2001, actualizata, respectiv: "Caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul, erorii de fapt, daca are legătura cu fapta săvârșita.", solicitând să se constate acest lucru, iar pe cale de consecința să se dispună înlăturarea caracterului contravențional al faptei.
In afara faptului ca toate aceste procese verbale, inclusiv cel de fata, nu reprezintă altceva decât niște instrumente de strâns bani la bugetul statului, toate drumurile indiferent de categoria acestora, fiind dupa cum bine se cunoaște adevărate poligoane de încercare a durității autovehiculelor, ele sunt întocmite cu încălcarea dispozițiilor Ordonanței nr. 2/2001, actualizata. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1): "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, in situația in care fapta a avut ca nare producerea unui accident de circulate; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea."
Se poate lesne observa ca din procesul verbal contestat lipsesc atat mențiunile privind ocupația si locul de munca al contravenientului, cat si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Camerele nu surprind decât un punct fix, agentul constatator menționând in procesul verbal numai acel punct in care s-a constatat asa-zisa contravenție si nicidecum "aspectele ce pot servi la aprecierea gravitații faptei".
In ceea ce privește "evaluarea eventualelor pagube pricinuite" acestea nu există menționate in cadrul procesului verbal, nu sunt evaluate dar sunt taxate cu "tariful de despăgubire"
Potrivit alin. (7) al aceluiași articol: "In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal."
Prin prisma acestei dispoziții, in sarcina agentului constatator incumba obligația legala, sub sancțiunea nulității procesului verbal, ca la data încheierii procesului-verbal, chiar daca in cuprinsul formularului de proces verbal nu exista rubrica "alte mențiuni", sa-i acorde dreptul la apărare prin posibilitatea formulării de obiecțiuni.
Astfel, la data întocmirii procesului verbal, 04.07.2011, trebuia sa fie înștiințat în scris despre conținutul acestuia si totodată sa i se ofere dreptul de a-și exprima punctul de vedere. In cest mod, cu siguranța, nu s-ar fi ajuns in situația actuala de "sufocare" a instanțelor judecătorești cu o mulțime de astfel de dosare. Prin neîndeplinirea acestei obligații de catre agentul constatator i s-a încălcat un drept conferit atât de Constituție, cat si de OG.2/2001 si anume dreptul la apărare. Faptul ca procesul verbal s-a încheiat in lipsa nu reprezinta un motiv pentru a incalca prevederea expres cuprinsa in O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare care reprezintă sediul materiei in ceea ce privește contravențiile, cu atât mai mult cu cât în O.G. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, nu exista o dispoziție prin care sa se arate ca in cazul proceselor verbale de contravenție încheiate in baza acestui act normativ nu se aplica prevederile art. 16 alin 7 cu privire la dreptul său de a face obiecțiuni.
Totodată, a solicitat să se constate ca de la data săvârșirii faptei 05.01.2011, care reprezintă si data de la care autoritățile ar fi trebuit sa ia cunoștința de săvârșirea faptei, întrucât asa cum se afirma in procesul verbal de contravenție proba acestei fapte se face cu plansa foto, din data respectiva si până la data redactării si mai ales a comunicării procesului verbal a trecut timp suficient ca agentul constatator sa își îndeplinească obligațiile exprese prevăzute prin art. 16 alin 7 din OG.2/2001 si a căror neîndeplinire are drept consecință nulitatea relativa a procesului verbal (Decizia nr. XXII/19.03.2007 a ICCJ, publicata in Monitorul Oficial nr. 833/05.12.2007).
Referitor la procesul-verbal, în opinia petentului, fiind întocmit de un agent al statului, ar trebui sa i se recunoască valoare probatorie numai sub aspectul constatării stării de fapt.
In acest sens este de remarcat ca in jurisprudența Curții se reține in mod constant ca prezumțiile nu sunt in principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată in cauza Salabiaku c. Franfei, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile aparerii (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situația ca persoana învinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare" instanța nu poate fi convinsa de vinovăția „acuzatului", dincolo de orice îndoiala rezonabila.
In speța de față, starea de fapt nu este descrisa corect si complet, în sensul că în procesul-verbal nu sunt menționate nici un fel de date de identificare ale aparatului folosit pentru înregistrarea contravenției si nici condițiile in care s-a facut înregistrarea ; exista menționata doar o planșa foto cu care intimata considera ca "face proba", fara a se identifica prin tip, marca, număr etc., aparatul ce a realizat poza respectiva. Mai mult, nici condițiile in care a fost făcuta fotografia in cauza, respectiv, ploaie, ninsoare, viscol etc., nu au fost menționate, deși, dupa cum bine se cunoaște, starea vremii influențează claritatea fotografiilor. În procesul-verbal nu s-a consemnat daca aparatul ce a înregistrat contravenția era fix sau montat pe un mijloc mobil. In aceste condiții, plansa foto cu care intimata susține ca ar face proba contravenției nu poate constitui un mijloc de proba concludent si pertinent cauzei atâta timp cat nu poate fi identificat aparatul care a făcut poza respectiva, poza putând fi trucata, respectiv realizata . in care plata rovinietei nu este obligatorie si inclusa apoi . din care ar trebui sa reiasă săvârșirea unei contravenții.
Așa cum a arătat mai sus, beneficiind de prezumția de nevinovăție nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției - „in dubio pro reo".
In subsidiar, in cazul in care se va considera că procesul verbal este legal si temeinic întocmit, a solicitat să se aibă in vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din cadrul Ordonanței nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal."
Ca atare, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment si totodată să se admită contestația la executare anulând actele de executare începute împotriva subsemnatului.
La data 24.11.2014, intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A. Direcția Regionala de Drumuri si Poduri BUCURESTI a formulat întâmpinare la contestația la executare declarata de contestatorul TĂTUCA M., prin care a solicitat respingerea contestației ca atare.
În motivarea întâmpinării, a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 05.01.2011 ora 20:56, pe DN2 km 115+80, Maracineni, jud. B., vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând numitului T. M. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, asa cum este definita de prevederile art. 1 (Ti) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către domnul T. M. a constituit contravenție si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare totala de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire in valoare de 28 Euro.
Prin urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției in cauza.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauză au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr._ privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, in baza înscrisurilor depuse, rezultă ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor. Perioada cuprinsa intre data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 05.01.2011 si data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 04.07.2011 nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.07.2011 s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG lU". 2/2001, in data de 19.07.2011, operațiune confirmata prin semnătura de primire, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, a solicitat să se aibă in vedere si dispozițiile art. 273 din NCPC potrivit cărora „ înscrisul sub semnătura privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre parți pana la proba contrara. Mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă. "
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De la data comunicării procesului-verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilite in titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la Îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la Îndeplinire prin executare silita, care incepe odată cu sesizarea organului de executare. In acest sens, conform art. 37 din OG nr, 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
În opinia intimatei, aceasta a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgenta in toata aceasta perioada (aproape 3 ani), sperând ca debitorul sa iasă din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
Totodată, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 01.07.2014 pronunțata de către Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2014 instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/04.07.2011. De asemenea, in temeiul art. 665 alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești sa pună in executare titlul executoriu in cauza. Instanța de judecata in mod legal si temeinic in baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila. Or,in situația in care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanța de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, dupa caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
A subliniat că, în opinia sa, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a realizat in mod legal, nefiind viciata si ca susținerile contestatorului cu privire la nulitatea procesului verbal sunt nefondate, instanța urmând sa le respingă in consecința.
In ceea ce privește susținerile contestatorului ca s-a aflat in eroare cu privire la obligativitatea achitării rovinietei, acestea sunt inadmisibile.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1, alin. (3) din Normele metodologice din 2010 pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplica sectoarelor de drumuri naționale aflate in interiorul reședințelor de județe si al municipiilor, intre indicatoarele rutiere de intrare/ieșire din acestea".
De asemenea, faptul ca podul ce face legătura intre localitatea Maracineni si municipiul B. se afla situat in afara localităților si prin urmare, tranzitarea acestuia presupune utilizarea unui sector de drum național aflat in administrarea CNADNR - SA. Prin urmare, in acest caz se aplica dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Însuși contestatorul recunoaște faptul ca „traversează numai podul peste râul Buzau"", deci tranzitează o secțiune dintr-un drum național administrat de către intimată. Prin urmare, atat timp cat contravenientul nu a respectat obligația legala prevăzuta in dispozițiile OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil " nimeni nu poate invoca propria culpa in apărarea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Mai mult decât atât, nimeni nu poate sa se prevaleze de necunoașterea legii in apărarea sa. Având in vedere cele de mai sus, a solicitat instanței de judecata sa respinga afirmațiile contestatorului ca inadmisibile.
Referitor la observațiile aduse de către contestator cu privire la conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca acestea sunt nefondate si sa le respingă in consecința.
Astfel cum este precizat chiar in cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2011, acesta a fost încheiat in lipsa contravenientului sau martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinieteti - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin 2 si alin 3 din OG nr. 15/2001 cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012).
De asemenea, in conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001 procesul - verbal de contravenție a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator.
In ceea ce privește afirmația contestatorului referitoare la faptul ca in cuprinsul procesului verbal nu se menționează „evaluarea eventualelor pagube pricinuite" dar sunt taxate cu „tariful de despăgubire", și aceasta este neîntemeiata, urmând a fi respinsă.
Astfel, prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii proceselor - verbale de constatare a contravenției generate si semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanței aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002. Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
In alta ordine de idei, a subliniat ca in speța de față executarea silita s-a făcut in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privind fondul dreptului cuprins in titlu executoriu, si, prin urmare nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
In acest sens, trebuie să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC si sa respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlu executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
In baza acestor considerente, a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegala si netemeinica, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezenta întâmpinare.
Urmarea probatoriului administrat instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.2130/11.02.2015 prin care a respins excepția prescripției executării silite a procesului verbal de contravenție, a admis excepția inadmisibilității contestației și a respins contestația la executare ca inadmisibilă; totodată a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de prescripție a executării silite., instanța de fond a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 705 alin.1 C.proc.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Alineatul 2 al aceluiași articol statuează că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
În cauza pendinte, instanța a reținut că titlul executoriu este reprezentat de un proces-verbal de contravenție. Conform art. 39 alin.3 din OG nr.2/2001, executarea silită a sancțiunilor amenzilor contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Art. 131 alin.1 din Codul de procedură fiscală stipulează că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în alineatul 2 al aceluiași act normativ se arată că termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Prin urmare, în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor rezultate din procesele –verbale de contravenție nu se aplică termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Codul de procedură civilă, ci se aplică un termen special de prescripție de 5 ani, prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru creanțele fiscale, termen ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, în cazul de față de la data de 01.01.2012.
Articolul 181 alin.1 pct.3 C.proc.civ., referitor la modul de calcul al termenelor, acesta stabilește că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. Potrivit alineatului 2, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Cum termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.01.2012, acesta ar urma să se împlinească pe data de 01.01.2017. Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc pe data de 12.06.2014, în interiorul termenului de prescripție, motiv pentru care instanța urmează să respingă excepția de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a contestației formulate împotriva titlului reprezentat de procesul-verbal . nr._/04.07.2011 emis de CNADNR Cestrin
s-a reținut că, în acord cu prevederile art. 712 alin.2 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, față de exprimară clară și fără echivoc a textului art. 712 alin.2 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare se pot invoca și apărări privitoare la fondul dreptului cuprins în respectivul titlu executoriu, cu excepția situațiilor în care legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin expresia „cale procesuală specifică pentru desființarea lui” se înțelege existența unui mijloc procesual pus de lege la dispoziția părților prin care se poate contesta în mod exclusiv respectivul titlu executoriu. Așadar, actualul Cod de procedură civilă îngăduie ca, pe calea contestației la executare, să se invoce și apărări care ar fi putut fi formulate și pe calea unei acțiuni de drept comun, fiind excluse numai acele apărări ce vizează anumite titluri executorii pentru care diferitele legi speciale le reglementează proceduri speciale de atac.
Potrivit art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Concluzionând, instanța a reținut că împotriva procesului-verbal de contravenție persoana sancționată are deschisă calea plângerii contravenționale, în termenele și condițiile reglementate de prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001. Dacă persoana sancționată nu a uzat de această cale procedurală, din coroborarea textelor legale anterior redate, rezultă că nu mai poate invoca apărări de fond împotriva titlului pe calea contestației la executare.
Cât privește pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 622 alin. 2 C. pr. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită.
Art. 632 alin. 2 C. pr. civ. prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În acord cu prevederile art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Articolul 25 alin.1 din OG nr.2/2001 stabilește că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, iar în art.26 alin.3 se arată că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Potrivit art.27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Potrivit înscrisului de la fila 55 dosar, procesul-verbal . nr._/04.07.2011 emis de CNADNR Cestrin a fost comunicat contestatorului cu confirmare de primire la data de 19.07.2011, contestatorul semnând personal de primirea acestuia. În termenul legal de 15 zile de la data de 19.07.2011, contestatorul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal, motiv pentru care acesta a căpătat caracter executoriu. În consecință, în mod corect s-a încuviințat executarea silită a acestuia prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014 în data de 01.07.2014. Contestatorul nu a invocat nicio iregularitate a formelor și actelor de executare ulterioare, iar instanța constată că acestea sunt emise cu respectarea prevederilor legale.
Contestatorul Tătuca M. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.2130/11.02.2015, prin care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și, pe fond admiterea contestației și anularea procesului verbal de contravenție și, pe cale de consecință, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 250 lei și de la plata despăgubirilor în sumă de 28 euro.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că nu sunt întemeiate susținerile Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania-Cestrin, precum că, procesul-verbal de contravenție . 1 nr._/04.07.2011 a fost comunicat si confirmat prin semnătura de primire.
Acest fapt nu este real, nu a luat la cunoștința despre acest proces-verbal, nu a semnat de primirea acestuia, nerecunoscând semnătura si consider ca este un fals in înscris sub semnătura privata,deoarece agentul constatator nu a legitimat in baza unei cârti de identitate persoana care a luat la cunoștința si a semnat procesul-verbal de contravenție.
Anexează copie xerox permis de conducere al său, eliberat la data de 10.06.201 1 cu specimenul de semnătura data in fata unui organ de drept al statului roman. Solicită să se analizeze si să se constate ca semnătura de pe procesul verbal de contravenție nu iîi aparține si nu a luat la cunoștința despre acest proces-verbal.
Procesul-verbal de contravenție a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator, înțelegând sa invoce excepția nulității absolute a procesului-verbal Rl 1 nr._/04.07.2011 ce face obiectul cauzei, având in vedere Decizia nr.6 din dosarul nr.l4/2014, pronunțata in data de 16.02.2015 de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, care prevede: „In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările, raportate la dispozițiile art.4 pct 1-4 si art. 7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronica, republicata, procesele verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de articolul 8 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin.(l) lit.(a) alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absoluta în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile O.G.nr 15/2002 si pe dispozițiile O.G. 2/2001, Legea 144/2012, Decizia nr.6 a I.C.C.J. din 16.02.2015.
C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de către contestator impotriva Sentinței Civile nr. 2130/11.02.201, ca nefundat, menținerea tuturor dispozițiilor prevăzute in Sentința Civila nr. 2130/11.02.2015 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, ca legale si temeinice.
A invocat excepția nulității acțiunii privind lipsa semnăturii conform art. 196 NCPC, arătând faptul că, contestatorul T. M. a formulat apel împotriva Sentinței Civile nr. 2130/11.02.2015 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, insa acesta nu a semnat cererea.
In ceea ce privește Sentința Civila nr. 2130/11.02.2015 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, consideră ca aceasta este temeinica si legala, întrucât instanța de fond a analizat in mod corect si obiectiv cauza si in baza legii a dispus respingerea contestației la executare.
Astfel, instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contestatorului prin posta cu confirmare de primire la data de 19.07.2011.
Având in vedere faptul ca, in termen de 15 zile de la data comunicării debitorul nu a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, acesta a devenit titlu executoriu.
De asemenea, precizează faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 478, alin. (2) NCPC contestatorul nu se poate folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate la instanța de fond.
Astfel, in ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către apelant, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca acestea sunt nefondate si inadmisibile.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
In alta ordine de idei, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către apelant in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputand fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către apelant nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
In acest sens, solicită instanței de judecata sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC si sa respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cat timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
In baza acestor considerente, solicită respingerea apelului formulat de către contestator împotriva Sentinței Civile nr. 2130/11.02.2015 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, ca nefondat, menținerea Sentinței Civile nr. 2130/11.02.2015 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ ca temeinica si legala, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezenta întâmpinare.
Petentul Tătuca M. a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea susținerilor intimatei ca nefondate.
În ședința publică din 20.05.2015, Tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apelul având în vedere dispozițiile art.650 alin.3 NCPC .
Tribunalul examinând apelul declarat constată următoarele:
Contestatorul Tătuca M. a solicitat anularea executării silite pornită împotriva sa în dosarul de executare nr 1335/2014 al B. P. A., invocând faptul că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție, că doar la data de 04.07.2011 intimata a făcut dovada cu procesul verbal de îndeplinire a procedurii prin agent constatator dar, acesta este lovit de nulitate, deoarece nu a făcut dovada comunicării efective a titlului executoriu la momentul respectiv.
Tribunalul reține din înscrisurile aflate la dosar prin procesul verbal de contravenție . 11 nr_/04.07.2011, contestatorul în calitate de proprietar al autoturismului cu nr de înmatriculare_ a fost amendat cu suma de 125 lei și s-a stabilit și un tarif de despăgubire de 28 de Euro pentru săvârșirea contravenției prevăzut de art 8 alin 1 din OG nr 15/2002
Împotriva contestatorului s-a pornit executarea silită pentru tariful de despăgubire de către intimată.
În ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție Tribunalul constată că aceasta a fost comunicată apelantului prin poștă, cu confirmare de primire așa cum rezultă din dovada aflată la fila de 31 dosar, fiind astfel respectate dispozițiile art 27 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Potrivit art 164 alin 4 NCPC, ( art 100 alin 4 cod procedură civilă vechi ) mențiunile din procesul verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, procesul verbal fiind asimilat înscrisului autentic sub aspectul regimului juridic.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator în cererea supusă judecății, acestea nu vizează motive de nelegalitate ale actelor contestate, ci se referă exclusiv la legalitatea și temeinicia titlului de creanță, respectiv procesul verbal de contravenție.
Așa cum corect a reținut instanța de fond cu referire la art 712 alin 2 cod procedură civilă, împotriva procesului verbal de contravenție, contestatorul avea deschisă calea plângerii contravenționale reglementată de prevederile OUG nr 2/2001 și nu calea contestației la executare.
Rațiunea pentru care legiuitorul a condiționat posibilitatea contestării titlului executoriu de inexistența unei alte proceduri de contestare, constă în aceea că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se examina împrejurări care vizează fondul cauzei
Cum astfel de cale nu a fost promovată de către contestator, în condițiile OG nr 2/2001, instanța nu poate proceda la analiza legalității titlului executoriu în cadrul contestației la executare, întrucât o astfel de analiză excede procedurii de executare silită.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că hotărârea apelată este legală și temeinică, sens în care, în baza art 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul T. M. domiciliat în . Vadu Pașii, județul B. împotriva sentinței civile nr 2130/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul civil nr_ în contradictoriu cu C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –DRDP-București cu sediul în București, . 401A, sector 6 OP 76, CP 87.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, R. O. |
RED.A.E.D
Tehnored O.R/. 4 ex/22.06.2015
J.f. B. J.F N. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul BUZĂU | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 28/2015.... → |
|---|
