Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-09-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2898/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2898/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier D. H.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul P. N. domiciliat în comuna Grebănu, . împotriva sentinței civile nr. 456 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata B. S. domiciliată în Rîmnicu Sărat, . nr. 8, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul contestator P. N., personal și asistat de avocat A. M. M. și avocat P. L. pentru intimata B. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii de verificare și regularizare, în cadrul căreia contestatorul a timbrat apelul cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, s-a comunicat intimatei cererea de apel, care la data de 29.06.2015 a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării apelului față de împrejurarea că, în materia contestației la executare, termenul de exercitare a căi de atac este de 10 zile de la comunicare.
Se constată faptul că sentința i-a fost comunicată contestatorului la data de 29.04.2015, iar apelul a fost declarat la data de 27.05.2015.
Avocat A. M. M., având cuvântul pentru contestatorul apelant P. N., precizează că apelantul nu are studii juridice precum și faptul că a avut în vedere mențiunile existente în dispozitivul sentinței și anume că sentința poate fi apelată, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Față de această situație, solicită ca instanța de control judiciar să dispună în consecință.
Avocat P. L., având cuvântul pentru intimata B. S., consideră întemeiată excepția invocată de instanță, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca fiind tardiv declarat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării apelului.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apelului civil, instanța constata următoarele:
La data de 24.09.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat sub nr._ /2015 contestația la executare formulată de contestatorul P. N., în contradictoriu cu intimata B. S., împotriva executării silite efectuate de executorul judecătoresc C. G..
Contestatorul a solicitat să se dispună anularea procesului verbal încheiat în data de 05.09.2014, ora 12.45 și comunicat la data de 11.09.2014, a încheierii și somației nr. 45 din 05.09.2014 și a înștiințării de înființare a popririi nr. 45/2014 și exonerarea de plata sumei de 359 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a contestației la executare contestatorul a arătat că la data de 05.09.2014 executorul judecătoresc împreuna cu expertul și un agent de poliție s-au deplasat din nou la fața locului să o pună în posesie pe intimata cu suprafața de teren de 1 216 mp. din planul C la sentința civila nr. 1736/2008.
Contestatorul a mai precizat că întrucât a primit comunicarea executării în data de 04.09.2014, la ora 16 a solicitat executorului judecătoresc să aștepte ½ oră să aducă avocatul, întrucât intimata era însoțită de avocat. A plecat după avocat, iar la întoarcerea sa, după circa ¾ ora executorul, intimata și avocatul său, precum și agentul de politie nu mai erau la fața locului.
Contestatorul a mai menționat că împreuna cu avocatul său a căutat țărușii implantați, găsind numai 2 țăruși, apoi a constatat că nu s-a respectat schița anexă la raportul de expertiză al sentinței civile nr. 1736/2008, că intimata nu a fost pusă in posesie pe lotul său, țărușii fiind implatați eronat, astfel încât lotul cumpărat de la mama sa P. V. prin contractul nr. 2257/03.12.209 a fost din nou ocupat parțial.
In drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711-719 C. proc. civ.
In sprijinul cererii contestatorul a depus, în copie certificata pentru conformitate cu originalul somația emisă de B. C. G. în dosarul nr. 45/2013 la data de 05.09.2014, procesul verbal emis de B. C. G. în dosarul nr. 45/2013 la data de 05.09.2014, încheierea nr. 45 din data de 05 septembrie 2014, emisă de B. C. G. în dosarul nr. 45/2013, înștiințarea privind măsura popririi, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA F. M. și D. C.-E. sub nr. 2257 din 03 decembrie 2009 și procesul verbal emis de B. C. G. în dosarul nr. 45/2013 la data de 19.05.2014 (filele 6-17).
Cererea de contestație la executare a fost timbrată cu 100 lei, taxa judiciară de timbru, conform chitanței .-GRB, nr._/24.09.2015, conform art. 10 alin. 2 teza finală din O.G. nr. 80/2013 (fila 18).
La data de 20 octombrie 2014, intimata B. S. a depus întampinare (fila 24) prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestator cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că în prezenta executare nu se poate vorbi de o greșeală a executorului în condițiile în care s-a solicitat și prezența expertului ce a întocmit raportul de expertiză omologat de instanță, V. T. care a și semnat procesul verbal de executare din 05.09.2014.
Intimata a mai precizat că contestatorul a fost prezent la începerea executării, a jignit expertul și executorul, fiind amendat de polițiștii prezenți, după care a plecat.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare (fila 31).
În vederea soluționării contestației la executare instanta a solicitat de la Biroul Executorului Judecătoresc C. G., în copie certificata pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr. 45/2014.
La termenul din data de 13 noiembrie 2014, instanța, în temeiul art. 255 alin. 1 C. proc. civ. raportat la art. 258 alin. 1 C. proc. civ. a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisurile de la dosar și expertiză tehnică, ca fiind admisibile, concludente și utile soluționării cauzei, punând în vedere contestatorului să facă dovada achitării onorariului expert, în termen de 5 zile.
La termenul de judecată din 26 martie 2015, având în vedere faptul că contestatorul nu a depus onorariul de expertiză până la termenul fixat, și anume 19.11.2014, instanța amânând judecata 2 termene pentru acest motiv, a procedat la decăderea contestatorului din dreptul de a mai administra dovada încuviințată la termenul din data de 13 noiembrie 2014.
Or, potrivit art. 262 alin. 1, 3 și 4 C. proc. civ. „Când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.
Nedepunerea sumei prevăzute la alin. 1 în termenul fixat atrage decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.
Depunerea sumei prevăzute la alin. 1 se va putea însă face și după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata”.
Instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 262 alin. 4 C. proc. civ., contestatorul susținând că nici în prezent nu are banii necesari achitării onorariului de expert.
Prin sentința civilă nr. 456 din 26.03.2015 Judecătoria Rîmnicu Sărat a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. N. în contradictoriu cu intimata B. S.. A admis cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. A obligat contestatorul P. N. la plata către intimata B. S. a sumei de 1 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 714 alin. 1 si 2 C. proc. civ. „Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza dosarului de executare nr. 45/2013 al B. C. G. instanța a reținut că, contestatorul a formulat în termen de 15 zile de la primirea somației contestatie la executare, contestatorul primind somația, titlul executoriu, cererea de executare silită si încheierea de încuviințare a executării silite din dosarul execuțional nr. 45/2013 la data de 11.09.2014 (fila 8), iar contestația la executare a fost introdusă la data de 24 septembrie 2014 (fila 1).
În ceea ce priveste cererea de contestație la executare, instanța a reținut că potrivit art. 249 C. proc. civ. „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Or, deși a invocat că la punerea în executare a intimatei cu suprafața de teren de 1 216 mp. din planul C la sentința civila nr. 1736/2008 executorul judecătoresc nu a respectat schița anexă la raportul de expertiză al sentinței civile nr. 1736/2008, astfel încât lotul cumpărat de la mama sa P. V. prin contractul nr. 2257/03.12.2009 a fost ocupat parțial contestatorul nu a dovedit acest lucru.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. N. în contradictoriu cu intimata B. S..
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ. potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța a admis cererea formulată de intimata B. S. și l-a obligat pe contestatorul P. N. la plata sumei de 1 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul P. N. solicitând admiterea apelului, casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că a fost în imposibilitate de a plăti contravaloarea expertizei tehnice. Susține că această expertiză s-a efectuat, urmând ca acesta să achite onorariu expertului.
Intimata B. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Arată că instanța de fond a acordat mai multe termene de judecată și pe perioade mari de timp pentru a-i da posibilitatea contestatorului să plătească onorariul de expert, însă acesta a avut o poziție oscilantă, în sensul că nu mai plătește, apoi că plătește, găsind tot felul de explicații pentru neplata. Precizează că în cauză, contestatorul nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, considerând că se urmărea tergiversarea cauzei de către acesta.
Menționează că, fiind decăzut din această probă contestatorul, evident contestația nu a putut fi dovedită, fiind respinsă în mod corect de către prima instanță.
La termenul de judecată din 21.09.2015 Tribunalul a pus în discuție excepția tardivității declarării apelului..
Verificând excepție invocată, Tribunalul reține că art 457 Cod procedură civilă stipulează: „ (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Potrivit art 650 alin 2 și 3 Cod procedură civilă, ( acum Potrivit art 651 alin 3 și 4 Cod procedură civilă „ Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”)în forma în vigoare la data sesizării primei instanțe, formă ce guvernează litigiul de față pe tot parcursul derulării lui în baza dispozițiilor art 24 și 25 Cod procedură civilă, ----------------
Este evident că prin aceste text de lege se instituie un termen special de declarare a căi de atac a apelului, derogatoriu de la termenul de drept comun de 30 de zile înscris la art 468 alin 1 Cod procedură civilă.
Așa se face că ori de cîte ori ne aflăm în fața unui apel exercitat în materia contestației la executare se aplică termenul special de declarare a căii de atac de 10 zile ce curge de la comunicarea hotărârii primei instanțe.
Conform dispozițiilor art. 185 al.1 Cod proc.civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afară de cazul când legea prevede astfel.Teza a II-a a aceluiași articol arată că în această situație actul de procedură efectuat peste termen este lovit de nulitate.
Or, în speță, conform dovezii de comunicare aflată la f.55 dosar fond, sentința civilă nr. 456/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat a fost comunicată apelantului la data de 29.04.2015, iar apelul de față a fost depus la Judecătoria Rm. Sărat -la data de 27.05.2015 cu depășirea termenului prevăzut de art 650 alin 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței apelate se indică drept termen de exercitare a căii de atac 30 zile de la comunicare dar aceasta nu poate avea ca efect considerarea în termen a apelului de vreme ce art 457 Cod procedură civilă stipulează în mod expres că „ (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Reținând că termenul de apel este cel prevăzut de lege iar nu cel indicat de judecător în conținutul hotărârii apelate și văzând că acest temen nu a fost respectat în cauza de față, Tribunalul concluzioneză în sensul caracterului întemeiat al excepției pe care o va admite și va respinge apelul ca tardiv formulat.
Soluția la care a ajuns Tribunalul cu privire la excepția tardivității apelului face inutilă, conform art 248 alin 1 Cod procedură civilă, cercetarea pe fond a căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu și în consecință,
Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de contestatorul P. N. domiciliat în comuna Grebănu, . împotriva sentinței civile nr. 456 din 26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata B. S. domiciliată în Rîmnicu Sărat, . nr. 8, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, D. H. |
Red. P.E Judecătoria Rîmnicu Sărat
Thred. P.E Dosar fd._
4ex/19.10.2015 Jud. fd. R. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2895/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 2887/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
