Pretenţii. Decizia nr. 2887/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2887/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 2887/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2887/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de reclamanții G. T. și ., cu sediul procesual ales la C. Avocațial Individual I. C., din B., ..23, . și de pârâtul G. C. G., domiciliat în B., . ., împotriva sentinței civile nr.4573/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul G. I., cu domiciliul procesual ales la C. Avocațial Individual I. C., din B., ..23, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelanții-reclamanți fiind reprezentați de avocat I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, apelantul-pârât G. C. G. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Având în vedere lipsa apelantului-pârât G. C. G., care nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de apel, instanța lasă dosarul la a doua strigare,
La reluarea cauzei, la ordinea listei, la ora 11,45, au lipsit părțile, apelanții-reclamanți fiind reprezentați de avocat I. C..
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului declarat de apelantul-pârât G. C. G..
Avocat I. C. este de acord cu admiterea excepției. Depune la dosar factura nr.63/3.06.2015 reprezentând onorariu în apel în sumă de 500 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. C., având cuvântul pentru apelanții-reclamanți, susține că a fost formulată acțiunea pentru recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în mai multe litigii și s-au pretins daune moratorii de la data de 25.11.2013, când s-a înregistrat dosarul pe rolul Tribunalului B.. Susține că au fost făcute cheltuieli foarte mari, fiind vorba de Piața B.90, N. . cumpărată cu împrumuturi bancare substanțiale, de 700.000 euro, de către soții G., respectiv de . în care sunt asociați. În momentul în care a venit apelantul G. C. G. și a cerut suma de 150.000 euro au fost făcute eforturi deosebite, reclamanții apelând la serviciile unor avocați specializați în astfel de litigii, din București, cu onorarii pe măsură. Aceste cheltuieli trebuie să cuprindă sumele de bani care în mod real, necesar, sunt plătite de partea care a câștigat procesul în legătură cu litigiul. Au fost respectate dispozițiile art.127 din Statutul profesiei de avocat. Onorariile au fost achitate efectiv și reprezintă cheltuieli reale, făcute înainte de proces, necesare procesului. La stabilirea onorariilor se are în vedere timpul și volumul de muncă, dificultatea cazului, notorietatea, titlurile și vechimea în muncă a avocatului, avantajele obținute de client, faptul că trebuie să renunțe la alți clienți. În cauză, volumul de muncă a fost foarte mare, pe parcursul a patru ani, importanța fiind de asemenea foarte mare deoarece reclamanții puteau pierde totul. Importanța onorariului este legată direct de importanța interesului clientului. Intimatul a pierdut procesul, a avut un comportament procesual culpabil, el a fost inițiatorul procedurii judiciare. Față de obiectul cauzei, valoarea litigiului, de interesul părților, numeroasele cicluri procesuale și deplasările efectuate, onorariile nu sunt exagerate, fiind în limite normale și rezonabile. Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și obligarea pârâtului la plata sumei de 17.060 lei reprezentând diferență cheltuieli de judecată. Pentru daunele moratorii, a arătat pentru ce și de când au fost cerute. Cu cheltuieli de judecată în apel.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 26.03.2014, reclamanții G. I. și G. T., în nume propriu și în calitate de administratori ai ..R.L., au chemat în judecată pe pârâtul G. C. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 64.531 lei reprezentând cheltuieli de judecată în cauza comercială ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. precum și la plata daunelor moratorii apreciate la nivelul dobânzilor civile, datorate după punerea în întârziere prin prezenta acțiune si pâna la plată integrală a debitului,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii,reclamanții au învederat că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ ,pârâtul G. C. G. - în calitate de reclamant - a solicitat contradictor cu ..R.L. și cu G. I. si G. T. (în nume propriu, ca persoane fizice) pronunțarea unei hotărâri prin care aceștia să fie obligați,în solidar,la plata sumei de 150.000 euro (în echivalent lei) cu titlu de daune interese, că Tribunalul B.,prin sentința civilă nr. 1.667/21.04.2011, a admis acțiunea obligând,în solidar,pârâții să plătească reclamantului suma de 223.052,42 lei si cheltuieli de judecată: 8.461 lei onorariu de avocat, 5.000 lei onorariu de expert achitat de reclamant si 3.500 lei (prin dare în debit) către alt expert, că hotărârea a fost apelată de pârâți iar,prin decizia civilă nr. 92/29.09.2011, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul si a schimbat,în tot, sentința nr. 1667/21.04.2011 pronunțata de Tribunalul B., pe fond ,respingând acțiunea, că,așa cum rezultă din conținutul încheierii din data de 22.09.2011,când au fost puse concluzii pe fond, au arătat că,înțeleg să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată, că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - intimat G. C. G. pe care,Înalta Curte de Casație si Justiție, l-a respins prin decizia nr. 11.425/14.03.2012, luând act că, intimații își „rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată" și că și această hotărâre a fost atacată de G. C. G., cu contestație în anulare, iar prin decizia nr. 75/16.01.2013, pronunțată în dosarul nr. 6._, Înalta Curte de Casație si Justiție a respins și acestă cale de atac a obligând contestatorul - reclamant la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,cheltuieli care nu fac obiectul cererii de față.
Prin hotărâre irevocabilă,pârâtul-susțin reclamanții-a căzut în pretenții, astfel că, este ținut la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 cod proc. civ. aplicabil, prezenta cerere fiind accesorie cererii principale si,pe cale de consecință,este supusă dispozițiilor art.17 cod proc. civ.
Arată,în continuare că,în toate cele trei cicluri procesuale,au efectuat cheltuieli,în sumă totală de 64.531 lei ,după cum urmează:6.000 lei + TVA 19 % = 7.140 lei,conform facturii nr. 18/24.05.2010,emisă de C. Avocat I. C. - Baroul B.;42.000 lei + TVA 24 % = 52.080 lei,conform facturii nr. 4/24.08.2010, emisă de SCA Surghie si Asociații - Baroul București; 5.300 lei = taxa judiciară de timbru achitată în apel și 11 lei alte taxe judiciare de timbru.
Au opinat că,onorariile finale,în cuantum de 16.000 lei (fără TVA)/persoană pârâtă - percepute pentru fond, apel, recurs,pentru apărarea ce le-a fost asigurată de 3 avocați la fond și 2 avocați în apel și recurs,nu sunt exagerate,dată fiind valoarea litigiului,fiecare achitând în medie un onorariu de 5.300 lei pentru fiecare ciclu procesual, procesul durând 4 ani (02.02._13).
De asemenea,au apreciat că,în cauză,operează și criteriile prevăzute de art.127 al. (2) si (3) din Statutul profesiei de avocat,potrivit cu care"(2) Onorariile vor fi stabilite in raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului;
(3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:a)timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;b)natura, noutatea si dificultatea cazului;c)importanta intereselor in cauza;d)împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă aceasta împrejurare poate fi constatata de client fără investigații suplimentare;e)notorietatea, titlurile, vechimea în munca, experiența, reputația si specializarea avocatului;f)conlucrarea cu experți sau alti specialisti, impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;g) avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;h)situația financiara a clientului;i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante”.
Au concluzionat că,din analiza activității si onorariilor avocaților în cele 3 cicluri procesuale,care au durat 4 ani,rezultă un onorariu mediu de cea 2.500 - 3.000 lei (fără TVA), încasat de fiecare avocat pentru apărarea fiecărui pârât în toate ciclurile procesuale,care nu este exagerat raportat la valoarea litigiului de 150.000 euro,în condițiile în care, la o lună după judecata în fond, reclamantul a pus în executare sentința,doveditoare fiind somația emisă la data de 26.05.2011,în dosarul de executare silită începută în dosarul nr. 246/2011,de B. P. A. din B.,executare care privea și suma de 10.000 lei cheltuieli de executare,fiecare debitor urmăritor al cheltuielilor de judecată în prezenta cerere fiind urmărit pentru suma de 240.992,62 lei.
Cu privire la daunele moratorii pretinse,au apreciat că,în raport de dispozițiile art.1522 cod civil, pârâtul este pus în întârziere prin cererea de chemare in judecată iar,"dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior în vigoare intrării în vigoare a acesteia,derivate din...raporturile de proprietate...dacă aceste situații subzistă după . legii noi".
Au invocat și dispozițiile art. 1.535 alin.(1) și (3) din noul cod civil ,potrivit cu care:" (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență si până în momentul plății,în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii ar fi mai mic.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune - interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Pentru societatea comercială reclamantă au apreciat că,dobânda fiecare zi de întârziere este de 21,21 lei(64.531 lei X 12 %: 365 zile) iar, pentru reclamanții persoane fizice de 7,07 lei(64.531lei X 4 %: 365 zile).
În drept,reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 17 si art. 274 cod proc. civ., art. 1522 - 1535 cod civil, art. 20 - 21 din Legea 72/2013 si art. 1017cod proc. civ. nou cu privire la cuantumul dobânzii civile.
In probațiune,au solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum și atașarea dosarului nr._ .
La data de 27.02.2014, prin decizia civilă nr.464, TRIBUNALUL B. a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat cauza spere soluționare judecătoriei B., unde a fost înregistrată sub nr._ .
S-a reținut, în considerentele deciziei, că judecătoria este competentă să soluționeze pricina, în conformitate cu art.94 alin.1,lit.j,cod de procedură civilă,fiind vorba de o cerere evaluabilă în bani de până la 200.000 lei.
Din dispoziția instanței, a fost atașat dosarul nr._, al TRIBUNALULUI B..
Legal citat,pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
În temeiul art. 258 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Prin sentința civilă nr.4573/15.04.2015, Judecătoria B. a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 47.471 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cauza comercială ce a format obiectul dosarului nr._, al Tribunalului B..
Totodată, a obligat pârâtul la plata daunelor moratorii, apreciate la nivelul dobânzilor civile, calculate cu începere de la data introducerii acțiunii-25.11.2013 și până la plata integrală a debitului, către reclamanți precum și la plata sumei de 2.278 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în cauza de față compuse din taxa judiciara de timbru și onorariu apărător.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul G. C. G. a solicitat,în contradictoriu cu pârâții ., G. I. și G. T., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea în solidar a acestora la plata de daune interese evaluate provizoriu la suma de 150.000 euro (echivalent în lei) reprezentând prejudiciul produs ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată către reclamant a cotei de participare la beneficii și pierderi, în conformitate cu dispozițiile convenției simulație (înțelegere de cumpărare) încheiată în data de 01.02.2006 între pârâții ., G. PROD SELF SRL și reclamantul G. C. G., precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
Prin sentința nr. 1667 din data de 21 aprilie 2011, Tribunalul B., a admis acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată; a obligat,în solidar,pârâții să plătească acestuia suma de 223.052,42 lei, reprezentând prejudiciu produs urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată a cotei de participare la beneficii și pierderi, conform stipulației pentru altul ,reprezentată de Convenția simulație încheiată la data de 01.02.2006;a dispus darea în debit a reclamantului cu suma de 3500 lei, reprezentând onorariu cuvenit expertului R. Vartan;a obligat pârâții, în solidar, la 8461 lei cheltuieli de judecată către reclamant, din care 3461 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și 5000 lei onorariu expert.
Împotriva sentinței,au declarat apel pârâții,respectiv . B. si G. I. si G. T., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând schimbarea,în tot ,a acesteia si, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată .
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL din cadrul CURȚII DE APEL PLOIEȘTI,prin decizia nr.92/29 septembrie 2011,a admis apelurile declarate și,pe cale de consecință, a schimbat, în tot, sentința nr.1667/21.04.2011 pronunțată de Tribunalul B. și, pe fond,a respins acțiunea ca nefondată.
Această sentință a fost atacată de reclamantul G. C. G. cu recurs, cale de atac ce a fost respinsă ca nefondată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-SECȚIA A II-A CIVILĂ,astfel că, decizia nr.92/29 septembrie 2011,pronunțată de CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, a devenit revocabilă.
Prin cererea pendinte, reclamanții G. I. și G. T.,în nume propriu și în calitate de administratori ai ..R.L., au solicitat obligarea pârâtului G. C. G. la plata către aceștia a sumei de 64.531 lei,reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauza comercială ce a format obiectul dosarului nr._, al Tribunalului B. precum și la plata daunelor moratorii apreciate la nivelul dobânzilor civile, datorate după punerea în întârziere prin prezenta acțiune si pâna la plată integrală a debitului,cu cheltuieli de judecată aferente cererii de față.
Este adevărat că,reclamanții au avut câștig de cauză în litigiul cu pârâtul G. C. G.,căruia,prin hotărâre definitivă și irevocabilă,i-au fost respinse pretențiile apreciate de acesta la suma de 223.052,42 lei,în acest mod, căzând în pretenții,în sensul art.453 alin. (1) Cod procedura civilă.
Textul de lege menționat ,dă dreptul părții care a câștigat,să solicite plata cheltuielilor de judecată.
Real este și că,în cele trei cicluri procesuale,reclamanții au efectuat cheltuielile pretinse prin cererea de față,ce se circumscriu valorii totale de 64.531 lei,compuse din:6.000 lei+TVA 19%=7.140 lei,onorariu apărător,conform facturii nr.18/24.05.2010,emisă de C. Avocat I. C.(fila 102,dosar nr._ );42.000 lei+TVA 19%=52.080 lei,onorariu apărător,conform facturii nr.4/24.08.2010,emisă de SCA Surghie și Asociații-Baroul București(fila 25 dosar);taxe judiciare de timbru achitată în apel,în sumă totală de 5.311 lei,achitate conform chitanțelor consemnate și atașate la filele 34,35,43 dosar nr._ .
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, consacrat de art.9 din C.pr.civ., ceea ce înseamnă că, acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate.
În aceeași ordine de idei,în alineatul 1 al art.453 C.pr.civ., se stipulează că, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca, acestea, să fie solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care pierde procesul”.
Așa cum a statuat, pe acest aspect ,Curtea Europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, se poate afirma că, si în dreptul intern, partea care a câștigat procesul, nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art.453 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat să solicite plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.451 cod de procedură civilă,"(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1)."
Din cele ce preced rezultă că,judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mari față de valoarea sau complexitatea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cum textul nu distinge, el are aplicabilitate atât atunci când cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale accesorie, în litigiul în care s-au efectuat, cât si atunci când sunt solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Prin aplicarea prevederilor art.451(2)C.pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În raport de cele menționate prima instanță a apreciat că, în speță, se reține culpa procesuală a pârâtului având în vedere că cererea de chemare în judecată promovată de acesta a fost respinsă irevocabil, ca nefondată, și că a determinat reclamanții să efectueze cheltuieli de judecată nedatorate, constând în onorariile avocaților angajați să le reprezinte interesele și, respectiv, taxa judiciară de timbru pentru exercitarea căii de atac.
Însă, ținând seama de activitatea concretă prestată de avocații pârâților,de limitele mandatului acordat conform împuternicirilor existente la dosar,de complexitatea cauzei, judecătoria a reținut că ,aceștia nu au desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit, de natură să justifice onorariul perceput, în cuantum de 6.000 lei,la fond,și respectiv,42.000 lei,la instanțele de control judiciar, pe care l-a apreciat ca, nejustificat de mare, în raport cu activitatea desfășurată.
S-a observat, în acest sens, că, la fond, cauza a primit mai multe termene de judecată, și anume:un termen pentru a se răspunde la întâmpinare;două termene acordate pentru lipsă de apărare,la solicitarea apărătorului pârâților;două termene în baza hotărârii adunării generale a judecătorilor din 31.09.2009 și,respectiv,18.09.2009;șase termene pentru a se depune înscrisuri și,respectiv,a se lua act de conținutul acestora;trei termene în vederea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară de specialitate;alte trei termene pentru a se răspunde la obiecțiuni.
La instanța de apel,cererea formulată a fost soluționată la termenul de judecată fixat-22.09.2011-,după ce,anterior,aceeași instanță- SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL din cadrul CURȚII DE APEL PLOIEȘTI-prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de 23.06.2011,a dispus suspendarea executării sentinței nr.1667/2011,pronunțată de Tribunalul B.,în dosarul nr._ ,până la soluționarea apelului.
Instanța a admis că este în afara oricărei îndoieli că desfășurarea activității menționată în contractul de asistență juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar și o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor pârâților însă, a apreciat că sumele de 3.000 lei +TVA și,respectiv,de 21.000+TVA,sunt suficiente pentru a compensa valoarea prestațiilor avocaților aleși, așa că a conchis că numai în aceste limite, cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, pot fi puse în sarcina reclamantului.
Concluzionând, judecătorul de primă instanță a considerat că reclamantul trebuie să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocaților plătită de pârâți, apreciind că,aceștia din urmă au săvârșit un abuz de drept atunci când și-au dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare,urmând să suporte diferența dintre onorariul convenit cu apărătorii săi și suma pe care trebuie să o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamantul G. C. G.(pârât în cererea de față).
A mai reținut instanța că dispozițiile legii privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat consacră principiul obligativității respectării contractului de asistenta judiciara si sunt aplicabile exclusiv părților contractante iar prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul,instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară si nu-l modifică,în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art.451 alin. (2) Cod procedura civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat si client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării,dispoziții care consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și,totodată,sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cheltuielile de judecată, se cuprind acele sume de bani care, în mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul si în legătură cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă si indisolubilă cu litigiul, au precedat, sau au fost contemporane acestuia, si concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului, ca garanție a succesului său.
Pentru considerentele anterior dezvoltate, judecătoria a găsit întemeiată doar în parte acțiunea formulată astfel că a obligat pârâtul G. C. G. la plata către reclamanți a sumei totale de 47.471 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cauza comercială ce a format obiectul dosarului nr._, al Tribunalului B..
În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, pârâtul a fost obligat și la plata daunelor moratorii,pretinse prin cererea introductivă,daune apreciate la nivelul dobânzilor civile, calculate cu începere de la data introducerii acțiunii-25.11.2013- și până la plata integrală a debitului, către reclamanți.
Cu privire la aplicarea art.453 C.proc.civ. în prezentul litigiu, instanța a acordat reclamanților cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.278 lei,compusă din:248 lei onorariu apărător convențional și 2.030 lei taxa judiciară de timbru calculată la pretențiile admise, sume dovedite cu chitanțele consemnate și atașate în dosar.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții . G. T. dar și pârâtul G. C. G..
1. În apelul lor, reclamanții . G. T. au susținut că instanța de fond a redus cheltuielile de judecata in ceea ce privește onorariile achitate pentru avocați însă, în opinia lor, acțiunea ar fi trebuit admisa si pentru diferența de 17.060 lei achitata cu acest titlu.
Astfel, onorariile au fost achitate efectiv si reprezintă cheltuieli reale si necesare. În același timp, raportat la criteriile stabilite de art. 127 din Statutul profesiei de avocat, onorariile avocaților sunt rezonabile.
Raportat la criteriile enunțate in art. 127 al. (3) din Statutul profesiei de avocat, urmează a se retine ca litigiul, care a durat peste 4 ani, nici acum nu poate fi considerat încheiat; chiar daca au existat termene in care judecata s-a amânat din diferite motive, avocații au fost prezenți la toate înfățișările, chiar cu prețul de a nu fi angajat alte cauze ori de a nu fi efectuat deplasări pentru susținerea altor cauze la alte instanțe
Natura particulara a cauzei a creat si a reprezentat noutate, pentru ca nu este un fapt cotidian ca o persoana fizica sa ceara de la o societate comerciala si de la cei doi administratori ai acesteia suma de peste 6 miliarde de lei vechi, invocând temeiuri si apărări formulate de profesioniști; pricina a parcurs toate ciclurile procesuale (fond - tribunal, apel - curte de apel, recurs - ICCJ) - dar si cai extraordinare de atac in fata înaltei Curți de Casație si Justiție. Apelanții nu sint culpabili pentru ca intimatul a stăruit cu obstinație in a susține ca trebuie sa primească miliarde de lei numai pentru ca el însuși nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar prin aceasta au fost obligați sa susțină cheltuieli de judecata substanțiale; de altfel, la valoarea litigiului de 150.000 euro + cheltuielile pretinse de intimat, valoarea onorariilor de avocat reprezintă cca 10 % din aceasta valoare pentru 4 avocați - ceea ce înseamnă o apreciere rezonabila si realista de către avocați a onorariilor stabilite.
Nu lipsita de semnificație in aprecierea cuantumului onorariilor analizate este si importanta intereselor in cauza. Pentru apelanți, interesul judecații era deosebit, pentru ca au făcut si aveau de restituit un credit bancar de mai multe sute de mii de euro, din care au achitat intimatului prețul vânzării pieței agro-alimentare (credit pe care nu il achitase nici în proporție de 15 % la data formulării pretențiilor de 150.000 euro in judecata, si pe care nu l-au achitat nici pana la data formulării prezentului act de procedura). Astfel, interesul judecații i-a obligat pe reclamanți sa apeleze la serviciile unor avocați cu experiență și vechime in munca, specialiști în litigii de natura celui creat de intimat, care sa le creeze reprezentarea si convingerea ca au depus toate diligentele pentru a-si apăra drepturile, dovada fiind si rezultatele obținute ca urmare a muncii depuse de avocați
Aprecierea cuantumului onorariilor trebuie raportata si la faptul ca in judecata era si perspectiva ca cei doi administratori sa răspundă pretențiilor intimatului in solidar cu societatea, astfel incit o parte din aceste onorarii au fost achitate si in considerația si pentru aceste persoane fizice - fara a mai vorbi ca onorariile achitate avocaților trebuie apreciate fara TVA, deoarece aceasta taxa a fost virata la bugetul de stat in luna in care a fost emisa fiecare factura.
Onorariul de avocat nu reprezintă despăgubiri ale reclamanților apelanți pentru vreun prejudiciu produs ca urmare a unei fapte ilicite - pentru ca acțiunea in judecata, chiar respinsa ca neîntemeiata, nu reprezintă o fapta ilicita, ci numai restituirea acelor cheltuieli reale, necesare si efectiv realizate ca urmare a comportamentului juridic culpabil al intimatului; abia in situația in care aceste cheltuieli nu se restituie, valoarea lor se constituie . apelanți; precizarea se impune deoarece in cazul cheltuielilor de judecata nu trebuie dovedit vreun prejudiciu, ci numai efectuarea acestor cheltuieli pentru judecata si in legătura directa cu activitățile procesuale.
Pentru motivarea apelului, consideră apelanții că semnificație are si faptul ca prezenta cerere de acordare a cheltuielilor de judecata a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 25.11.2013. Pe parcursul celor 17 luni de judecata, intimatul pârât a fost total dezinteresat de prezenta pricina, nu a contestat in nici un fel obligația, nu si-a formulat nici o apărare si nu s-a prezentat in instanța, fapt reținut si in motivarea sentinței apelate (fila 4). Acest comportament juridic al pârâtului intimat poate fi interpretat si ca o achiesare la pretențiile reclamanților apelanți, de vreme ce, cunoscând obiectul judecații, nu a exprimat nici o apărare sau contestare.
F. de obiectul și valoarea litigiului, durata și importanța acestuia, instanțele in fata cărora s-a purtat judecata si caile de atac exercitate, deplasările avocaților la toate instanțele care s-au pronunțat, onorariile de avocat solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata nu sunt exagerate si se înscriu in cuantumul normal si rezonabil al onorariilor practicate in București si in B..
Din analiza activității si onorariilor avocaților in cele trei cicluri procesuale care au durat 4 ani, rezulta ca nu este exagerat un onorariu mediu de cea 2.500 - 3.000 lei (fara TVA) încasat de fiecare avocat pentru apărarea fiecărui pârât în toate ciclurile procesuale, la valoarea litigiului de 150.000 euro - in condițiile in care, la o luna după judecata in fond, reclamantul a pus in executare sentința, astfel cum rezulta din somația emisa la data de 26.05.2011 in dosarul de executare silita începuta in dosarul nr. nr. 246/2011 de B. P. A. din B., executare in care se mai adăugau cca. 10.000 lei cheltuieli de executare si fiecare urmăritor al cheltuielilor de judecata in prezenta cerere era urmărit la rândul sau pentru suma de 240.992,62 lei.
Pentru toate aceste considerente, apelanții-reclamanți solicita admiterea apelului si modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si obligarea pârâtului si la plata diferenței de 17.060 lei până la concurenta sumei de 64.531 lei reprezentând cheltuieli de judecata realizate de apelanți in dosarul nr._ al Tribunalului B..
Mai solicită cheltuielile de judecata efectuate cu prezenta cerere la fond si in apel.
2. La rândul său, pârâtul G. C. G. consideră sentința netemeinică și nelegală, urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză și aplicării greșite a legii.
Un prim aspect de netemeinicie al sentinței apelate derivă din momentul la care instanța de fond a apreciat în sensul obligării sale la plata de daune moratorii, respectiv 26.11.2013. Din cuprinsul actelor aflate la dosar se poate constata că acțiunea reclamanților intimați a fost înregistrată la data de 26.03.2014, cu mult după termenul la care s-a raportat instanța de fond.
Pe de altă parte, apreciază că suma acordată cu titlul de cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ nu reflectă realitatea faptică și nici culpa sa procesuală în dosarul mai sus arătat.
Așa cum însăși instanța a reținut, raportat la prevederile legale, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că acestea sunt nepotrivit de mari față de complexitatea sau valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Și în jurisprudența CEDO s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Practica judiciară și dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat consacră faptul că prevederile contractului de asistență juridică își produc efecte și sunt obligatorii numai între părțile semnatare, fără ca acestea să fie în vreun fel opozabile instanței sau adversarilor din proces.
Așadar, se poate spune că pot fi plătite de către partea care a căzut în pretenții numai acele sume care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul, în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică și nu-i modifică sensul, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
D. urmare, raportat la cele mai sus expuse, la istoricul și complexitatea cauzei din dosarul nr._, solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului sumelor stabilite de instanța de fond la un nivel rezonabil, întrucât suma stabilită inițial este exagerată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 446 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către apelanții-reclamanți care au solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de pârâtul G. C. G..
Cu privire la cheltuielile de judecata se arată că pârâtul reiterează întocmai motivările reținute de instanța de fond pentru a da soluția pe care acesta o critica, iar dincolo de considerațiile de principiu privitoare la onorariile de avocat reținute si in considerentele hotărârii criticate, nu aduce nici o motivare care sa arate unde este greșita sentința.
Intimații nu au săvârșit niciun abuz de drept atunci când si-au dat acordul pentru onorariile avocațiale pe care le-au achitat, dat fiind ca încheierea unui contract sinalagmatic in care una din părți solicita o plata de o anume valoare (fie ea si mai mare) pentru prestarea serviciilor convenite si absolut necesare celeilalte părți, nu poate constitui niciodată un abuz de drept.
Cu privire la daunele moratorii se susține că cererea se chemare în judecata a fost mai întâi înregistrată pe rolul Tribunalului B., la data de 25.11.2013 si a format dosarul nr. 5._, in care instanța a declinat competenta in favoarea Judecătoriei B. la data de 27.02.2014 si astfel a ajuns sa fie înregistrata acțiunea la data de 26.03.2014 pe rolul Judecătoriei B..
Cum sentința criticata nu este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, se solicita respingerea apelului ca nefondat.
În procedura de regularizare a apelului s-a pus în vedere apelantului pârât G. C. G. obligația de a face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 1014,56 lei sub sancțiunea anulării cererii de apel, obligație reluată și în conținutul citației transmisă acesteia pentru primul termen de judecată.
Cum aceasta nu s-a conformat s-a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului său, excepție pe care tribunalul o va analiza cu prioritate conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și referitor la care reține că, potrivit art. 1 -alin (1) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.
Potrivit art 3 alin 1 din același act normativ - acțiunile evaluabile în bani introduse la instanțele judecătorești se taxează în raport de valoarea obiectului cererii iar potrivit art. 23 alin (1) „cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei”.
Art. 33 alin (1) din OUG 80/2013 dispune că „ Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege” în timp ce alin 2 prevede că „ Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”.
În apel, art 470 alin 2 Cod procedură civilă dispune că „ La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru” în timp ce alin 3 al aceluiași articol statuează că cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, dar poate fi, totuși, complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Dispozițiile legii speciale, OUG 80/2013, stabilesc că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini cerințele referitoare la timbraj și, în consecință, în situația neîndeplinirii acestei obligații preliminare nu poate fi analizat în concret caracterul întemeiat sau nu al apelului promovat.
Întrucât apelantul pârât G. C. G. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru așa cum i s-a pus în vedere și nici nu a solicitat acordarea de facilități sub forma scutirii sau eșalonării plații taxei de timbru, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat de acesta..
Referitor la apelul declarat de reclamanții . G. T., Tribunalul îl găsește nefondat.
Un prim aspect ce trebuie reliefat este acela referitor la legea care guvernează stabilirea și acordarea cheltuielilor de judecată ce constituie obiectul acțiunii deduse astăzi judecății.
Astfel, sumele solicitate în cauza de față de către reclamanții . T. și G. I. constau în cheltuielile de judecată făcute într-un litigiu anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. și care a parcurs și căile de atac ale apelului, recursului și contestației în anulare.
Se poate observa că acest litigiu a debutat în anul 2009, sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865.
Fiind strâns legate de litigiul în care au fost făcute, cheltuielile de judecată au caracterul unei cereri accesorii, soarta lor fiind determinată de soluția dată capătului/capetelor de cerere principale.
S-a recunoscut constant că nimic nu se opune ca partea care câștigă procesul să poată cere cheltuielile de judecată și pe cale principală, într-un litigiu ulterior având acest obiect, însă Tribunalul apreciază că, și în această situație, norma de drept care guvernează acordarea lor este tot cea care a guvernat litigiul în care respectivele cheltuieli s-au efectuat.
Altfel spus, chiar dacă demersul judiciar de față este pornit sub imperiul Codului de procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 25.11.2013, acest act normativ urmează a cârmui litigiul din punct de vedere procedural, însă soluționarea pretențiilor reclamanților trebuie raportată la normele de drept care au guvernat procesul în care cheltuielile de judecată s-au făcut.
Deși norme cuprinse în Codul de procedură civilă, prevederile legale care statuează asupra cheltuielilor de judecată împrumută din caracterul normelor de drept material pentru că ele statuează asupra îndreptățirii părții la recuperarea unor cheltuieli făcute în cursul procedurii.
În atare condiții, raportul juridic litigios dedus astăzi judecății, luând naștere anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010, în temeiul art 3 din Legea 76/2012, este guvernat de codul de procedură civilă de la 1865.
Așa fiind, Tribunalul reține, ca relevante în cauză, prevederile art. 274 Cod procedură civilă de la 1865 – conform cărora „(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. (2) Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Mai reține Tribunalul, ca și instanța de fond, că, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență (cu titlu de exemplu, Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007), se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Ca regulă, dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea să fie solicitate pe calea unei acțiuni separate. Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic, nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită).
În speță, în raport de dovezile aflate la dosar, cheltuielile de judecată pretinse de reclamanții apelanți sunt reale, costul serviciilor avocațiale de care aceștia au beneficiat în dosarul nr._ și în căile de atac ce au urmat, fiind în cuantum de 6.000 lei + TVA 19 % = 7.140 lei,conform facturii nr. 18/24.05.2010,emisă de C. Avocat I. C. - Baroul B. și 42.000 lei + TVA 24 % = 52.080 lei, conform facturii nr. 4/24.08.2010, emisă de SCA Surghie si Asociații - Baroul București, la acestea adăugându-se 5.300 lei taxa judiciară de timbru achitată în apel și 11 lei alte taxe judiciare de timbru, în total 64.531 lei.
Problema care se pune este în ce măsură aceste cheltuieli, mai exact cele privind onorariile plătite avocaților angajați, erau și necesare și, mai ales, în ce măsură sunt ele rezonabile.
În ceea ce privește caracterul necesar al cheltuielilor în discuție Tribunalul consideră că, dacă se poate aprecia că apelanții reclamanți de astăzi, pârâți apelanți în dosarul nr._, aveau nevoie să recurgă la serviciile unor specialiști pentru a le apăra interesele în cauză, nimic nu justifică angajarea mai multor apărători în același timp, respectiv, așa cum arată chiar aceștia în cererea de chemare în judecată și cum rezultă și din dosarul Tribunalului B., respectiv Curții de Apel Ploiești, nr_, atașat la prezenta cauză, 3 avocați la fond și 2 avocați în apel și recurs.
Nu se aduce o justificare pertinentă pentru care un singur avocat la fond și câte unul în căile de atac nu ar fi putut asigura o apărare la fel de bună și de ce a fost nevoie să se apeleze la serviciile a trei apărători în același timp .
Tribunalul nu neagă faptul că partea este liberă să apeleze la serviciile a câți apărători dorește și să accepte onorariile pe care le crede de cuviință, numai că această conduită nu se poate răsfrânge și asupra părții adverse care este terț de contractul de asistență juridică și care, chiar dacă a pierdut procesul și se află în culpă din acest punct de vedere, nu trebuie împovărată cu cheltuieli ce nu au un caracter necesar și rezonabil.
Apoi, chiar dacă valoarea obiectului pricinii era în dosarul_ de 150. 000 euro și chiar dacă procedura a durat în total ( primă instanță și căi de atac) cca 4 ani, Tribunalul observă că avocații nu au avut o activitate laborioasă, care să le solicite o documentare specială și o prestație deosebită în condițiile în care mai multe termene de judecată au fost acordate fără ca dosarul să comporte discuții: două termene acordate pentru lipsă de apărare, alte două termene în baza hotărârii adunării generale a judecătorilor din 31.09.2009,respectiv din 18.09.2009, șase termene pentru a se depune înscrisuri ori pentru a se lua act de conținutul acestora, trei termene în vederea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară de specialitate și alte trei termene pentru a se răspunde la obiecțiuni.
În atare condiții Tribunalul, își însușește punctul de vedere al primei instanțe și apreciază că sumele de 6000 lei +TVA pentru C. Avocat I. C. - Baroul B., respectiv 42.000+TVA pentru SCA Surghie si Asociații - Baroul București depășesc caracterul necesar și rezonabil al cheltuielilor ce pot fi puse în sarcina părții care a pierdut procesul astfel că, în mod corect, prin aplicarea art 274 alin 3 Cod procedură civilă, onorariile în discuție au fost reduse la jumătate.
Tribunalul acceptă că interesul judecații i-a obligat pe reclamanți sa apeleze la serviciile unor avocați cu experiență și vechime in munca, specialiști în litigii de natura celui creat de intimat, care sa le creeze reprezentarea si convingerea ca au depus toate diligentele pentru a-si apăra drepturile, numai că, așa cum s-a arătat mai sus, în sarcina părții care a pierdut procesul nu pot fi puse decât cheltuielile necesare și rezonabile nu și cele care depășesc aceste limite fiind făcute pentru ca partea să-și asigure confortul psihic că a făcut tot posibilul pentru a-și asigura succesul în litigiul ce se poartă.
Nu pot fi primite nici susținerile apelanților potrivit cărora onorariile au fost la nivelul solicitat prin cererea de chemare în judecată și pentru că erau apărate atât interesele persoanei juridice . și interesele persoanelor fizice G. I. și G. T.. Este adevărat că apărătorii au fost angajați pentru a reprezenta atât interesele persoanei juridice cât și interesele persoanelor fizice numai că apărările pe care în fapt d-lor le-au făcut au fost apărări comune, astfel că nu au necesitat o activitate în plus ( apărările pe cale de întâmpinare s-au formulat la un loc atât pentru pârâta persoană juridică dar și pentru pârâții persoane fizice, la fel și notele de concluzii scrise ori cererea de apel).
Nu în ultimul rând, chiar dacă pe parcursul celor 17 luni de judecata în cauza de față intimatul pârât nu s-a prezentat in instanța, nu si-a formulat apărări si nu a contestat suma ce se solicită a-i fi pusă în sarcină, Tribunalul apreciază că acest lucru nu poate conduce neapărat la concluzia caracterului întemeiat al pretențiilor, astfel cum ele au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, de vreme ce legiuitorul a acordat instanței posibilitatea ca și din oficiu să poată reduce cheltuielile cu onorariile avocaților atunci când ele sunt exagerate în raport cu munca prestată și cu complexitatea cauzei.
Pentru toate aceste considerente apelul pendinte astăzi judecății este apreciat ca nefondat motiv pentru care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția.
Anulează ca netimbrat apelul pârâtului G. C. G., domiciliat în B., . ., formulat împotriva sentinței civile nr.4573/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
Respinge ca nefondat apelul reclamanților . G. T., având sediul procesual ales la C. Avocațial Individual I. C., din B., ..23, ., împotriva sentinței civile nr.4573/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul G. I., cu domiciliul procesual ales la C. Avocațial Individual I. C., din B., ..23, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/6 ex.
12.10.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond A. C.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-09-2015, Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2884/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
