Daune cominatorii. Decizia nr. 2687/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2687/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3336/277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2687
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier E. D.
Pe rol, judecata apelului declarat de reclamanții I. E., domiciliată în municipiul București, ., ..22, sector 6 și I. M.-M., domiciliat în municipiul București, ..16, ..1, etj.1, ., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat „P. G.” din mun.București, ., ..A, etj.7, ., împotriva sentinței civile nr.229 din 09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun.B., ..48, județ B., C. L. PĂTÂRLAGELE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în oraș Pătârlagele, județ B., P. ORAȘULUI PĂTÂRLAGELE, județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanții I. E. și I. M.-M., reprezentați de avocat P. G., potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, intimații C. județeană B., P. orașului Pătârlagele și C. locală Pătârlagele, reprezentate de consilier juridic S. S. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de apel a fost comunicată intimaților, la data de 23.04.2015, P. orașului Pătârlagele și C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Pătârlagele au depus la dosar întâmpinare, nu s-a formulat răspuns la aceasta, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocat P. G. arată că nu are cereri.
Consilier juridic S. S. M. apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelului formulat.
Având cuvântul, avocat P. G. solicită admiterea apelului declarat de reclamanții I. E. și I. M.-M., schimbarea în parte a sentinței atacate, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
În mod eronat, instanța de fond a apreciat că procesul verbal nr.5410/03.08.2011 reprezintă un proces verbal de punere în posesie a reclamanților pentru suprafața de 2 ha teren, deoarece nu a avut loc efectiv punerea în posesie, iar în cuprinsul acestui înscris se menționează că suprafața de 2 ha poate fi retrocedată foștilor proprietari, fiind liberă de sarcini și pentru care comisia locală poate elibera proces verbal de punere în posesie. Așadar, procesul verbal nr.5410/03.08.2011 nu reprezintă un proces verbal de punere în posesie.
De asemenea, în procesul verbal susmenționat se precizează și faptul că nu se poate proceda la punerea în posesie cu suprafața de 1,5 ha teren din punctul „La C.”, întrucât această suprafață de teren nu se afla în patrimoniul CAP la data de 01.01.1990, propunând să-i fie reconstituită pe alte amplasamente.
Suprafețele de teren oferite de pârâtă nu echivalau cu terenul deținut de reclamanți, nu îndeplineau aceleași caracteristici și nici valoarea nu era comparabilă cu terenul reclamanților, astfel încât simpla echivalență a întinderii suprafeței reconstituite cu suprafața la care sunt îndreptățiți reclamanții nu reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate.
Se critică sentința pronunțată de instanța de fond și sub aspectul soluției date cererii de obligare a pârâților, la plata cheltuielilor de judecată. S-a reținut de către prima instanță că este nedovedită cererea, deși la fila 104 dosar fond se află depusă chitanța consemnatorie pentru onorariu avocat.
Concluzii de admitere a apelului, astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și în apel.
Având cuvântul, consilier juridic S. S. M. solicită respingerea apelului declarat de reclamanți, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Reclamanții-apelanți susțin că nu s-a făcut punerea în posesie pentru suprafața de 2 ha teren. Nu s-a susținut faptul că prin procesul verbal indicat, cu nr.5410/2011, apelanții au fost puși în posesie cu suprafața de 2 ha teren, ci acest proces verbal fost întocmit ca urmare a unei ședințe de lucru și în care s-a constatat o situație de fapt. Punerea în posesie a reclamanților cu această suprafață de teren s-a realizat prin procesul verbal nr.124/06.01.2012, act valabil încheiat de C. locală și care se află depus la dosar.
Se mai invocă și faptul că pârâta – C. locală Pătârlagele nu a uzat de procedura prevăzută de art.10 alin.2 din HG 890/2005, în sensul de a solicita teren de la alte comisii locale. Ori, aceste prevederi legale se aplică doar atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei locale. În cazul de față, C. locală a avut teren rezervă, s-au făcut trei oferte succesive, pentru trei suprafețe de teren, dând dovadă de disponibilitate, însă apelanții au refuzat. În acest context, apreciază că s-au achitat de obligații și, în cazul de față, nu poate fi vorba de un refuz de a soluționa cererea apelanților și de a efectua punerea în posesie.
Concluzii de respingere a apelului declarat de reclamanți, ca nefondat.
Avocat P. G., în replică, arată că procesul verbal nr.124/2012 nu a fost comunicat apelanților, care nu au fost prezenți la întocmirea acestui înscris și nu l-au semnat.
Tribunalul, în conformitate cu art.394 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, reclamanții I. E. și I. M. M. au chemat în judecată pe pârâții C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. L. Pătârlagele pentru aplicarea legilor fondului funciar și instituția primarului orașului Pătârlagele, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei C. L. de fond funciar Pătârlagele - Primăria Pătârlagele - prin Primar, la punere în posesie și întocmirea documentației prealabile eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren, din care 1,5 ha livadă și 2 ha livadă și izlaz, sub sancțiunea pentru primar de a plăti daune cominatorii în sumă de câte 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la îndeplinirea obligațiilor; obligarea pârâtei C. Județeană de fond funciar B. - Prefectura Municipiului B., prin prefect, la eliberarea titlului de proprietate pentru aceleași suprafețe de teren în baza documentațiilor prealabile întocmite de către C. L. de fond funciar Pătârlagele, jud. B.; în temeiul art. 64 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată, obligarea Primarului Orașului Pătârlagele - B. la plata daunelor cominatorii în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere în favoarea reclamanților; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 1880/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul B., s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele defunctului I. C., de pe urma autorului defunct I. M., cu privire la suprafața de 3,5 ha teren, din care 1,5 ha livadă și 2 ha livadă și izlaz, pe raza orașului Pătârlagele, jud. B..
În respectiva cauză s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii proprietarului deposedat I. M., ca moștenitori ai defunctului I. C., și implicit s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,5 ha din care 1,5 ha livadă și 2 ha livadă și izlaz.
Ca urmare a soluționării irevocabile, reclamanții au solicitat punerea în executare a sentinței și au depus la pârâta C. locală Pătârlagele o cerere în acest sens, comunicată prin intermediul Poștei Române, astfel că prin intermediul adresei nr.4058/21.06.2011 au fost invitați la sediul Primăriei Pătârlagele pentru indicarea pe teren a vechilor amplasamente.
Conform procesului-verbal nr. 5410/03.08.2011, s-a constatat că suprafața de 2 ha teren din punctul Popești Valea Viei poate fi retrocedată foștilor proprietari, fiind liberă, însă, în ceea ce privește suprafața de 1,5 ha din punctul numit „La C.”, s-a menționat că nu poate proceda la punere în posesie întrucât aceasta nu se afla în patrimoniul CAP la data de 01.01.1990.
Cu privire suprafața de 1,5 ha din punctul „La C.”, arată că prin sentința civilă nr. 1880/16.12.2010 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, iar împrejurarea că aceasta nu se găsea în patrimoniul CAP la data de 01.01.1990 nu este de natură a îngrădi într-un fel sau altul dreptul de proprietate recunoscut reclamanților.
S-a învederat că art. 10 din Regulament dispune că „în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o altă localitate învecinată”, oferta urmând fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. Dacă fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile.
Pe de alta parte, s-a arătat că pârâta are la îndemână posibilitățile oferite de art. 10 alin. 2 și 4 din HG 890/2005.
Au mai susținut reclamanții că au notificat pârâtei aceste posibilități și au arătat că sunt de acord cu orice variantă de retrocedare în natură a suprafeței 1,5 ha teren, având aceeași valoare și caracteristici.
Prin urmare, în condițiile în care comisia locală refuză punerea efectivă în posesie, petenții pot formula plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Cum hotărârea judecătorească vizează reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3,5 ha, din care 1,5 ha livadă și 2 ha livadă și islaz, refuzul de punere în posesie este nejustificat, chiar dacă au fost înștiințați că se poate proceda la punere în posesie pentru suprafața de 2 ha, însă fără să se realizeze punerea efectivă în posesie din cauze independente de voința reclamanților.
În drept, s-a arătat că, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie trebuie să fie efectivă, adică să privească întreaga suprafața de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, iar conform art. 34 din HG 890/2005, punerea în posesie efectivă se realizează numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători și stabilirea vecinătăților, precum și în momentul în care s-a întocmit procesul-verbal, conform machetelor prevăzute în anexa 19, semnarea acestuia de către persoana îndreptățită și delimitarea cu borne a terenului, ceea ce în acest caz nu s-a realizat.
Apreciază reclamanții că refuzul comisiei de a pune în executare hotărârea judecătoreasca este de natură a constitui o ingerință în dreptul lor de proprietate și aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție.
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este una eminamente administrativă, intervenția instanței realizându-se la cererea celor interesați, doar în cazul existenței unei disfuncții, tocmai în scopul îndeplinirii acesteia de către autoritățile competente, cu stricta respectare a dispozițiilor legale.
Au mai arătat că pârâta, în raport de dispozițiile art. 116 din Legea nr. 18/1991, a întârziat nejustificat de mult punerea în posesie a reclamanților, pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate încă din 2010.
Nu în ultimul rând, în materia fondului funciar, nu a existat niciodată și nu există nici în prezent o instituție a blocării punerii în posesie, indiferent care ar fi motivele de fapt ale unei astfel de blocări, comisia locală fiind într-o evidentă culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor sale legale.
În ceea ce privește solicitarea de stabilire a daunelor cominatorii în sumă de câte 1000 lei/zi de întârziere în sarcina primarului, reclamanții au arătat că li s-a cauzat un important prejudiciu prin refuzul comisiei locale, reprezentată de către primar, de punere în posesie și de întocmire a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate, în condițiile pronunțării unei hotărâri judecătorești care le-a recunoscut dreptul de proprietate în mod irevocabil.
De asemenea, situația prezentată i-a pus în imposibilitatea de a obține atributele conferite de dreptul de proprietate într-un termen rezonabil, fiind în mod evident, o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, timp de 4 ani nebeneficiind de atributele dreptului de proprietate conferite dispozițiile legale în materie.
Pârâta C. L. Pătârlagele a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, potrivit hotărârilor judecătorești arătate în acțiune, după rămânerea definitivă a acestora a procedat la punerea în aplicare a obligației cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Astfel, prin procesul verbal de punere în posesie nr.124/06.01.2012 s-a atribuit petenților suprafața de 2 ha pășune pe vechiul amplasament. În ce privește suprafața de 1,5 ha de categorie livadă s-a constatat faptul că vechiul amplasament deținut de autorul reclamantei înainte de colectivizare nu este liber și nu poate fi atribuit. În această situație comisia locală a aplicat procedura instituită de lege la acel moment și a transmis trei oferte succesive, ce au fost refuzate.
Prin adresele nr. 5407/12.09.2011, 7414/15.11.2011 și 8415/06.01.2012 au fost oferite petentei trei suprafețe de teren, în compensare pentru vechiul amplasament care nu mai poate fi atribuit, din răspunsurile acesteia rezultând că a refuzat suprafețele oferite.
Deși se reclamă că nu a uzat de procedura prevăzută de art. 10 alin 2 și alin 4 din HG nr. 890/2005, pârâta a învederat că aceste prevederi se aplică doar în situațiile strict reglementate, adică atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei, ori comisia locală a avut teren și a oferit petentei teren în compensare prin trei oferte succesive. Nu putea să acționeze potrivit art. 10 alin 2 și alin 4 din HG 890/2005, respectiv să se adreseze comisiilor locale din alte localități sau instituțiilor și autorităților publice, deoarece C. locală Pătârlagele avea teren în rezervă.
În prezent art. 10 din HG nr. 890/2005 este abrogat de HG nr. 401/2013, astfel încât afirmația reclamanților că se poate uza de procedura instituită prin acest text de lege, nu este conformă cu realitatea.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea primarului la plata daunelor compensatorii în cuantum de 1000 lei/zi întârziere, s-a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat, întrucât comisia locală a procedat la punerea în posesie pe terenul liber de sarcini, iar pentru terenul care nu este liber și nu poate fi atribuit, a oferit în compensare alte trei suprafețe.
Din cercetarea textului de lege care reglementează obligarea la plata daunelor cominatorii, se poate constata faptul că legiuitorul sancționează refuzul de a efectua punerea efectivă în posesie, însă, în cauză, nu poate fi vorba de un refuz.
Prin încheierea din data de 05.01.2015, prima instanță a constatat că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului procedural.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 229/09.02.2015, Judecătoria Pătârlagele a admis, în parte, acțiunea, a obligat C. L. Pătârlagele să înainteze Comisiei Județene B., în vederea întocmirii și eliberării titlului de proprietate, documentația prevăzută de art.36 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 și a obligat C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să elibereze titlul de proprietate pentru terenul ce face obiectul documentației susmenționate, în condițiile art. 7 și 11 din Legea nr.165/2013.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei C. L. Pătârlagele pentru aplicarea legilor fondului funciar la punerea în posesie a reclamanților cu teren în suprafață de 3,5 ha, privind plata daunelor cominatorii și privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 1880/16.12.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, rămasă definitivă prin decizia nr.311/04.05.2011 a Tribunalului B., s-a admis plângerea reclamanților și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren (1,5 ha teren livadă și 2 ha teren livadă și izlaz).
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.124/06.01.2012, reclamanții au fost puși în posesie, pe vechiul amplasament, cu suprafața de 2 ha teren, iar pentru restul de 1,5 ha teren s-a constatat, prin procesul verbal încheiat în data de 03.08.2011 (semnat și de reclamanta I. E.) că vechiul amplasament al terenului nu este liber, ci este proprietatea unei societăți comerciale (fila 24 dosar).
Prima instanță a reținut că în această situație C. L. Pătârlagele a oferit reclamanților alte trei amplasamente libere, cu întocmirea schițelor amplasamentelor acestor terenuri (filele 22-29 dosar), însă niciunul dintre aceste amplasamente nu a fost acceptat de către reclamanți, care au solicitat să li se atribuie teren conform art.10 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.
S-a reținut că, din coroborarea dispozițiilor alineatelor 1 și 2 din acest regulament, pentru a se putea oferi teren într-o localitate învecinată, este necesar ca în localitatea în care s-a aflat inițial terenul să nu mai existe teren la dispoziția comisiei. Or, în speță, există teren la dispoziția comisiei locale și această comisie a procedat conform dispozițiilor art. 10 alin.1 teza I din regulament.
În consecință, s-a constatat că obligația ce revenea Comisiei Locale Pătârlagele a fost îndeplinită, aceasta efectuând punerea în posesie în condițiile arătate.
A mai reținut prima instanță că, prin hotărârile judecătorești arătate în acțiune și în întâmpinare, s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamanților pentru terenul în suprafață de 3,5 ha, dar nu s-a dispus ca reconstituirea dreptului de proprietate să fie efectuată pe vechiul amplasament al acestor terenuri.
În aceste condiții, s-a apreciat că punerea în posesie a reclamanților a fost îndeplinită, fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la punerea în posesie.
S-a constatat însă că pârâta C. L. Pătârlagele nu a îndeplinit dispozițiile art.36 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 și, în consecință, coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 36 alin. 1 din același regulament, au fost apreciate întemeiate capetele de cerere privind obligarea Comisiei Locale Pătârlagele la înaintarea, către C. Județeană B., a documentației necesare întocmirii titlului de proprietate, urmând a fi obligată și această din urmă comisie ca, în condițiile art.7 și 11 din Legea nr. 165/2013, să elibereze titlul de proprietate conform documentației întocmite de C. L. Pătârlagele de fond funciar.
În condițiile neacceptării de către reclamanți a amplasamentelor propuse de către C. L. Pătârlagele, prima instanță nu a reținut nicio culpă instituției primarului localității și, în consecință, a apreciat neîntemeiată cererea de obligare a acestuia la plata daunelor cominatorii.
A fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, prima instanță reținând în acest sens soluția pronunțată pe fond și faptul că reclamanții nu au făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii lor.
Prin motivele de apel au fost reiterate toate susținerile pe aspecte de fapt și temeiuri de drept arătate în acțiunea introductivă, apelanții reclamanți arătând că le-a fost reconstituit, prin hotărâre judecătorească definitivă, dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,5 ha teren, din care 1,5 ha teren livadă și 2 ha teren livadă și izlaz, ca moștenitori ai autorilor lor decedați, că nu s-a realizat o punere în posesie efectivă pentru niciuna dintre aceste suprafețe, că nu poate fi reținută ca justificată împrejurarea că suprafața de 1,5 ha livadă nu se afla în patrimoniul CAP la 01.01.1990, asupra acesteia fiind reconstituit dreptul de proprietate, iar comisia locală putea face aplicarea, în privința amplasamentului, a prevederilor art.10 alin.2 și 4 din HG nr. 890/2005, pe care însă nu le-a respectat.
Au mai arătat apelanții că amplasamentele oferite de comisia locală de fond funciar în privința suprafeței de 1,5 ha nu îndeplineau aceleași caracteristici cu terenul deținut de autor, valoarea acestora nefiind comparabilă cu cea a terenului autorului din punctul „La C.”, ce avea deschidere la șoseaua națională B.-B.. Au apreciat că, dacă terenurile reconstituite nu prezintă caracteristici apropiate, simpla echivalare a suprafețelor nu reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate întrucât este golită de conținut dispoziția Legii nr. 18/1991.
Au fost reiterate prevederile art. 64 alin.2 din Legea nr. 18/1991, art. 116 din Legea nr. 18/1991, art. 34 din HG nr. 890/2005, art. 6 CEDO, apelanții reclamanți arătând că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute prin lege și sunt justificate cererile lor privind punerea în posesie efectivă și privind acordarea daunelor cominatorii.
Asupra cheltuielilor de judecată, s-a învederat că s-a făcut dovada efectuării acestora în fața primei instanțe, la termenul de judecată din 09.02.2015.
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 75 (4) HG 890/2005, pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 modificată și completată și ale art. 1527-1528 Cod civil.
Intimata C. locală Pătârlagele de fond funciar a solicitat respingerea apelului, reluând apărările expuse în fața primei instanțe referitoare la punerea în posesie efectivă a reclamanților cu suprafața de 2,00 ha teren prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 124/2012, la efectuarea demersurilor pentru punerea în posesie pe diferența de 1,5 ha, al cărei vechi amplasament nu este liber spre a fi atribuit, prin emiterea de trei oferte succesive către reclamanți, ce au fost refuzate de aceștia, precum și la neîndeplinirea cerințelor legale pentru acordarea daunelor cominatorii, legiuitorul sancționând exclusiv refuzul autorității de îndeplinire a propriilor atribuții privind punerea în posesie, fără a se putea reține în speță un asemenea refuz datorită demersurilor efectuate.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1880/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul B. conform deciziei nr. 311/04.05.2011, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele defunctului I. C., de pe urma autorului defunct I. M., cu privire la suprafața de 3,5 ha teren, din care 1,5 ha livadă și 2 ha livadă și izlaz, pe raza orașului Pătârlagele, jud. B..
Conform considerentelor hotărârii, s-a reținut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul I. C., ce a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005, în calitate de moștenitor a proprietarului deposedat I. M., precum și calitatea reclamanților I. E. și I. M. M. de moștenitori ai defunctului I. C..
În privința suprafețelor astfel reconstituite, tribunalul observă că s-a reținut cu putere de lucru judecat că autorul comun I. M. figura pe lista străinașilor, pe raza fostei comune Pătârlagele, cu suprafețele de 1,5 ha livadă în punctul „La C.” și 2 ha livadă și izlaz în punctul „La Popești”, . ca instanța să dispună însă reconstituirea terenurilor pe vechile amplasamente, astfel că sunt aplicabile speței prevederile art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, ce stabilesc că „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament”.
Pe baza corelării conținutului procesului verbal încheiat la 03.08.2011 (f. 24 dosar fond) cu cel al procesului-verbal de punere în posesie nr. 124/06.01.2012 (fila 20,79 dosar fond), tribunalul constată că a fost identificat vechiul amplasament pentru terenul în suprafață de 2 ha livadă și izlaz din satul Valea Viei, că acesta era liber, în sensul că nu a fost legal atribuit altor persoane, fiind efectuată punerea în posesie asupra acestuia la data de 06.01.2012, contrar susținerilor apelanților reclamanți.
În privința terenului de 1,5 ha livadă situat la momentul preluării sale în punctul „La C.”, tribunalul constată că amplasamentul nu era liber la momentul reconstituirii dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească, astfel că nu putea face obiectul atribuirii pe vechiul amplasament conform dispozițiilor legale citate mai sus.
În consecință, tribunalul constată că în mod corect a procedat comisia locală de fond funciar și, totodată, corect a apreciat prima instanță asupra legalității demersurilor acesteia, în aplicarea dispozițiilor art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 890/2005, text aflat în vigoare la nivelul anilor 2011-_, când au fost făcute identificările suprafețelor libere și au fost efectuate, prin adresele nr. 5407/12.09.2011, 7414/15.11.2011 și 8415/06.01.2012, oferte pentru atribuirea a trei amplasamente disponibile în privința suprafeței de 1,5 ha teren, pentru care vechiul amplasament nu mai era liber spre a fi atribuit.
În acest sens, tribunalul constată că potrivit art. 10 alin. 1-7 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 (normă abrogată între timp prin H.G. nr. 401/2013), se stabilea ca „(1) În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
(2) În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
(3) Comisiile locale de fond funciar vor atașa la cerere o situație centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziția lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia județeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren, pe baza situației suprafețelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situație comunicată de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară.
(4) Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei județene de fond funciar, instituțiilor și autorităților publice care administrează teren proprietate a statului.
(5) Toate instituțiile și autoritățile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar și să comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.
(6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituții și autorități publice în județul respectiv sau în județele învecinate.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică atunci când retrocedarea se face pe vechiul amplasament al proprietarului deposedat.”
În speță, tribunalul constată că fost corect reținute și aplicate dispozițiile art. 10 alin. 1 din actul normativ sus menționat, C. locală Pătârlagele dispunând de teren în rezervă și făcând trei oferte succesive reclamanților apelanți pentru atribuirea suprafeței reconstituite de 1,5 ha teren, având categoria de folosință livadă la momentul preluării de la fostul proprietar, pe câte un amplasament liber concret identificat.
Ca urmare, vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile apelanților reclamanți în privința posibilității aplicării prevederilor art. 10 alin.2 și 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, citate mai sus, de către C. locală Pătârlagele de fond funciar, aceasta neputând solicitacomisiilor de fond funciar din alte localități sau altor autorități ce administrează teren proprietate a statului prin intermediul comisiei județene de fond funciar, alte terenuri libere pentru atribuire, când avea disponibil teren în propria rezervă, normele legale statuând explicit când se recurge la aceste solicitări, și anume „în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar”, respectiv „atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar”.
În ce privește diferența de valoare dintre terenurile libere propuse de comisia locală spre a fi atribuite reclamanților apelanți, având categoria de folosință pășune, și suprafața ce a aparținut autorului acestora, având categoria de folosință livadă la momentul preluării, situată în pct. „La C.”, tribunalul observă că dispozițiile legale permit atribuirea unor asemenea amplasamente putându-se face echivalarea în baza Anexei 18 a HG 890/2005 pentru a nu exista în concret o diferență valorică ce ar putea crea un prejudiciu proprietarilor deposedați sau moștenitorilor acestora.
În ce privește echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil, conform Anexei 18 a HG 890/2005, se observă că 1 ha pășune este egal cu 1 ha arabil, când pășunea poate fi transformată în arabil din punct de vedere al calității solului și reliefului și 1 ha livadă clasică de pomi poate fi echivalat de comisie cu 1 - 2 ha arabil, în funcție de calitatea solului, relief, numărul de pomi/ha, vârsta plantației, speciile de pomi, bazinele pomicole consacrate și potențialul de producție al plantației, iar în speță nu s-a făcut dovada nici în privința imposibilității unei asemenea transformări.
Așa fiind, tribunalul va înlătura ca nefondate și aserțiunile reclamanților apelanți în acest sens, precum și pe cele relative la lipsirea de conținut a reconstituirii în eventualitatea unei asemenea atribuiri cu consecințele desprinse din art. 6 CEDO privind procesul echitabil (știut fiind că partea de executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile este tot parte a procesului civil), dispozițiile normelor interne sus menționate, privind echivalarea valorică a suprafețelor, fiind stabilite pentru evitarea lipsirii de conținut a reconstituirii în eventualitatea imposibilității obiective de atribuire în fizic a vechiului amplasament ori a unor terenuri de aceeași categorie de folosință, inferioare valoric.
În privința aprecierilor de nelegalitate a hotărârii atacate pe aspectul daunelor cominatorii, tribunalul constată ca neîntemeiate susținerile apelanților, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 64 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, raportat la situația dedusă judecății în speță, întrucât nu se poate reține că s-a refuzat de către comisia locală înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, pentru ca persoana nemulțumită să poată obține obligarea primarului la înmânarea de îndată a titlului de proprietate sau, după caz, la punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă, aceasta fiind forma în vigoare a textului la data promovării acțiunii pe rolul primei instanțe (la 17.10.2014).
Totodată, se observă că norma în vigoare sancționează exclusiv refuzul autorității de îndeplinire a propriilor atribuții privind punerea în posesie, fără a se putea reține în speță un asemenea refuz datorită demersurilor concrete efectuate de pârâta intimată C. locală Pătârlagele de fond funciar în perioada 2011-2012, apreciată ca fiind un interval de timp rezonabil după rămânerea irevocabilă a hotărârii ce a dispus reconstituirea proprietății (04.05.2011, conform deciziei nr. 311/2011), după cum rezultă cu claritate din înscrisurile depuse la filele 25-28 și 76-85 în dosarul de fond.
Pe aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că prima instanță nu a acordat sume de bani cu acest titlu în considerarea soluției pronunțate, conform căreia au fost apreciate neîntemeiate trei din cele patru capete de cerere ale acțiunii, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul constată că sunt nefondate aserțiunile reclamanților apelanți, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul pendinte judecății.
Potrivit art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, constată că nu pot fi acordate cheltuieli de judecată în apel, intimații nefiind căzuți în pretenții.
Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții I. E., domiciliată în municipiul București, ., ..22, sector 6 și I. M.-M., domiciliat în municipiul București, ..16, ..1, etj.1, ., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat „P. G.” din municipiul București, ., ..A, etj.7, ., împotriva sentinței civile nr.229 din 09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul B., ..48, județul B., C. L. PĂTÂRLAGELE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în orașul Pătârlagele, județul B., P. ORAȘULUI PĂTÂRLAGELE, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015.
Președinte, D. R., fiind în C.O., prezenta s-a semnat de Președintele instanței, conform art. 426 Cod pr.civilă | Judecător, I. M. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./ 7 ex./29.06.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - N. T.
Judecătoria Pătârlagele
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Evacuare. Hotărâre din 29-06-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
