Grăniţuire. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2460/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2460/2015
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanta T. F., domiciliată în com.Gura Teghii, ., împotriva sentinței civile nr._.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire și servitute, în contradictoriu cu pârâtul M. D., domiciliat în com.Gura Teghii, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul asistat de avocat M. M., apelanta fiind reprezentată de avocat V. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
S-a solicitat strigarea cauzei peste rând de către apărătorul intimatului deoarece are alte cauze la Judecătoria Pătîrlagele și nu poate rămâne pentru strigarea cauzei la ordinea listei.
Apărătorul apelantei învederează că partea dorește să fie prezentă în sală și ar putea veni în jurul orei 11,30 în raport de mijloacele de transport. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care o și administrează la acest termen de judecată, depunând la dosar copie de pe adresa nr.R/_/8.01.2013 emisă de Postul de Poliție Gura Teghii și cererea din 26.10.2006 adresară Primăriei . către numitul T. C., un exemplar fiind comunicat și intimatului – prin apărător. Mai arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocat M. M. susține că are cunoștință de înscrisurile comunicate și nu mai are cereri de formulat. Depune la dosar, în original, chitanța nr.46/28.10.2013 privind onorariul de avocat pentru instanța de fond și chitanța nr.12/3.04.2015 – pentru calea de atac.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. C., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, critica vizând exclusiv cheltuielile de judecată, apelanta fiind obligată în mod nelegal la plata acestora. La momentul declanșării procesului apelanta era îndreptățită să solicite grănițuirea și stabilirea unor servituți deoarece vecinii o deranjau în ceea ce privește un teren pe care îl avea în indiviziune cu fiul său. În cauză au fost administrate probe și din expertiza efectuată rezultă că parte din susținerile reclamantei erau dovedite. În paralel cu acest demers s-a dezbătut ieșirea din indiviziune cu fiul apelantei și porțiunea de teren a fost atribuită acestuia, reclamanta rămânând fără calitate procesuală activă. Apreciază că nu există o culpă a apelantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Căderea în pretenții nu este justificată iar instanța de fond putea să cenzureze cheltuielile de judecată în funcție de circumstanțele cauzei, conform art.451 al.2 C.pr.civ. În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și rejudecând, să fie respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată. Cu cheltuieli de judecată în calea de atac.
Avocat M. M., pentru intimat, solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond deoarece motivele invocate nu sunt de natură a conduce la casarea ori modificarea sentinței. Inițial reclamanta a formulat o plângere penală ce avea și latură civilă, care a fost disjunsă, dar avea ca obiect servitute, nu grănițuire. Aceasta era conștientă că este coindivizară, știa că există pe rol procesul de partaj, astfel că putea să prevadă că în urma partajării exista posibilitatea să nu mai fie proprietară. Instanța de fond a procedat corect în baza art.453 C.pr.civ. și a obligat apelanta la cheltuieli de judecată. Intimatul nu are nicio vină că a fost chemat în judecată și a fost nevoit să facă respectivele cheltuieli, suma nefiind foarte mare. Cu cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, până la închiderea ședinței de judecată, se prezintă apelanta T. F., asistată de avocat V. C., învederând instanței că nu sunt adevărate susținerile intimatului în sensul că s-a înțeles cu soțul său să ridice construcția lângă linia de hotar. A depus la dosar înscrisuri ce provin de la soțul său și în care a subliniat cu culoarea galben problemele pe care le are cu intimatul, pentru ca instanța să le aibă în vedere. Intimatul este cel vinovat, i-a stricat gardul și zidăria. Întrucât era proprietara terenului, nu este cazul să plătească cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală pronunțată la data de 25.06.2013, în dosarul nr._, instanța a respins plângerea formulată de către reclamanta (din prezenta cauză) T. F. și a dispus disjungerea cererii aflate la filele 21 și 22 în dosarul nr.893/_ urmând ca această cerere să fie soluționată separat, în cadrul unui dosar civil, întrucât din acea cerere rezultă că T. F. dorea să-l acționeze în judecată pe M. D., obiectul cererii fiind grănițuirea terenurilor proprietatea părților și instituirea unor servituți.
S-a format astfel prezenta cauză (dosar nr._ ) în care anterior primului termen de judecată reclamanta T. F. și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată, în baza art. 611, 612 cod civil, pe pârâtul M. D. pentru a fi obligat să-și mute acoperișul construcțiilor denumite: garaj, magazie și grajd în așa fel încât apa pluvială (zăpadă, ploaie) să nu se mai scurgă pe cotețele pentru păsări și porc ale reclamantei și, de asemenea, pe gardul reclamantei. Pârâtul să efectueze modificările pe cheltuiala sa de bunăvoie, în subsidiar să execute lucrările de modificare cu ajutorul executorului judecătoresc și să fie obligat pârâtul la aceste cheltuieli.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a construit fără acordul său construcțiile menționate mai sus, în așa fel încât toată apa care provine din zăpadă și ploaie, cade pe terenul d-ei, respectiv pe două cotețe pentru păsări și porc și pe gardul construit de reclamantă, că pârâtul nu înțelege de bună voie să modifice aceste acoperișuri care o prejudiciază, că a putrezit gardul despărțitor din cauza apei și zăpezii care cad de pe aceste acoperișuri și în mod frecvent a fost nevoită să repare gardul și aceste cotețe și să cheltuiască deseori sume de bani în situația în care este o persoană de vârstă înaintată și este îi este foarte greu să întrețină gospodăria și că, mai mult de atât este în pericol când trece pe proprietatea sa, pe sub aceste acoperișuri cu plăci de azbociment, deoarece se pot rupe sau desprinde atunci când sunt ploi sau zăpezi mari sau bate vântul .
Pârâtul M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât apa de pe construcțiile sale nu se scurge pe construcțiile sau terenurile reclamantei.
Arată că reclamanta nu are calitatea de proprietar exclusiv al terenului, întrucât această suprafață care se învecinează cu proprietatea d-lui se află în coproprietatea mai multor persoane., că la momentul ca care a construit acele anexe, proprietar al terenului vecin era defunctul T. C., soțul reclamantei, că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat să fie obligat să demoleze anexele în vederea păstrării distanței minime în construcții prevăzute de disp. art. 612 cod civil, aceste construcții se aflau la o distanță de aproximativ 80 cm -1 m, astfel încât era respectată distanța legală față de linia de hotar, că la momentul construirii celor două anexe, a stabilit împreună cu proprietarul de drept al terenului ca aceasta să se facă în apropierea liniei de hotar, însă rămânând o distanță suficientă care să nu afecteze în nici un fel proprietatea vecină.
A mai arătat pârâtul că între d-lui și reclamantă au existat, de-a lungul timpului, mai multe divergențe cu privire la linia de hotar dintre cele două proprietăți cât și cu privire la gardul despărțitor ce urma să fie construit., că unul dintre aceste litigii a făcut și obiectul dosarului nr._ prin intermediul căruia reclamanta l-a învinuit de săvârșirea infracțiunii de distrugere și că, inițial, s-a pronunțat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, iar ulterior în urma plângerii formulată de către aceasta împotriva soluției, s-a pronunțat sentința penală nr. 105/25.06.2013.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică.
Au fost audiați martorii T. I. și R. E. și s-a efectuat o expertiză tehnică.
La termenul din 22.09.2014, pârâtul, prin apărător, a depus la dosar decizia civilă nr. 331/17.06.2014 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr. 336/2012.
Depune de asemenea note de ședință, prin care invocă excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa de interes a acesteia în promovarea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
Învederează instanței că, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 611,612 cod civil solicitând ca pârâtul să fie obligat la demolarea anexelor gospodărești ce-i aparțin, pe motiv că acestea i-ar crea un prejudiciu clădirilor proprietatea sa, aflate în vecinătate, datorită apei pluviale și zăpezii, care cad, pe acoperișul acestora din urmă, degradându-l.
Aceasta a menționat că este proprietara unei suprafețe de teren, ce se învecinează pe o latură cu terenul proprietatea pârâtului, pe care se află mai multe construcții, printre care și anexele despre care face vorbire.
Practic reclamanta solicită ca pârâtul să respecte distanța legale dintre construcții, și servitutea de picătură a streșinii. În acest sens, așa cum arată și dispozițiile legale în vigoare, cel care intentează o astfel de acțiune trebuia să aibă calitatea de proprietar a fondului. În speță de față reclamanta nu este proprietara acestor imobile, teren și anexe gospodărești, deoarece bunurile nu i-au aparținut niciodată în exclusivitate, ci s-au aflat în stare de indiviziune împreună cu ceilalți moștenitori ai defunctului său soț, imobilele făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia.
Așa cum rezultă din sentința civilă de partaj, definitivă, aflată la dosar, în urma dezbaterii succesiunii, imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni, (fondul aservit) nu-i aparține reclamantei, ci fiului său. În atare situație, este evident faptul că, partea adversă nu are calitate procesuală activă.
Din aceste argumente rezultă și lipsa de interes a reclamantei în promovarea unei astfel de acțiuni. În conformitate cu disp. art. 33 cod pr. civilă, interesul trebuie să fie, determinat, legitim, personal, născut și actual.
Lipsa calității de proprietar a fondului asupra căruia se solicită a se respecta servitutea, duce evident la lipsa interesului, în promovarea a cererii de chemare în judecată. În speța de față, reclamanta nu poate solicita ca pârâtul să respecte o servitute față de fondul care îi aparține unui terț. Interesul nu este personal, actual și legitim.
La termenul de judecată din 20.10.2014, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei.
Reclamanta, prin apărător a pus concluzii în care arată că această excepție „există” întrucât din decizia Tribunalului B. rezultă că proprietatea terenului aparține nu reclamantei, ci fiului său. Arată însă că, în calitate de apărător al reclamantului, are îndatorirea de a susține interesele acesteia și de cere respingerea excepției.
Procedând conform disp. art. 248 cod pr. civilă, Judecătoria Pătârlagele a soluționat cu precădere excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârât, pe care, prin sentința civilă nr._.10.2014 a admis-o și a respins acțiunea formulată de reclamanta T. F. în contradictoriu cu pârâtul M. D. ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea, astfel cum a fost precizată, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât, solicitând ca aceasta să fie obligat a-și muta acoperișurile construcțiilor denumite garaj, magazie, garaj în așa fel încât apa pluvială să nu mai pice pe construcțiile reclamantei și să nu se mai scurgă pe terenul său.
A arătat că d-ei și pârâtul au două proprietăți învecinate, despărțite printr-un gard ce constituie linia de hotar și că ambele părți au edificat construcții în apropierea liniei de hotar, dar reclamanta apreciază că cele edificate de către reclamant sunt ilegal construite.
În drept, reclamanta, prin apărător, și-a motivat acțiunea pe disp. art. 611 și 612 cod civil.
Instanța reține că, potrivit art. 611 cod civil proprietarul este obligat să facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
Potrivit art. 612 cod civil orice construcții se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea distanței minime de 60 cm față de linia de hotar, astfel încât să nu se aducă atingere proprietarului vecin.
Urmează a se constata că dispozițiile acestor texte de lege instituie obligația deținătorului construcțiilor de a proceda în așa fel încât să nu se aducă atingere interesului proprietarului vecin.
Se instituie astfel condiția ca vecinul să fie proprietar (și nu posesor detentor precar etc,) al terenului, deci ca fondul aservit servituților de scurgere a streșinii și de respectare a distanței construcțiilor, să fie proprietatea reclamantului.
În speță, instanța urmează a constata că prin sentința civilă nr. 312/14.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 331/17.06.2014, s-a soluționat partajul succesoral între reclamantă și fiul său.
Prin aceste hotărâri, toate terenurile ce se învecinează cu terenurile proprietatea pârâtului au fost atribuite, și deci au devenit proprietatea, fiului reclamantei, întrucât conform art. 597 al. (1) cod procedură civilă dreptul de proprietate se datorează și prin moștenire (schița terenurilor este la pagina 103 în doar).
Cum reclamanta nu este proprietara a terenurilor, dispozițiilor art. 611 și 612 cod civil nu-i sunt aplicabile.
Din această stare de fapt, instanța urmează a analiza excepția privind lipsa calității procesuale pasive.
Pentru aceasta se va reține că lipsa calității procesuale active este o excepție de fond, și, în consecință poate fi invocată oricând, în timpul procesului, de către partea interesată.
Calitatea procesuală activă este una dintre condițiile necesare pentru ca o persoană să poată porni un proces civil, fiind îndreptățirea unei părți de a figura în proces în calitate de reclamantă.
Cum în speță această calitate este condiționată de disp. art. 611 și 612 cod civil de existența dreptului de proprietate, și cum reclamanta nu îndeplinește aceste condiții, instanța urmează constata că, reclamanta (așa cum a concluzionat și apărătorul său) nu are calitate procesuală activă.
Urmează deci a se admite excepția și a se respinge acțiunea, iar în baza art. 453 cod pr. civilă, urmează ca reclamanta să plătească pârâtului și cheltuieli de judecată dovedit a fi efectuate.
Împotriva Sentinței civile nr. 1097/20.10.2014 pronunțata de Judecătoria Plitirlagele a declarat apel reclamanta T. F., solicitând instanței de control judiciar admiterea apelului, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună schimbarea în partea a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat apelanta că la momentul la care a formulat acțiunea avea calitate procesual activa întrucât deținea in indiviziune cu fiul său, T. M., în calitate de moștenitori ai defunctului său soț, terenul ce se învecinează cu M. D. . Datorita faptului ca acesta o deranja in posesia acestui teren, intrând pe proprietate, a hotărât sa demareze prezenta acțiune.
Paralel cu acest demers judiciar, s-a dezbătut si ieșirea din indiviziune cu fiul său T. M. si asupra acestui teren. In urma ieșirii din indiviziune, mare parte a terenului a fost atribuit acestuia inclusiv cel care se învecinează cu M. D. (sentința civila nr.312/14.03.2014). In acest context, pe parcursul judecării cauzei a intervenit aceasta hotărâre stabilind in mod definitiv modalitatea de partajare, rămânând fără calitate procesual activa întrucât a pierdut proprietatea terenului învecinat cu paratul.
Apreciază ca instanța de fond în mod nelegal a obligat-o la plata cheltuielilor de judecata întrucât "căderea în pretenții" nu s-a datorat faptului ca nu și-am dovedit acțiunea ci unei situații noi, intervenite pe parcursul soluționării prezentului proces situație, pe care nu putea sa o anticipeze la momentul depunerii acțiunii.
Instanța de fond avea obligația legala sa cenzureze, conf. art. 451 alin 2 C. cheltuielile de judecata, ținând cont de circumstanțele cauzei, circumstanțe din care nu rezulta culpa sa procesuala, iar soluția legala era de respingere a aceste cereri privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Mai mult decât atât, la termenul la care a intervenit acest incident procesual si anume posibilitatea invocării excepției lipsei calității procesual active, apărătorul său a fost de acord cu aceasta excepție, aspect care echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantului (ridicarea excepției) la primul termen când aceasta a fost pusa in discuție iar conf art 454 C. se impune exonerarea de la plata acestor cheltuieli.
În concluzie, a solicitat instanței de apel sa schimbe în parte sentința apelată și sa respingă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
In drept au fost invocare prevederile art. 466 si urm C., art. 451 alin 2 C., art. 454 C..
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că motivele invocate de către apelanta nu vizează nereguli ce pot duce la modificarea hotărârii atacate, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art.480 Cod procedura civila, ci sunt simple opinii ale acesteia, legate de soluția pronunțată.
Susținerile părții adverse nu corespund realității. Astfel, inițial s-a adresat instanței de judecata cu o plângere penala in care a făcut vorbire si despre situația imobilelor anexe gospodărești, aflate la limita hotarului dintre cele doua proprietăți, dosar din care s-a disjuns capătului de cerere pe latura civila, si nu a fost formulatat o acțiune propriu - zisa, separat. Aceasta nu viza o grănițuire ci doar "obligație de a face" si "servitute" așa cum rezulta din cererea precizatoare, aflata la dosar.
Mai mult decât atât, in aceasta cerere, apelanta indica faptul ca terenul ii aparține si nu precizează ca acesta suprafața s-ar afla in indiviziune. Totodată, pe rolul instanței de judecata se afla, spre competenta soluționare, si acțiunea de partaj, care se derula in paralel cu acțiunea ce a făcut obiectul dosarului, de mai sus. Apelanta, dând dovada de rea credința si încercând sa inducă instanța in eroare nu a precizat aceste aspecte, probabil in speranța obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile.
Din acest punct de vedere, sub aspectul motivului invocat, legat de cheltuielile de judecata este evident faptul ca partea adversa a pierdut procesul din culpa sa. De asemenea, datorita culpei părții adverse, care a intentat un proces împotriva sa, a fost nevoit sa efectueze aceste cheltuieli, iar instanța de fond in mod legal a făcut aplicarea dispozițiilor art.453 Cod procedura Civila.
Susținerea părții adverse conform căreia a fost obligata in mod nelegal la cheltuieli de judecata, deoarece căderea sa in pretenții s-a datorat unei situații noi intervenite si nu datorita faptului ca ar fi fost respinsa acțiunea sa, este neîntemeiata si nereala.
Aceasta cunoștea încă de la început faptul ca in urma acțiunii paralele de partaj, exista posibilitatea ca in urma lotizării, suprafața de teren pe care se aflau acele imobile, ar putea deveni proprietatea celuilalt coindivizar si prin urmare acțiunea sa putea fi respinsa. Pe tot parcursul procesului, aceasta nu a precizat nimic legat de acest aspect, încercând sa ascundă aceasta situație de fapt, ceea ce dovedește reaua sa credința.
In ceea ce privește pretențiile sale din cererea de chemare in judecata de la fond, acestea nu au fost susținute si de către celalalt coproprietar ceea ce denota faptul ca nu erau sincere.
In situația in care nu respecta servituțile invocate si exercita anumite acte de tulburare a proprietății vecine, era evident ca ambii coproprietari sa fie nemulțumiți, iar nu doar unul dintre aceștia.
F. de aceste aspecte, instanța a pronunțat o soluție temeinica si legala, admițând excepția invocata.
Chiar si in situația in care instanța se pronunțata pe fond, acțiunea părții adverse ar fi fost respinsa, deoarece din probatoriul administrat in cauza rezulta, fără putere de tăgada, ca pretențiile sale nu sunt întemeiate, respectând limitele prevăzute de lege, privind acele servituți.
Solicită respingerea apelului și menținerea, ca fiind legala si temeinica, a sentinței civile nr. 1097/20.10.20!4, pronunțata de Judecătoria Patarlagele.
În drept a invocat dispozițiile art.471 al.5 Cod procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod proc. civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" iar potrivit art 451 alin 1 Cod procedură civilă, „ cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art 330 alin 3 (......)”.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care pierde procesul, fapta acesteia declanșând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului creat părții adverse, prejudiciu egal cu cheltuielile făcute de acesta în legătură și pentru susținerea procedurii judiciare.
În speță, acțiunea apelantei reclamante de chemare în judecată a pârâtului a fost respinsă, constatându-se lipsa legitimării procesual active a d-ei în susținerea litigiului de față dat fiind că nu îndeplinește una dintre condițiile înscrise la art. 611 și art. 612 Cod civil, aceea de a fi fie proprietar al terenului în raport de care se discută servituțile de scurgere a streșinii și de respectare a distanței construcțiilor întrucât, prin sentința civilă nr. 312/14.03.2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 331/17.06.2014, s-a soluționat partajul succesoral între d-ei și fiul d-ei iar toate terenurile ce se învecinează cu terenurile proprietatea pârâtului au fost atribuite, și deci au devenit proprietatea, fiului apelantei reclamante.
Este adevărat că la momentul promovării litigiului de față apelanta reclamantă îndeplinea această condiție, în sensul că era coproprietară în indiviziune asupra respectivului teren, însă, în condițiile în care nici atunci nu era unica proprietară a terenului și cunoștea că în urma procesului de partaj, aflat pe rol, există posibilitatea ca acesta să nu cadă în lotul său astfel că și-a asumat implicit riscul de a pierde calitatea de proprietar al fondului vecin proprietății pârâtului intimat și de a nu mai putea continua procesul.
Aceasta în condițiile în care celălalt coindivizar, fiul apelantei reclamante, nici nu a înțeles să demareze, alături de d-ei, procedura judiciară de față și nici nu a înțeles să o continue atunci când, după partaj, a preluat în proprietate exclusivă terenul din vecinătatea pârâtului intimat.
A admite că apelanta reclamantă nu are culpă procesuală pentru că era proprietară la momentul introducerii acțiunii înseamnă ca pârâtului intimat să fie obligat a suporta cheltuielile făcute pentru a se apăra în cadrul procesului pornit împotriva sa.
Or, nu există niciun fundament pentru ca aceasta să suporte prejudiciul ce i-a fost cauza de apelanta reclamantă printr-un proces pe care l-a pierdut.
Între intimatul pârât chemat în proces și apelanta reclamantă care a inițiat această procedură, culpa pentru pierderea procesului, cu consecința suportării cheltuielilor de judecată, nu poate fi pusă în niciun caz în sarcina celui dintâi.
Astfel că, în mod corect Judecătoria Pătârlagele, făcând aplicarea dispozițiilor art 453 alin. (1) coroborat cu art 451 alin 1 Cod procedură civilă a obligat-o pe reclamanta căzută în propriile pretenții să-l despăgubească pe pârâtul chemat în proces și în sarcina căruia nu s-a reținut vreo culpă prin sentința pronunțată, pentru prejudiciul cauzat urmare a efectuării de cheltuieli conform actelor doveditoare aflate la dosar.
Nu pot fi primite nici susținerile apelantei conform cărora, la termenul la care a intervenit posibilitatea invocării excepției lipsei calității procesual active, apărătorul său a fost de acord cu această excepție, aspect care echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantului afirmate prin invocarea excepției, la primul termen când aceasta a fost pusa in discuție, iar conf art 454 C. se impune exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Aceasta, pe de o parte pentru că textul legal, invocat mai sus, potrivit căruia „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere” reprezentând o excepție de la regula instituită de art 453 alin 1 Cod procedură civilă, este de strictă interpretare și se referă la pârâtul chemat în proces și care recunoaște, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, punând capăt, astfel, continuării procedurii.
Or, în cauză apelanta nu are calitatea de pârât ci de reclamant și termenul la care d-ei face referire nu era primul termen de judecată la care părțile fuseseră legal citate ci, în cauză, se intrase în judecata fondului, în sensul că fuseseră administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii T. I. și R. E., și proba cu expertiză tehnică.
Apoi, chiar și în cazul în care am admite că textul invocat nu este de strictă interpretare și am extinde aplicarea lui, prin analogie, la momentul invocării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei de către pârâtul intimat, poziția acesteia nu a fost de recunoaștere, așa cum se pretinde prin motivele de apel ci, așa cum rezultă din practicaua sentinței apelate, reclamanta, prin apărător a pus concluzii în sensul că această excepție „există” întrucât din decizia Tribunalului B. rezultă că proprietatea terenului aparține nu reclamantei, ci fiului său însă, în calitate de apărător al reclamantei, are îndatorirea de a susține interesele acesteia și de cere respingerea excepției. Or, în final, poziția reclamantei, prin apărător a fost nu de admitere a excepției ci de respingere.
În consecință, Tribunalul constată caracterul nefondat al apelului de față pe care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Apelanta, care a pierdut procesul și în calea de atac, în temeiul art 453 alin. (1) coroborat cu art 451 alin 1 Cod procedură civilă anterior redate, va fi obligată să plătească intimatului M. D. cheltuieli de judecată și în apel, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 250 lei. Conform chitanței nr 12/03.04.2015 aflată la dosar suma plătită de intimat apărătorului pentru calea de atac a fost de 500 lei însă Tribunalul, în raport de complexitatea cauzei, de motivele de apel invocate și de munca concretă prestată de apărător va reduce, în temeiul art 451 alin2 Cod procedură civilă, onorariul apărătorului la suma de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T. F., domiciliată în com.Gura Teghii, ., împotriva sentinței civile nr._.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire și servitute, în contradictoriu cu pârâtul M. D., domiciliat în com.Gura Teghii, ..
Obligă apelanta la 250 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/4 ex.
29.04.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Pătîrlagele
Judecător fond N. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul BUZĂU | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 382/2015.... → |
|---|
