Obligaţie de a face. Decizia nr. 2558/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2558/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2558/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2558
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier E. D.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții D. A. și D. D. M., ambii domiciliați în municipiul B., ., județ B. și pârâții B. I., domiciliat în mun.B., . E, . și B. B., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3489 din data de 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții B. V., domiciliat în mun.B., ., județ B., F. E. M., cu domiciliul procesual ales în mun.B., ., județ B. și B. D., domiciliată în mun.B., ., județ B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din 22.04.2015.
După deliberări,
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra prezentelor apeluri civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ la data de 30.11.2011, reclamanții D. A., și D. D. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. V. și B. I., grănițuirea proprietăților învecinate și obligarea pârâtului B. V. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2 mp sau cât se vor găsi la măsurători, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin actul de partaj voluntar încheiat la data de 10.03.1992, au devenit proprietari exclusivi asupra a 2/3 din imobilul situat în municipiul B., ., jud. buzău, dobândit de reclamanți prin cumpărare, compus din construcție (camerele 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11) și din suprafața de teren de 548 mp, identificat pe schița de plan care face parte din actul de partaj voluntar; ca cei doi pârâți sunt vecini pe latura de est și respectiv latura de nord, iar în cursul lunii octombrie 2011, pârâtul B. V. a demolat abuziv gardul despărțitor și a ocupat fără acord o suprafață de aproximativ 2 mp, îngrădindu-le accesul în partea din spate a casei, ridicând fără autorizație un stâlp lipit de foișorul acestora; ca, in prezent, nu mai pot asigura igienizarea obiectivului, datorită amplasamentului noului gard, precum și că au încercat să discute amiabil, dar s-au izbit de un refuz la cererea de desființare a împrejmuirii realizate din plasă metalică montată pe fundație de beton, cu stâlpi metalici încorporați în beton.
Referitor la pârâtul B. I., reclamanții au aratat că se învecinează cu acesta și au constatat că, prin documentația de carte funciară realizată, linia de graniță dintre cele două proprietăți nu corespunde actului de partajare inițială, care era în linie dreaptă, iar în prezent se prezintă în formă frântă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 561, art. 563, art. 565, art. 566 C.civ.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, certificat de moștenitor nr. 1070/24.07.1991 eliberat de notariatul de Stat Județean B., contract de vânzare-cumpărare nr._/29.10.1991, contract de vânzare-cumpărare nr. 2084/17.08.1973, memoriu tehnic, plan de situație, autorizație de construire nr._/06.10.1992, act de partaj voluntar nr. 3014/10.03.1992.
Pârâtul B. V., legal citat, a formulat întâmpinare (fila 24), în cuprinsul căreia a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea excepției invocate, a precizat că nu este vecin de hotar cu reclamanții, așa cum reiese din adresa nr._/25.01.2012 emisă de OCPI B., din decizia civilă nr. 887/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul B., prin care s-a respins recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7526/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. V.. O altă dovadă că nu este vecin de hotar cu reclamanții este reprezentată de schița de partaj aflată la filele 15-16 din dosar, conform căreia vecin pe latura cu B. este P. Ș..
Referitor la fondul cauzei, pârâtul B. V. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul reclamanții au cumpărat terenul și apoi l-au delimitat în baza partajului voluntar, dar nu au respectat dimensiunile terenului dobândit care erau înscrise în actul de vânzare-cumpărare, s-au extins și la vecini, astfel încât dimensiunile trecute în schița de partaj sunt mai mari decât cele din actul de proprietate. Vizualizând ambele acte, se constată o contradicție între acestea, iar schița nu este înregistrată la cadastru, trecându-și în aceasta o suprafață mai mare. În actul de proprietate au menționate dimensiuni mai mici, astfel că din punct de vedere legal ar trebui să se respecte dimensiunile laturilor din actul de vânzare-cumpărare.
Deși reclamanții au fost invitați la o grănițuire pe cale amiabilă, aceștia nu au răspuns afirmativ, iar în urma verificărilor cu care au fost de acord ceilalți 7 vecini, s-a constatat că familia D. nu are dreptate și că schița de la dosarul cauzei nu este corectă. Un alt argument pentru care reclamanții nu sunt de îndreptățiți să ceară grănițuirea este faptul că au scos gardurile dintre proprietăți pe două laturi, fără vreun drept legal și tot ei cer acum grănițuirea.
Al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtului B. V. să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 2 mp, apreciază că este șicanatorie, deoarece nu se învecinează cu reclamanții și nu au gard comun.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 și art. 274 C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute, pârâtul a depus procura nr. 1798/26.09.2012, adresa emisă de OCPI nr._/25.01.2012, sentința civilă nr. 7526/23.05.2012, decizia civilă nr. 887/27.06.2012.
Pârâtul B. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, întrucât la momentul la care familia sa a cumpărat terenul care se învecinează cu reclamanții exista gard între aceștia, proprietățile fiind clar delimitate. Acest gard a fost scos ulterior de către reclamanți, pentru a-și termina o construcție edificată fără autorizație de construire și fără respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește vecinătatea, construcție ce se întinde acum, după ce au terminat-o, inclusiv pe proprietatea sa.
În continuare, a precizat că terenul său a aparținut mătușei reclamantului, care nu a avut niciodată construcție acolo, fiind un teren îngust cu o deschidere la stradă de 1,95 m și ajungând la o lățime de 5 ml. Din cauza aceasta, reclamanții au presupus că acel teren nu va fi vândut niciodată, și-au permis să scoată gardul și să încalce cu o construcție inclusiv proprietatea pe care o credeau a mătușei, fără a cere permisiunea acesteia să intre pe proprietatea sa, să construiască pe hotar, punând acoperișul exclusiv pe proprietatea acesteia. A apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite grănițuirea, întrucât aceștia au scos gardul existent și au construit pe terenul său, precum și că există neconcordanțe între actul de vânzare-cumpărare și actul de partaj voluntar ale reclamanților în privința dimensiunilor laturilor, astfel că au menționat în schița anexă a actului de partaj dimensiuni mai mari ale laturilor, față de contractul de vânzare-cumpărare.
Prin cerere reconvențională (fila 47), pârâtul a solicitat dărâmarea construcției edificate de reclamanți fără autorizație de construire și cu încălcarea tuturor regulilor privitoare la vecinătate, precum și închiderea tuturor ferestrelor reclamanților cu vedere directă către proprietatea sa, aflate la mai puțin de 1,90 m față de linia de hotar, așa cum prevede art. 612 C.civ., întrucât nu au fost respectate prevederile legale cu privire la construcții, edificând construcția pe terenul său, după ce în prealabil au scos gardul despărțitor.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-120 C.proc.civ., art. 612 C.civ, art. 274 C.proc.civ.
La data de 11.12.2012, reclamanții au formulat precizare la acțiune (fila 51), arătând că înțeleg să cheme în judecată pe pârâții F. M. E., B. B., B. I., solicitând obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și pașnică posesie a suprafeței de 21 mp sau cât se va stabili în urma efectuării unei expertize, obligarea pârâtei F. M. E. să-și ridice gardul cu care se învecinează de pe proprietatea lor, iar în subsidiar să fie autorizați de instanța să efectueze operațiunea de desființare gard, pe cheltuiala acesteia. A mai solicitat să se stabilească linia de graniță a proprietăților față de toate părțile pârâte, așa cum va reieși din măsurători, cu respectarea suprafeței de teren pe care o dețin în proprietate.
În motivarea cererii precizatoare, reclamanții au susținut că, deși în aparență nu figurează ca vecini, pe proprietatea lor s-a edificat un gard de către F. M. E. împreună cu tatăl său B. V., fiind modificate limitele dintre proprietăți, astfel încât curțile celor doi au fost extinse cu o suprafață de teren ce provine din trei proprietăți: B., D. și Bagdan. Construcția gardului a fost realizată cu acceptul pârâtului B. I., care deși posedă o suprafață de 127 mp, iar pe teren are măsurat 129 mp, conform CF nr._, a mai cedat familiei F. și B. o suprafață care provine din proprietatea acestora și doresc să fie stabilită.
A mai apreciat că le-a fost acaparată o suprafață de teren de 21 mp, deoarece în prezent folosesc 527 mp, în loc de 548 mp care au fost dobândiți prin actul de vânzare-cumpărare, atât prin translatarea către proprietatea D. a punctului nr. 3 comun din CF nr._ și în CF nr._, cât și prin executarea gardului către F. (în CF nr._ distanța dintre punctele 3-4 este de 3 m, iar pe teren este de 5 m).
În dovedirea susținerilor, reclamanții au depus la dosar extras de carte funciară pentru numărul cadastral nr._ din data de 04.01.2012.
Pârâta F. E. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, amendarea reclamanților, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În susținerea excepției invocate, a precizat că nu este vecină de hotar cu reclamanții, întrucât în urma cercetării penale care a avut loc și în urma procesului civil, având ca obiect ordonanță președințială, s-a stabilit acest lucru. Totodată, prin adresa nr._/25.01.2012, emisă de OCPI B., prin decizia civilă nr. 887/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul B. prin care s-a respins recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7526/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria B., s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei F. M. E..
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta F. M. E. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul reclamanții au cumpărat terenul și apoi l-au delimitat în baza partajului voluntar, dar nu au respectat dimensiunile terenului dobândit care erau înscrise în actul de vânzare-cumpărare, s-au extins și la vecini, astfel încât dimensiunile trecute în schița de partaj sunt mai mari decât cele din actul de proprietate. Vizualizând ambele acte, se constată o contradicție între acestea, iar schița nu este înregistrată la cadastru, trecându-și în aceasta o suprafață mai mare. În actul de proprietate au menționate dimensiuni mai mici, astfel că, din punct de vedere legal, ar trebui să se respecte dimensiunile laturile din actul de vânzare-cumpărare.
În legătură cu latura de 3 ml, susține că B. M. i-a luat abuziv din teren, întrucât acea latură a fost întotdeauna de 5 ml, așa cum reiese din actele depuse chiar de reclamanți la dosar.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională (fila 96), iar în urma solicitării instanței au formulat precizări (fila 220), arătând pentru fiecare capăt de cerere pe cine cheamă în judecată.
Astfel, aceștia au solicitat:
- grănițuirea în contradictoriu cu B. D.;
- anularea operațiunii de repoziționare a imobilelor cu numere cadastrale nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ în contradictoriu cu pârâții B. D., F. M. E. și B. V.;
- anularea parțială a actului de dezmembrare în ceea ce privește suprafața întabulată în plus, în contradictoriu cu pârâții B. D., F. M. E. și B. V.,
- obligarea pârâților F. M. E. și B. V. la ridicarea construcției gard metalic pe fundație de beton;
- revendicarea suprafeței de aproximativ 2 mp sau cât se va stabili la expertiză în contradictoriu cu B. D.;
- obligarea pârâților B. D., F. M. E. și B. V. să restabilească cărțile funciare nr._, nr._ și nr._, în sensul hotărârii ce urmează a fi pronunțată de instanță;
- grănițuirea în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. B.;
- anularea actelor administrative prin care s-a realizat operațiunea de repoziționare a imobilului numiților B. I. și B. B., în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. B.;
- revendicarea suprafeței de aproximativ 2 mp sau cât se va stabili la expertiză în contradictoriu cu B. I. și B. B..
La data de 21.03.2013, pârâta F. E. a depus precizări (filele 132-187), iar pârâta B. D. a formulat întâmpinare (filele 198-203), în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul acțiunii respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru aceleași motive ca și pârâții B. V. și F. E..
Pârâții B. D., F. M. E. și B. V. au depus la data de 07.05.2013 precizări și explicații, însoțite de planșe fotografice și acte de proprietate (filele 251-345). Au menționat pârâții că nu au decât un punct comun cu reclamanții, iar nu un hotar, în acel punct proprietatea reclamanților întâlnindu-se și cu proprietatea B./A., dar nu au chemat în judecată aceste persoane. Reclamanții vor anularea actelor și revenirea la fosta carte funciară a numitei F. E., carte care a fost greșită din vina vecinei B. M., menționând totodată că reclamanții nu au avut niciodată în fapt suprafața de 548 mp, ci 519 mp.
Instanța a încuviințat, atât pentru reclamanți, cât și pentru pârâți, proba testimonială cu câte un martor, cercetarea la fața locului, interogatoriul reclamanților D. A. și D. D., precum și proba cu expertiza cadastrală și expertiza specialitatea construcții.
Prin s.c. nr. 3489/27.02.2014, Judecatoria Buzau a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V., B. D. și F. E., în ceea ce privește capătul de cerere privind granițuire și revendicare; a respins capetele de cerere având ca obiect granițuire și revendicare formulate în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D. și F. E., ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanții D. A. și D. D. M., în contradictoriu cu pârâții B. V., B. I., F. E. M., B. B. si B. D.; a stabilit linia de hotar între imobilele proprietatea reclamanților D. D. M. și D. A. și a pârâtului B. I., pe aliniamentul descris de punctele 37-9-8-42, evidențiat pe schița ANEXĂ NR. 2 din raportul de expertiza efectuat de expert O. M.; a respins capetele de cerere privind anularea operațiunilor de repoziționare din carțile funciare, a planurilor de amplasament și rectificare cărți funciare, formulate de reclamanții D. D. M. și D. A., în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D., F. E., B. I., B. B., ca neîntemeiate; a respins cererea având ca obiect revendicare, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D., F. E., B. I., B. B., ca neîntemeiată; a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți D. D. M. și D. A.; a respins cererea privind demolarea construcției; a dispus obligarea reclamanților-pârâți la desființarea ferestrelor care nu au destinația de iluminare sau ventilație; a respins cererea privind aplicarea amenzii în sarcina reclamanților formulată de pârâții B. V., B. D., F. E., ca neîntemeiată; a compensat cheltuielile de judecată constând în taxă de timbru, onorariu de expert specialitatea cadastru și specialitatea construcții efectate de reclamanți și de pârâtul B. I.; a obligat reclamanții D. A. si D. D. la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei către pârâtul B. I.; a admis, in parte, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâții B. V., B. D., F. E. și a obligat reclamanții D. A. si D. D. la plata către B. D. a sumei de 1200 lei și către F. E. a sumei de 1200 lei.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V., B. D. și F. E., excepție absolută și peremptorie, care are prioritate cu privire la soluționare în raport de fondul cauzei, instanța a admis excepția invocată de pârâți, pentru următoarele considerente: orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care se află și aceea ca părțile să aibă calitate procesuală; condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu; prin definiție, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoanele chemate în judecată și cei care sunt subiecții pasivi în raportul juridic dedus judecății.
Instanța a dat relevanță răspunsului formulat de expertul O. M. desemnat în cauză la obiectivul nr. 2, care stabilește că între reclamanți și cei trei pârâți B. V., B. D. și F. E. nu există hotar comun, astfel că, în ceea ce privește capătul de cerere privind granițuire și revendicare, cei trei pârâți nu au calitate procesuală pasivă. Instanța a respins capetele de cerere având ca obiect granițuire și revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D. și F. E., ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Județean B. sub nr. 2084/17.03.1973, numiții I. O. și I. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului format din casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 822 mp, situat în municipiul B., ., județul B., iar în urma decesului, potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. 1070/24.07.1991, dreptul de proprietate asupra acestui imobil s-a transmis moștenitorilor legali P. Ș., I. I. și I. R., în cote egale de 1/3 fiecare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.10.1991 de Notariatul de Stat Județean B., I. I. și I. R. au vândut cotele deținute de 1/3 fiecare din dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus către D. D. M., căsătorit la acea data cu D. A.. Ulterior, la data de 10.03.1992, între P. Ș. și D. D. M. a intervenit actul de partaj voluntar.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1757/20.06.2007, P. M. a vândut soților B. F. și B. B. suprafața de 129 mp teren situat intravilanul municipiului B., ., județul B., cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a localității B., conform încheierii nr._ eliberat la 18.05.2007 de către OCPI B., având următoarele vecinătăți: B. V. pe distanța de 34,18 ml, B. V. pe distanța de 4,90 ml, D. D. M. și S. M. pe distanțele 7,83ml+0,42 ml+15,37 ml+12,68ml, . de 1,95 ml, astfel cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a imobilului (fila 631).
Sub aspectul legitimării procesuale pasive, în litigiul de grănițuire calitatea de pârât aparține titularului dreptului de proprietate. Așa cum a arătat mai sus și cum reiese din documentațiile cadastrale ale părților în litigiu și din actele de proprietate ale acestora, reclamanții se învecinează pe latura de est cu B. L, la nord cu B. I., la vest cu S. M. și la sud cu Chiosea G.
Reclamanții se îndreaptă împotriva proprietarilor vecini, în vederea stabilirii liniei de hotar, susținând totodată că a existat gard între proprietățile D. și B..
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, instanța a ascultat pârâții B. D., F. E. și B. I., care au precizat că această delimitare a proprietăților, punctele 2-3 (din schița anexată), dintre reclamanți, B. M. și B. I., nu au fost modificate de-a lungul timpului și sunt identice cu cele existente în documentația cadastrală și cu situația de fapt, de mai bine de 30 de ani; că exista, la un moment dat, o diferență doar în acte, dar aceasta a fost remediată de B. M. printr-o declarație notarială, după care a rectificat documentația cadastrală, conform cu delimitarea existentă în fapt de mai bine de 30 de ani.
Susținerile pârâților expuse anterior sunt concordante cu declarația martorei P. M., fosta proprietară a terenului care în prezent aparține pârâtului B. I.. Aceasta a susținut că atunci când a vândut, hotarul era pe aliniamentul trasat cu sfoara de către B. I. la cercetarea la fața locului și nu exista construcția din partea din spate a reclamanților, iar gardurile fam. B. si B. nu au fost modificate, fiind în prezent în aceeași poziție ca atunci când a vândut terenul, în anul 2007.
Susținerile pârâtului B. I. în sensul că a cumpărat în anul 2007, când proprietatea sa si cea a reclamanților erau delimitate prin gard conform schiței cadastrale, număr cadastral_ care era conformă cu situația de la fata locului, precum și că nu exista nicio contradicție între dimensiunile și forma graniței, acestea fiind identice atât scriptic, cât în fapt, sunt de asemenea concordante cu declarația martorei P. M., fosta proprietară a terenului.
Martora P. M. a susținut că este fost proprietar al suprafeței de teren aparținând pârâtului B. I. și că, anterior, aliniamentul dintre proprietățile D. și B. era diferit de cel actual, existând un gard cu fundație. A precizat că nu cunoaște cine a demolat gardul existent și nici cine l-a construit pe actualul, însă precizează că anterior cumpărării terenului de către B. I. aliniamentul era în linie dreaptă, așa cum s-a trasat cu sfoară la cercetarea de la fața locului, iar la data efectuarii documentației cadastrale în anul 2007, aliniamentul era reprezentat de o linie frântă, neputând preciza cine a efectuat modificările asupra hotarului. Cunoaște totuși că ciotul (buturuga din punctul 43) se afla dintotdeauna pe proprietatea sa, ulterior proprietatea familiei B., gardul fiind la o mică distanță de această buturugă.
Cert este că, din declarația martorei P. M. și din răspunsurile formulate de reclamanți la interogatoriu, se reține recunoașterea acestora din urmă, în sensul că ei au fost cei care au construit gardul în urma cu mai mult de 20 de ani și nu au respectat aliniamentul existent în actul de partaj (a se vedea răspunsul nr. 10 filele 349 și 353 vol. 1). Din răspunsurile formulate la interogatoriu de către reclamanți, reiese că între terenul reclamanților și cel al pârâtului B. I. a existat întotdeauna gard despărțitor. De asemenea, se reține că între perioada 2007 (când a fost efectuată documentația cadastrală pentru numărul cadastral_ terenul B. I. ) și 2011 a existat de asemenea gard despărțitor, construit tot de reclamanți, pe aliniamentul descris de cartea funciară 10-9-8-7-6 (fila 247).
Deși reclamanții susțin că prin repoziționările cărților funciare în anul 2012 ale numiților B. D. și B. I. s-au deplasat granițele cu 0,40 m, astfel încât s-a micșorat proprietatea D., se remarcă din compararea schițelor aflate la filele 80 și 247 din dosar, că atât în anul 2007, cât și în anul 2012, hotarul dintre proprietățile B. și D., conform schițelor aferente numerelor cadastrale_ și_ au aceleași dimensiuni în zona unde reclamanții pretind că s-au efectuat modificări, respectiv în spatele proprietății lor, spre latura de nord. Astfel, între punctele 2-3 (fila 80, documentație din anul 2007) și punctele 7-8 (fila 247, documentație din anul 2012) latura are aceeași dimensiune, respectiv 7,83 ml, iar punctele 3 și 7 au aceleași coordonate (_.110 –_.335).
Rezultă că, din perioada 2007 și până în prezent, nu s-au efectuat modificări asupra hotarului, pârâtul B. I. efectuând documentația cadastrală conform situației de fapt existente la acel moment, hotarelor existente în teren și delimitărilor prin garduri găsite la fața locului de experții în cadastru.
Atât din recunoașterile reclamanților, cât și din susținerile pârâtului B. I. și declarația martorei P. M., reiese că între terenul reclamanților și cel al pârâtului B. I. a existat dintotdeuna gard, care inițial era în linie dreaptă, iar ulterior, cand s-a efectuat documentația cadastrală pentru numărul cadastral_, era în linie frântă. Atât gardul în linie dreaptă, cât și cel în linie frântă a fost construit de reclamanți, fără ca pârâtul B. I. sau proprietarii anteriori ai terenului acestuia să efectueze modificări asupra hotarului.
Din probele administrate în cauză și din susținerile părților, instanța a reținut că, în urma efectuării actului de partaj voluntar, reclamanții au construit gardul despărțitor dintre proprietatea lor și P. Ș. (la acea dată), care nu a respectat linia dreapta din schița actului de partaj, această situație fiind creată de chiar reclamanții care acum solicită stabilirea unui alt hotar despărțitor. De asemenea, așa cum a arătat mai sus, în anul 2007 când pârâtul B. I. a cumpărat terenul vecin, s-a efectuat documentația pentru numărul cadastral_, expertul respectând granițele proprietății stabilite anterior de vechii proprietari (pe latura cu familia D. gardul fiind construit chiar de aceștia).
Cum din schițele efectuate în anul 2007 și în anul 2012 (filele 80 și 247) reiese că, în privința laturii cu familia D., aliniamentul a rămas același, instanța a concluzionat că pârâtul B. I. nu a efectuat modificări asupra acestui hotar. Faptul că în prezent gardul existent a fost demolat nu înseamnă că trebuie stabilit un alt aliniament și nici nu se impune vreo modificare, atât timp cât pârâtul B. I. nu a acaparat vreo suprafață de la reclamanți, nu a intervenit prin modificări asupra proprietății sale sau a reclamanților. Reclamanții au descoperit că dețin în fapt o suprafață mai mică decât cea din actul de partaj, ocazie cu care nu s-a procedat la efectuarea de măsurători cu aparatură performantă, însă această situație nu se datorează acaparării vreunei suprafețe de către vreunul dintre vecini.
În același sens sunt și concluziile expertului O. M. desemnat în cauză, în urma comparării actelor de proprietate și a documentațiilor cadastrale, respectiv că nu s-au efectuat modificări asupra hotarelor existente de către părți și nici acaparări de teren de către vreunul dintre vecini.
Rezultă așadar că reclamanții stăpânesc dintotdeauna suprafața de teren așa cum este și în prezent îngrădită, iar hotarul cu B. I. nu poate fi altul decât cel evidențiat în cartea funciară a numărului cadastral_. Faptul că reclamanții nu dețin în fapt suprafața de 548 mp din actul de partaj voluntar din data de 10.03.1992 nu îi îndreptățește pe aceștia să ceară grănițuirea pe alt aliniament decât cel existent, mai ales că aceștia au fost cei care au construit gardul despărțitor și nici să ceară revendicarea vreunei suprafețe, având în vedere că pârâții nu au efectuat modificări în zonele în care se învecinează cu reclamanții.
De altfel, reclamanta D. A. a arătat la ultimul termen de judecată că este de acord ca hotarul să fie stabilit așa cum reiese din documentația de carte funciară a pârâtului B. I., în același sens fiind și solicitarea acestuia din urmă.
Se constată o atitudine nesinceră a reclamanților, care cu ocazia cercetării la fața locului au încercat să prezinte situații nereale. Mai întâi reclamantul D. a modificat punctul din colțul gardului unde părțile au fost de acord că reprezenta hotarul existent dintotdeuna între reclamanți și B. I.. Apoi au arătat instanței că hotarul dintre B. I. și B. D. se afla înspre proprietatea B. cu câțiva metri, trecând chiar prin fața cotețelor acesteia, la fel și proprietatea B., deși linia de hotar dintre reclamanți și B. / A. este de asemenea stabilită prin gard cu fundație de beton construit tot de reclamanți, aceasta fiind continuată în linie dreaptă cu hotarul dintre B. și B. în toate schițele efectuate de-a lungul timpului (actul de partaj voluntar – 1992, schița efectuată de inginer I. 1991 și așa se află și în prezent).
Prin urmare, linia de hotar dintre cele două proprietăți – B. I. și D. D. - nu poate fi decât cea existentă atât la efectuarea cărții funciare a pârâtului în anul 2007, cât și a celei efectuate în 2012 (care respectă vechiul aliniament și se continuă spre proprietatea B.), respectiv cea prezentată de experul O. M. în schița anexa nr. 2 la raportul de expertiză, între punctele 37 (stâlp)-9-8-42. Instanța a dispus numai cu privire la aliniamentul dintre proprietatea D. și B., fară a stabili hotarul între B./A. și reclamanți, deoarece în acțiunea în grănițuire reclamanții au arătat pe cine cheamă în judecată, iar acești vecini nu sunt părți în dosar.
Deși pârâții B. I., B. D. și F. E. au solicitat ca aliniamentul să nu fie stabilit până în punctul 42 pentru reclamanți, deoarece din actele acestora de proprietate rezultă că au pe acea latură numai 24 ml, instanța a constatat că, în timpul procesului, pârâții au susținut că întotdeauna gardul reclamanților și al pârâților a fost în această poziție, până la acel stâlp al gardului. De altfel și în schițele din actul de partaj voluntar și în cea efectuată de inginer Imandi D. în anul 2011 se evidențiază că linia de hotar dintre B. și D. se continuă în linie dreaptă cu hotarul B. I. și B. D., astfel că nu există motive pentru a stabili la acest moment, în contradictoriu cu părțile din prezentul dosar, aliniamentul numai în limita a 24 ml. Acest aspect poate fi lămurit numai dacă există neconcordanțe la hotarul dintre B. / A. și reclamanți.
In raport de considerentele mai sus, instanța a admis cererea de grănițuire și, în consecință, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul care unește punctele 37-9-8-42, evidențiat pe schița ANEXĂ NR. 2 din raportul de expertiza efectuat de expert O. M..
Apreciind că nu s-a încălcat dreptul de proprietate, nu s-a acaparat nicio suprafață de teren de către pârâți, instanța a respins, totodată, capetele de cerere privind anularea operațiunilor de repoziționare din carțile funciare, a planurilor de amplasament și rectificare cărți funciare, formulate reclamanții D. D. M. și D. A. în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D., F. E., B. I., B. B., ca neîntemeiate.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I., instanța a apreciat că demolarea construcției edificate fără autorizație de construire nu se impune datorită amplasării acesteia în totalitate pe terenul proprietatea reclamanților și față de motivele invocate de pârât. Astfel, se precizează de către acesta că amplasarea construcției îi lezează dreptul de proprietate prin faptul că precipitațiile de pe acoperișul acestei construcții se scurg pe terenul său. Întrucât apele și zăpezile de pe acoperișul acestei construcții se scurg pe terenul pârâtului, o soluție economicoasă ar fi montarea jgheburilor de-a lungul întregului acoperiș, însă instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere pentru a dispune obligarea reclamanților la această operațiune. Aceasta a fost soluția propusă de expertul în specialitatea construcții P. M., respectiv repoziționarea jgheabului și a burlanelor, astfel ca picătura să cadă în limita de proprietate a reclamanților și montarea unor elemente tip opritoare de zăpadă.
Însă, în ceea ce privește închiderea ferestrelor care au deschidere spre proprietatea pârâtului și care nu respectă dispozițiile art. 615 NCC (aplicabil întrucât privește raporturile de vecinătate conform art.6 alin.6), instanța a admis cererea pârâtului și a dispus obligarea reclamanților la desființarea ferestrelor care nu au destinația de iluminare sau ventilație. Conform raportului de expertiză specialitatea construcții, ferestrele Fa, Fb și golul de 223 X 93 nu respectă prevederile Codului civil.
Cererea pârâților B. V., B. D., F. E., privind aplicarea amenzii în sarcina reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece, deși acțiunea formulată de aceștia a fost respinsă în contradictoriu cu acești pârâți, modificările care au intervenit de-a lungul timpului asupra documentațiilor cadastrale ale acestora, i-a determinat pe aceștia din urmă să aibă o atitudine suspicioasă, iar transmiterea dreptului de proprietate între aceștia, fără ca reclamanții să aibă cunoștință a avut drept rezultat chemarea tuturor în judecată în calitate de pârâți. Se observă că între părți a intervenit un conflict încă din anul 2011, iar numai în urma soluționării unei acțiuni pe fond, în procedura de drept comun și după efectuarea unei expertize judiciare s-a stabilit care este situția de fapt și normele aplicabile în cauză.
Față de prevederile art. 274 – 277 Cod proc. Civ., instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată, constând în taxă de timbru, onorariu de expert specialitatea cadastru și specialitatea construcții efectate de reclamanți și de pârâtul B. I., având în vedere, pe de o parte, natura raportului de drept dintre părți așa cum rezulta din interpretarea art. 662 Cod Civil, respectiv faptul ca interesele părților la grănițuire sunt egale, ceea ce face ca în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect grănițuirea cheltuielile aferente să se suporte în mod egal de părți.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost admisă numai în ceea ce privește grănițuirea, iar toate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâtul B. I., B. V., B. D., F. E., reclamanții D. A. si D. D. vor fi obligați la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei către pârâtul B. I., la plata către B. D. a sumei de 1200 lei și către F. E. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii D. A. si D. D. M., care au criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:
1. Clarificarea cadrului procesul din punct de vedere obiectiv si subiectiv.
a) inițial, prin cererea de chemare in judecata, in contradictoriu cu numiții B. V. si B. I., au solicitat instanței de judecata sa dispună:
- granituirea proprietăților partilor;
- obligarea paratului B. V. sa le lase in deplina proprietate si pașnica posesie suprafața de teren de aproximativ 2 mp sau cat se va gasi cu ocazia măsurătorilor.
b) având in vedere intampinarile depuse in cauza de către parați si faptul ca, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, interveniseră modificări in actele de proprietate ale paraților (paratul B. V. înstrăinase terenul catre fiica acestuia, F. E. M., iar in ceea ce privește terenul deținut de paratul B. I., au aflat faptul ca acesta fusese dobândit inițial de către părinții sai, B. F. si B. B., mama paratului fiind decedata anterior sesizării instanței de judecata, condiții in care acesta ii preluase poziția procesuala ca efect al moștenirii legale), si-au modificat cadrul procesual din punct de vedere subiectiv si au solicitat: introducerea in cauza a numiților B. B. si F. E. M., alături de parații inițiali, in contradictoriu cu care au solicitat:
-granituirea proprietăților;
-obligarea paraților sa le lase in deplina proprietate si pașnica posesie suprafața de 21 mp sau cat se va gasi la măsurători;
-obligarea paratei F. E. M. sa-si ridice gardul amplasat pe proprietatea apelantilor sau, in caz de refuz, autorizarea lor sa ridice acest gard, pe cheltuiala paratei.
In ceea ce privește acest ultim capăt de cerere, precizeaza ca litigiul dintre parti a plecat de la faptul ca, in cursul lunii octombrie 2011, paratul B. V., desființând un gard existent pe teren care delimita terenul apelantilor de terenul familiei B., cu care se învecina si paratul B., le-a acaparat o suprafața de aproximativ 2 mp prin edificarea unui gard care delimita proprietatea acestuia (înstrăinata către fiica sa F. E. M. in data de 19 04 2011, prin contractul autentificat sub nr. 936/ 19 04 2011), de proprietatea paraților B., situație de fapt care reiese din planșa cu nr. 3 anexata concluziilor scrise depuse la soluționarea in fond a cauzei.
c) urmare intampinarii depuse in cauza de către parata F. E. M., prin care au luat act de faptul ca aceasta instrainase terenul către sora sa B. D., au solicitat introducerea in cauza si a acesteia si si-au completat cererea de chemare in judecata cu alte capete de cerere care vizau anularea operațiunilor de dezmembrare a proprietăților acestora cu ocazia efectuării înstrăinărilor, capete de cerere care, chiar daca au fost respinse de instanța de judecata, solicita sa se ia act de făptul ca nu le mai susțin.
Ceea ce solicita sa se observe este reaua credința a intimatilor care, desi au depus in cauza întâmpinări si au invocat diverse excepții care deriva din actele de vanzare-cumparare întocmite intre aceștia, nu depun in dosar aceste contracte si schitele aferente lor, acte care erau esențiale in soluționarea cauzei.
d) urmare faptului ca cererile deduse judecații erau contestate de toate părțile, in special din punctul de vedere al calității procesuale pasive, instanța de judecata le-a pus in vedere sa faca precizări cu privire la aceste cereri, precizări aflate la paginile cu nr. 220-237 din dosar.
Aceste precizări nu le mai susțin in totalitate, întrucât:
- pe de o parte, datorita schimbării situației de fapt in cursul judecații, cererile privind revendicarea imobiliara formulate fata de paratul B. V. si succesorii cu titlu particular ai acestuia - cele doua fiice - au rămas fara obiect, fapt nesesizat de instanța de judecata;
- pe de alta parte, cererile au fost făcute in mod neîntemeiat datorita neînțelegerii atat a situației de fapt (extratabulare), cat si a celei tabulare.
e) in contextul tuturor celor menționate anterior, precizeaza faptul ca isi mentin si inteleg sa critice, prin prezentele motive de apel, modul in care au fost soluționate cererile privind:
- granituirea proprietății apelantilor cu parata B. D.;
- granituirea proprietății apelantilor cu parații B. I. si B. B.;
- cererea de revendicare imobiliara fata de parații B. I. si B. B., in situația in care va reieși faptul ca aceștia le acaparează o parte din proprietatea apelantilor;
- cererea privind rectificarea cârtii funciare a paraților B. I. si B. B. in condițiile in care aceasta include (scriptic) parte din terenul proprietatea apelantilor.
Arata ca, la momentul sesizării instanței de judecata, apelanții, nu aveau inscris imobilul teren in CF; au solicitat d-lui I. D. intocmirea acestei documentatii, insa nu au putut finaliza lucrarea de CF, intrucat au observat faptul ca intimații B. si-au inscris in mod greșit terenul in CF, aspect care va fi expus in cele ce urmează (a se vedea in acest sens schița de la fila nr. 629).
2) in ceea ce privește gardul edificat pe linia de hotar cu intimații B., arata ca:
- dupa intocmirea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3014/10.03.1992, gardul dintre proprietatea apelantilor si cea a numitei P. Ș. a fost edificat de către acesta si unea in linie dreapta coltul casei atribuit prin partaj numitei P. Ș. cu un punct situat la 5 m de . intimatului B. V., conform schiței anexa a actului de partaj; acest gard era din plasa de sarma cu stâlpi de lemn si prin delimitarea celor doua proprietati, căminul de canalizare aflat actualmente pe terenul proprietatea intimaților B. era in proporție de 2/3 în terenul proprietatea apelantilor;
- in anul 1998, dupa ce apelanții au demolat partea de casa atribuita prin partaj si si-au edificat casa de locuit pe un alt amplasament, au înlocuit acest gard si, la solicitarea numitei P. M. (care cumpărase acest teren de la mama sa P. Ș. sau de la numiții S. M. si C. cărora P. Ș. le vanduse parte sa de casa atribuita prin actul de partaj, fapt pe care nu-l cunosc cu certitudine, intrucat nu au fost depuse in dosar actele care fac dovada transferului dreptului de proprietate), au edificat gardul in linie dreapta, retragandu-se spre terenul proprietatea lor cu aproximativ 30 cm, in asa fel incat capacul de canalizare a rămas in totalitate pe terenul numitei P. M.; a fost menținut punctul situat la 5 m fata de . intimatului B. V.;
- de asemenea, au edificat si un zid din beton care delimita in interior proprietatea apelantilor de proprietatea familiei S., zid care nu respecta linia de hotar dintre proprietăți, acestia retragandu-se aproximativ 40-50 cm inspre terenul proprietatea lor, intrucat zidul casei dobândita de numita P. Ș. si instrăinata familei S. se afla chiar pe linia de răzor dintre cele doua proprietati (a se vedea in acest sens schița actului de partaj voluntar).
- gardul care delimita proprietatea apelantilor de cea care acum aparține intimaților B. a fost edificat incepând din coltul zidului construit in interiorul proprietății lor, pana la coltul casei, pe stâlpi din țeava metalica cu fundație din beton (gard care se regăsește in teren si la ora actuala si care este situat intre punctele 1-7 din schița aflata la fila cu nr. 624 din dosar), iar de la coltul casei apelantilor pana la limita cu terenul familiei B. pe stâlpi din țeava metalica plantați in pamant, singurul stâlp plantat in beton fiind cel de la limita proprietății apelantilor cu familia B., întrucât pe latura pe care se invecineaza cu acesta au edificat un alt gard cu fundație din beton.
- acest ultim stâlp plantat in beton a fost tăiat de numitul B. V. in anul 2011.
Situatia de fapt cu privire la terenul intimaților B.:
- primii care si-au inscris terenul in carte funciara sunt intimații B. I. si B. B., in anul 2007, cu ocazia cumpărării terenului conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1757/20.06.2007.
- acest teren a fost dobândit de către intimați de la numita P. M., fiica numitei P. Ș., parte in actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3014/10.03.1992 si care reprezintă actul in raport de care trebuie analizat modul in care imobilul intimaților a fost inscris in CF.
- ceea ce este important de specificat este faptul ca in aceste acte limita proprietății intimaților B. era in linie dreapta, conform actului de partaj voluntar menționat anterior si schiței care face parte integranta din acest act.
- cu toate ca limita dintre proprietăți este in linie dreapta, in CF întocmita in anul 2007 se observa faptul ca: linia de hotar cu apelanții prezintă o frântura care nu apare in actele vânzătorilor; acesta frântura incepe in zona in care gardul edificat de apelanti este montat pe stâlpi de țeava plantați in pamant; linia de hotar cu intimatul B. nu a respectat schița din actul de partaj voluntar, intrucat intimații B. aveau mai mult teren decât cel mentiont in actul de partaj voluntar, condiții in care, in CF, a fost trasata o linie care nu corespundea cu posesia acestora; a se vedea in acest sens planșa cu nr. 3 anexata notelor scrise (fila cu nr. 624); schița aferenta lucrării de înscriere a terenului in CF in anul 2007 nu a fost depusa in dosar.
- in ceea ce privește corespondenta dintre situația tabulara si cea extratabulara a proprietății intimaților B., arata faptul ca aceasta a fost translatata către . intimatului B. V., fapt care rezulta din schița intocmita de dl. I. D. la cererea apelantilor, cu ocazia solicitării de efectuarea a documentației de incriere a terenului in CF.
- dupa momentul obținerii Ordinului Prefectului cu nr. 44/04.01.1993 si asentinței civile nr. 4783/09.07.2009 (acte nedepuse in dosar, dar analizate de expertul asistent din relațiile obținute de la cadastru), intimatul B. V. a intocmit lucrarea de inscriere a terenului in CF si de divizare a CF, intocmind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 935/19.04.2011, prin care a instrăinat suprafața de teren care se invecina cu intimații B. către fiica sa, F. E. M.;
- inițial, cartea funciara a fost intocmita in limitele terenului avut in posesie insa, in cursul lunii octombrie 2011, intimatul B. si fiica acestuia F. M., au tăiat stâlpul de țeava plantat in beton despre care au făcut referire anterior si au ocupat (prin edificarea unui gard) suprafața de teren care era in posesia intimaților B., dar pe care nu o aveau inscrisa in CF,
cu aceasta ocazie fiind acaparata si suprafața de aproximativ 2 mp pe care au
revendicat-o prin cererea inițiala;
- ceea ce este important de observat, este faptul ca, la momentul întocmirii cartii funciare, o parte din terenul intimaților B. era in posesia familiei B., fapt care rezulta din analiza lucrării de dezmembrare a CF, in care, pe latura cu intimații B. aceștia se invecinau doar pe o distanta de 2,76 m din cei 5 m menționați in actul de partaj voluntar.
Dupa sesizarea instanței de judecata, apelanții nu au făcut niciun fel de modificare in ceea ce privește situația tabulara sau extratabulara.
3) dupa sesizarea instanței de judecata, urmare faptului ca intimații B./F. si-au retras gardul construit pe terenurile proprietatea apelantilor si a intimaților B., precum si a faptului ca familia B. si-a retras gardul construit pe terenul proprietatea intimaților B./F., s-au construit garduri noi care delimitează proprietățile intre cei menționați anterior, cat si o lucrare de repozitionare a cartilor funciare ale celor menționați, prin care:
- linia de hotar dintre proprietatea B. si . proprietății B./F. a fost modificata .>mod de natura a-i prejudicia, in sensul ca pe segmentul dintre punctele 8-9 ale schiței de la pag. 625 a fost creata o frântura care nu exista anterior repozitionarii; prin aceasta repozitionare, a fost translatat si punctul in care se invecineaza apelanții cu proprietatea B. cu o latime de aproximativ 30-40 cm, latime pe care actualmente sunt vecini cu intimata B. D. (a se vedea in acest sens schița anexata motivelor de apel).
- in cartea funciara a intimaților B. a fost inclusa si suprafața de teren care inițial era in posesia acestora, dar nu era inscrisa in CF, fiind acaparata de intimații B./F.; de asemenea, cartea funcira a fost repozitionata fata de . intimaților B., fiind lipita de limita proprietății cu apelantii, insa a fost menținută frântura liniei de hotar care nu apare in actul de partaj voluntar sau in actele de înstrăinare intocmite pana la intimații B.;
- a fost mutata limita proprietății dintre intimații B./F. si familia B. in asa fel incat, la ora actuala, intimtii B./F. se învecinează cu intimații B. pe o latime de 5 m (a se vedea in acest sens schitele de la filele cu nr. 625, 626, 627 ).
In ceea ce priveste motivele de apel, arata ca:
1. In mod netemeinic si nelegal instanța de fond a dispus granituirea proprietăților pe aliniamentul 37-9-8-42 din schița Anexa nr. 2 a raportului de expertiza intocmit de dl. expert O. M., care este greșit intrucat:
a) in primul rand, nu respecta gardul existent in teren pe distanta 37-8, gard care nu este contestat de către parti, cu toate ca este edificat de apelanti inspre terenul proprietatea lor in anul 1998, astfel cum au arătat anterior in prezentele motive de apel; in aceasta varianta de granituire au recuperat o parte din terenul la care au renunțat in anul 1998, cu ocazia edificării gardului, insa nu pretind acest fapt, la momentul in care intimații B. au cumpărat terenul gardul având acesta configurație.;
b) in al doilea rand, linia de hotar este stabilita in linie franta, astfel cum terenul a fost inscris in CF a intimaților B.; ceea ce este important de mentionat este faptul ca la soluționarea unei cereri de granituire trebuie avuta in vedere nu modalitatea in care terenul este inscris in CF, ci limitele proprietății reieșite din actele de proprietate. Daca instanța de fond ar fi dat curs solicitării apelantilor de a se depune in dosar toate actele de transferare a dreptului de proprietate de la momentul realizării partajului voluntar in anul 1992, ar fi observat faptul ca in niciun act de proprietate (cu excepția celui prin care au cumpărat intimații B.) linia de hotar nu este in linie franta; acesta linie franta a fost realizata doar cu ocazia inscrierii terenului in CF in anul 2007, fara a fi respectata posesia vânzătorilor de la acel moment;
c) punctul cu care trebuia unit punctul cu nr. 37 este cel determinat de țeava de metal tăiata de intimații B. in anul 2011, punct existent pe teren si la ora actuala si care nu a fost constatat de către instanța de judecata cu ocazia cercetării locale, intrucat a fost acoperit cu pamant de către unul dintre intimați.
d) in aceasta modalitate, linia de hotar este in linie dreapta, astfel cum a menționat martora P. Ș. si cum rezulta din schița anexa a actului de partaj;
e) faptul ca linia de hotar nu trebuie sa fie in punctul nr. 42 al raportului de expertiza O. M. rezulta si din aceea ca, astfel cum au arătat, linia de hotar dintre proprietatea B. si . proprietății B./F. a fost modificata într-un mod de natura a-i prejudicia, in sensul ca pe segmentul dintre punctele 8-9 ale schiței de la pag. 625 a fost creata o frântura care nu exista anterior repozitionarii; prin aceasta repozitionare, a fost translatat si punctul in care se invecineaza apelanții cu proprietatea B. cu o latime de aproximativ 30-40 cm, astfel cum rezulta din poza anexata motivelor de apel si ceea ce susțin acestia, raportandu-se la țeava de metal tăiata de intimații B./F. in anul 2011 reiese si din răspunsul la obiectiunile formulate fata de raportul de expertiza O., cu toate ca dl. expert nu transpune si . a raportului de expertiza aceasta situație, respectiv:
- in acest răspuns la obiectiuni se arata (la pct. 5) faptul ca . latime la .,10 cm si se mărește aceasta latime ajungând la 2,49 m (cu 39 cm mai mult) in punctul 41; aceasta situație de fapt este transpusa in mod greșit in CF cu nr._ intocmita in anul 2009 si repozitionata in anul 2012, punctul nr. 5 fiind transpus in plan la o distanta mai mare nu cu 39 cm, ci cu 87 cm.
- concluzia care se poate desprinde in mod cert din analiza acestui răspuns la oiectiuni este aceea ca diferența de 39 cm (in fapt 87 cm in cartea funciara) generata de translatarea liniei de hotar dintre . si proprietatea B. (pe segmentul dintre punctele 8 si 9 din schița aflata la fila cu nr. 625 din dosar) este egala cu distanta dintre țeava metalica existenta în teren si punctul 42 din raportul de expetiza O.; cu alte cuvinte, este exact aceeași latime pe care pretind sa fie mulata linia de hotar care a fost determinata in mod greșit de instanța de fond.
- important de observat este faptul ca dl. expert O. nu s-a raportat, in analizarea situației tabulare, la modul in care proprietățile pârtilor din proces au fost inscrise in CF anterior repozitionarii acestor cârti funciare efectuate in timp ce dosarul era pe rol, fapt pentru care toate concluziile acestuia sunt viciate, raportul de expertiza dand eficienta modificărilor situației de fapt despre care au făcut vorbire si care au fost realizate de intimați pro cauza.
F. de toate cele arătate, solicita schimbarea in parte a sentinței, urmând a se dispune efectuarea in cauza a unei contraexpertize prin care linia de hotar sa fie determinata cu luarea in considerare a tuturor modificărilor intervenite in situația tabulara in timpul judecații si a semnelor vechii linii de hotar dintre proprietățile apelanților si ale intimaților B..
In ceea ce privește criticile formulate fata de respingerea cererii de revendicare in contradictoriu cu intimații B. care, prin degradarea gardului montat, pe stâlpii de țeava plantați in pamant le-au acaparat o parte din terenul proprietatea lor, arata următoarele:
- suprafața revendicata, identificata ca având 21 mp sau cat va reieși din măsurători, este amplasata in zona din spatele construcției edificata fara autorizație;
- respingerea cererii de revendicare imobiliara s-a datorat modului greșit in care instanța de fond a dispus granituirea proprietăților partilor, pe baza unui raport de expertiza efectuat in mod viciat pentru considerentele expuse anterior;
- in contextul celor arătate, in condițiile in care instanța de apel va aprecia ca fiind întemeiata critica relativa la granituirea proprietăților, se impune a se dispune obligarea intimaților B. sa le lase in deplina proprietate suprafața de teren din spatele construcției edificate fara autorizație de construcție.
In ceea ce privește critica relativa la respingerea cererii de rectificare a cârtii funciare a intimaților B., arata următoarele aspecte:
- instanța de fond, admițând cererea de granituire in contradictoriu cu intimații B., a dispus ca linia de hotar sa fie determinata in conformitate cu schița Anexa nr. 2, schița in care dl. expert O. nu a propus granituirea dintre proprietăți ci a explicat din ce cauza exista diferentele de suprafețe dintre cele menționate in actele intimaților si cele găsite in teren la momentul inscrierii terenului in CF (răspunsul la obiectiunea cu nr. 1);
- dispunând granituirea proprietăților pârtilor pe aliniamentul din schița Anexa nr.2, in mod aparent intimații B. vor deține in proprietate o suprafața de teren care corespunde cu modul in care aceasta este înscrisa in CF, întrucât intre punctele D-9-8 ar urma ca apelanții sa isi modifice gardul existent in teren la ora actuala si sa recupereze o suprafața de 3,27 mp la care au renunțat in anul 1998, an in care au edificat acest gard;
- ca atare, in mod greșit instanța de fond a dispus respingerea cererii de rectificare a cârtii funciare a intimaților, solutie care se bazeaza pe concluziile gresite ale expertizei efectuate in cauza in care, desi sunt identificate diferente intre modul in care sunt întocmite cartile funciare si situația din teren, inclusiv in raport de cea care ar urma sa se creeze prin propunerea de granituire, se spune faptul ca nu se impun a fi făcute rectificari de CF (raspunsul la obiectivul cu nr. 9).
- mai mult, in condițiile in care linia de hotar va fi stabilita cu luarea in considerare a gardului existent in teren la ora actuala, gard care se va prelungi pana in punctul determinat de țeava metalica tăiata de intimații B./F. in anul 2011, este mai mult decât evident faptul ca modul in care proprietate B. este inscrisa in CF (in linie franta pe latura cu apelanții) nu corespunde cu modul in care urmează fi granituite proprietățile pârtilor din proces, motiv pentru care se impune admiterea cererii de rectificare a modului in care terenul proprietatea intimaților B. este inscris in CF.
In ceea ce privește respingerea cererii de granituire a proprietății apelantilor de proprietatea B. D., in mod greșit instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, motivând faptul ca nu se invecineaza cu aceasta; admiterea excepției este fundamentata pe concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, in care s-a arătat faptul ca nu se invecineaza cu intimata B. D., concluzie care este greșita pentru considerentele expuse pe larg la primul motiv de apel.
Ca atare, se impune admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate si granituirea proprietății apelantilor cu cea a intimatei B. D. pe segmentul liniei de hotar dintre punctul 42 al raportului O. si cel determinat de țeava metalica tăiata in anul 2011.
Admițând acest ultim motiv de apel, solicita sa se constate faptul ca, in mod greșit, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata fata de intimații B./F., introducerea tuturor acestora in proces fiind determinata, pe de o parte, de acapararea terenului in anul 2011 (situație de fapt care s-a schimbat in cursul judecații), iar pe de alta parte, de poziția sicanatorie a lor care, in decursul judecații, si-au transferat dreptul de proprietate.
De asemenea, arata faptul ca, in condițiile in care a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de intimații B. (doar in ceea ce privește capătul de cerere relativ la inchiderea ferestrelor, capăt de cerere in raport cu care nu inteleg sa formulam nicio critica fata de sentința apelata), in mod greșit au fost obligați la plata integrala a onorariului de avocat, onorariu care a fost plătit si pentru susținerea apărărilor fata de cererea principala (granituirea proprietăților partilor), care a fost admisa de instanța de fond.
F. de cele arătate, se impune schimbarea in parte a sentinței apelate, in sensul respingerii cererilor de acordare a cheltuielilor de judecata formulate de intimații B./F. si reducerea onoariului de avocat acordat intimaților B..
Având in vedere toate cele arătate, in temeiul dispozițiilor art. 295 alin. 2 C.proc.civ., solicita refacerea probelor cu expertiza topo si cercetare locala, întrucât:
- cercetarea locala efectuata la fondul cauzei a fost viciata atat de faptul ca intimații au acoperit țeava metalica tăiata in anul 2011, cat si de faptul ca, prin amendarea sa, a apelantului D. D., nu a mai putut participa in condiții normale la efectuarea cercetării locale;
- in ceea ce privește raportul de expertiza topo, acesta este viciat pentru aspectele expuse pe larg in conținutul motivelor de apel.
In temeiul dispozițiilor art. 172 C, proc. civ, solicita sa se puna in vedere intimaților sa prezinte in dosar toate actele prin care s-au transferat proprietățile acestora in cursul procesului (in cea ce-i privește pe intimații B. sa depună actele de proprietate ale autorilor lor cu titlu particular), inclusiv documentațiile initiale de inseriere a terenurilor in CF.
Impotriva sentintei au declarat apel si paratii B. I. și B. B., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, în baza art. 296 C.P.C. solicitand admiterea apelului, schimbarea, în parte, a hotărârii apelate și, pe fond, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fără autorizație de construire si cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de dl. expert P. M., urmând să se constate că, în modalitatea în care a fost soluționată cererea reconvențională de către prima instanță, acoperișul construcției neautorizate a reclamanților trece pe deaspupra gardului care desparte cele două proprietăți, această construcție fiind edificată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
In fapt, arata ca au fost chemați în judecată de către reclamanți pentru stabilirea graniței dintre proprietăți, pentru revendicarea unei suprafețe de teren, aceștia formulând succesiv mai multe cereri completatoare și precizatoare. La rândul lor, au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se dispună obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fară autorizație de construire și cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate, solicitând de asemenea să fie obligați reclamanții să închidă ferestrele practicate spre proprietatea lor la o distanță mai mică decât distanța legală
In cauză s-au administrat probele cu acte, martori, interogatorii, cercetare la fața locului și expertize de specialitate, toate acestea conducând la concluzia că această parte a construcției edificată spre proprietatea apelantilor nu are autorizație de construire și încalcă și granița dintre proprietăți, întrucât acoperișul acesteia trece peste gardul lor spre interiorul proprietății apelantilor.
Acest aspect a fost recunoscut inclusiv de către reclamanți care au arătat chiar si la cercetarea la fata locului, în fata instanței de judecată, că vor dărâma de bună-voie această construcție.
Expertiza cu specialitatea construcții efectuată de dl. ing P. M. a descris pe larg faptul că această construcție nu are autorizație și încalcă limita de hotar, motiv pentru care trebuie demolată parțial și reconfigurată.
Cu toate că toate probele conduceau spre concluzia demolării construcției, acest lucru fiind recunoscut și acceptat chiar de reclamanți, prima instanță a respins această cerere cu motivarea necorespunzătoare și neconformă adevărului, respectiv că dacă ii deranjează scurgerile de apă pluvială și alunecările de zăpadă să formuleze o cerere separată prin care să oblige reclamanții să-și montze jgheaburi și streașină.
Arata încă odată că aceasta nu este o soluție care să rezolve litigiul dintre părți în condițiile în care acoperișul reclamanților trece pe proprietatea lor.
Având în vedere aceste motive solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Probe: înscrisuri și orice alt mijloc de probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Intimatii B. V., B. D. si F. E. au depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care solicita, in esenta, respingerea apelului ca nefondat si introdus impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, cu cheltuieli de judecata.
Intimatul B. V. solicita, de asemenea, in baza art. 108 ind. 1 al. 1 cod de procedura civila, amendarea fiecărui reclamant in parte cu amenda judiciara de 700 lei fiecare, pentru ca au introdus cu rea credinta impotriva sa o cerere vadit netemeinica.
Pe cale de exceptie, invoca intimatii exceptia lipsei calitatii procesuale pasive constatata de instanta de fond in s.c. nr. 3489 pronunțata in data de 27.02.2014 de Judecătoria B., Secția Civila pentru ca intre intimati si familia D. nu exista hotar comun, fapt ce rezulta inclusiv din raportul expertului desemnat de instanța, ing. O. M., la concluzii, pct. 2, pag. 3 din raport (fila 412, vol. 2). Pe schița atașata raportului de expertiza judiciara (fila 418.vol2) se vede clar la ce distanta sunt intimatii fata de reclamantii-apelanti D.; arata ca, intre proprietatea lor si cea a reclamanților - apelanți D. se afla proprietățile altor vecini care nu sunt parti in proces, de exemplu, B. M., A. D..
Arata ca nu au inteles in virtutea căror considerente s-a făcut apel împotriva lor; ca au o hotărâre irevocabila prin care li se recunoaște lipsa calității procesuale pasive si o rezoluție a Parchetului de pe langa Tribunlalul B. in care se spune clar ca n-au săvârșit nicio fapta dintre cele de care au fost acuzat de către D. D. M.; ca O.C.P.I B., in urma verificărilor efectuate de inspectorii cadastrali, au un act in care specifica care sunt vecinii lor de hotar si bineînțeles ca reclamanții D. nu se afla printre ei; ca nu au acaparat niciun cm de pamant din proprietatea D.; ca nici nu au cum, deoarece locuiesc pe străzi diferite si le-ar fi imposibil sa faca granituire; nu au dărâmat si nici refăcut vreun gard pe vreo latura, toate gardurile fiind făcute de vecinii sai; ca era important ca toti vecinii care au hotar comun cu D. sa fie chemați la granituire.
Mai arata ca:
- reclamanților - apelanți D., instanța de fond le-a stabilit hotarul dintre ei si fam. B. pe o suprafața mai mare decât prevăd actele de proprietate ale acestora, implicit fata de cat au cerut ei instanței, au cerut 24 ml, actele prevăd 23.20 ml in linie dreapta (23.62 ml in linie franta) si li s-au dat 25.12 ml pe latura dintre ei si fam. B., desi doar pentru fam. B. latura aceea trebuia sa aiba 25.12 ml pe aliniamentul care unește punctele 37-9-8-42, evidențiat pe schița ANEXA NR.2 din raportul de expertiza efectuat de expert judiciar O. M., nu si pentru reclamantii-apelanti D..
- nu sunt motive pertinente pentru o contraexpertiza, motivul invocat de reclamantii-apelanti D. este infirmat cu probe chiar de instanța de fond in sentința nr. 3489 pronunțata in data de 27.02.2014 de Judecătoria B..
- intimata B. D. arata este de buna credinta si nu se poate vorbi de o înstrăinare făcuta in timpul procesului de granituire cum gresit au afirmat reclamantîî-apelanti D.; la data cand aceasta a cumpărat terenul, fosta proprietara, F. E., nu era chemata in procesul de granituire in care a fost introdusa de către reclamanții D. pe data de 13.12.2012, dupa ce dansa vanduse, iar intimata cumparase; data la care a cumpărat proprietatea, 05.12.2012, rezulta si din conținutul expertizei judiciare efectuata de expert O. M., pct-ul 6, unde este trecuta data încheierii actului notarial in urma verificărilor efectuate de acesta la OCPI B..
- din moment ce F. E., fosta proprietara, la momentul vânzării, avea o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila in urma unui proces civil dus pana in recurs in care fusese acuzata exact de ce a fost acuzata si in acest procesde granituire din care reieșea ca nu are calitate procesuala pasiva, deoarece nu era vecina de hotar cu reclamanții D. D. M. si D. A., avea o rezoluție a Parchetului din care se constatase ca nu este vecina hotar cu fam. D. si o adresa a OCPI B. emisa in urma verificărilor (inspectorilor cadastrali care, din nou, confirma ca F. E. nu are niciun hotar comun cu fam. D. si nici nu era chemata in procesul de granituire, rezulta ca a cumparat un teren ce nu facea obiectul niciunui litigiu si era clar ca nici aceasta intimata nu avea calitate procesuala pasiva . granituire cu reclamantii-apelanti D. D. M. si D. A., fapt constatat si de instanța de fond in sentința civila nr. 3489 din 27.02.2014.
- de cand a cumpărat proprietatea ce ar fi trebuit sa ajungă la aceasta din 2011, ancheta penala si procesul civil in care s-a aflat cu reclamantii-apelanti D. fosta proprietara, F. E., întârziind vânzarea către aceasta, fapt ce i-a adus prejudicii in mod injust si pana in prezent, B. D. nu a miscat nimic de la fata locului, nu s-a atins de niciun gard; totul este exact cum a cumpărat.
- înainte ca aceasta sa cumpere, fosta proprietara, F. E., si-a redus o latura de la 9 ml, mai exact 8.98 ml (7.56+1.42), . la 7.40 ml, lasand diferența fam. B. la rugămintea acestora; reclamantii- apelanti D., in mod abuziv au ocupat terenul fam. B./A. si l-au folosit ani la rand, profitând de faptul ca nici B., nici A., de foarte mulți ani, n-au mai folosit terenul acela, fiind plecate din tara.
- reclamantii-apelanti D. A. si D. M. D., potrivit actelor, pe latura dintre ei si familia B., n-au avut niciodată mai mult de 24 ml, suprafața care oricum este rotunjită de ei, adevărata suprafața fiind de 23.62 ml (linie franta) si 23.20 ml (linie dreapta).
- nu este adevărata afirmația reclamantilor-apelanti D. ca, prin repozitionarea din 2012, s-au modificat granițele si li s-a luat din teren; acea repozitionare n-a avut nici cea mai mica legătura cu reclamantii-apelanti D., granița dintre ei si B. rămânând pe aceleași coordonate cum, in urma verificărilor făcute, afirma si instanța de fond in sentința civila.
- reclamantii-apelanti D. au făcut un act de partaj voluntar pe suprafețe ce nu sunt acoperite de actul de vanzare-cumparare in care sunt trecute laturile comune cu P. Ș., cea cu care au făcut partajul voluntar. In actul de vanzare-cumparare al reclamantului-apelant D. D. M. din octombrie 1991, pe latura de est, vecinătate cu B. L. si B. V. (înainte ca acesta sa-si vanda proprietatea), este trecuta suprafața de 14.20 m + 8.00ml = 22.20 ml, iar pe schița partajului voluntar si a memoriului tehnic, este trecut 15.20 m + 3.40 +5 ml = 23.60 ml. Este vorba de o diferența de 1.40 ml, suprafața trecuta in mod abuziv de către D. in actul de partaj voluntar.
- faptul ca reclamanții nu dețin suprafața de 548 mp cat si-au trecut in actul de partaj, reiese si din sentința nr. 3489/27.02.2014, unde instanța constata acest aspect, cat si faptul ca reclamantii-apelanti D. nu au dreptul sa ceara granituirea pe un alt aliniament decât cel existent, cu atat mai puțin revendicări de teren cat timp nu au avut loc modificări in zonele de pe hotarul cu ei. Terenul pe care l-au cumpărat in urma cu 23 de ani, n-a avut in fapt niciodată suprafața pe care si-au trecut-o in actul de partaj in mod abuziv. Un teren se măsoară cand se cumpăra, iar daca nu corespunde si actualul proprietar este nemulțumit, se introduce o acțiune împotriva celui de la care a cumpărat, el fiind singurul responsabil pentru ceea ce a vândut, in niciun caz nu se construiește strategii, nu se falsifica acte si nu se uzează de tertipuri pentru a lovi in oameni.
Dupa inregistrarea dosarului pe completul de apel 2 (CA2), prin repartizare aleatorie, la termenul de judecata din data de 04.06.2014, tribunalul a pus in discutia partilor probele solicitate de apelanti prin cererea de apel si, in conformitate cu prevederile art. 295 cod de procedura civila, a dispus completarea probatoriilor in apel cu inscrisuri, cercetare la fata locului si un supliment de expertiza topo, care sa identifice proprietatile partilor prin raportare la actele de proprietate si schitele aferente acestora, incepand de la autorii initiali I. O. si I. A.; sa precizeze cum influenteaza asupra hotarelor dintre proprietati schimbul de teren efectuat fara act autentic pentru suprafata de 15 mp teren.
La data de 02.09.2014, a avut loc cercetarea la fata locului, constatarile completului regasindu-se in procesul verbal incheiat la acea data si aflat la filele 206-207 dosar apel.
Prin tragere la sorti, a fost desemnat expert domnul M. D. in vederea efectuarii lucrarii cadastru, emitandu-se adresa expertului in acest sens, iar pentru toate partile a fost incuviintata solicitarea ca, la efectuarea lucrarii, sa participe si experti asistenti.
La solicitarea domnului expert, avand in vedere gradul ridicat de complexitate al lucrarii, tribunalul a incuviintat acordarea mai multor termene de judecata pentru depunerea la dosar a raportului de expertiza. Astfel, la data de 03.12.2014, tribunalul a retinut, in incheierea de sedinta de la acea data, ca expertul s-a deplasat la fata locului, a efectuat masuratorile in prezenta partilor, fiind depuse la dosar de catre expert mai multe planse reprezentand situatia rezultata din teren, menite sa intareasca sustinerile expertului.
La termenul de judecata din data de 21.01.2015, tribunalul, fata de lipsa raportului de expertiza, a acordat cauzei un nou termen de judecata in acest sens, pentru data de 04.03.2015; a dispus emiterea unei adrese catre expert in vederea depunerii raportului de expertiza, cu mentiunea ca, in situatia in care nu va depune lucrarea in termen la dosar (cu 5 zile inainte de termenul de judecata acordat) se va dispune amendarea expertului cu amenda judiciara in cuantum de 500 lei, conform dispozitiilor art. 108 al. 2 lit. c din Codul de procedura civila.
A fost acordat cauzei termen de judecata la data de 04.03.2015, in vederea depunerii lucrarii.
Anterior termenului de judecata din data de 04.03.2015, mai precis la data de 03.03.2015, expertul a depus la dosar lamuriri suplimentare la raportul de expertiza initial (filele 291-303 dosar apel).
In acelasi timp, la data de 02.03.2015, apelantiii intimati D. A. si D. D. M. au depus la dosar obiectiuni la raportul de expertiza, in final solicitand: a) efectuarea unei contraexpertize, intrucat arata ca au dubii in legatura cu faptul ca domnul expert va putea realiza o lucrare care sa analizeze toate elementele situatiei de fapt si cele reiesite din actele partilor si din lucrarile de carte funciara, elemente care sa duca la stabilirea in mod obiectiv a hotarelor dintre parti; b) in subsidiar, solicita admiterea obiectiunilor formulate la raportul de expertiza si refacerea in tot a lucrarii, urmand ca expertul sa analizeze in mod pertinent si punctual toate actele de proprietate ale partilor si lucrarile de carte funciara; sa raspunda in mod punctual obiectivelor admise de instanta de judecata; sa propuna linia de hotar dintre parti in raport de actele din dosar si datele pe care este competent sa le analizeze.
Asa cum rezulta din incheierea de sedinta de la acea data, dupa strigarea cauzei, s-a depus prin serviciul registratura raportul de expertiza, astfel incat tribunalul a dispus comunicarea acestuia, cu adresa, partilor din dosar.
La termenul de judecata din data de 04.03.2015, instanța a înmânat părților prezente câte un exemplar al raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală – lămuriri suplimentare, depus la dosar la data de 03.03.2015 de către expert M. D..
Aparatorul apelantilor D., avocat T. G., a aratat ca aceste precizări nu au fost cerute de părți și nici solicitate de instanță, apreciind că expertul și-a depășit atribuțiile; a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză formulate de expertul asistent.
Tribunalul a apreciat că expertul asistent C. S. trebuia să-și exprime un punct de vedere, printr-o lucrare distinctă, nu să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, astfel încât nu se pot încuviința; a pus în vedere apelanților D. A. și D. D. M., prin avocat T. G., să depună la dosar expertul asistent un punct de vedere, pentru a fi luat în considerare.
Pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală – lămuriri suplimentare, depus la dosar la data de 03.03.2015 de către expert M. D., să formuleze eventuale obiecțiuni, instanța a acordat, pentru data de 01.04.2015, cauzei un nou termen de judecată.
La termenul de judecata din data de 01.04.2015, instanța a constatat că au fost comunicate prin fax cerere formulată de avocat N. A., apărătorul apelanților B. I. și B. B., prin care se solicită amânarea cauzei, fiind în imposibilitate de a se prezenta, aflându-se la Curtea de Apel B. în susținerea unei cauze aflate în stare de judecată și cerere a expertului asitent al apelantilor D., C. S., privind acordarea unui nou termen pentru depunerea raportului de expertiză – opinie separată, față de raportul de expertiză întocmit de expert desemnat M. D..
Avocat T. G. a depus la dosar cererea înaintată expertului M. D. în luna martie, prin care solicita acestuia să pună la dispoziția expertului asistent C. S. datele tuturor schițelor/planșelor anexate raportului de expertiză întocmit în cauză, în scopul verificării lucrării întocmite si arata ca aceste date nu au fost puse la dispoziția expertului C. S..
Instanța a constatat că se depune la dosar de avocat T. G. cererea cu nr.116/18.03.2015, adresată expertului M. D., pentru a se comunica expertului C. S. datele tuturor schitelor/planselor anexate raportului de expertiză si dovada comunicării prin e-mail a acesteia; se acorda cuvântul părților cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de avocat N. A. și pe cererea expertului C. S..
Tribunalul aratat ca la acest termen de judecată nu se pot face alte discuții, având în vedere cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de avocat N. A.; in ce privește cererea expertului C. S., dacă se va încuviința cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de avocat N. A., se va fixa un nou termen de judecată; expertul M. D. a întocmit în cauză o lucrare, iar expertul C. S. poate depune până la următorul termen de judecată punctul său de vedere cu privire la aceasta.
Avocat T. G. arată că a depus, înainte cu câteva zile de termenul de judecată anterior, obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul trebuia să răspundă la acestea si solicita sa se revina cu adresă către expert; că s-a dispus la termenul de judecată anterior să fie înaintate obiecțiunile expertului M. D. pentru a răspunde si dorește să se revină cu adresă; ca solicită a se verifica înregistrarea de la termenul de judecată anterior, cu privire la susținerile sale.
Instanța a aratat că se va reveni cu adresă către expert, în situația în care nu s-a făcut adresa, nu se va mai reveni; se vor face verificări, dacă încheierea de ședință corespunde înregistrării si amana cauza la data de 15.04.2015, termen dat în cunoștința părților, conform art.153 alin.1 Cod pr.civilă, termen până la care expert C. S. poate depune propriul punct de vedere, dar cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat, pentru a da posibilitatea părților să ia la cunoștință.
La termenul de judecata din data de 15.04.2015, avocat T. G., având cuvântul pentru reclamanții apelanți D. A. și D. D. M., arată că:
- a formulat cerere pentru eliberarea unei copii electronice de pe înregistrarea ședinței de judecată de la termenul din data de 04.03.2015, în posesia căreia a intrat și din care rezultă faptul că instanța a admis, printr-o încheiere interlocutorie, obiecțiunile reclamanților la raportul de expertiză întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestora expertului, pentru a răspunde; ca se impune rectificarea încheierii de ședință de la termenul de judecată din 04.03.2015, în sensul admiterii obiecțiunilor și înaintarea acestora expertului desemnat în cauză, pentru a formula un răspuns; instanța a admis obiecțiunile reclamanților la raportul de expertiză, nu se mai poate reveni asupra acestei măsuri, solicitând să fie comunicate expertului pentru a răspunde.
- apreciază că expertul a făcut un abuz în serviciu prin completarea la raportul de expertiză, nulă absolut din punctul său de vedere, singura în măsură să dispună în legătură cu lămurirea sau completarea raportului de expertiză fiind instanța de judecată, din oficiu, sau la solicitarea părților; ca expertul M. D. a efectuat o completare a raportului de expertiză în mod neprocedural, iar în situația în care instanța nu va admite acest punct de vedere, urmează a formula împotriva expertului plângere pentru abuz în serviciu și mărturie mincinoasă; acele completări și raportul în sine sunt greșit făcute, reflectă în mod nereal situația din teren, motiv pentru care solicită o contraexpertiză, având în vedere și opinia separată la raportul de expertiză întocmită de expert parte C. S., lucrare fundamentată pe aspecte relevante și în care s-au solicitat date de la OCOT.
- avocat T. G. arată că a solicitat contraexpertiză prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, depuse la dosar; consideră că, în situația în care s-a dispus comunicarea obiecțiunilor către expert, implicit acestea au fost admise, astfel nu se putea dispune comunicarea lor; faptul că nu s-au pus în discuție este o greșeală a instanței, încheierea de ședință are caracter interlocutoriu și nu se mai poate reveni asupra acesteia; instanța s-a pronunțat asupra admiterii obiecțiunilor și comunicarea lor către expert, pentru a răspunde; obiecțiunile vizează aspecte ale raportului inițial; se impune, în principal, efectuarea unei contraexpertize, iar în subsidiar, refacerea lucrării, ținând cont de aceste obiecțiuni.
- a invocat nulitatea raportului de expertiza, cu precizarea ca temeiul juridic în baza căruia s-a invocat nulitatea completării raportului juridic il reprezinta dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod pr.civilă, aplicabil în cauză, arătând că o completare a expertizei nu a fost solicitată de instanță sau de părți; expertul nu poate să revină și să-și corecteze lucrarea, decât la solicitarea părților sau a instanței; apreciaza ca vătămarea constă în aceea că, instanța a apreciat în mod implicit, că acea completare ar răspunde tuturor obiecțiunilor la raportul de expertiză, ceea ce nu este întemeiat, deoarece nu răspunde în totalitate la ceea ce au invocat reclamanții, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
- cu privire la cererea de efectuare a unei contraexpertize, cerere fundamentată pe opinia expertului asistent, arată următoarele: expertul M. D., în lucrarea realizată, nu a avut în vedere datele de la Oficiul de Cadastru, făcând trimitere la anexele 7 și 8, fiind cerute de la OCPI pentru întocmirea lucrării doar două documente, în timp ce expertul asistent a solicitat de la această instituție toate datele necesare ale tuturor proprietăților pentru a lămuri evoluția proprietăților în timp și, în principal, modificările cadastrale făcute în timpul judecății; sunt aspecte de ordin tehnic, greșeli, neverificări de coordonate, expertul M. D. reflectă în mod greșit situația de fapt, motiv pentru care va formula împotriva acestuia plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
- avocat T. G. arată că, în opinia sa, dispoziția privind comunicarea obiectiunilor la raportul de expertiza catre expert, pentru a raspunde, a fost luată printr-o încheiere interlocutorie, asupra căreia instanța nu mai poate reveni; ca se impune, in acest moment, comunicarea obiectiunilor.
- arata ca obiecțiunile reclamanților - apelanți D. D. M. și D. A. vizează lucrarea în formă inițială, iar cu privire la completare nu a făcut obiecțiuni, deoarece expertul asistent în lucrarea întocmită a analizat toate aprecierile făcute, iar obiecțiunile sale la completare, lămuriri pot fi extrase din lucrarea întocmită de expertul asistent C. S.; ca expertul M. D. nu răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
- acordandu-se cuvântul părților pe obiecțiunile la raportul de expertiză, apelantii D. au aratat ca se contestă lucrarea în întregul ei, iar în ce privește completarea la raportul de expertiză, arată că se folosește de opinia expertului asistent, care a analizat toate greșelile din lucrarea expertului M. D.; expertul nu răspunde solicitării instanței, cu privire la modul în care a fost influențat transferul dintre proprietăți, acele modificări de cărți funciare, cedări de suprafețe; nu răspunde la obiectivul reclamanților, respectiv dacă linia de hotar dintre proprietatea acestora și cea a apelanților B. trebuia să fie în linie dreaptă sau în linie frântă, având în vedere toate actele de proprietate întocmite ulterior partajului din anul 1992; au constatat greșeli pe schițele întocmite și depuse la dosar, schița nr. 1 – expertul nu transpune situația existentă în teren în prezent, în raport de actele inițiale, ci face o delimitare a proprietăților ținând cont de situația reieșită din modul în care terenul apelanților B. este înscris în cartea funciară, schița nr. 5 - greșeli făcute în privința dimensiunilor laturilor proprietății, această obiecție nu o mai susține, întrucât expertul a răspuns în completare; suprafețele din actul de partaj sunt menționate greșit, se rețin la apelanți 496 m.p. în loc de 548 m.p. cum este trecut în act, iar în actul intimaților se rețin 282 m.p. în loc de 274 m.p., sunt greșeli de măsurătoare, în ce privește schița nr. 6 – nu s-a ținut cont de faptul că a fost retras gardul de către apelanți spre proprietatea lor, fapt ce putea fi constatat de expert din interpretarea schiței anexă la actul de partaj, dacă ar fi fost în mod corect transpusă în raportul de expertiză, la schița nr.7, de asemenea are obiecțiuni, o obiecțiune generală este aceea că toate schițele întocmite sunt doar o transpunere în plan, fără a se face o analiză pentru fiecare dintre aceste schițe, la schița nr.9 și cea cu nr.10 – nu transpune o limită a proprietății dintre părți, ci una arbitrară; expertul asistent C. S. a făcut o analiză amănunțită a aprecierilor și a lucrării întocmite în cauză de expertul desemnat. În concluzie, se solicită efectuarea unei contraexpertize sau, în subsidiar, refacerea în tot a lucrării.
1. Tribunalul, dupa ce a pus in discutia partilor prezente solicitarile apelantilor, s-a pronunțat cu prioritate cu privire la solicitarea rectificării încheierii de ședință din data de 04.03.2015, retinand ca, din înregistrarea audio rezultă că, într-adevăr, s-a dispus comunicarea obiecțiunilor formulate de apelanții D. D. M. și D. A. către expert, pentru a răspunde cu privire la acestea, dar fără a fi puse în discuție. In acest sens, a dispus rectificarea încheierii de ședință în sensul că s-a dispus comunicarea către expert a obiecțiunilor formulate de apelanții D. D. M. și D. A.. De asemenea, din înregistrarea audio rezultă că a fost încuviințată numai trimiterea acestor obiecțiuni, fără a fi puse în discuție și ca instanta nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat instanța cu privire la completarea lucrării, refacerea raportului de expertiză sau o contraexpertiză, deci nu s-a încuviințat o contraexpertiză sau refacerea lucrării.
2. Tribunalul constată că s-a invocat nulitatea completărilor la raportul de expertiză de către expert M. D., în conformitate cu art. 105 alin. 2, art. 108 alin. 2 Cod pr.civilă, iar partea este cea care trebuie să dovedească vătămarea care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Tribunalul are în vedere, în primul rând, temeiul de drept, fiind o cauză supusă dispozițiilor vechiului Cod pr.civilă, respectiv art. 105 alin. 2 Cod pr.civilă și constată că nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la nulitatea lămuririlor suplimentare la raportul de expertiză, motivat de următoarele aspecte: la termenul de judecată din 21.01.2015, expertul a solicitat, având în vedere complexitatea cauzei, acordarea unui nou termen pentru a finaliza lucrarea, cererea expertului de la acea dată fiind însoțită de un set de schițe depuse de acesta, prin care arăta că s-a deplasat la fața locului, că a efectuat măsurători, că are nevoie de un timp îndelungat pentru a finaliza lucrarea.
La termenul din 21.01.2015, părțile au fost prezente, iar instanța a dispus amânarea cauzei pentru lipsa raportului de expertiză, revenirea cu adresă către expert, cu mențiunea că va fi amendat cu 500 lei, în situația în care nu va depune lucrarea până la termenul următor, din 04.03.2015. Așa cum rezultă din aceeași încheiere de ședință, din data de 21.01.2015, după strigarea dosarului, la ora 10,05, a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert M. D., după ce părțile părăsiseră sala de judecată, motiv pentru care instanța a dispus comunicarea acestui raport către toate părțile din dosar. Până la termenul de judecată din 04.03.2015, expertul, la data de 03.03.2015, a depus la dosar o întregire a raportului de expertiză, intitulată „lămuriri suplimentare” care, de asemenea, a fost comunicată părților.
Din lectura atât a raportului inițial cât și a lămuririlor suplimentare, coroborat și cu schițele depuse anterior de expert, instanța constată că lucrarea este un tot unitar, care răspunde obiectivelor stabilite de instanță, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 212 alin. 1 Cod pr.civilă, în care se arată, dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. În speță este efectuată o singură lucrare, aceasta a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, depusă până la termenul din 04.03.2015, iar instanța nu se putea pronunța cu privire la întregire sau lămurire.
Din expunerea făcută de avocat T. G., apărătorul apelanților D. D. M. și D. A., s-a arătat că vătămarea constă în faptul că instanța consideră această completare, lămuriri, depuse la dosar de expert, un răspuns la obiecțiunile formulate de reclamanți. Atât din înregistrarea audio, dar și din încheierile de ședință, nu rezultă faptul că instanța ar fi considerat aceste lămuriri ca un răspuns la obiecțiunile formulate de apelanți.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul urmează să respingă cererea de constatare a nulității lămuririlor suplimentare depuse la data de 03.03.2015 de către expert M. D..
3. Tribunalul acordă cuvântul pe cererea reclamanților, privind efectuarea unei contraexpertize.
Tribunalul respinge solicitarea privind efectuarea contraexpertizei, prin raportare la dispozițiile art. 212 Cod pr.civilă, considerând că o nouă expertiză nu poate fi dispuse decât dacă instanța nu ar fi lămurită prin expertiza efectuată în cauză. Din lectura raportului de expertiză întocmit de expert M. D., instanța apreciază că acesta răspunde obiectivelor care i-au fost trasate de către instanță, existând posibilitatea ca această probă să fie coroborată cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu cercetarea la fața locului, care a fost efectuată de completul de judecată, motiv pentru care, în acest moment, nu se impune efectuarea unei noi expertize, solicitare ce urmează a fi respinsă de instanță.
4. Tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 04.03.2015, când instanța a dispus comunicarea obiecțiunilor reclamanților către expert, nu a procedat procedural, deoarece obiecțiunile nu au fost puse în discuția părților, astfel încât, în mod nelegal, s-a dispus înaintarea lor către expert.
5. Avand in vedere faptul ca avocat T. G. arată că, în opinia sa, dispoziția privind comunicarea obiectiunilor la raportul de expertiza catre expert, pentru a raspunde, a fost luată printr-o încheiere interlocutorie, asupra căreia instanța nu mai poate reveni, Tribunalul acordă cuvântul părților, dacă au obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert M. D., dacă acestea vizează raportul de expertiză sau completarea, lămuriri la raportul de expertiză, iar avocat T. G. arată că obiecțiunile reclamanților - apelanți D. D. M. și D. A. vizează lucrarea în formă inițială, iar cu privire la completare nu a făcut obiecțiuni, deoarece expertul asistent în lucrarea întocmită a analizat toate aprecierile făcute, iar obiecțiunile sale la completare, lămuriri pot fi extrase din lucrarea întocmită de expertul asistent C. S.; pe scurt, susține faptul că expertul M. D. nu răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
Tribunalul apreciază că încheierea prin care s-a dispus comunicarea obiecțiunilor către expert este o încheiere preparatorie, asupra căreia instanța poate reveni, nu este o încheiere interlocutorie, iar în situația în care se revine, trebuie să se motiveze ce anume s-a avut în vedere cand s-a dispus o asemenea masura.
6. Tribunalul, după punerea în discuție a obiecțiunilor la raportul de expertiză, coroborat cu precizările atât ale apărătorului apelanților D. D. M. și D. A., care arată că înțelege să critice raportul inițial cât și susținerile tuturor părților și materialul probator administrat în cauză, revine motivat cu privire la comunicarea către expert M. D. a obiecțiunilor la raportul de expertiză, instanța apreciază că, așa cum au fost susținute, ele nu reprezintă veritabile critici aduse raportului de expertiză, ci țin mai mult de aspecte ce vizează fondul cauzei, de întreg materialul probator administrat. De asemenea, instanța are în vedere că expertiza întocmită în cauză nu are o valoare probatorie absolută, ci urmează a fi coroborată cu celelalte probatorii, administrate în cauză, respectiv actele de proprietate și evoluția acestora, ale părților implicate în prezenta cauză, depozițiile martorilor audiați, precum cercetarea la fața locului, ocazie cu care instanța a putut să perceapă realitatea, pe situația de fapt identificată la fața locului, motiv pentru care, la acest moment, nemaifiind alte cereri, excepții, probe, instanța a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate.
Avocat T. G. arată că, în situația în care instanța va omologa raportul de expertiză de la dosar, în varianta de la dosar, apelul reclamanților D. D. M. și D. A. va fi respins, astfel încât nu-l mai susține.
Tribunalul, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
Apelantii D., dupa ramanerea cauzei in pronuntare si amanarea pronuntarii in vederea depunerii de concluzii scrise, au solicitat repunerea cauzei pe rol, in vederea efectuarii unei contraexpertize sau a refacreii raportului de expertiza, motivat de urmatoarele aspecte:
- revenirea asupra masurilor dispuse printr-o incheiere interlocutorie este posibila, avand in vedere si opinia exprimata de instanta de apel, la data solutionarii cauzei pe fond.
- repunerea pe rol este necesara in vederea cercetarii fondului cauzei, intrucat, pentru considerentele expuse in obiectiunile la raportul de expertiza si in opinia expertului asistent, apreciaza ca nu a fost lamurit fondul litigiului dedus judecatii, deoarece prin raportul de expertiza expertul nu raspunde obiectivelor solicitate de apelanti si admise de instanta de apel; in raportul de expertiza si in completarea acestuia sunt inserate o . erori, expuse atat in obiectiunile la raportul de expertiza si in opinia separata a expertului asistent, dar si in notele comunicate aparatorului ales.
Tribunalul va respinge aceasta solicitare, avand in vedere faptul ca, in conformitate cu prevederile art. 151 cod de procedura civila, daca, in timpul deliberarii instanta gaseste ca sunt necesare probe sau lamuriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauei, cu citarea partilor. In speta, insa, instanta s-a pronuntat cu privire la efectuarea unei contraexpertize, atunci cand a acordat cuvantul in dezbaterea apelului, aceasta solicitare fiind respinsa motivat.
Instanta are in vedere ca repunerea pe rol este dispusa de completul care judeca pricina atunci cand acesta apreciaza ca sunt necesare probe sau lamuriri noi, nu si atunci cand una din parti solicita completului sa revina asupra unei incheieri preparatorii, cu privire la care se pronuntase deja, motivat, asa cum am aratat, pe larg, anterior.
Astfel, asa cum rezulta din incheierea de sedinta de la data de 15.04.2015, care reprezinta si practicaua hotararii, tribunalul a acordat cuvântul pe cererea reclamanților, privind efectuarea unei contraexpertize; a respins solicitarea privind efectuarea contraexpertizei, prin raportare la dispozițiile art. 212 Cod pr.civilă, considerând că o nouă expertiză nu poate fi dispuse decât dacă instanța nu ar fi lămurită prin expertiza efectuată în cauză; ca din lectura raportului de expertiză întocmit de expert M. D., instanța apreciază că acesta răspunde obiectivelor care i-au fost trasate de către instanță, existând posibilitatea ca această probă să fie coroborată cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu cercetarea la fața locului, care a fost efectuată de completul de judecată, motiv pentru care, în acest moment, nu se impune efectuarea unei noi expertize, solicitare ce urmează a fi respinsă de instanță.
De asemeni, din aceeasi incheiere, rezulta ca tribunalul s-a pronuntat si cu privire la obiectiunile la raportul de expertiza, in sensul respingerii lor; ca încheierea prin care s-a dispus comunicarea obiecțiunilor către expert este o încheiere preparatorie, asupra căreia instanța poate reveni, nu este o încheiere interlocutorie, iar în situația în care se revine, trebuie să se motiveze ce anume s-a avut în vedere cand s-a dispus o asemenea masura; a revenit, motivat cu privire la comunicarea către expert M. D. a obiecțiunilor la raportul de expertiză, apreciind că, așa cum au fost susținute, ele nu reprezintă veritabile critici aduse raportului de expertiză, ci țin mai mult de aspecte ce vizează fondul cauzei, de întreg materialul probator administrat; ca expertiza întocmită în cauză nu are o valoare probatorie absolută, ci urmează a fi coroborată cu celelalte probatorii, administrate în cauză, respectiv actele de proprietate și evoluția acestora, ale părților implicate în prezenta cauză, depozițiile martorilor audiați, precum cercetarea la fața locului, ocazie cu care instanța a putut să perceapă realitatea, pe situația de fapt identificată la fața locului, motiv pentru care, la acest moment, nemaifiind alte cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate.
F. de toate argumentele expuse pe larg anterior, tribunalul urmeaza a respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor B. V., B. D. si F. E. M., instanta are in vedere ca aceasta exceptie a fost invocata in fata instantei de fond, care s-a pronuntat, in sensul admiterii acesteia si respingerii actiunii, ca fiind formulate impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva in cauza.
Tribunalul retine faptul ca exista o categorie de mijloace de aparare care, dupa felul in care sunt invocate, pot genera in planul procesului anumite confuzii. Este vorba despre exceptiile invocate in caile de atac; desi sunt denumite exceptii, sunt invocate in realitate critici impotriva hotararii primei instante, carora instanta le-a dat deja o rezolvare in litigiul solutionat. ., instanta de apel nu va avea in vedere aceste mijloace ca exceptii procesuale, in conformitate cu prevederile art. 158 cod de procedura civila, chiar daca denumirea lor este proprie exceptiilor procesuale, ci le va considera ca motive de apel, analizand temeinicia lor in procesul de deliberare asupra apelului.
Desigur ca apelul nu presupune, ca procedura de judecata, imposibilitatea invocarii exceptiilor procesuale, dar ele trebuie sa se refere la cererea de apel si numai acestea vor constitui exceptiile propriu zise ale apelului.
In consecinta, tribunalul nu se va pronunta cu privire la acestea ca exceptii procesuale, ci ca aparari si critici aduse hotararii instantei de fond.
Examinand apelurile prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca sunt neintemeiate si urmeaza sa fie respinse, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:
1. In primul rand, impotriva hotararii instantei de fond a fost declarat apel de catre paratii B. I. și B. B., care au criticat solutia solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, în baza art. 296 C.P.C. solicitand admiterea apelului, schimbarea, în parte, a hotărârii apelate și, pe fond, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fără autorizație de construire si cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de dl. expert P. M., urmând să se constate că, în modalitatea în care a fost soluționată cererea reconvențională de către prima instanță, acoperișul construcției neautorizate a reclamanților trece pe deasupra gardului care desparte cele două proprietăți, această construcție fiind edificată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
- arata ca au fost chemați în judecată de către reclamanți pentru stabilirea graniței dintre proprietăți, pentru revendicarea unei suprafețe de teren, aceștia formulând succesiv mai multe cereri completatoare și precizatoare.
- la rândul lor, au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se dispună obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fară autorizație de construire și cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate, solicitând de asemenea să fie obligați reclamanții să închidă ferestrele practicate spre proprietatea lor la o distanță mai mică decât distanța legală
- in cauză s-au administrat probele cu acte, martori, interogatorii, cercetare la fața locului și expertize de specialitate, toate acestea conducând la concluzia că această parte a construcției edificată spre proprietatea apelantilor nu are autorizație de construire și încalcă și granița dintre proprietăți, întrucât acoperișul acesteia trece peste gardul lor spre interiorul proprietății apelantilor.
- acest aspect a fost recunoscut inclusiv de către reclamanți care au arătat, chiar si la cercetarea la fata locului, în fata instanței de judecată, că vor dărâma de bună-voie această construcție.
- expertiza cu specialitatea construcții efectuată de dl. ing P. M. a descris pe larg faptul că această construcție nu are autorizație și încalcă limita de hotar, motiv pentru care trebuie demolată parțial și reconfigurată; cu toate că toate probele conduceau spre concluzia demolării construcției, acest lucru fiind recunoscut și acceptat chiar de reclamanți, prima instanță a respins această cerere cu motivarea necorespunzătoare și neconformă adevărului, respectiv că dacă ii deranjează scurgerile de apă pluvială și alunecările de zăpadă să formuleze o cerere separată prin care să oblige reclamanții să-și montze jgheaburi și streașină.
- aceasta nu este o soluție care să rezolve litigiul dintre părți în condițiile în care acoperișul reclamanților trece pe proprietatea lor.
In esenta, din redactarea motivelor de apel rezulta ca apelantii critica solutia instantei numai sub aspectul gresitei solutionari a capatului de cerere referitor la obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fară autorizație de construire și cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate.
Astfel, tribunalul retine faptul ca, in fata instantei de fond, parâtul B. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat dărâmarea construcției edificate de reclamanți fără autorizație de construire și cu încălcarea tuturor regulilor privitoare la vecinătate, precum și închiderea tuturor ferestrelor reclamanților cu vedere directă către proprietatea sa, aflate la mai puțin de 1,90 m față de linia de hotar, așa cum prevede art. 612 C.civ., întrucât nu au fost respectate prevederile legale cu privire la construcții, edificând construcția pe terenul său, după ce în prealabil au scos gardul despărțitor.
Prin s.c. nr. 3489/27.02.2014, Judecatoria Buzau a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul B. I., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți D. D. M. și D. A.; a respins cererea privind demolarea construcției; a dispus obligarea reclamanților-pârâți la desființarea ferestrelor care nu au destinația de iluminare sau ventilație.
In apel, solicita admiterea apelului, schimbarea, în parte, a hotărârii apelate și, pe fond, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și obligarea reclamanților la demolarea construcției edificată fără autorizație de construire si cu încălcarea regulilor privitoare la raporturile de vecinătate.
Tribunalul retine faptul ca apelul are un caracter devolutiv, in sensul ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.
Instanta de apel este datoare sa verifice solutia atacata atat din punct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, cat si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identificat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.
Intrucat apelul este o cale de atac, apelantii au obligatia de a dezvolta criticile sale in fapt si in drept, fata de modul in care s-a desfasurat judecata la prima instanta sau fata de hotararea atacata, iar nu sa reia cele sustinute in prima instanta, prin motivele de apel fixandu-se limitele in care judecata va avea loc in calea de atac.
In conformitate cu prevederile art. 295 cod de procedura civila, instanta de apel este tinuta sa judece in limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluand judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt si de drept invocate in fata primei instante, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.
Intotdeauna procesul civil este pornit la cererea celui interesat; obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.
Principiul disponibilitatii partilor semnifica faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, precum si a etapelor pe care le-ar putea parcurge.
In acelasi context, conform art. 129 cod de procedura civila, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii. De asemenea, instanta are dreptul sa puna in discutia partilor fundamentul juridic corect al cererii, insa in masura in care partea insista in solutionarea cererii astfel cum a fost formulata, instanta nu poate proceda la modificarea cererii, intrucat aceasta ar avea drept consecinta incalcarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea sa indice in mod expres articolele din actele normative pe care isi intemeiaza cererea, atat timp cat sunt mentionate motivele de fapt si de drept ale cererii, care pot conduce la o corecta incadrare juridica de catre instanta a pretentiei deduse judecatii.
Instanta de fond a facut aplicarea tuturor acestor dispozitii legale, analizand cererea celor doi parati reclamanti din punct de vedere al temeiului juridic invocat de acestia prin cererea reconventionala, cu interpretarea corecta a situatiei de fapt, coroborata cu constatarile personale din cercetarea la fata locului si concluziile raportului de expertiza Petrachescu M., constatand ca sunt indeplinite cerintele pentru admiterea in parte a cererii reconventionale, in sensul obligarii reclamanților-pârâți la desființarea ferestrelor care nu au destinația de iluminare sau ventilație si respingerii capatului de cerere referitor la demolarea constructiei edificate fara autorizatie de constructie.
In apel, tribunalul a dispus completarea probatoriilor inclusiv cu o noua expertiza cadastru, care sa identifice proprietatile partilor prin raportare la actele de proprietate si schitele aferente acestora, incepand de la autorii initiali I. O. si I. A.; sa precizeze cum influenteaza asupra hotarelor dintre proprietati schimbul de teren efectuat fara act autentic pentru suprafata de 15 mp teren.
Apelantii nu au solicitat refacerea sau efectuarea unei alte expertize constructii, pentru dovedirea temeiniciei sustinerilor lor, ci in cadrul expertizei topo, administrata de instanta, au formulat obiective proprii, care au vizat urmatoarele aspecte:
- sa se masoare proprietatea apelantilor si a reclamantilor apelanti D., urmand sa se evidentieze intinderea acestei suprafete, amplasamentul, vecinatatile si dimensiunile laturilor, in conformitate cu actele de proprietate ale partilor;
- sa se arate daca suprafata detinuta de parti respecta actele de proprietate si cartile funciare;
- sa se arate daca vechea granita dintre proprietati este respectata de cartea funciara a celor doi apelaanti si, in cazul in care sunt neconcordante, sa se stabileasca aceasta granita dintre cele doua proprietati, in linie dreapta, prin unirea celor doua puncte de hotar dintre extremitatile laturii pe care se invecineaza;
- sa se raporteze la puncte geodezice existente in zona, la noile semne de hotar, la cartile funciare ale proprietatile invecinate, precum si la planul de amplasamet al cartilor funciare din zona studiata.
Din cele expuse anterior, rezulta ca obiectivele raportului de expertiza au vizat numai solutionarea capetelor de cerere referitoare la revendicare si granituire, nu si capatul lor din cererea reconventionala care viza demolarea constructiei reclamantilor apelanti D..
Tribunalul retine, astfel, ca din intreg materialul probator administrat in cauza in fata instantei de apel si de fond, coroborat cu cercetarea la fata locului efectuata de completul de judecata care a judecat cauza in fond si completul investit cu solutionarea apelului de fata, nu a rezultat o alta situatie decat cea constatata de expertul Petrachescu M. in lucrarea de specialitate si retinuta de instanta de fond odata cu pronuntarea sentintei.
Mai întâi se cuvine relevat faptul că nici în fața primei instanțe, nici în apel paratii apelanți nu au indicat care sunt normele legale în baza cărora ei, în calitate de proprietari vecini, sunt îndreptățiți să sesizeze instanța de judecată pentru luarea măsurii demolării unei construcții edificate fără autorizație de construire.
Or, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 republicată, „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”, aliniatul 2 al aceluiași articol stabilind că „Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță.”
Apoi, potrivit art. 32 alin. (1) din aceeași lege „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
Pe baza coroborării acestor dispoziții, tribunalul observă că paratii apelanți nu sunt titularii unui interes legitim protejat prin lege - în speță legea specială aplicabilă - Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ce i-au fost aduse, nefiind îndreptățiți, în calitate de proprietari vecini, să solicite demolarea construcției situată pe proprietatea reclamantilor, în condițiile art. 32 alin.1 cu referire la art. 28 alin.2 din Legea nr. 50/1991 republicată.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art. 28 alin.2 din Legea nr. 50/1991 republicată decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se ia de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță - însă în acest ultim caz numai în baza sesizării formulate în condițiile art. 32 alin.1 din același act normativ.
Asupra temeiniciei soluției primei instanțe pe capătul de cerere referitor la demolarea construcției, contrar susținerilor apelanților, tribunalul constată că, in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 și ale art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, organul de control care a sancționat contravențional fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.
În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.
În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate „rezistență mecanică și stabilitate” privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate „securitatea la incendiu”, numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
În altă ordine de idei, tribunalul constată că în cauză s-a dovedit (prin probatoriul sus menționat) fără putință de tăgadă că demolarea constructiei fără autorizație de construire nu se impune datorită amplasării acesteia în totalitate pe terenul proprietatea reclamanților; nu a rezultat ca apelantii B. I. si B. Banica s-au opus si au exercitat opozitie in privința edificării respectivei construcții; în contextul unei reale opoziții la edificarea construcției situată în vecinătate, tribunalul observă că paratii apelanți aveau posibilitatea de a solicita sistarea lucrărilor de construcție executate la imobilul vecin în perioada efectuării lor.
Astfel, se precizează de către acestia că amplasarea construcției le lezează dreptul de proprietate prin faptul că precipitațiile de pe acoperișul acestei construcții se scurg pe terenul lor. Întrucât apele și zăpezile de pe acoperișul acestei construcții se scurg pe terenul pârâtului, o soluție economicoasă ar fi montarea jgheaburilor de-a lungul întregului acoperiș, însă instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere pentru a dispune obligarea reclamanților la această operațiune. Aceasta a fost soluția propusă de expertul în specialitatea construcții P. M., respectiv repoziționarea jgheabului și a burlanelor astfel ca picătura să cadă în limita de proprietate a reclamanților și montarea unor elemente tip opritoare de zăpadă.
De altfel, soluția precizată în hotărâre nu este obligatorie pentru părți, nu era necesar ca prima instanță să o indice, fiind numai o îndrumare dată părților pentru prevenirea eventualelor prejudicii care s-ar putea produce partilor.
Așa fiind, având în vedere toate considerentele expuse, tribunalul constată că soluția primei instanțe de respingere, ca nefondat, a capătului de cerere privind obligarea reclamantilor la demolarea construcției edificate fără autorizație corespunde atât cerințelor de legalitate, cât și celor de temeinicie, motiv pentru care urmeaza sa respinga apelul formulat de paratii reclamanti B. I. si B. Banica, ca nefondat.
2. Impotriva sentintei au declarat apel si reclamantii D. A. si D. D. M., tribunalul apreciind ca este neintemeiat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:
I. in primul rand, tribunalul urmeaza a analiza daca instanta de fond a solutionat, in mod corect, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor B. V., B. D. si F. E. M., avand in vedere urmatoarele aspecte: urmeaza a se avea in vedere ca aceasta exceptie a fost invocata in fata instantei de fond, care s-a pronuntat, in sensul admiterii acesteia si respingerii actiunii, ca fiind formulate impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva in cauza.
Tribunalul retine faptul ca exista o categorie de mijloace de aparare care, dupa felul in care sunt invocate, pot genera in planul procesului anumite confuzii. Este vorba despre exceptiile invocate in caile de atac; desi sunt denumite exceptii, sunt invocate in realitate critici impotriva hotararii primei instante, carora instanta le-a dat deja o rezolvare in litigiul solutionat. ., instanta de apel nu va avea in vedere aceste mijloace ca exceptii procesuale, in conformitate cu prevederile art. 158 cod de procedura civila, chiar daca denumirea lor este proprie exceptiilor procesuale, ci le va considera ca motive de apel, analizand temeinicia lor in procesul de deliberare asupra apelului.
Desigur ca apelul nu presupune, ca procedura de judecata, imposibilitatea invocarii exceptiilor procesuale, dar ele trebuie sa se refere la cererea de apel si numai acestea vor constitui exceptiile propriu zise ale apelului.
In consecinta, tribunalul nu se va pronunta cu privire la acestea ca exceptii procesuale, ci ca aparari si critici aduse hotararii instantei de fond.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V., B. D. și F. E., excepție absolută și peremptorie, care are prioritate cu privire la soluționare în raport de fondul cauzei, tribunalul apreciaza ca instanța de fond, in mod corect, a admis excepția invocată de pârâți, pentru următoarele considerente: orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care se află și aceea ca părțile să aibă calitate procesuală; condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu; prin definiție, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoanele chemate în judecată și cei care sunt subiecții pasivi în raportul juridic dedus judecății.
Instanța de fond a dat relevanță răspunsului formulat de expertul O. M. desemnat în cauză la obiectivul nr. 2, care stabilește că între reclamanți și cei trei pârâți B. V., B. D. și F. E. nu există hotar comun, astfel că, în ceea ce privește capătul de cerere privind granițuire și revendicare, cei trei pârâți nu au calitate procesuală pasivă. Instanța a respins capetele de cerere având ca obiect granițuire și revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D. și F. E., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din redactarea motivelor de apel de catre reclamantii D., se observa ca, in mare parte, acestia achieseaza la concluziile hotararii primei instante, aratand urmatoarele aspecte: din punctul de vedere al calității procesuale pasive, instanța de judecata le-a pus in vedere sa faca precizări cu privire la aceste cereri, precizări aflate la paginile cu nr. 220-237 din dosar; aceste precizări nu le mai susțin in totalitate, întrucât, pe de o parte, datorita schimbării situației de fapt in cursul judecații, cererile privind revendicarea imobiliara formulate fata de paratul B. V. si succesorii cu titlu particular ai acestuia - cele doua fiice - au rămas fara obiect, fapt nesesizat de instanța de judecata; pe de alta parte, cererile au fost făcute in mod neîntemeiat datorita neînțelegerii atat a situației de fapt (extratabulare), cat si a celei tabulare.
In contextul tuturor celor menționate anterior, precizeaza apelantii faptul ca isi mentin si inteleg sa critice, prin prezentele motive de apel, modul in care au fost soluționate, cererile privind:
- granituirea proprietății apelantilor cu parata B. D.;
- granituirea proprietății apelantilor cu parații B. I. si B. B.;
- cererea de revendicare imobiliara fata de parații B. I. si B. B., in situația in care va reieși faptul ca aceștia le acaparează o parte din proprietatea apelantilor;
- cererea privind rectificarea cârtii funciare a paraților B. I. si B. B. in condițiile in care aceasta include (scriptic) parte din terenul proprietatea apelantilor.
Tribunalul apreciaza ca cererea privind revendicarea imobiliara si granituirea in raport de intimatii B. V. si F. M. nu au ramas fara obiect, in raport de precizarile aduse de reclamanti actiunii initiale, avand in vedere ca obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta pretentia dedusa judecatii, in speta revendicarea unei suprafete de teren pretins a fi ocupate de parati si granituirea proprietatii lor, in raport de actele de proprietate.
Obiectul nu a pierit in acest interval de timp, pentru ca instanta de fond sa respinga actiunea ca ramasa fara obiect; in urma precizarilor aduse de reclamanti la actiune si stabilirea cadrului procesual de catre acestia, in mod corect instanta de fond a apreciat ca paratii intimati nu au calitate procesuala pasiva in actiunea in revendicare si granituire; intre exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si lipsa obiectului, instanta se pronunta, intotdeauna, cu prioritate cu privire la prima exceptie, numai in situatia respingerii primei exceptii fiind analizate si celelalte exceptii si aparari.
F. de precizarile aduse de reclamantii apelanti actiunii si argumentele expuse in cererea de apel,, asa cum a fost precizata, rezulta ca se critica si se insista numai pe granituirea proprietății lor cu parata intimata B. D., pe considerent ca, in mod greșit, instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, motivând faptul ca nu se invecineaza cu aceasta, admiterea excepției este fundamentata pe concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, in care s-a arătat faptul ca nu se invecineaza cu intimata B. D., concluzie care este greșita pentru considerentele expuse pe larg la primul motiv de ape; ca se impune admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate si granituirea proprietății apelantilor cu cea a intimatei B. D. pe segmentul liniei de hotar dintre punctul 42 al raportului O. si cel determinat de țeava metalica tăiata in nul 2011.
In apel, tribunalul a dispus completarea probatoriilor inclusiv cu o noua expertiza cadastru, care sa identifice proprietatile partilor prin raportare la actele de proprietate si schitele aferente acestora, incepand de la autorii initiali I. O. si I. A.; sa precizeze cum influenteaza asupra hotarelor dintre proprietati schimbul de teren efectuat fara act autentic pentru suprafata de 15 mp teren.
Pentru apelantii D., au fost incuviintate urmatoarele obiective la raportul de expertiza: stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile D.-B.-B., avandu-se in vedere toate actele de proprietate ale partilor de la momentul partajului din anul 1992 si situatia tabulara de la momentul depunerii cererii de chemare in judecata; stalpul de teava taiat de catre intimatii B. in anul 2011, identificat cu ocazia cercetarii locale; modificarea documentatiilor cadastrale ale intimatilor B. si B. in timpul judecatii, respectiv anterior primului termen de judecata; sa se stabileasca daca, la ora actuala, intimatii B. ocupa vreo suprafata de teren proprietatea apelantilor, iar in caz afirmativ sa se identifice aceasta suprafata ca amplasament si dimensiuni; sa se stabileasca daca lucrarea de carte funciara a intimatilor B. a fost intocmita cu respectarea actelor de proprietate ale partilor, respectiv daca linia de hotar dintre proprietatea apelantilor si cea a intimatilor B. trebuia sa fie in linie dreapta sau in linie franta, avand in vedere toate actele de proprietate, contracte si schite anexe ale acestora, intocmite ulterior partajului din anul 1992.
De asemeni, pentru intimatii B. si F. au fost incuviintate urmatoarele obiective la raportul de expertiza: sa se precizeze ce dimensiune are latura dintre D. D. M., familia B., de la granita cu S. M. pana la stalpul cu B. A.; sa se precizeze daca apelantii D. au respectat dimensiunile laturilor din actul de vanzare cumparare din 29.10.1991, cand au facut actul de partaj voluntar cu P. S., in actul de partaj dimensiunile laturilor fiind mai mari decat cele din actul de vanzre cumparare; sa se precizeze cine a construit gardurile care imprejmuiesc proprietatea apelantilor D. si in baza caror acte au fost amplasate unde se afla in prezent, implicit daca aceste garduri respecta actul respectiv; sa se calculeze aria dintre laturile din actul de vanzare cumparare ale apelantului D., unde sunt trecute si dimensiunile laturilor terenului detinut de P. S. si sa se precizeze ce suprafata are; sa se precizeze daca exista hotar comun intre B. V., B. D., F. E. si D. D. M. si D. A., potrivit actelor cadastrale, in caz afirmativ sa se precizeze pe ce lungime si in baza carui act.
In speta, instanta de apel are de analizat legalitatea si temeinicia hotararii primei instante, prin prisma intregului material probator administrat in cauza si a temeiurilor de drept invocate de parti; tocmai din aceste considerente, pentru a putea face o analiza completa si eficienta a cauzei, instanta de apel a dispus completarea probelor administrate in fata instantei de fond, inclusiv cu o noua expertiza si o cercetare la fata locului.
Apelul are un caracter devolutiv, ceea ce inseamna ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.
Astfel, instanta de apel va verifica solutia atacata din unct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, dupa cum hotararea apelata este verificata si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identifocat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.
Instanta de apel realizeaza o noua judecata asupra fondului, in limitele cererii de apel, asadar cu respectarea efectului devolutiv al apelului si a limitelor accestuia, astfel cum au concepute de legiuitor prin prevederile art. 295 cod de procedura civila.
Judecata in apel nu este limitata doar la motivele de nelegalitate (identificarea, interpretarea si aplicarea corecta a normelor de drept material incidente), astfel incat, ca efect al caracterului devolutiv al caii de atac, prin motivele de apel, partile pot concepe si critici de netemeinicie, iar instanta de apel va verifica daca situatia de fapt retinuta prin hotararea apelata este corespunzatoare realitatii si are fundament in probele administrate in cauza.
Instanta de apel va verifica stuatia de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta sub toate aspectele asupra carora aceasta s-a pronuntat in ipoteza in care este investita.
In aceste conditii, tribunalul nu va dispune omologarea raportului de expertiza intocmit in apel de expert M. D., ci valoarea sa probatorie va fi analizata in contextul intregului material probbator administrat in cauza, fiind inca o proba de natura a fundamenta legalitatea si temeinia solutiei primei instante.
Tribunalul retine, in primul rand, ca sub aspectul legitimării procesuale pasive, în litigiul de grănițuire calitatea de pârât aparține, titularului dreptului de proprietate. Așa cum reiese din documentațiile cadastrale ale părților în litigiu și din actele de proprietate ale acestora, reclamanții se învecinează pe latura de est cu B. L, la nord cu B. I., la vest cu S. M. și la sud cu Chiosea G.
Aceste constatari ale instantei de fond sunt sustinute si intarite de procesului verbal de cercetare la fata locului, intocmit de instanta de apel si aflat la dosar, precum si de constatarile raportului de expertiza M. D., dispus de instanta de apel.
Avand in vedere ca proprietatile apelantilor D. si intimatei B. D. nu se invecineaza, in mod firesc a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia de catre instanta de fond, solutie apreciata ca temeinica si de catre instanta de apel, fata de intreg materialul probator administrat in cauza.
Aceste expuneri, pe larg, urmeaza a fi coroborate si cu analiza detaliata facuta de instanta de apel cu privire la probele administrate in cauza, la pct. II din motivele de apel ale reclamantilor D., din care rezulta ca proprietatile D. si B. D. nu se invecineaza, astfel incat nu putem vorbi de proprietati invecinate, pentru a se putea dispune granituirea lor (in punctul II din motivele de apel se arata clar sustinerile expertului O. M. - referitor la actul de partaj dintre P. S. si D. D. M. este insotit de o schita de plan anexa intocmita la solicitarea acestora; din aceasta schita reiese ca hotarul dintre lotul reclamantului si numita P. S. masoara 24 ml; in aceasta situatie, intre reclamantii D. si paratii B. nu mai exista hotar comun, vecinatatea acestora limitandu-se doar cu lotul ramas dupa partaj in proprietatea numitei P. S. si ulterior paratilor B..
F. de aceste aspecte, apelul reclamantilor este neintemeiat in privinta acestor critici, urmand a fi respins.
II. Al doilea motiv de apel vizeaza faptul ca, in mod netemeinic si nelegal, instanța de fond a dispus granituirea proprietăților pe aliniamentul 37-9-8-42 din schița Anexa nr. 2 a raportului de expertiza intocmit de dl. expert O. M., care este greșit intrucat:
- nu respecta gardul existent in teren pe distanta 37-8, gard care nu este contestat de către parti, cu toate ca este edificat de apelanti inspre terenul proprietatea lor in anul 1998; punctul cu care trebuia unit punctul cu nr. 37 este cel determinat de țeava de metal tăiata de intimații B. in anul 2011, punct existent pe teren si la ora actuala si care nu a fost constatat de către instanța de judecata cu ocazia cercetării locale, intrucat a fost acoperit cu pamant de către unul dintre intimați; in aceasta modalitate, linia de hotar este in linie dreapta, astfel cum a menționat martora P. Ș. si cum rezulta din schița anexa a actului de partaj.
- linia de hotar este stabilita in linie franta, astfel cum terenul a fost inscris in CF a intimaților B.; in niciun act de proprietate (cu excepția celui prin care au cumpărat intimații B.) linia de hotar nu este in linie franta; acesta linie franta a fost realizata doar cu ocazia inscrierii terenului in CF in anul 2007, fara a fi respectata posesia vânzătorilor de la acel moment.
- la soluționarea unei cereri de granituire trebuie avuta in vedere nu modalitatea in care terenul este inscris in CF, ci limitele proprietății reieșite din actele de proprietate.
- faptul ca linia de hotar nu trebuie sa fie in punctul nr. 42 al raportului de expertiza O. M. rezulta si din aceea ca linia de hotar dintre proprietatea B. si . proprietății B./F. a fost modificata într-un mod de natura a-i prejudicia, in sensul ca pe segmentul dintre punctele 8-9 ale schiței de la pag. 625 a fost creata o frântura care nu exista anterior repozitionarii; prin acesta repozitionare, a fost translatat si punctul in care se invecineaza apelanții cu proprietatea B. cu o latime de aproximativ 30-40 cm.
- in răspunsul la obiectiuni se arata faptul ca . latime la .,10 cm si se mărește aceasta latime ajungând la 2,49 m (cu 39 cm mai mult) in punctul 41; aceasta situație de fapt este transpusa in mod greșit in CF cu nr._ intocmita in anul 2009 si repozitionata in anul 2012, punctul nr. 5 fiind transpus in plan la o distanta mai mare nu cu 39 cm, ci cu 87 cm; diferența de 39 cm (in fapt 87 cm in cartea funciara) generata de translatarea liniei de hotar dintre . si proprietatea B. (pe segmentul dintre punctele 8 si 9 din schița aflata la fila cu nr. 625 din dosar) este egala cu distanta dintre țeava metalica existenta în teren si punctul 42 din raportul de expetiza O..
- dl. expert O. nu s-a raportat, in analizarea situației tabulare, la modul in care proprietățile pârtilor din proces au fost inscrise in CF anterior repozitionarii acestor cârti funciare efectuate in timp ce dosarul era pe rol, fapt pentru care toate concluziile acestuia sunt viciate.
F. de toate cele arătate, solicita schimbarea in parte a sentinței, urmând a se dispune efectuarea in cauza a unei contraexpertize prin care linia de hotar sa fie determinata cu luarea in considerare a tuturor modificărilor intervenite in situația tabulara in timpul judecații si a semnelor vechii linii de hotar dintre proprietățile apelanților si ale intimaților B..
In legatura cu solicitarea privind efectuarea unei contraexpertize tribunalul s-a pronuntat anterior, astfel incat nu vor mai fi reluate argumentele avute in vedere si regasite, pe larg, in practicaua deciziei pronuntate.
In primul rand, tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile codului de procedura civila, instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, in cazul in care considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, precum si administrarea probelor noi, propuse in conditiile art. 295 al. 2 cod de procedura civila.
Refacerea probelor se dispune de instanta de apel in cazul in care constata (la cererea apelantului, potrivit sustinerilor din motivele de apel), ca o proba administrata de prima instanta se impune a fi invalidata pentru neregularitati savarsite cu ocazia administrarii ei.
Completarea probelor in apel are loc in conditiile unui probatoriu incomplet sau insuficient administrat la prima instanta, in aprecierea instantei de apel, astfel incat se impune completarea fie a probei cu inscrisuri, fie a probei testimoniale, fie a probei tehnico stiintifice-expertize, caz in care nu intervine invalidarea vreuneia din probele a caror complettare se solicita, precum in cazul refaceruii probelor.
Probele noi in apel sunt cele solicitate de parti prin motivele de apel, intampinare, dar si acele probe a caror necesitate ar reiesi din dezbateri, in ambele situatii acestea nefiind administrate la prima instanta. Atat in cazul probelor noi, cat si in cazul refacerii unor probe sau a completarii probatoriului, trebuie indeplinita cerinta aprecierii in sensul pertinentei, concludentei si utilitatii lor pentru solutionarea cauzei de catre instanta de apel, in limitele devolutiunii ce a operat in apel. Din acest motiv, chiar daca partile le justifica prin cererile formulate in apel, la momentul dezbaterii probatoriilor, instanta va fi tinuta sa solicite partilor sa indice obiectivul probei si teza probatorie pentru fiecare dovada solicitata a fi incuviintata, dispizitiile generale cu privire la probe fiind aplicabile si in apel, in masura in care nu sunt potrivnice dispozitiilor edictate pentru etapa procesuala a apelului.
Instanta de apel a cautat sa faca aplicarea acestor prevederi legale si, pentru corecta lamurire a situatiei de fapt si de drept, a dispus completarea probatoriilor inclusiv cu o noua expertiza cadastru, care sa identifice proprietatile partilor prin raportare la actele de proprietate si schitele aferente acestora, incepand de la autorii initiali I. O. si I. A.; sa precizeze cum influenteaza asupra hotarelor dintre proprietati schimbul de teren efectuat fara act autentic pentru suprafata de 15 mp teren.
Pentru apelantii D., asa cum am aratat si in primul motiv de apel, au fost incuviintate urmatoarele obiective la raportul de expertiza: stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile D.-B.-B., avandu-se in vedere toate actele de proprietate ale partilo de la momentul partajului din anul 1992 si situatia tabulara de la momentul depunerii cererii de chemare in judecata; stalpul de teava taiat de catre intimatii B. in anul 2011, identificat cu ocazia cercetarii locale; modificarea documentatiilor cadastrale ale intimatilor B. si B. in timpul judecatii, respectiv anterior primului termen de judecata; sa se stabileasca daca, la ora actuala, intimatii B. ocupa vreo suprafata de teren proprietatea apelantilor, iar in caz afirmativ sa se identifice aceasta suprafata ca amplasament si dimensiuni; sa se stabileasca daca lucrarea de carte funciara a intimatilor B. a fost intocmita cu respectarea actelor de proprietate ale partilor, respectiv daca linia de hotar dintre proprietatea apelantilor si cea a intimatilor B. trebuia sa fie in linie dreapta sau in linie franta, avand in vedere toate actele de proprietate, contracte si schite anexe ale acestora, intocmite ulterior partajului din anul 1992.
De asemeni, pentru intimatii B. si F. au fost incuviintate urmatoarele obiective la raportul de expertiza: sa se precizeze ce dimensiune are latura dintre D. D. M., familia Bogda, de la granita cu S. M. pana la stalpul cu B. A.; sa se precizeze daca apelantii D. au respectat dimensiunile laturilor din actul de vanzare cumparare din 29.10.1991, cand au facut actul de partaj voluntar cu P. S., in actul de partaj dimensiunile laturilor fiind mai mari decat cele din actul de vanzre cumparare; sa se precizeze cine a construit gardurile care imprejmuiesc proprietatea apelantilor D. si in baza caror acte au fost amplasate unde se afla in prezent, implicit daca aceste garduri respecta actul respectiv; sa se calculeze aria dintre laturile din actul de vanzare cumparare ale apelantului D., unde sunt trecute si dimensiunile laturilor terenului detinut de P. S. si sa se precizeze ce suprafata are; sa se precizeze daca exista hotar comun intre B. V., B. D., F. E. si D. D. M. si D. A., potrivit actelor cadastrale, in caz afirmativ sa se precizeze pe ce lungime si in baza carui act.
Pentru apelantii B. au fost incuviintate urmatoarele obiective:
- sa se masoare proprietatea apelantilor si a reclamantilor apelanti D., urmand sa se evidentieze intinderea acestei suprafete, amplasamentul, vecinatatile si dimensiunile laturilor, in conformitate cu actele de proprietate ale partilor;
- sa se arate daca suprafata detinuta de parti respecta actele de proprietate si cartile funciare;
- sa se arate daca vechea granita dintre proprietati este respectata de cartea funciara a celor doi apelaanti si, in cazul in care sunt neconcordante, sa se stabileasca aceasta granita dintre cele doua proprietati, in linie dreapta, prin unirea celor doua puncte de hotar dintre extremitatile laturii pe care se invecineaza;
- sa se raporteze la puncte geodezice existente in zona, la noile semne de hotar, la cartile funciare ale proprietatile invecinate, precum si la planul de amplasamet al cartilor funciare din zona studiata.
In speta, instanta de apel are de analizat legalitatea si temeinicia hotararii primei instante, prin prisma intregului material probator administrat in cauza si a temeiurilor de drept invocate de parti; tocmai din aceste considerente, pentru a putea face o analiza completa si eficienta a cauzei, instanta de apel a dispus completarea probelor administrate in fata instantei de fond, inclusiv cu o noua expertiza si o cercetare la fata locului.
Apelul are un caracter devolutiv, ceea ce inseamna ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.
Astfel, instanta de apel va verifica solutia atacata din unct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, dupa cum hotararea apelata este verificata si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identifocat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.
Instanta de apel realizeaza o noua judecata asupra fondului, in limitele cererii de apel, asadar cu respectarea efectului devolutiv al apelului si a limitelor acestuia, astfel cum au concepute de legiuitor prin prevederile art. 297 cod de procedura civila.
Judecata in apel nu este limitata doar la motivele de nelegalitate (identificarea, interpretarea si aplicarea corecta a normelor de drept material incidente), astfel incat, ca efect al caracterului devolutiv al caii de atac, prin motivele de apel, partile pot concepe si critici de netemeinicie, iar instanta de apel va verifica daca situatia de fapt retinuta prin hotararea apelata este corespunzatoare realitatii si are fundament in probele administrate in cauza.
Instanta de apel va verifica stuatia de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta sub oate aspectele asupra carora aceasta s-a pronuntat in ipoteza in care este investita.
In aceste conditii, tribunalul nu va dispune omologarea raportului de expertiza intocmit in apel de expert M. D., ci valoarea sa probatorie va fi analizata in contextul intregului material probator administrat in cauza, fiind inca o proba de natura a fundamenta legalitatea si temeinia solutiei primei instante.
Tribunalul retine, in primul rand, ca se critica prin motivele de apel solutionarea capatului de cerere referitor la granituirea proprietăților pe aliniamentul 37-9-8-42 din schița Anexa nr. 2 a raportului de expertiza intocmit de dl. expert O. M..
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect granituirea, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile celor doua parti, tribunalul retine faptul ca, potrivit art. 560 cod civil, proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare.
Avand in vedere ca actiunea în grănițuire este dublată de revendicarea promovată de reclamantii apelanti, scopul urmărit nu este restabilirea hotarului ca situație de fapt pe baza semnelor exterioare existente în teren, ci ce urmărește respectarea întinderii unui drept – cel de proprietate asupra terenului, cu atat mai mult cu cat respectivul hotar a fost contestat ca aliniament de către reclamanti, care contesta faptul ca linia de hotar este franta, aratand ca se impune a fi stabilita in linie dreapta.
Granituirea constituie o operatiune de determinare prin semne exterioare si vizibile a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru a se cunoaste cadrul fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al proprietarilor celor doua fonduri.
Granituirea poate avea loc atat in situatia in care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie sa separe proprietatile limitrofe, cat si in situatia in care, desi exista intre proprietatile invecinate semne exterioare de delimitare, totusi acestea sunt controversate sau exista indoieli ca ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietati.
Dupa cum se stie, operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar; identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate și administrarea probei cu expertiza judiciară.
De aceste semne vechi de hotar va tine cont tribunalul in stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietati, ca si de forma initiala a terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Tribunalul reține că în cauză sunt întrunite condițiile art. 560 C.civ. pentru grănițuirea proprietății partilor și stabilirea liniei de hotar, avand in vedere ca cele două terenuri sunt proprietatea partilor și se învecinează; ca intre proprietatea dobândită de reclamanti și proprietatea apelantilor B. nu a existat un gard despărțitor.
In ceea ce priveste evolutia actelor de proprietate ale partilor, ele au fost avute in vedere de instanta de fond, in adoptarea solutiei, pe baza intregului material probator administrat in cauza, respectiv inscrisuri, martori, expertiza cadastrala, inscrisuri emise de oficiul de cadastru.
- Initial, intregul teren ce face obiectul litigiului a apartinut numitilor I. O. și I. A. care, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Județean B. sub nr. 2084/17.03.1973, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului format din casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 822 mp, situat în municipiul B., ., județul B.. Dupa decesul acestora, potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. 1070/24.07.1991, dreptul de proprietate asupra acestui imobil s-a transmis moștenitorilor legali P. Ș., I. I. și I. R., în cote egale de 1/3 fiecare.
- Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/29.10.1991 de Notariatul de Stat Județean B., I. I. și I. R. au vândut cotele deținute de 1/3 fiecare din dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus către D. D. M., căsătorit la acea data cu D. A.. Ulterior, la data de 10.03.1992, între P. Ș. și D. D. M. a intervenit actul de partaj voluntar.
- In urma efectuării actului de partaj voluntar, reclamanții D. au construit gardul despărțitor dintre proprietatea lor și P. Ș. (la acea dată), de la care a cumparat apelantul B. I., fara a respecta linia dreapta din schița actului de partaj, această situație fiind creată de chiar reclamanții care acum solicită stabilirea unui alt hotar despărțitor.
- Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1757/20.06.2007, P. M. a vândut soților B. F. și B. B. suprafața de 129 mp teren situat intravilanul municipiului B., ., județul B., cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a localității B., conform încheierii nr._ eliberat la 18.05.2007 de către OCPI B., având următoarele vecinătăți: B. V. pe distanța de 34,18 ml, B. V. pe distanța de 4,90 ml, D. D. M. și S. M. pe distanțele 7,83ml+0,42 ml+15,37 ml+12,68ml, . de 1,95 ml, astfel cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a imobilului (fila 631 dosar fond).
- In anul 2007, când pârâtul B. I. a cumpărat terenul vecin, s-a efectuat documentația pentru numărul cadastral_, expertul respectând granițele proprietății stabilite anterior de vechii proprietari (pe latura cu familia D. gardul fiind construit chiar de aceștia).
- Linia de hotar dintre reclamanți și B./A. este de asemenea stabilită prin gard cu fundație de beton construit tot de reclamanți, aceasta fiind continuată în linie dreaptă cu hotarul dintre B. și B. în toate schițele efectuate de-a lungul timpului (actul de partaj voluntar – 1992, schița efectuată de inginer I. D. in 1991 și așa se află și în prezent).
- In schițele din actul de partaj voluntar și în cea efectuată de inginer I. D. în anul 2011 se evidențiază că linia de hotar dintre B. și D. se continuă în linie dreaptă cu hotarul B. I. și B. D., iar această delimitare a proprietăților, punctele 2-3 dintre reclamanți, B. M. și B. I., nu au fost modificate de-a lungul timpului și sunt identice cu cele existente în documentația cadastrală și cu situația de fapt, de mai bine de 30 de ani.
- Atât din recunoașterile reclamanților, cât și din susținerile pârâtului B. I. și declarația martorei P. M., reiese că între terenul reclamanților și cel al pârâtului B. I. a existat dintotdeauna gard, care inițial era în linie dreaptă, iar ulterior, cand s-a efectuat documentația cadastrală pentru numărul cadastral_, era în linie frântă. Atât gardul în linie dreaptă, cât și cel în linie frântă, a fost construit de reclamanți, fără ca pârâtul B. I. sau proprietarii anteriori ai terenului acestuia să efectueze modificări asupra hotarului. De altfel, reclamanta D. A. a arătat la ultimul termen de judecată că este de acord ca hotarul să fie stabilit așa cum reiese din documentația de carte funciară a pârâtului B. I., în același sens fiind și solicitarea acestuia din urmă.
Rezultă că, din perioada 2007 și până în prezent, nu s-au efectuat modificări asupra hotarului, pârâtul B. I. efectuând documentația cadastrală conform situației de fapt existente la acel moment, hotarelor existente în teren și delimitărilor prin garduri găsite la fața locului de experții în cadastru.
Cele expuse anterior rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza, atat in fata instantei de fond, cat si in apel, respectiv:
- declarația martorei P. M., fosta proprietară a terenului care în prezent aparține pârâtului B. I., a aratat ca, atunci când a vândut, hotarul era pe aliniamentul trasat cu sfoara de către B. I. la cercetarea la fața locului in fata instantei de fond și nu exista construcția din partea din spate a reclamanților, iar gardurile fam. B. si B. nu au fost modificate, fiind în prezent în aceeași poziție ca atunci când a vândut terenul, în anul 2007; ca, in anul 2007, cand a cumparat de la dansa paratul B. I., proprietatea martorei (care este matusa reclamantilor) si cea a reclamanților D. erau delimitate prin gard conform schiței cadastrale, număr cadastral_, care era conformă cu situația de la fata locului, precum și că nu exista nicio contradicție între dimensiunile și forma graniței, acestea fiind identice atât scriptic; ca, anterior vanzarii terenului sau catre B. I., aliniamentul dintre proprietățile D. și B. era diferit de cel actual, existând un gard cu fundație; nu cunoaște cine a demolat gardul existent și nici cine l-a construit pe actualul, însă precizează că anterior cumpărării terenului de către B. I. aliniamentul era în linie dreaptă, iar la data efectuarii documentației cadastrale în anul 2007, aliniamentul era reprezentat de o linie frântă, neputând preciza cine a efectuat modificările asupra hotarului; ciotul (buturuga din punctul 43) se afla dintotdeauna pe proprietatea sa, ulterior proprietatea familiei B., gardul fiind la o mică distanță de această buturugă.
- răspunsurile formulate de reclamanții D. la interogatoriu, in care acestia recunosc ca ei sunt ei care au construit gardul în urma cu mai mult de 20 de ani și nu au respectat aliniamentul existent în actul de partaj (a se vedea răspunsul nr. 10 filele 349 și 353 vol. 1); ca între terenul reclamanților și cel al pârâtului B. I. a existat întotdeauna gard despărțitor; că între perioada 2007 (când a fost efectuată documentația cadastrală pentru numărul cadastral_ terenul B. I.) și 2011 a existat de asemenea gard despărțitor, construit tot de reclamanți, pe aliniamentul descris de cartea funciară 10-9-8-7-6 (fila 247).
- concluziile expertului O. M. desemnat în cauză, care arata, în urma comparării actelor de proprietate și a documentațiilor cadastrale, că nu s-au efectuat modificări asupra hotarelor existente de către părți și nici acaparări de teren de către vreunul dintre vecini.
- schițele efectuate în anul 2007 și în anul 2012 (filele 80 și 247) din care reiese că, în privința laturii cu familia D., aliniamentul a rămas același, iar pârâtul B. I. nu a efectuat modificări asupra acestui hotar si nici nu a acaparat vreo suprafață de la reclamanți, nu a intervenit prin modificări asupra proprietății sale sau a reclamanților.
- procesele verbale de cercetare la fata locului, efectuate atat de instanta de fond, cat si de instanta de apel, care au constatat exact aspectele redate pe larg, anterior.
- raportul de expertiza intocmit de expert M. D., in apel, ajunge la aceleasi concluzii la care a ajuns si expertul O. M., cu ocazia intocmirii lucrarii in fata instantei de fond si se coroboreaza cu toate celelalte probe administrate in cauza. Astfel, din lucrarea expertului, rezulta ca:
- din toate plansele atasate raportului de expertiza, rezulta ca actele de proprietate ale petentilor din dosar, precum si ale autorilor acestora, nu sunt coroborate intre ele in ceea ce priveste dimensiunile laturilor comune, asa ca nu se pot aplica la teren dimensiunile imobilului dintr-un act fara a afecta in mod neconvenabil proprietatile vecine.
- referitor la actul de partaj dintre P. S. si D. D. M. este insotit de o schita de plan anexa intocmita la solicitarea acestora; din aceasta schita reiese ca hotarul dintre lotul reclamantului si numita P. S. masoara 24 ml; in aceasta situatie, intre reclamantii D. si paratii B. nu mai exista hotar comun, vecinatatea acestora limitandu-se doar cu lotul ramas dupa partaj in proprietatea numitei P. S. si ulterior paratilor B..
- faptul ca in Ordinul Prefectului 44/1993 emis in favoarea petentilor B. este consemnata vecinatatea defunctilor I. I. constituie o eroare, atata timp cat, la momentul emiterii ordinului prefectului, proprietari pe imobilul I. I. erau P. S. si D., fiecare pe lotul de partaj atribuit prin actul de partaj 3014/1992.
- confuzia a fost determinata si de faptul ca reclamantul D. a desfiintat gardurile dintre proprietatea sa si proprietatile B. si B., exercitand si folosinta asupra acestor terenuri.
- din studiul dosarului, a reiesit ca gardul dintre proprietatea D. si B. este in prezent in linie franta tocmai datorita faptului ca reclamantii, ulterior partajului, au edificat gardul in aceasta forma, in urma cu mai bine de 20 de ani, fara ca paratul B. I. sa efectueze modificari in configuratia acestuia.
- in documentatia cadastrala nr._ au fost respectate granitele stabilite prin gard chiar de catre reclamant.
- modificarile in situatia cadastrala a paratilor B. si B. s-au efectuat la nord de hotarul proprietatea reclamantilor; printr-o declaratie notariala data de B. M., a fost clarificata situatia limitei comune dintre B. si B., urmata de un schimb de terenuri efectuat fara acte intre B. I. si B. D., validat prin inscrierea nr._/2012, efectuata in CF_, fiind rectificata documentația cadastrală, conform cu delimitarea existentă în fapt de mai bine de 30 de ani
- in lamuririle suplimentare la raportul de expertiza, expertul M. D., in urma obtinerii unor inscrisuri suplimentare de la parti si cartea funciara, arata evolutia proprietatilor partilor, in functie de actele de proprietate si instrainarile ce au avut loc in acest interval de timp, la zi, explicand si diferentele gasite in actele de vanzare cumparare si neconcordanta cu situatia din teren.
- expertul a facut referire la modul defectuos de intocmire a documentatiei cadastrale nr. 1952 care, desi are la baza contractul de vanzare cumparare nr. 7021/04.09.1945, este departe de a reflecta situatia privind dimensiunile laturilor mentionate in continutul actului, apreciind ca topograful care a facut masuratori la vremea respectiva a fost indus in eroare de faptul ca, la momentul intocmirii documentatiei, lipsea gardul intre proprietatea D. si B..
- deși reclamanții D. susțin că prin repoziționările cărților funciare în anul 2012 ale numiților B. D. și B. I. s-au deplasat granițele cu 0,40 m, astfel încât s-a micșorat proprietatea D., expertul M. D. arata ca modificarile intervenite in situatia cadastrala prin actualizarea documentatiilor de cadastru_,_ si_, ca rezultat al schimbului de teren efectua fara act autentic intre petentii B., Banica si B., dar si ca urmare a unei declaratii autentice privind reglementarea situatiei dintre B. si B., sunt evidentiate in plansa F a raportului de expertiza lamuriri suplimentare. Din continutul acelei planse, se observa ca modificarile realizate in situatia cadastrala au avut loc in afara perimetrului proprietatii D., adica la nord de latura de 24 ml dintre punctele G-H si la est de latura de 17,66 ml dintre punctele G-9 (cele doua laturi mentionate sunt rezultatul schitei din actul de partaj voluntar nr. 3014/10.03.1992).
Aceste concluzii se coroboreaza in totalitate cu expertiza O. M., tribunalul retinand ca, din compararea schițelor aflate la filele 80 și 247 din dosar, reiese că atât în anul 2007, cât și în anul 2012, hotarul dintre proprietățile B. și D., conform schițelor aferente numerelor cadastrale_ și_ au aceleași dimensiuni în zona unde reclamanții pretind că s-au efectuat modificări, respectiv în spatele proprietății lor, spre latura de nord.
Rezultă, așadar, că reclamanții stăpânesc dintotdeauna suprafața de teren așa cum este și în prezent îngrădită, iar hotarul cu B. I. nu poate fi altul decât cel evidențiat în cartea funciară a numărului cadastral_. Faptul că reclamanții nu dețin în fapt suprafața de 548 mp din actul de partaj voluntar din data de 10.03.1992 nu îi îndreptățește pe aceștia să ceară grănițuirea pe alt aliniament decât cel existent, mai ales că aceștia au fost cei care au construit gardul despărțitor și nici să ceară revendicarea vreunei suprafețe, având în vedere că pârâții nu au efectuat modificări în zonele în care se învecinează cu reclamanții.
Instanța de fond a dispus numai cu privire la aliniamentul dintre proprietatea D. și B., fară a stabili hotarul între B./A. și reclamanți, deoarece în acțiunea în grănițuire reclamanții au arătat pe cine cheamă în judecată, iar acești vecini nu sunt părți în dosar.
Deși pârâții B. I., B. D. și F. E. au solicitat ca aliniamentul să nu fie stabilit până în punctul 42 pentru reclamanți, deoarece din actele acestora de proprietate rezultă că au pe acea latură numai 24 ml, instanța de fond a constatat că în timpul procesului pârâții au susținut că întotdeauna gardul reclamanților și al pârâților a fost în această poziție, până la acel stâlp al gardului astfel incat linia de hotar dintre cele două proprietăți – B. I. și D. D. - nu poate fi decât cea existentă atât la efectuarea cărții funciare a pârâtului în anul 2007, cât și a celei efectuate în 2012 (care respectă vechiul aliniament și se continuă spre proprietatea B.), respectiv cea prezentată de experul O. M. în schița anexa nr. 2 la raportul de expertiză, între punctele 37 (stâlp)-9-8-42.
Avand in vedere ca celelalte parti nu au declarat apel cu privire la trasarea liniei de hotar (B. si F. au formulat intampinare in cauza, nu apel propriu sau apel incident), iar apelantii parati B. au formulat apel numai in privinta respingerii capatului de cerere referitor la demolarea constructiei reclamantilor, fata de acestia hotarea instantei de fond se bucura de putere de lucru judecat in privinta stabilirii liniei de hotar, ce urmeaza a se consolida, in urma pronuntarii hotararii de catre instanta de apel.
In ceea ce priveste criticile apelantilor D. cu privire la stabilirea liniei de hotar intre proprietatea lor si proprietatea familiei B., pentru toate argumentele expuse pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca apelul este nefondat, urmand a fi respins.
III. Un alt motiv de apel vizeaza criticile formulate de reclamantii D. fata de respingerea cererii de revendicare in contradictoriu cu intimații B. care, prin degradarea gardului montat, pe stâlpii de țeava plantați in pamant le-au acaparat o parte din terenul proprietatea lor, aratand următoarele: suprafața revendicata, identificata ca având 21 mp sau cat va reieși din măsurători, este amplasata in zona din spatele construcției edificata fara autorizație; respingerea cererii de revendicare imobiliara s-a datorat modului greșit in care instanța de fond a dispus granituirea proprietăților partilor, pe baza unui raport de expertiza efectuat in mod viciat pentru considerentele expuse anterior; in contextul celor arătate, in condițiile in care instanța de apel va aprecia ca fiind "întemeiata critica relativa la granituirea proprietăților, se impune a se dispune obligarea intimaților B. sa le lase in deplina proprietate suprafața de teren din spatele construcției edificate fara autorizație de construcție.
In legatura cu aceste aspecte, tribunalul retine ca recunoașterea juridică a dreptului de proprietate este posibilă numai pe calea acțiunii în revendicare, prin care proprietarul obține recunoașterea dreptului său și înapoierea bunului, dar și abținerea celui ce a încălcat acest drept, în viitor, de la orice faptă ce ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate, iar nu pe calea altor acțiuni personale născute din drepturi de creanță aflate în strânsă legătură cu dreptul de proprietate.
Tribunalul arată, pentru început, că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Pentru a se stabili justețea unei acțiuni în revendicare se compară titlurile de proprietate deținute de fiecare parte.
Prin titlu, se înțelege actul juridic, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Pe fond, pentru a fi admisibilă, acțiunea în revendicare presupune ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate pretins asupra bunului – imobilului revendicat, să facă dovada faptului deposedării de bunul său, precum și dovada exercitării posesiei asupra bunului de către pârâtul neproprietar.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresie apropierii unui lucru, drept care permite titularului sau sa posede, sa folosească și sa dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea legislației existente. Dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabil erga omnes, toate celelalte subiecte pasive nedeterminate fiind obligate sa respecte prerogativele titularului sau, inclusiv titularul anterior.
Reclamanții au descoperit că dețin în fapt o suprafață mai mică decât cea din actul de partaj, ocazie cu care nu s-a procedat la efectuarea de măsurători cu aparatură performantă, însă această situație nu se datorează acaparării vreunei suprafețe de către vreunul dintre vecini.
Din toate probele administrate in cauza, a rezultat ca nu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantilor, ca nu s-a acaparat nicio suprafață de teren de către pârâți, motiv pentru care, in mod temeinic si legal, instanta de fond a respins capatul de cerere avand ca obiect.
IV. In ceea ce privește critica relativa la respingerea cererii de rectificare a cârtii funciare a intimaților B., arata următoarele aspecte: instanța de fond, admițând cererea de granituire in contradictoriu cu intimații B., a dispus ca linia de hotar sa fie determinata in conformitate cu schița Anexa nr. 2, schița in care dl. expert O. nu a propus granituirea dintre proprietăți, ci a explicat din ce cauza exista diferentele de suprafețe dintre cele menționate in actele intimaților si cele găsite in teren la momentul inscrierii terenului in CF; dispunând granituirea proprietăților pârtilor pe aliniamentul din schița Anexa nr.2, in mod aparent intimații B. vor deține in proprietate o suprafața de teren care corespunde cu modul in care aceasta este înscrisa in CF, întrucât intre punctele D-9-8 ar urma ca apelanții sa isi modifice gardul existent in teren la ora actuala si sa recupereze o suprafața de 3,27 mp la care au renunțat in anul 1998, an in care au edificat acest gard; in mod greșit instanța de fond a dispus respingerea cererii de rectificare a cârtii funciare a intimaților, solutie care se bazeaza pe concluziile gresite ale expertizei efectuate in cauza in care, desi sunt identificate diferente intre modul in care sunt întocmite cartile funciare si situația din teren, inclusiv in raport de cea care ar urma sa se creeze prin propunerea de granituire, se spune faptul ca nu se impun a fi făcute rectificari de CF; mai mult, in condițiile in care linia de hotar va fi stabiita cu luarea in considerare a gardului existent in teren la ora actuala, gard care se va prelungi pana in punctul determinat de țeava metalica tăiata de intimații B./F. in anul 2011, este mai mult decât evident faptul ca modul in care proprietate B. este inscrisa in CF, in linie franta cu apelantii, nu corespunde cu modul in care urmează fi granituite proprietățile pârtilor din proces, motiv pentru care se impune admiterea cererii de rectificare a modului in care terenul proprietatea intimaților B. este inscris in CF.
In legatura cu aceste critici, tribunalul retine ca, prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 01.10.2011, au fost abrogate prevederile art. 21-41 din Legea nr.7/1996. Potrivit art. 76 din Legea nr.71/2011, dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.
Cum actele de proprietate ale părților și cărțile funciare sunt anterioare datei de 01.10.2011, cererea reclamanților se impune a fi analizata prin raportare la prevederile Legii nr. 7/1996.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, având deci un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulatia sau rezolutiunea acestuia.
Cazurile de exercitare a acestei acțiuni sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, in care se arata ca „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
Rectificarea unei înscrieri în cartea funciară se poate face pe cale amiabilă, prin declarație autentică, iar în caz de litigiu prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, iar prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Rectificarea poate fi cerută de orice persoană interesată, conform art. 36 din Legea nr. 7/1996, și art. 89 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006, iar prin orice persoană interesată se înțelege, potrivit art. 89 alin. 2, fraza a-II-a, din Ordin, acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare.
Art. 36 din Legea nr. 7/1996 stabilește situațiile în care se poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, respectiv atunci când: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificare, este necesar ca, oricare din cazurile arătate, să fi fost constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Acțiunea are caracter subsidiar, fiind grefată pe o acțiune de fond și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.
În cauza pendinte, nu se regăsește niciuna din situatiile de mai sus, lipsind hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care să confirme realitatea unei alte situații de fapt, infirmată de înscrierile prezente din cartea funciară, câtă vreme intimatul are un titlu, reprezentat de contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1757/20.06.2007, prin care P. M. a vândut soților B. F. și B. B. suprafața de 129 mp teren situat intravilanul municipiului B., ., județul B., cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară nr._ a localității B., conform încheierii nr._ eliberat la 18.05.2007 de către OCPI B., având următoarele vecinătăți: B. V. pe distanța de 34,18 ml, B. V. pe distanța de 4,90 ml, D. D. M. și S. M. pe distanțele 7,83ml+0,42 ml+15,37 ml+12,68ml, . de 1,95 ml, astfel cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a imobilului (fila 631 dosar fond).
In anul 2007, când pârâtul B. I. a cumpărat terenul vecin, s-a efectuat documentația pentru numărul cadastral_, expertul respectând granițele proprietății stabilite anterior de vechii proprietari (pe latura cu familia D. gardul fiind construit chiar de aceștia).
Acest contract nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Prin urmare, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul intimatului, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care s-a transmis.
Avand in vedere cele expuse anterior, tribunalul apreciaza ca actiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară a paratului este neintemeiata, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar aspectele ce vizează valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință, nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, atâta timp cât instanța nu a fost învestită și cu o cerere de constatare a nulității titlului de proprietate contestat.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 34 alin 1 din Legea nr. 7/1996, „cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară" iar, alin. 2 al aceluiași articol statuează că ,„Dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul Cărții funciare sau dacă, din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare, nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală".
Acest capat de cerere ar fi fost intemeiat in cazul in care acțiunea în revendicare împotriva pârâtilor B. era admisa, numai in acel caz putandu-se spune ca inscrierea din Cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
In acelasi sens s-a pronuntat si ICCJ, sectia I civila, prin decizia nr. 3583 din 10 septembrie 2013, in care a aratat ca actiune în rectificare de carte funciară prin care se solicită radierea unui drept de proprietate pentru care există un titlu valabil, neanulat printr-o hotărâre judecătorească, este inadmisibila.
În consecință, tribunalul constata ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, constatând netemeinicia pretentiilor reclamantilor pe calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, in privinta capetelor de cerere privind anularea operațiunilor de repoziționare din carțile funciare, a planurilor de amplasament și rectificare cărți funciare, formulate în contradictoriu cu pârâții B. V., B. D., F. E., B. I., B. B., motiv pentru care va respinge apelul, ca nefondat, in privinta acestei critici.
V. Arata apelantii ca, admitand tribunalul capatul de cerere din apel referitor la granituirea proprietății apelantilor de proprietatea B. D. pe segmentul liniei de hotar dintre punctul 42 al raportului O. si cel determinat de țeava metalica tăiata in anul 2011, trebuie sa se constate faptul ca, in mod greșit, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata fata de intimații B./F., introducerea tuturor acestora in proces fiind determinata, pe de o parte, de acapararea terenului in anul 2011 (situație de fapt care s-a schimbat in cursul judecații), iar pe de alta parte, de poziția sicanatorie a lor care, in decursul judecații, si-au transferat dreptul de proprietate.
In legatura cu aceasta critica, tribunalul are in vedere ca instanta de fond a apreciat faptul ca, intrucat acțiunea reclamanților a fost admisă numai în ceea ce privește grănițuirea, iar toate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâtul B. I., B. V., B. D., F. E. au fost respinse, reclamanții D. A. si D. D. trebuie sa fie obligati la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei către pârâtul B. I., la plata către B. D. a sumei de 1200 lei și către F. E. a sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
In apel, tribunalul retine legalitatea si temeinicia sentintei instantei de fond, solutia fiind aceea de respingere a apelului formulat de apelantii reclamanti D., motiv pentru care criticile aduse de acestia cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecata fata de B./F. sunt neintemeiate, urmand a fi respinse.
VI. De asemenea, arata apelantii faptul ca, in condițiile in care a fost admisa in parte cererea reconventionala formulata de intimații B. (doar in ceea ce privește capătul de cerere relativ la inchiderea ferestrelor, capăt de cerere in raport cu care nu inteleg sa formuleze nicio critica fata de sentința apelata),in mod greșit au fost obligați la plata integrala a onorariului de avocat, onorariu care a fost plătit si pentru susținerea apărărilor fata de cererea principala (granituirea proprietăților partilor), care a fost admisa de instanța de fond.
Tribunalul retine ca instanta de fond a avut in vedere prevederile art. 274 – 277 Cod proc. Civ. si a compensat în totalitate cheltuielile de judecată, constând în taxă de timbru, onorariu de expert specialitatea cadastru și specialitatea construcții efectate de reclamanți și de pârâtul B. I., având în vedere, pe de o parte, natura raportului de drept dintre părți, așa cum rezulta din interpretarea art. 662 Cod Civil, respectiv faptul ca interesele părților la grănițuire sunt egale, ceea ce face ca în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect grănițuirea cheltuielile aferente să se suporte în mod egal de părți.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost admisă numai în ceea ce privește grănițuirea, iar toate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâtul B. I., B. V., B. D., F. E., reclamanții D. A. si D. D. au fost respinse, au fost obligați la plata onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei către pârâtul B. I..
In legatura cu reducerea onorariului de avocat, tribunalul retine faptul ca regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că acestea vor fi acordate numai în măsura în care au fost solicitate. În aceeași ordine de idei, menționăm faptul că în alineatul 1 al art. 274 C.pr.civ. se stipulează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac (art. 288 alin. 2 și art. 302 C.pr.civ); dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte (caz în care culpa procesuală privește partea de pretenții considerate neîntemeiate).
În ceea ce privește dovada cheltuielilor de judecată solicitate, amintim că articolul 129 alin. 1 din codul de procedură civilă statuează: „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Așadar, apreciem că, în temeiul art. 129 alin. 1 C.pr.civ., partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Această parte are sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat (conform adagiilor latine actori incumbit onus probandi sau ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat). Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată/executare avansate de partea care a câștigat procesul îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de intimată, în speță, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respective) în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), dar instanta are in vedere si practica judiciara in aceasta materie a CEDO, conform careia partea care a cistigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil ( cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei, S. si alti impotriva Romaniei ).
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, iar pentru această activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.
Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistență juridică, iar depunerea în proces a originalului chitanței de plată a onorariului, emisă în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză, simpla depunere a facturii nefăcând dovada achitării onorariului stipulat.
In speta, paratul reclamant B. I. a facut dovada onorariului de avocat in suma de 1000 lei, conform chitantei atasate la dosarul cauzei, onorariu care a si fost acordat de instanta de fond, obligand reclamantii sa suporte contravaloarea lui, ei fiind initiatorii acestui demers judiciar.
Tribunalul apreciaza, de asemenea, ca in lumina dispozițiilor art. 274 alin.3 C.proc.civ., instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei, de munca efectiv depusă de către avocat.
Prin reducerea onorariului plătit de către reclamant apărătorului său ales, instanța nu incalca prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părțile contractante, în lumina principiului conținut de art. 969 C.civ. Obligațiile și întinderea acestora stabilite în contractul de asistență/reprezentare juridică rămân neatinse între părțile contractante, instanța apreciind doar că efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra terțelor persoane în totalitate.
În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, astfel cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 34 din Legea nr.51/1995. Însă, chiar dacă nu ar fi existat art. 274 C.proc.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile ce izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, printre care se numără și adversarul din proces – res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest.
Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat.
Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfasurata de avocat, tinand cont de circumstantele cauzei.
Masura poate fi adoptata de instanta din oficiu, dar nimic nu se opune ca partile sa adreseze instantei o astfel de solicitare; acestea vor trebui sa fie suficient de prevazatoare si precaute si sa formuleze cererea de reducere a onorariului de avocat al partii adverse in cadrul dezbaterilor pe fond, avand in vedere ca instanta, daca opteaza pentru 274 al. 2 cod de procedura civila, o va face dupa inchiderea dezbaterilor, in cadrul deliberarilor, la momentul pronuntarii solutiei, deci al stabilirii partii care a castigat si a celei care a pierdut procesul.
Tribunalul are in vedere ca, in fata instantei de fond, la termenul de judecata din data de 13.02.2014, cand partile au pus concluzii pe fondul cauzei, nu a fost formulata o solicitare din partea reclamantilor privind reducerea onorariului de aparator, astfel incat ea apare ca o cerere noua noua in apel, lucru inadmisibil, in conformitate cu prevederile art. 294 al. 1 cod de procedura civila.
De asemenea, raportat la prevederile art. 274 alin.3 C.proc.civ., tribunalul apreciaza ca instanta de fond a apreciat în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei, de munca efectiv depusă de către avocat, acordand, in integralitate, onorariul de avocat.
F. de cele expuse, pe larg, anterior, tribunalul apreciaza ca si acest motiv de apel este neintemeiat, motiv pentru care il va respinge.
VI. Cererea pârâtlui intimat B. V., privind aplicarea unei amenzi în sarcina reclamanților apelanti D. A. si D. M. va fi respinsă ca neîntemeiată, avand in vedere urmatoarele aspecte: amenda judiciara poate fi dispusa de instanta de judecata atat impotriva unei parti litigante, cat si impotriva unui tert, in masura in care sunt intrunite ceritele raspunderii civile delictuale in persoana acestora.
O prima conditie pentru aplicarea amenzii judiciare vizeaza existenta unei fapte ilicite, constand in abaterea judiciara prevazuta in mod expres de lege, neexistand posibilitatea pentru instanta judecatoreasca sa dispuna aplicarea unei amenzi judiciare pentru o alta fapta decat cele stipulate legal.
Pentru aplicarea unei amenzi judiciare este, de asemenea, necesar ca fapta sa fie savarsita cu vinovatie, care in conditiile date imbraca forma intentiei directe sau in forma culpei sau a intentiei directe.
In cazul amenzii judiciare, prejudiciul savarsit prin abaterea judiciara apartine statului si vizeaza afectarea procesului de infaptuire a justitiei, ca serviciu public.
Aplicarea amenzii judiciare este lasata de legiuitor la latitudinea instantei judecatoresti, care apreciaza in concret, in functie de circumstantele cauzei, prefigurand consecintele pe care le-ar putea produce amenda asupra conduitei subiectelor de drept susceptibile de sanctionare, daca este sau nu cazul sa dispuna o atare masura ori doar sa avertizeze subiectul respectiv asupra riscului aplicarii unei amenzi judiciare, in caz de neconformare.
Tribunalul apreciaza ca nu se impune aplicarea unei asemenea amanzi, deoarece, deși apelul formulată de reclamantii apelanti a fost respins în contradictoriu cu acest parat, fiind mentinuta solutia instantei de fond cu privire la lipsa calitatii sale procesuale pasive, modificările care au intervenit de-a lungul timpului asupra documentațiilor cadastrale ale acestora, i-a determinat pe aceștia din urmă să aibă o atitudine suspicioasă, iar transmiterea dreptului de proprietate între aceștia, fără ca reclamanții să aibă cunoștință a avut drept rezultat chemarea tuturor în judecată în calitate de pârâți; între părți a intervenit un conflict încă din anul 2011, iar numai în urma soluționării unei acțiuni pe fond, în procedura de drept comun și după efectuarea unei expertize judiciare s-a stabilit care este situația de fapt și normele aplicabile în cauză.
In consecinta, fata de toate aspectele expuse pe larg anterior, tribunalul va constata legalitatea si temeinicia hotararii primei instante, motiv pentru care va respinge apelul formulat de reclamanții D. A. și D. D. M., împotriva sentinței civile nr. 3489/27.02.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, ca nefondat, in privinta tuturor criticilor aduse hotararii instantei de fond.
Vazand si prevederile art. 274 cod de procedura civila si retinand ca apelantii sunt parti cazute in pretentii, tribunalul va dispune obligarea lor la plata către intimatul B. V. a sumei de 95,10 lei cheltuieli de judecată în apel; către intimata F. E. 3079,70 lei cheltuieli de judecată în apel; către intimata B. D. a sumei de 3509,29 lei cheltuieli de judecată în apel, conform dovezilor atasate la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelanții D. A. și D. D. M..
Respinge apelul formulat de reclamanții D. A. și D. D. M., ambii domiciliați în municipiul B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.3489/27.02.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții B. V., domiciliat în mun.B., ., județ B., F. E. M., cu domiciliul procesual ales în mun.B., ., județ B. și B. D., domiciliată în mun.B., ., județ B., ca nefondat.
Respinge apelul formulat de pârâții B. I., domiciliat în mun.B., . și B. B., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.3489/27.02.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții B. V., domiciliat în mun.B., ., județ B., F. E. M., cu domiciliul procesual ales în mun.B., ., județ B. și B. D., domiciliată în mun.B., ., județ B., ca nefondat.
Respinge cererea intimatului B. V. privind aplicarea unei amenzi în sarcina reclamanților apelanți D. A. și D. D. M., în cuantum de câte 700 lei fiecare. Obligă apelanții la plata către intimatul B. V. a sumei de 95,10 lei cheltuieli de judecată în apel; către intimata F. E. 3079,70 lei cheltuieli de judecată în apel; către intimata B. D. a sumei de 3509,29 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.
Președinte, D. R. | Judecător, I. M. | |
Grefier, E. D. |
Red./Tehnored.D.R. / 9 ex.
28.04.2015
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judec.fond: V. A. M.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 382/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 2547/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
