Obligaţie de a face. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 278/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 278/2015
Ședința publică de la 14 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier D. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul P. G., domiciliat în orașul Nehoiu, . B. împotriva sentinței civile nr. 1052 pronunțată la data de 25.09.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții P. C., C. D. și P. I., domiciliați în orașul Nehoiu, . B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. E. pentru intimații P. C., C. D. și P. I., lipsă fiind recurentul P. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția de perimare a prezentei cauze, invocată din oficiu.
Avocat B. E., având cuvântul pentru intimați, solicită admiterea excepției de perimare a prezentei cauze, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției, invocată din oficiu, privind perimarea prezentului recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ /08.09.2011, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâtul P. Gh. C., solicitând instanței obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 100 m.p. aflat la linia de hotar dintre proprietățile lor, precum și obligarea acestuia să demoleze construcțiile aflate pe acest teren.
În fapt, reclamantul a susținut că este proprietarul terenului în suprafață de 602 m.p., conform titlului de proprietate pe care îl deține, teren situat în intravilanul orașului Nehoiu, . B., între vecinii: N- pârâul Nehoiașu, S- P. Gh. G., E- pârâtul Nehoiașu și P. Gh. G. și V- P. C.. Mai susține reclamantul că pârâtul s-a extins pe proprietatea sa și a ridicat o magazie și un corp de casă, în spatele casei sale, ocupând cei 100 m.p. pe direcția V-E., acesta menționând că între părți nu a existat nici o înțelegere cu privire la edificarea vreunei construcții pe terenul său și refuză să-l elibereze.
În drept, au fost invocate disp. art.480 -483 și urm. C.civil .
Pârâtul a depus întâmpinare (f.11), prin care a susținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 555 m.p. conform extrasului de Carte Funciară, nr. cadastral 4596, Carte Funciară 4697, dar în realitate stăpânește 602 m.p. conform schiței întocmite de expert S. M. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Pătârlagele. Solicită respingerea acțiunii.
Pe cale reconvențională, a solicitat ca reclamantul să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 70 m.p., instanța să stabilească linia de hotar dintre proprietăți și să îl oblige pe reclamant să ia măsurile necesare pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul construcțiilor sale, pe terenul proprietatea sa.
În fapt, a susținut că este proprietarul terenului în suprafață de 1070 m.p. curți – construcții, conform titlului de proprietate nr._/83/2004, din care stăpânește doar 1006 m.p., diferența fiind acaparată de pârât prin desființarea gardului din spatele anexei sale, între pct. 9-11 din schița efectuată de expert S. M. în dosarul civil nr._, semnele de hotar existând și fiind contestate de către reclamant.
Cu privire la servitutea solicitată, arată că în repetare rânduri i-a cerut reclamantului să construiască jgheaburi și burlane pe partea de hotar a construcțiilor, dar acesta nu a înțeles să execute lucrările respective.
Pârâtul a solicitat reclamantului să execute lucrările respective în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în caz contrar să fie obligat la daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere în efectuarea lucrărilor. Ulterior, prin concluziile în fond a solicitat ca, în cazul în care nu este respectat termenul de 30 de zile să fie el abilitat să efectueze lucrările.
În drept, invocă art. 115-119 C.pr.c., art.563, 565 și 611 C.civil.
La termenul de judecată din data de 15.11.2011 apărătorul pârâtului a învederat instanței că la aceeași dată acesta a decedat și a indicat ca moștenitori pe P. C., C. D. și P. I., care au fost introduși în cauză în calitate de moștenitori –pârâți.
La termenul de judecată de astăzi, reclamantul –pârât a invocat excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește al III-lea capăt de cerere privind obligația de a face, referitoare la executarea de jgheaburi și burlane la construcțiile sale aflate la linia de hotar, arătând că prin sentința civilă nr.201/27.01.2011 în dosarul civil nr._ s-a tranșat definitiv și irevocabil această cerere, existând tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Reclamantul-pârât a invocat aceeași excepție cu privire la capătul al II-lea al acțiunii principale, referitor la obligația de a face, constând în demolarea de către pârâtul- reclamant a construcțiilor edificate la linia de hotar dintre proprietăți, arătând că acest aspect a fost rezolvat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.1386/24.11.2003 în dosarul civil nr._, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și expertiză tehnică topo, ce a avut ca obiective: identificarea terenurilor proprietatea părților, plasarea pe schiță de plan cu arătarea vecinătăților și a dimensiunilor laturilor, în funcție de actele de proprietate, iar în raport de acestea să precizeze dacă există vre-o acaparare de teren din partea vreuneia din ele, în detrimentul celeilalte, iar în caz afirmativ să precizeze cât este acaparat și ce valoare are terenul, să stabilească dacă, în funcție de constatările făcute, există scurgeri de ape pluviale de pe acoperișul construcțiilor reclamantului-pârât pe terenul pârâtului-reclamant, iar în caz afirmativ să precizeze ce măsuri se impun, să stabilească linia de hotar între proprietățile limitrofe, în funcție de constatările din teren și actele părților.
Expertiza, cu răspuns la obiecțiuni a fost efectuată de expert B. M..
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 1052 pronunțată la data de 25.09.2012 Judecătoria Pătârlagele a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face, invocată de pârâtul – reclamant P. Gh. C., a respins capătul de cerere privind obligația de a face, ca existând autoritate de lucru judecat, a respins excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind obligația de a face, din cererea reconvențională, invocată de către reclamantul – pârât ,a respins acțiunea principală având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul –pârât P. G., în contradictoriu cu moștenitorii-pârâți P. C., C. D. și P. I., a respins cererea reclamantului – pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul- reclamant P. Gh. C. și continuată de moștenitorii acestuia P. C., C. D. și P. I., în contradictoriu cu reclamantul –pârât P. G., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 7,8,9,10,11,12,13,14, 15,16,17,18,19,20 identificată prin culoarea verde pe schița anexă la raportul de expertiză, a obligat pe reclamantul – pârât să amplaseze jgheaburi și burlane la locuința și anexe proprietatea sa, între punctele 18,19,20 din schița anexă la raportul de expertiză, a respins capătul de cerere privind revendicarea din cererea reconvențională iar în baza disp. art.274 C.pr.c. a obligat pe reclamantul – pârât să plătească pârâtului – reclamant suma de 538 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru aferent pretențiilor admise și onorariu avocat, conform chitanțelor.
Pentru a hotărâ astfel instanța de fond a reținut cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtul- reclamant în ceea ce privește capătul al II-lea din cererea principală, având ca obiect demolarea construcțiilor, că este întemeiată, motivat de faptul că, între părți a existat litigiul ce a format obiectul dosarului civil nr.1138/2003(f.49), în care reclamantul –pârât P. G. a chemat în judecată pe pârâtul- reclamant P. C. solicitând instanței obligarea acestuia din urmă să demoleze un șopron și un cotlon, construite în anul 1991 pe terenul său, iar prin sentința civilă nr.1386/24.11.2003 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului-pârât P. G..
În prezenta cauză, a reținut instanța de fond că, acesta a solicitat obligarea pârâtului-reclamant să demoleze construcțiile edificate pe terenul său, fără a preciza ce anume construcții sunt acelea și față de excepția invocată de către pârâtul- reclamant, a susținut că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, neexistând identitate între obiectul celor două litigii, în primul fiind vorba doar de un „cotlon”.
Instanța însă, analizând schița la raportul de expertiză efectuat în cauză (.f.86), schița la raportul de expertiză efectuat în dosarul civil nr._ (f.48), precum și sentința civilă nr.1386/24.11.2003 (f.49), a constatat că au fost identificate două construcții, una dintre ele purtând denumirea de „anexă cotlon”, aflate pe linia de hotar dintre proprietățile limitrofe, iar în acțiunea reclamantului-pârât ce a făcut obiectul dosarului civil nr.1138/2003, obiectul l-a constituit două construcții, respectiv un șopron și un cotlon.
Potrivit art.1201 C. civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, instanța apreciind ca fiind îndeplinită tripla identitate stipulată de textul de lege menționat mai sus.
În ceea ce privește aceeași excepție, invocată de către reclamantul-pârât, cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională ce vizează servitutea de scurgerea a apelor pluviale, instanța a constatat că este neîntemeiată motivat de faptul că, prin sentința civilă nr.201/27.01.2011 pronunțată în dosar civil nr._ (f.91) s-a admis acțiunea reclamantului –pârât P. G. și a fost obligat pârâtul-reclamant P. C. să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul anexelor gospodărești între punctele D,E,I,H conform schiței întocmite de expert S. M., astfel că, între cele două litigii nu este îndeplinită condiția prev. de art.1201 C.civil, conform căreia cererea de chemare în judecată trebuie făcută de aceleași părți în contra lor, în aceeași calitate. Totodată s-a reținut că, servitutea comportă de această dată asupra construcțiilor reclamantului-pârât, identificate în expertiză ca locuință și anexă.
Raportat la fondul cauzei, cu privire la acțiunea în revendicare a ambelor părți, instanța fondului a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că din constatările expertizei și răspunsul la obiecțiuni nu rezultă, în baza constatărilor din teren și a actelor părților, că există vre-o acaparare din partea vreuneia din ele, în detrimentul celeilalte, diferențele între suprafețele identificate și măsurate înscrise în actele de proprietate – titluri de proprietate și documentație cadastrală – încadrându-se în toleranțele de măsurare.
Instanța și-a însușit punctul de vedere al expertului, în condițiile în care pe de o parte măsurătorile efectuate pentru Cartea Funciară a reclamantului-pârât au primit nr. cadastral 4596., iar expertiza din prezenta cauză a fost declarată admisă de OCPI B., conform procesului verbal de recepție nr.9/2012 (f.87).
Cu privire la grănițuire, instanța a reținut că potrivit disp. art.560 C.civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acestea.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe cele două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care deși ele există, acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților, actele de proprietate sau pe cale judiciară. În acest sens, s-a reținut că linia de hotar dintre proprietățile părților este controversată, fiecare dintre ele susținând că i-a fost acaparată o suprafață de teren de către cealaltă parte, astfel cum rezultă din litigiile anterioare dintre ele și răspunsurile la interogatoriu.
Prin măsurătorile efectuate s-a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul cuprins între cifrele 7 – 20, culoarea verde pe schița de plan anexă la raportul de expertiză (f.86), raportat la documentația cadastrală întocmită în baza actelor de proprietate ale reclamantului-pârât.
Cu privire la servitutea de scurgere a apelor pluviale, instanța de fond a constatat că cererea pârâtului – reclamant este întemeiată, în condițiile în care prin stabilirea liniei de hotar a rezultat că aceste ape se scurg pe proprietatea pârâtului – reclamant, de pe acoperișul locuinței și a anexei proprietatea acestuia, identificate de expert pe aliniamentul 18 -19 – 20, ele nefiind prevăzute cu jgheaburi și burlane.
Astfel a reținut instanța de fond că, potrivit art.611 C.civil, proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin și față de cele expuse, urmează ca instanța să admită excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face, din acțiunea principală, invocată de pârâtul – reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. G., solicitând ca în urma admiterii recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar in subsidiar, daca instanța de recurs va constata ca este competenta ,sa soluționeze pricina in prima instanța, a solicitat casarea sentinței recurate si soluționarea cauzei potrivit competentei sale, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului se arată că, deși au fost administrate probe relevante, in susținerea acțiunii principale si in respingerea reconvenționalei cu cele trei capete de cerere formulate, experții au făcut lucrări derizorii, care nu reflectă realitatea din teren, raportându-se la un plan de amplasament si delimitare a imobilului care nu face decât sa inducă in eroare instanța de fond care, fără a intra in cercetarea aprofundata a fondului si in mod special a probatoriului administrat in cauza, a respins acțiunea principala, admițând in parte cererea reconvenționala formulata de parați, obligându-l la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate disp art. 312 ind. 1, al. 5 si 7 C. proc.civ., recurentul înțelegând să facă dovada motivelor invocate cu înscrisurile existente la dosar precum si noi înscrisuri si alte probe utile cauzei, in cazul in care instanța le va aproba.
În termen legal intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată
Arată intimații că prin recursul promovat nu se aduc în concret critici hotărârii atacate, ci, după prezentarea pe larg a obiectului acțiunii principale și a cererii reconvenționale, precum și a probelor administrate, cu referire, în special, la expertiza efectuată, se susține că neîntemeiat a fost respinsă acțiunea sa și s-a admis în parte cererea noastră.
Considera ca sentința pronunțată de Judecătoria Pătârlagele este temeinică și legală, în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și respins al doilea capăt de cerere al acțiunii reclamantului (având ca obiect obligația de a face - demolare construcții), între cauzele 1138/2003 și prezenta existând tripla identitate cerută de dispozițiile art.1201 Cod civil, astfel ca excepția era întemeiată.
Tot legal a fost respinsă aceeași excepție invocată de P. G. privind cererea lor de obligare de a lua masuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe construcțiile sale pe terenul lor, în cauza anterioara invocată de el fiind vorba de obligarea autorului lor în privința construcțiilor sale.
Referitor la revendicarea reciprocă a unor suprafețe, corect s-a apreciat, raportat la concluziile expertizei efectuate că nici una dintre părți nu a acaparat teren din proprietatea celeilalte, că linia de hotar a fost stabilită corect, ținându-se seama de chiar documentația de carte funciară a reclamantului – pârât, recurentul contestând propria înscriere în cartea funciară.
Cu privire la capătul de cerere privind picătura streșinii soluția dată se impunea, concluziile expertizei fiind că apele de pe locuința și anexa reclamantului-pârât se scurg pe proprietatea noastră.
In drept, au fost invocate disp. art.115-118 Cod procedura civila.
Prin încheierea din 08.04.2013 Tribunalul a dispus suspendarea cauzei conform art. 244 al. 1 pct.1 cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ și nr._ ale Judecătoriei Pătârlagele, fiind repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării cererii de fată la data de 12.11.2015.
Potrivit disp. art. 248 Cod proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din economia textului de lege menționat, reiese că pentru a constata perimarea unei cereri este necesar a se verifica următoarele aspecte: cererea să fi rămas în nelucrare un an în materia civilă, rămânerea în nelucrare să se datoreze culpei părții, să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială .
În speță, instanța apreciază că sunt îndeplinite cerințele de mai sus, respectiv cauza a rămas în nelucrare 1 an de zile, în condițiile în care aceasta a fost suspendată la data de 08.04.2013 conform art. 244 al. 1 pct.1 cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ și nr._ ale Judecătoriei Pătârlagele, fiind repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării cererii de fată la data de 12.11.2015, iar din sentințele atașate la filele 24-28 dosar rezultă că dosarele mai sus menționate au fost soluționate irevocabil primul prin sentința civilă nr. 1304/02.12.2013 iar secundul prin sentința civilă nr._.03.2014, și repusă pe rol, în vederea perimării la 12.11.2015, această situație de fapt s-a datorat părților, care nu au mai efectuat vreun act de procedură în cauză în acest interval de timp și nici nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, neaflându-se în situația unei norme speciale de stingere a procesului.
Față de cele reținute mai sus, instanța, apreciind că sunt întrunite cerințele art.248 cod pr. civilă va constata perimată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția.
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P. G., domiciliat în orașul Nehoiu, . B. împotriva sentinței civile nr. 1052 pronunțată la data de 25.09.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții P. C., C. D. și P. I., domiciliați în orașul Nehoiu, . B..
Respinge cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Decembrie 2015
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, D. H. |
Red. Ș.M Judecătoria Pătârlagele
Thred. ȘM Dosar fd._
2ex/14.01.2016 Jud. fd. N. B. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1997/2015.... | Succesiune. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
