Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 258/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 258/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT ÎN LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 258/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Grefier R. - A. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- Procuror V. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect despăgubiri formulate în baza Legii nr. 221/2009 de reclamanții E. F. domiciliată în . I. domiciliat în . E. domiciliată în . D. domiciliat în . V. domiciliat în . contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., UNIRII, nr. 209.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul E. D. în calitate de procurator al reclamanților E. F., E. I., C. E. și E. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând dosarul atașat,_, Tribunalul din oficiu pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința pronunțată, respectiv sentința 502/14.03.2011 rămasă irevocabilă prin decizia nr 379/16.05.2011 a Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr_ /a1..
Reclamantul E. D. consideră că nu operează autoritatea de lucru judecat. A formulat și o cerere de revizuire cu privire la calea extraordinară de atac. Precizează că a descoperit noi probe prin care dorește să revendice dreptul. Solicită să se consemneze că se face o gravă discriminare, față de tatăl sau care a fost erou de război
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul În condițiile prev de art 430 cod proc civ, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care se sprijină hotărârea, inclusiv cele prin care s-au rezolvat chestiuni litigioase. Hotărârea judecătorească anterioară, promovată de autorul reclamantului, dezvăluie în opinia Parchetului identitate cauză cu acțiunea nou introdusă. Dovezile nou invocate de reclamant, sunt nerelevante prin prisma art 430 cod proc civ, nefiind vorba de o nouă cauză juridică
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față, constată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 08.01.2015 reclamanții E. F., ENESGU I., C. E., ENESGU D. și E. V., succesibili ai defunctului E. A., decedat la data de 12.02.2012, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat in teritoriu de Direcția Generala a Finanțelor Publice B.,ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în Legii nr. 221/2009 obligarea pârâtului la plata unor daune materiale si morale pentru sistarea abuziva, din motive de ordin politic a plații pensiei de invalid de război ce i se cuvenea legal tatălui acestora E. A., in perioada anilor 1962-1969.
În motivarea cererii au arătat că la data de 12.02.2012 a incetat din viata, autorul lor E. A., cu ultimul domiciliu in comuna Pirscov, ., conform certificatului de deces ., nr._, eliberat de Primăria comunei Pârscov, Județul B..
Reclamanții precizează că au calitatea de moștenitori, situație dovedita de Certificat de Moștenitor nr. 162/13.11.2014, eliberat de Biroul Notarial F. N..
In calitate de succesibili, reclamanții precizează că obiectul litigiului, care rezida in obligarea piritului in temeiul Legii nr.221/2009 art.5 din lege, la plata sumei de 71.3521ei RON, reprezentând drepturi de pensie si alte drepturi I.O.V.R., care au fost sistate abuziv in perioada 17.05._69 autorului lor si la plata sumei de 80.000 lei RON cu titlu de daune morale.
Consideră că, nu se poate vorbi de aplicarea excepției autorității de lucru judecat deoarece: tatăl acestora a promovat din timpul vieții o acțiune similara înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului B.,
In timpul dezbaterilor, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul B. - Secția civila sub numărul_ la data de 12.02.2010 si_ la data de 9.03.2013.
Susțin că este esențial de subliniat ca pe parcursul judecării cauzei încadrarea obiectului pricinii pendinte in sfera de reglementare a Legii nr. 221/2909, a fost stabilita in mod irevocabil prin decizia civila nr.132/ 17.06.2010 a Curții de Apel Ploiești, menținută in recurs prin decizia nr. 6160/17.11.2010 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție.
D. fiind ca decesul, a survenit in timpul derulării cauzei in urma declarării recursului, prin Decizia nr.122/21.01.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, constatând ca acțiunea a fost formulata in numele unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosința.
Ori, potrivit disozițiilor art. nr. 71 din Cod.proc.civ."mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat".
In atare situații, apreciază ca se află in termenul legal pentru a redeschide cauza si pentru valorificarea drepturilor cuvenite autorului lor,in calitate de moștenitori.
Potrivit titlului de pensie nr._ emis de Casa Invalizilor Orfanilor si Văduvelor de război, s-a recunoscut autorului lor E. A., fost soldat in Regimentul 27 Infanterie, o infirmitate in procent de 60% ca urmare a rănirii suferite la data de 01.12.1944 si i s-a stabilit o pensie lunara de baza de 750 lei si începând cu data de 01.03.1946 o pensie lunara de 11.960 lei.
Din analiza certificatului nr. E/1025/13.03.1996,eliberat de U.M. -Pitești, reiese ca autorul acestora, la data de 01.12.1944 a fost rănit pe front internat in spital la data de 04.12.1944 si după o perioada de peste 6 luni de spitalizare a fost "CLASAT" ca invalid de război cu o infirmitate de 60%.
Se arată că autorul reclamanților nu a suferit un accident de munca; sau o boala profesionala al cărui diagnostic in timp sa mai sufere perioade de ameliorare.
In procesul verbal nr. 1 H 421/1945 Comisia Medicala Mixta a Comandamentului nr.5 Teritorial al Armatei, a folosit termenul de "CLASARE", clasarea insemnind de fapt recunoașterea uni infirmități si al unui drept de pensie I.0.V.R.pentru intreaga viata.
Fiind vorba de un drept de pensie, stabilit . pensie /_, in baza unei legi speciale ( Legea nr.794/04.09.1941 ) care nu fusese abrogata si al unor dovezi incontestabile( P. V.1 H 421/1945 ) - in primul rând se poate constata ca decizia nr.1385/17.05.1962, nu are temei juridic, contravine principiilor de drept si dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință, se arată că aceasta decizie a însemnat de fapt o măsura administrativa abuziva.
Din analiza cele doua motive din decizia nr.1385/17.05.1962, care au stat la baza sistării pensiei I.O.V.R. constată următoarele: Sistarea pensiei a fost cauzata de refuzul autorului lor de a se înscrie cu terenul agricol in "întovărășire"(C.A.P.), Sistarea propriu zisă s-a realizat cu " un diagnostic medical fals introdus in conținutul deciziei medicale nr.861/25.04.1962.
În susținerea primei afirmații depune certificatul ( Provizoriu) nr.7648/26.03 1962, eliberat de Secția Financiara din cadrul Sfatului Popular al Raionului Cislau, din conținutul căruia se constată că acest înscris a fost transpus in Decizia 1385, sub nr. dosar 606 din 26 Martie 1962. Se susține că acest motiv nu avea nici o legătura cu infirmitatea suferita din timpul si cauza războiului de autorul lor.
Întrucât autorul reclamanților refuzase de mai multe ori sa-si inscrie terenul agricol in întovărășire (C.A.P.), aceasta a fost cauza care a provocat sistarea plații pensiei I.O.V.R.
Primarul comunei Pirscov din acea perioada, a găsit un pretext ( ca nu s-a prezentat la un transport de lemne pentru Primărie)a chemat autorul lor la Primărie si de fata cu acesta a telefonat la Serviciul de Expertiza Medicala de la B. si a îndemnat medicul sa-i suspende pensia I.O.V.R. tatălui acestora.
Acesta l-a chemat pe data de 25 Aprilie 1962, la Serviciul de Expertă Medicala din cadrul Sfatului Popular al raionului B. si cu un diagnostic medical fals, conceput cu rea credința la indemnului primarului i s-a suspendat dreptul de pensie de invalid de război tatălui reclamanților in perioada 17 Mai 1962- 01 Iulie 1969.
Reclamanții înțeleg să probeze falsul diagnosticului medical din decizia medicala nr. 861 din 25 Aprilie 1962 (decizia medicala de sistare a pensiei) cu următoarele mijloace de proba: titlu de pensie I.O.V.R. nr._, în care i se recunoaște autorului lor o infirmitate in procent de 60%, fisa medicala nr._ eliberată pe numele autorului reclamanților, in data de 14 Mai 1952 în care Comisia de expertiza medicala a stabilit diagnosticul "anchiloza in unghi drept a cotului drept, cu impotenta funcționala a membrului drept "si a încadrat infirmitatea in gradul 3, după 17 ani, in decizia medicala nr. 394/30 .04.1 969, Comisia de Expertiză Medicala, constata si stabilește același diagnostic "anchiloza cot drept c cu impotenta funcționala dupa plaga de război,cauza invalidității -" "invalid de război",data ivirii- Campania 1944,grad de invaliditate-3, același diagnostic si aceiași clasificare a infirmității se confirmă si in Decizia Medicala nr. 154/03.02.1970 definitiva, se poate constata si faptul ca decizia nr. 861/25.04.1962, nu este semnata de medicul specialist in expertiza medicala si nici de membrii comisiei de expertiza, în scrisoarea înregistrata cu nr._, este nominalizat medicul care la indemnul primarului, i-a suspendat pensia de invalid de război in perioada anilor 1962-1969 tatălui nostru.
Probează astfel ca, decizia nr.1385 din 17 Mai 1962, prin care s-a sistat dreptul de pensie de invalid de război in perioada 17 Mai_ " a însemnat o măsura administrativa abuziva, cu caracter politic, ce face obiectul pct. nr. 5 din Legea nr.221/2009
În ceea ce privesc despăgubirile morale, reclamanții arată că prin cerere, s-a solicitat daune morale in suma de 80.000 lei RON, justificate de faptul ca, tatăl lor avind mina dreapta distrusa din razboi si lipsit de pensia cuvenita, nu a mai putut întreține pe cei 4 copii care erau prin scoli în perioada respectiva.
In aceste condiții, copii nu s-au realizat in viata dupa dorințele si capacitățile lor.
Se arată că întreaga familie a fost nevoita sa suporte severe lipsuri materiale cu consecințe de neprevăzut in perioada următoare.
Pentru sacrificiul sau, dovedit in timpul războiului, autorul reclamanților a fost decorat cu medalia "serviciul credincios crucea cu spade clasa întâia"- iar impotriva sa si a familiei sale nu trebuia sa se comită o asemenea eroare.
Din aceste motive reclamanții consideră ca, sunt îndeplinite condițiile potrivit art. 52 din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, pentru a se acorda daunele morale solicitate
In spiritul "bunei credințe si al respectului fata de lege, solicită admiterea acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate.
În sprijinul acțiunii a depus următoarele înscrisuri: prima cerere de chemare in judecata nr. 5404/11 4/1 5.12.200, procura judiciara nr. 497/22.12.2009, procura judiciara nr. 857/13.11.2014, certificat de moștenitor nr. 162/13.11.2014, certificat de deces . nr._, decizia nr.122/21.01.2014 a Curții de Apel Ploiești, titlu de pensie nr._/01 .01 .1946, decizia medicala nr. 861 /25 .04-1962,.fisa medicala nr. 2171 1 /1 4.05 .1952 10), decizia medicala nr.394/30.04.1969, certificat (provizoriu )nr. 7648/26.03.1962, decizia medicala nr.154/03.02.1970, certificat medical nr._/09.03.1946, decizia nr. 1385/17.05.1962, decizia nr._/30.06.1969, certificat nr. E/1025/1 3.03.1996, scrisoare înregistrată cu nr. 1_( 225) /13.01 .1069.
La data de 16.01.2015 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Se invocă faptul că petenții au formulat cerere de chemat in judecata, in vederea obligării Ministerului Finanțelor Publice in temeiul Legii nr. 221/2009 la plata sumei 71.3521 lei cu titlu de drepturi de pensie, respectiv a sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
Pârâtul a invocat excepția lipsei cauzei juridice, excepție absoluta si peremptorie, solicitând instanței punerea in discuția contradictorie a părților.
Desi, extrem de rar uzitata, excepția lipsei cauzei juridice reprezintă o " varietate", o forma de manifestare a excepției de inadmisibilitate, aceasta din urma fiind genul proxim.
Dupa cum s-a spus in literatura de specialiate ( dr. Verginei L. - Excepțiile in dreptul procesual civil), obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de pretenția concreta a reclamantului.
Cauza cererii de chemare in judecata numita si cauza juridica este data de cauza dreptului (causa debendi - cauza raportului juridic sau al obligației puse în discuție), aceasta constituind fundamentul dreptului invocat de cel care formulează pretenția.
Se menționează că intre obiectul cererii de chemare in judecata reprezentat de pretenția concreta a reclamanților si causa debendi ca fundament al dreptului invocat de către cel ce formulează pretenția, exista o relație binara, simetrica ( in sens procedural ), de tipul parte- intreg.
In speța, reclamanții au indicat în acțiune, ca izvor juridic al pretențiilor lor, dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Se aduce in atenția instanței ca prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 Curtea Constituționala a declarat neconstitutional art. 5 alin. 1 Lit. A teza intai din actul normativ sus mentonat iar prin Decizia 1354/20.10.2010 au fost declarate neconstitutionale prevederile art. 1 pct.1si art. II din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Lg. 221/2009.
Ca o consecința a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curții Constituționale, s-a statuat ca, " prevederea normativa a cărei constituționalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata de nici un subect de drept, incetandu-si de drept efectele, pentru viitor, si anume de la data publicării Deciziei Curții Constituționale in Monitorul Oficial al României, potrivit tezei a doua di fraza intai a art. 145 alin. 1 din Constituție
Curtea Constituționala a reținut ca in domeniul acordării de despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista exista reglementari paralele, si anume pe de o parte Decretul Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata incepand cu anul 1945 precum si celor deportate in străinătate ori constituie in prizonieri, si OUG 214/1999 privind acordarea calității de luptător inrezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor impotriva cărora au fost dispuse din motive politice masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la acțiuni de impotrivire cu arme si de răsturnare prin forța a regimului comunist instaurat in România iar pe de alta parte Lg. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora in perioada 1945 - 1989 .
Astfel, se constata ca acordarea despăgubirilor pentru suferințele foștilor deținuți politici, astfel cum a fost reglementata prin art. 5 alin. 1 lit. A teza I din Lg. nr. 221/2009 contravine art 1 alin. 3 din Constituția Rmaniei .
Totodată Curtea apreciază ca aceste despăgubiri sunt menite sa producă satisfacția morala a recunoașterii faptelor nelegale, a incalcarii drepturilor omului de către regimul comunist, iar nu a compensa in bani suferința persoanelor persecutate.
Potrivit principiului echității, cuantificarea despăgubirilor bănești pentru prejudiciile morale suferite de reclamanta trebuie sa aiba la baza o apreciere rezonabila pe baze echitabile si in deplin acord cu ideea procurării unei satisfacții de ordin moral susceptibile a inlocui valoarea de care aceasta a fost privata, fara a se transforma . justa cauza.
In consecința, având in vedere aspectele evocate in cele ce preced, solicită sa admită excepția lipsei cauzei juridice in sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibila.
Pe fondul cauzei, în cazul in care se va trece peste excepția invocata, pârâtul învederează că reclamanții, nu pot fi beneficiari ai Legii nr. 221/2009, in cauza nefiind vorba nici despre o hotărâre de condamnare cu caracter politic ( care sa fi fost constatata de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 ) si nici de o măsura administrativa cu caracter politic luata de către statul comunist antecesorului reclamanților si dusa la îndeplinire de către organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
Din documentele depuse in probatiune de către reclamanți nu rezulta faptul ca autorul acestora a fost supus unei condamnări/ măsura cu caracter administrativ, in sensul prevăzut de disp. art. 3 din Legea nr. 221/2009;
F. de învederarea reclamanților, potrivit căreia, „ se poate constata ca Decizia nr. 1385/17.05.1962 nu are temei juridic, contravine principiilor de drept si dispozițiilor legale, " solicită instanței, intrucat sarcina probei ii incumba contestatorului, in baza art. 249 C. proc. civ. - conform căruia " Cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, in afara de cazurile anume prevăzute de lege ", sa puna in vedere reclamanților sa faca dovada celor afirmate, in sensul prezentării de scripte din care sa rezulte măsura administrativă cu caracter politic .
Tot in baza art. 249 C. proc. Civ, solicită instanței de judecata, sa puna in vedere reclamantului sa probeze afirmația din cuprinsul acțiunii, conform căreia, " Sistarea propriu-zisa s-a realizat cu un diagnostic medical fals introdus in conținutul Deciziei medicale nr. 861/25.04.1962 ";
Mai este de evidențiat faptul ca din scriptul intitulat Certificatul provizoriu emis de Sfatul Popular - Raionul Cislau la rubrica " terenuri agricole in intovarasie " se specifica, negru pe alb ca E. A. NU DEȚINE TERENURI;
In atari condiții, rezulta in mod indubitabil faptul ca măsura sistării pensiei NU A REPREZENTAT NICI PE DE PARTE O măsura administrativă cu caracter politic, NUMAI IN IPOTEZA IN CARE ACESTA AR FI DEȚINUT TERENURI PE CARE AR FI REFUZAT A LE TRECE LA CAP ( ÎNTOVĂRĂȘIRE ), S-AR FI PUTUT CREDE CA SISTAREA PENSIEI A REPREZENTAT O MĂSURA POLITICA ADMINISTRATIVA SANCȚIONATOARE CA URMARE A REFUZULUI PREDĂRII TERENURILOR DEȚINUTE. Rezulta, ca in mod sibilinic, reclamanții incearca sa inculce instanței o stare de fapt nereala in vedere obținerii unor beneficii pe care legea in materie NU I LE POATE CONFERI.
Urmare întâmpinării depusă de pârât, reclamanții, la data de 05.02.2015, au depus răspuns la întâmpinare în care au arătat, cu privire la lipsa cauzei juridice, că în condițiile in care Legea nr. 221/2009 a fost modificata fiind declarat neconstitutional art. 5, al 1, litera a din lege, înțeleg să-și restrângă obiectul cererii deduse judecații, la prevederile art. 5,al 1,litera b-privind obligarea la plata daunelor materiale de către pirit.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a susținut ca "reclamanții nu pot fi beneficiari ai Legii nr.221/2009 deoarece autorul lor, nu a suferit o condamnare cu caracter politic in sensul prevăzut de disp. art. 3 din lege”
Față de aceasta afirmație solicită a se avea în vedere că in cauza nu este vorba de condamnare cu caracter politic, pentru ca reprezentantul Finanțelor Publice sa apeleze la dispozițiile prevăzute de art. 3 din lege.
Asa cum rezulta din conținutul Deciziei nr.1385/17.05.1962, comisia OFICIULUI DE PREVEDERI SOCIALE din cadrul fostului SFAT POPULAR al raionul Cislau, pentru sistarea pensiei I.O.V.R., a luat in examinare doua motive și anume Decizia medicala nr.861/25.04.1962 al cărui diagnostic medical a fost fals si CERTIFICATUL (PROVIZORIU) nr.7648/26.03.1962- acesta fiind un motiv politic impus ce nu avea nici o legătura cu infirmitatea cauzata din timpul războiului si suferita de autorul nostru.
Întrucât in aceasta decizie, lipsește cauza concreta, reala si legala a motivului sistării pensiei de invalid de război, consideră ca Decizia
nu are temei juridic, contravine principiilor de drept si dispozițiilor
legale.
In consecința, consideră că pretenția lor de a li se restitui drepturile de pensie sistate abuziv in perioada 17 mal 1962 la 01.07.1969 in suma de 71.352 lei RON - este justificata.
Arată că li s-a solicitat dovada faptului că măsura administrativa are caracter politic, precizând în acest sens că pentru a clarifica circumstanța si contextul cauzei învederează că în primăvara anului 1962, dupa ce a refuzat de mai multe ori inscrierea in cadrul Gospodăriei Agricole Colective cu terenul si utilajele agricole, autorul reclamanților a devenit victima unor amenințări si abuzuri din cadrul SFATULUI POPULAR – PIRSCOV, de la amenințarea ca i se va sista pensia, la inventarierea bunurilor din casa in vederea vinzarii lor pentru plata taxelor si impozitelor, si la obligarea de a transporta lemne foarte grele pentru construcția de poduri, cind i se rupea caruta si nu o putea repara fiind infirm de mina dreapta, care era distrusa de o schija din timpul războiului.
Solicită ca instanța să constate spiritul de amenințare impus din ordin politic pentru sistarea pensiei, adresat medicului din cadrul SERVICIULUI DE EXPERTIZA MEDICALA al raionului B. - situație probata cu înscrisul nr_, reînregistrat cu nr. 225/13.01.1969 pe adresa Ministerului Muncii, Oficiul de reclamații si sesizări.
De asemenea solicită a se avea în vedere ca Decizia medicala nr. 861/25.04.1962, a fost emisa de Serviciul de Expertiza din cadrul SFATULUI POPULAR al raionului B., servici unde s-a telefonat din cadrul Primăriei Pirscov si s-a îndemnat medicul sa-i sisteze pensia autorului lor precum și conținutul certificatului (provizoriu) nr. 7648/26.03.1962.
Acest înscris era valabil pina la data de 1 august 1962 - termen de finalizare a procesului colectivizării agriculturii și a fost eliberat in baza unui referat întocmit de tov. Hederon (un nume conspirativ,probabil activist sau securist )
-desi nu avea nici o legătura cu infirmitatea ,din punctul nr.2 al acestui Înscris Comisia de Expertiza stia ca pina la data de 26 martie 1962,autorul nostru "NU FIGURA ÎNSCRIS CU TERENURI AGRICOLE IN "ÎNTOVĂRĂȘIRE"( C.A.P.)- mai clar spus se stia ca refuzase sa se inscrie cu terenul si utilajele in Gospodăria Agricola Colectiva
Din cele expuse mai sus, rezulta ca prin Comisia de Expertiza medicala, reprezentanții puterii politice i-si realizau scopul politic al administrației de stat,care atunci in anul 1962,era finalizarea pro-iMcesului de colectivizare a a agriculturii.
Măsura dispusa fata de autorul reclamanților, a avut caracter SANCȚIONATOR, scopul sau fiind - determinarea silita si forțată a inscrierii tatălui nostru, cu terenul agricol in ÎNTOVĂRĂȘIRE.
Reclamanții înțeleg să probeze ca măsura dispusa prin Decizia nr. 1385/17.05.1962, de sistare abuziva a plații pensiei de invalid de război a fost o măsura administrativa dispusa din motiv politic.
In continuare, reclamanții arată că afirmația: " sistarea propriu-zisa s-a realizat cu un diagnostic medical fals, introdus in conținutul Deciziei medicale nr.861/25.04.1962” . Motivarea sistării pensiei I.O.V.R., cu decizia medicala nr. 861 din 25 aprilie 1962, potrivit căruia autorul reclamanților, nu se incadreaza decât in gradul 0(zero) de invaliditate, din cauza diagnosticului medical, deficienta ușoara motorie a membrului toracal drept"- a fost o adevărata minciuna.
Se pune o întrebare retorică în sensul că emiterea deciziei medicale nr. 394 in ziua de 30, luna aprilie, anul 1969- nu constituia dovada dreptului de pensie, cum si existenta gradului de invaliditate si la data de 25 aprilie 1962 ?.
Daca la data de 14 mai 1952 in fisa medicala nr._ aflata pe numele autorului nostru, exista diagnosticul medical "Anchiloza in unghi drept a cotului drept ,cu ipotenta funcționala accentuata a membrului drept și se incadreaza infirmitatea in gradul 3(trei).
În data de 30 aprilie 1969, in decizia medicala nr.394, decizie de repunere in drepturi - se constata același diagnostic "Anchiloza cot drept cu impotenta funcționala dupa plaga de război",cauza invalidității "invalid de război",data ivirii "Campania 1944- incadrindu-se infirmitatea tot in gradul3(trei)de invaliditate
Față de acest aspect se întreabă cum este posibil ca la data de 25 aprilie 1962, in decizia nr. 861- sa nu mai existe același diagnostic si același grad de invaliditate
Se poate constata si faptul ca decizia nr.861/25.04.1962 - nu este semnata de medicul specialist in expertiza medico legala si nici de membrii comisiei de expertiza, ce a ce inseamna ca nimeni nu si-a asumat responsabilitatea deciziei.
Referitor la afirmația - potrivit căreia " E. A. nu deține terenuri agricole" (in perioada anului 1962) se precizează de către reclamanți că s-a interpretat greșit conținutul pct.nr.2 din certificatul (Provizoriu) nr. 7648 emis la data de 26 martie 1962 de către Secțiunea Financiara din cadrul Sfatului Popular Raional Cislau.
Interpretarea corecta este următoarea: " la data de 26 martie 1962, E. A. - nu are in propietate terenuri agricole in întovărășire".
Situația probează faptul ca pina la aceasta data autorul reclamanților, refuzase sa-si inscrie terenul in proprietatea Gospodăriei Agricole Colective.
Cu adeverința nr.796/02.02.2015, eliberata de Primăria Comunei Pirscov, probam faptul ca tatăl reclamanților, defunctul E. I A. a avut in proprietate teren agricol in suprafața de 2,88 HA., din care mai mult de 2 ha a fost teren arabil productiv( impozabil) .
Pentru a proba susținerile, reclamanții au depus, in copii xerox conforme cu originalul, următoarele inscrisuri: titlul de pensie nr._/01.01.1946, certificat nr. e/1025/1 3.03.1996, scrisoare adresata conducerii superioare a tarii nr._(225), fisa medicala nr._/14.05.1952, decizia medicala nr. 861/25 .04.1962, decizia medicala nr. 394/30.04.1969, certificat (provizoriu)nr. 7648/26.03.1962, adeverința nr. 796/02.02.2015 eliberată de Primăria – Pîrscov, decizia nr. 1385/17.05.1962.
La data de 20.02.2015, reclamanții au formulat o cerere în sensul modificării acțiunii, motivată de faptul că au descoperit noi dovezi, urmare cărora obiectul cauzei se modifică.
Potrivit noilor dovezi,sistarea pensiei de invalid de război s-a realizat incepind cu data de 5 Octombrie 1955 pina la data de 17 Mai 1969,de către un medic ,cu rea credința 1-a indemnul primarului corn, Tircov,Jud. B. ,care a indemnat medicul pe nume de B. GHE0RGE, sa-i suspende pensia de invalid de război tatălui reclamanților.
In afara de acest indemn, au descoperit ca sistarea pensiei a fost cauzata si de faptul ca autorul acestora, a fost proprietarul unei suprafete de teren agricol,situație probata cu Cererea de solicitare de repunere in drepturile I.0.V.R, Înregistrata cu nr.606/26.03.1962.
Pentru a dovedi abuzul savirsit l-a indemnul reprezentantului puterii politice din acel moment au expus in contextul cauzei noile mijloace de proba cu ajutorul cărora se probează adevărul și anume fișa medicala dinainte nr.2121 completată pe front de către personalul medical de prim ajutor la data de 1.12.1944 ora 11, cind a fost rănit cu schije tatăl acestora, in care s-a precizat diagnosticul -plaga schije cu . brațului: drept, foaie de observatie nr.105 din 20 Ianuarie 1945, din care se constata ca rănirea a survenit la data de 1 Dec.1944, pe frontul de nord din Cehoslovacia, buletin radiologic nr. 7 din 26 Aprilie 1945, fisa civila cu date privitoare la mobilizare din care se consta ta la data de 11.12.1944 a fost internat la spitalul REGINA M. din B.,cu diacnosticul medical "plaga schije articulație a cotului drept, . proces - verbal de clasare 1 H 421, al comisiei medicale mixte a comandamentului 5 teritorial al armatei romane, Generalul CORPULUI 5 TERITORIAL al ARMATEI ROMANE -aproba o infirmitate in procent de 60%,si pentru buna credința si sacrificiul dovedit pe cimpul de lupta propune decorarea cu medalia "C. Serviciul Credincios Clasa - 1 - A, adresa nr._ din 17 Sept.1945, certificat nr.115 din 19 Ian.1946, adresa nr.119 din 20 Ian.1946, certificat m d.2 din 9 Martie 1946, .referat întocmit de reprezentantul Casei I.O.V.R. in care se recunoaște autorului nostru infirmitatea de 60% si se aproba eliberarea titlului de pensie nr._/1944, adresa nr._ din 2 Oct.1946, formulata de serviciul contabilitate al casei de pensii I.O.V.R.prin care se trimite titlul de pensie I.O.V.R. NR._/1946 - primăriei . - pentru a i se inmâna tatălui reclamanților E. I ANTO, proces - verbal nr.18/192 din 14 Mai 1952,prin care comisia medicala compusa din 6(sase) membrii -recunoaște diacnosticul medical-"anchiloza in unghi drept a cotului drept cu impotenta funcționala aceentuata a miinii drepte 11.
De remarcat faptul ca încadrarea in gradul 3(trei) de invaliditate, a fost recunoscuta definitiv - pentru intreaga viata.
Prin Decizia nr. 450/1417 din 5 Oct,1955, medicul B. G.,sistează dreptul de pensie I.O.V.R. al tatălui nostru la indemnul primarului . din acel moment.
Se constata acest lucru din conținutul " PLINGERII " trimisa pe adresa conducerii superioare a tarii, reingeigistrata cu nr. 225/13.01. 1969, la MINISTERUL MUNCII ,OFICIUL DE RECLAMAȚII SI SESIZĂRI.
Nemaiputând indura umilința si necazurile vieții,pe data de 26 Martie, 1962 - autorul reclamanților, a formulat cerere de repunerea in drepturi Înregistrata cu Nr. 606 la oficiul prevederi sociale al raionului Cislau.
Se citează din conținutul acestei cererii :"Sunt sistat din pensia I.O.V R. din anul 1956, spunind-mi ca am pamint".
Dupa 15 ani si 7 luni, de suferința si umilința, se constata ca de fapt dreptul de pensie I.O.V.R. a fost sistat abuziv si din motiv politic
Se citează din plingerea inreg cu nr. 225/1301 .1969, pe adresa Ministerului Muncii: " Pensia mi s-a luat pe cale falsa de doctorul B. G. din B.. Sfatul Popular m-a amenințat spunindu-mi ca imi va lua pensia si chiar asa a si fost,a telefonat la Buzău .doctorului B. G. care imi făcuse dosarul pentru pensie si i-a spus ca sunt hun de lucru si de munci agricole,. M- a chemat la B. si mi-a si luat pensia,dar sa fi fost doctorul in situația mea,eu cred ca nu ar mai fi făcut el aceasta abatere Încâlcind legea CONSTITUȚIEI....,in continuare citez din conținutul acestei plingeri, muncesc de 4 ani de zile ca scotator de var la fabrica de var "Flacăra " si de aceia de mai multe ori ma gindeam ca-ci -ACUM ERAM SI EU B. DE munca - NU MAI AVEAM M. RUPTA DIN RĂZBOI....muncitorii cu care lucrez cu ei ,lucrează la acord si pe ii plătesc ia tona de var pe care o scoate si SE PLING M. LA SEFI CA*CI I-MI SCOT EI P..
Se solicită a se constata faptul că raportat la umilința îndurată autorul reclamanților a fost decorat cu medalie de armata romana.
Se precizează că tatăl reclamanților din cauza mâinii distruse din război, era nevoit sa stea in condiții de temperatura si fum, sa le incarce cu var roabele colegilor sai .
În perioada 50ct.1955pina la data de 17 Mai 1962,medicul B. G. președintele COMISIEI DE EXPERTIZA A CAPACITĂȚII DE MUNCA al Raionului B.,a sistat pensia de invalid de război ce i se cuvenae legal tatălui nostru,la indemn politicCPlingerea nr._ 4/225/13.01 /6
Sistarea pensiei I.O.V.R. a fost cauzata de faptul ca autorul nostru a deținut teren agricol-situatie probata cu cererea-inreg cu nr. 606/26.03.19621a Oficiul Prevederi Sociale -Raionul Cislau Citează din CEREREA de repunere in drepturi .formulata de tatăl
lor la data de 26 Martie 1962.inregistrata cu nr.606 pe adresa
OFICIULUI DE PREVEDERI SOCIALE al Raionului Cislau: xl Yarog sa puneți
in dezbatere situația mea,sunt sistat din pensia I.O.V.R. din anul 1956,
spunându-mi de către COMISIE CA AM PAMINT
Nu se poate ca unui invalid de război, sa i se sisteze dreptul de pensie minim ca drept de existenta, pe motiv ca deține in proprietate teren agricol acest motiv era un motiv politic impus care nu avea nici o legătura cu infirmitatea cauzata din timpul războiului si suferita de tatăl nostru.
Certificatul (provizoriu)NR, 7648/26.03.1 962 acesta a fost intocmit in baza unui referat intocmit de tov. (un nume neidentificat ...Hederon... activist s-au securist) si in conținutul sau se urmarea daca invalidul de război E. I A.,
este trecut cu terenul agricol in G-. A.C. /1962.
Ce se urmarea de fapt-se urmarea "colectivizarea agricultutil".
Tatăl lor ,a luptat pe front pe linia 1 intiia ,pentru apărarea independentei si libertății ,al respectului propietatii-să-si lucreze pamintui,aceasta fiind unica sursa de existenta^iar acești oameni care nu nu simțise durerea rănilor provocate de razboi?au comis un abuz ,prin faptul ca in loc sa examineze infirmitatea.suferita de pe front,executau la ordin politic ,constringerea materiala, prin elaborarea unui diacnostic medical fals,conceput cu re credința si luind in examinare propietatea "terenul agricol" care de fapt-nu avea nici o legătura cu infirmitatea cauzata din timpul războiului.
S-a citat din Cererea de solicitare de repunere in drepturi I.O.V.R.
inregistrata cu nr. 606/26 Martie 1962 :" VA R. SA LUAȚI MASURI SA F.
BĂGAT IN DRETUL DE PENSIE ,SPRE A PUTEA FACE SI EU F. LA ACEȘTI COPII CU CITE P. ÎMBRĂCĂMINTE,FIIND COPII LA SCOALĂ SI M. ACASĂ".
Se precizează că reclamanții doreau să urmeze cursurile liceului din Pătârlagele din județul B., însă nu le-au putut urma pentru ca tatăl lor ,era invalid de război, iar dreptul sau minim de pense, era sistat.
Solicită a se constata că din conținutul referatului de propunere pentru reinscrierea la pensia I.O.V.R., reiese ca acest drept s-a aprobat in baza unui HCM nr.253 din 25 februarie 1967 ,abia atunci cind reprezentanții puterii stiau că nu mai exista motivul " PROPIETATE" -pe care il urmarea cu toate mijloacele -inclusiv prin COMISIA DE EXPERTIZA A CAPACITĂȚII DE MUNCA.
In ce a ce privește drepturile de pensie sistate abuziv in perioada 5 oct.1955 pina la 17 Mai 1969, intrucit exista mai multe variante de calcul, arată că vor cere sprijinul unui expert financiar,pentru a evalua drepturile de pensie I.O.V.R. si valoarea altor drepturi ,care au fost sistate in aceasta perioada ,in mod abuziv si la îndemnul reprezentantului politic.
La termenul de judecată din 26.02.2015 s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului B., iar la termenul de judecată din 12.03.2015, Tribunalul a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 248 c.p.c., instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Articolul 430 c.p.c., reglementează - Autoritatea de lucru judecat astfel: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.
Art. 431 - Efectele lucrului judecat (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Art. 432 - Excepția autorității de lucru judecat
Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Din economia textelor de lege mai sus menționate, reiese că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Este de remarcat că în ceea ce privește primul element, respectiv părțile, se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența juridică, astfel încât, puterea de lucru judecat îi vizează și pe succesorii universali sau cu titlu universal al părților.
În speță, prin sentința civilă nr. 502 din 14.03.2011, pronunțată în dosarul_ , rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de CAPloiești, prin decizia nr. 379 din 16.05.2011, Tribunalul B. a respins ce neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de autorul reclamanților, E. A., prin procurator E. D.,, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finațelor .
Obiectul dosarului mai sus menționat a fost precizat la termenul de judecată din 8.02.2010, ca fiind obligarea pârâtului la plata de daune materiale și daune morale pentru sistarea pretins abuzivă, din motive de ordin politic, a plății pensiei în perioada 1962-1969, în temeiul Legii 221/2009, iar la termenul de judecată din 7.03.2011, în rejudecare, reclamantul a depus note scrise susținând că solicită obligarea pârâtului S. R. la plata sumei de_ lei –daune materiale și a sumei de_ lei – daune morale.
În cauza de față reclamanții, succesorii reclamantului E. A., decedat la data de 12.02.2012 solicită, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor,, în temeiul Legii 221/2009, obligarea pârâtului la plata unor daune materiale și morale pentru sistarea abuzivă, din motive politice a plății pensiei de invalid de război ce i se cuvenea tatălui lor în perioada anilor 1962-1969, respectiv_ lei – drepturi de pensie și_ lei- daune morale.
Rezultă așadar că obiectul celor două acțiuni este același, daune materiale și morale respectiv_ lei – drepturi de pensie și_ lei- daune morale, obiectul celei de a doua cereri de chemare în judecată este identic cu al litigiului deja soluționat prin hotărârea deja amintită, iar în ceea ce privește temeiul de drept se poate lesne observa că ambele demersuri judiciare întreprinse de autorul reclamanților și reclamanți se întemeiază pe dispozițiile Legii 221/2009.
Așa fiind este îndeplinită tripla identitate cerută de legiuitor, lucru ce face ca în cauză să opereze autoritatea de lucru judecat care se opune unei noi cercetări pe fondul pretențiilor deduse judecății în litigiul de față.
Repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți sau cu succesorii lor ar însemna ignorarea efectelor juridice ale sentinței sentința civilă nr. 502 din 14.03.2011, pronunțată în dosarul_ , rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de CAPloiești, prin decizia nr. 379 din 16.05.2011 și menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.
De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art 6 al 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare, principiu enunțat în preambulul Convenției.
Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate ( cauza Brumărescu contra României ).
În cauza A. c. României din data de 23.09.2008, Curtea europeană a mers mai departe arătând că instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare să poată fi opuse chiar și terților.
Instanța constată că în jurisprudența sa, Curte Europeană reține, în mod constant, că autorităților judiciare nu le este permis ca, prin acțiunile sau inacțiunile lor, să împiedice realizarea scopului unei hotărâri judecătorești irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci și din motivare, decât în cazurile în care există o imposibilitate obiectivă de executare, temeinic justificată de către autoritatea care o invocă ( a se vedea în acest caz cauza N. c. României)
Faptul că, actualmente reclamanții susțin că se află în posesia unor înscrisuri noi, nu-i îndrituiește să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată, în condițiile identității de părți, obiect și cauză, ci eventual o cale extraordinară de atac împotriva sentinței rămse definitive și irevocabile.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 430 c.p.c., urmează a admite excepția autorității de lucru judecat și a respinge acțiunea, în cauză fiind autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții E. F. domiciliată în . I. domiciliat în . E. domiciliată în . D. domiciliat în . V. domiciliat în . contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., UNIRII, nr. 209, în cauză fiind autoritatea de lucru judecat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, R. - A. S. |
RED PE/TEH PE
8 ex /22.04.2015
| ← Succesiune. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
