Fond funciar. Decizia nr. 3118/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3118/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3118/2015
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de către reclamanta P. I., domiciliată în ., jud. B., și pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., bld. N. B., nr. 48, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5966/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâții C. C. SĂPOCA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în ., și S. G., domiciliat în . Puțului, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta P. I., asistată de avocat C. R., lipsă celelalte părți, intimatul S. G. fiind reprezentat de avocat Ș. B..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat C. R. depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelanta P. I., chitanța nr. 269/5.11.2015 și factura nr. 271/4.11.2015 reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei.
Părțile prezente apreciază dosarul în stare de judecată.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392-394 din Codul de procedură civilă, dând cuvântul părților, pentru a-și susține cererile și apărările.
Avocat C. R., având cuvântul pe apelul declarat de apelanta P. I., susține că cererea a fost formulată ca urmare a faptului că, din considerentele sentinței, nu rezultă în mod clar care este regimul juridic al suprafeței de 250 mp teren din contractul de vânzare-cumpărare și pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, care au fost dovedite cu chitanța și factura de la filele 158-159. Cererea privind cheltuielile de judecată se regăsește în încheierea din 11.05.2015, de la fila 169, fiind cerută și prin notele scrise de la fila 163. Referitor la situația terenului, arată că instanța de fond, deși admite acțiunea principală și cererea conexă, face trimitere, în foarte puține rânduri, numai la situația juridică a suprafeței de 800 mp, pe care o apreciază ca fiind cuprinsă în titlul prin care s-a dispus reconstituirea dreptului, califică inadmisibilitatea acestei forme de recunoaștere a dreptului față de situația părților, însă nu detaliază din punctul de vedere al apelantei și regimul juridic pe care îl vor urma cei 250 mp din contractul de vânzare-cumpărare. Solicită admiterea apelului, casarea cu reținere pentru completarea probatoriilor. Referitor la apelul declarat de C. județeană B., urmează ca instanța să aprecieze și să dispună în consecință.
Avocat Ș. B., având cuvântul pentru intimatul S. G., pune concluzii de respingere a apelului declarat de apelanta P. I., urmând a fi avute în vedere concluziile scrise depuse la instanța de fond. Apreciază că este o situație ultra petita, în condițiile în care în cererea de chemare în judecată și pe parcursul procesului s-a solicitat nulitatea unui titlu de proprietate emis într-un anumit an și acum se face referire la un titlu de proprietate din alt an. Cel mai îndreptățit să formuleze calea de atac era clientul său, care însă nu i-a comunicat hotărârea, pentru că în mod cert ar fi formulat apel. În ceea ce privește apelul declarat de C. județeană B., este de acord cu admiterea acestuia fiind singura modalitate în care poate fi respinsă cererea de chemare în judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocat C. R. solicită să se aprecieze cu privire la plus petita, întrucât a intervenit corectura anului și nu există îndoială că s-a vorbit despre titlul de proprietate atașat. Orice alte apărări nu pot fi primite în condițiile în care nu s-a formulat apel de către intimatul S. G..
Avocat Ș. B. susține că dispozițiile art. 204 alin. 3 din codul de procedură civilă sunt clare și eroarea putea fi corectată până la momentul formulării concluziilor pe fond.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 07.04.2014, sub nr._, petenta P. I. a chemat în judecată pe pârâții C. Locală pentru aplicarea fondului funciar Săpoca, C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. și S. G., solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/4 din 31.07.1998, pentru suprafața de 0,08 ha teren intravilan, situat în localitatea Săpoca, jud. B., în taralua 49, cu destinația de curți construcții, obligarea Comisiei Locale să constituie anexa și, respectiv, să o înainteze Comisiei Județene în vederea emiterii unui alt titlu prin care să procedeze la constituirea dreptului de proprietate pentru reclamantă și pârâtul S. G., cu obligarea la cheltuieli de judecată.
C. Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Săpoca a depus întâmpinare în cauză, prin care a arătat că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată, iar în ceea ce privește neincluderea reclamantei în titlul emis, a precizat că este din cauza faptului că aceasta nu a formulat cerere în termen legal în baza legii fondului funciar.
Intimatul S. G. a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, deoarece semnătura nu îi aparține reclamantei și nici nu ar avea cunoștință despre existența acestui dosar, iar pe fondul cauzei arată că reclamanta nu a formulat cerere în vederea reconstituirii, iar titlul a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Reclamanta a învestit Judecătoria B. și cu cererea înregistrată în dosarul nr._/200/2014 din data de 24.11.2014, prin care a solicitat anularea poziției 69 din anexa 2 la ordinul care a stat la baza emiterii titlului de proprietate. Prin încheierea din 25.02.2015, s-a apreciat că este vorba despre aceeași cerere și s-a trimis la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5966/18.05.2015, prima instanță a admis acțiunea, a dispus anularea poziției nr. 69 din Anexa nr. 2 la Ordinul Prefectului Județului B., nr. 174/13.12.1996, anularea titlului de proprietate nr._/4 din data de 31.07.1997, emis pe numele pârâtului S. G., a obligat pârâtele C. Locală pentru aplicarea fondului funciar Săpoca și C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. să procedeze la eliberarea unui alt titlu de proprietate, prin constituirea dreptului de proprietate, pentru aceeași suprafață, de 800 mp, în intravilanul satului Săpoca, în tarlaua 49, pe numele reclamantei P. I. și al pârâtului S. G..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite, în timpul căsătoriei fiind cumpărată, prin contractul autentificat sub nr. 657/06.03.1978 la fostul notariat de Stat, o casă de locuit. În cuprinsul contractului s-a menționat că suprafața de teren de 250 mp trecea în proprietatea statului, prin efectul art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974. Instanța, în raport de aceste mențiuni, a reținut că bunul dobândit era comun, potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei.
S-a observat că, inițial, prin Ordinul Prefectului nr. 174/13.12.1996, a fost atribuită în proprietate numai pârâtului S. G. suprafața de 800 mp, în raport de calitatea acestuia de proprietar al locuinței, potrivit dispozițiilor art. 23, raportat la art. 36, al. 4 și 6 din Legea nr. 18/1991. Verificând actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 174/13.12.1996, instanța a constatat că nici pârâtul nu a formulat cerere în vederea atribuirii în proprietate a suprafeței de teren menționate în Anexă la poziția 69, precum și faptul că singurul act de proprietate avut în vedere la emiterea ordinului a fost contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 657/06.03.1978 la fostul Notariat de Stat, care confirma faptul că intimatul nu era singurul proprietar al locuinței, motiv pentru care s-a concluzionat că nu se putea emite ordin numai pe numele acestuia.
Având în vedere că fusese emis și titlu de proprietate, în baza ordinului menționat, instanța a decis anularea pe aceleași considerente.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta P. I. și pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B., cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 10.08.2015.
Reclamanta P. I. a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie.
Criticile formulate au vizat necuprinderea în suprafața totală și a suprafeței de 250 mp dobândită prin act de dare în plată, față de care instanța nu s-a pronunțat.
În realitate, susține apelanta-reclamantă, curtea imobilului are 1000 mp în acte și 902 mp în realitate. Încercând să facă punerea în posesie, comisia nu a putut să determine în tot suprafața reală și nici din hotărâre nu reiese care este regimul diferenței de 250 mp, teren cumpărat.
De asemenea, arată apelanta, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la cheltuielile de judecată, dovedite cu actele depuse la dosar.
Pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii apelate.
Susține apelanta-pârâtă că hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare, cu privire la eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantei P. I. și al pârâtului S. G., întrucât regimul juridic al terenului aferent locuinței cumpărate de foștii soți în anul 1978, teren care a trecut în proprietatea statului, ca efect al aplicării Legii 58/1974, este guvernat de prevederile art. 36 alin. (3) și alin. (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult decât atât, nu există o anexă corespunzătoare la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în care să fie înscrise persoanele respective, conform situației de fapt și de drept existente. În condițiile în care, sub imperiul Legii nr. 58/1974, foștii soți au cumpărat în timpul căsătoriei o casă de locuit, ar rezulta că actul prin care trebuie să se atribuie în proprietatea acestora terenul aferent locuinței este ordinul prefectului, iar nu titlul de proprietate.
Referitor la anularea poziției nr. 69 din Anexa nr. 2 la Ordinul Prefectului nr. 174/1996, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., întrucât emitentul acestui act administrativ este Prefectul Județului B., potrivit art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 34/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, actualizată (Prefectul Județului B. nu a fost pârât în dosar), cu respingerea acestui capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.
S-a referit la practica existentă la începutul aplicării Legii nr. 18/1991, ca, în baza ordinelor prefectului emise pentru situațiile prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, să fie eliberate (la solicitarea comisiilor locale) și titluri de proprietate, deși ordinul prefectului constituie titlu de proprietate.
Pentru soluționarea cazului, după anularea hotărârii apelate, consideră că reclamanta trebuie să introducă o nouă acțiune în care să solicite modificarea poziției nr. 69 din Anexa nr. 2 la Ordinul Prefectului nr. 174/1996, în sensul includerii sale, alături de numitul S. G., prin introducerea în cauză a Instituției Prefectului - Județul B. - prin prefect și a U.A.T. - .; anularea titlului de proprietate nr._/4 /1997, prin introducerea în cauză a Comisiei locale de fond funciar Săpoca și a Comisiei Județene B., fără emiterea altui titlu de proprietate, întrucât exista ordinul prefectului.
Apelanta-reclamantă P. I. a formulat întâmpinare cu privire la apelul pârâtei C. Județeană de fond funciar B., solicitând respingerea apelului declarat de această parte.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică așa cum a fost motivată și consideră că motivele de apel formulate de pârâtă nu pot fi primite în condițiile în care apărarea formulată de C. Județeană nu s-a invocat încă de la fond; invocarea unei situații ulterioare, a imposibilității punerii în executare excede cadrului procesual; pe tot parcursul judecații s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisie Județene, apărare ce nu poate fi primită întrucât aceasta este emitentul titlului a cărei sancționare se solicită.
Solicită respingerea motivelor de apel formulate de partea adversă și menținerea dispozițiilor sentinței criticate.
Tribunalul are în vedere normele de la art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Se observă că împotriva sentinței civile nr. 5966/18.05.2015, au declarat apel reclamanta P. I., care a solicitat schimbarea, în parte, în sensul menționării și a suprafeței de 250 m.p. în titlul care ar trebui emis, și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată, cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, precum și pârâta C. Județeană B., care a invocat lipsa calității procesuale pasive pentru cererea având ca obiect anularea ordinului prefectului, și a susținut că hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Obiectul litigiului (dosar nr._ ) l-a reprezentat cererea reclamantei P. I., formulată în contradictoriu cu intimații C. Județeană B., C. Locală Săpoca și S. G., de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/4/31.07.1998, pentru suprafața de 0,80 ha, de obligare a Comisiei Locale Săpoca la constituirea anexei și înaintarea acesteia către C. Județeană B., în vederea emiterii unui alt titlu, pentru constituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe pe numele reclamantei și al pârâtului S. G., precum și obligarea la cheltuieli de judecată. Prin cererea conexă, înregistrată sub nr._/200/2014 din data de 24.11.2014, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții menționați, anularea poziției nr. 69 din anexa 2 a Ordinului Prefectului care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat, menținând și capătul de cerere având ca obiect obligarea Comisiei Locale Săpoca la constituirea anexei și înaintarea acesteia către C. Județeană B., în vederea emiterii unui alt titlu, pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,80 ha pe numele reclamantei și al pârâtului S. G..
Din actele dosarului, a rezultat că în timpul căsătoriei apelantei-reclamante P. I. cu intimatul S. G. a fost cumpărată, prin contractul autentificat sub nr. 657/06.03.1978 la Notariat de Stat Județean B. (fila 10 din dosarul judecătoriei), o casă de locuit situată în satul Săpoca. În cuprinsul contractului s-a precizat că suprafața de teren de 250 mp, teren aferent locuinței cumpărate, a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Potrivit sentinței civile nr. 4424/22.11.1989, pronunțată în dosarul nr. 4287/1989 al Judecătoriei B. (filele 8-9 din dosarul primei instanțe), căsătoria părților a încetat prin divorț.
Conform adresei nr. 708/20.01.2015 (fila 139), Instituția Prefectului - Județul B. a precizat că, în baza Ordinului Prefectului nr. 174/1996, C. Locală de Fond Funciar Săpoca a întocmit fișa noului titlu de proprietate, pe care a depus-o la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., astfel fiind emis titlul de proprietate nr._/4/31.07.1997 (în acțiune a fost trecut în mod greșit anul emiterii titlului ca fiind 1998), aflat la fila 7 din dosarul judecătoriei. Terenul aferent construcției, de 0,80 ha, a fost atribuit intimatului S. G., prin reconstituire. La dosar nu a fost depusă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, emiterea ordinului prefectului fiind solicitată de către Primăria comunei Săpoca, potrivit adresei nr. 9913/22.11.1996 (fila 148). A mai existat o astfel de solicitare (înaintată prefectului cu adresa nr. 772/04.10.1991 – fila 145), pentru o suprafață mai mică, de 250 m.p., trecută în contractul de vânzare-cumpărare, însă ordinul prefectului a fost emis după cea de a doua cerere, pentru suprafața mai mare, de 800 m.p., despre care s-a susținut că este cea deținută de către proprietarul locuinței.
Tribunalul reține că prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor de anulare a anexei aprobate prin ordinul prefectului, a titlului de proprietate emis în baza ordinului și de obligare la emiterea unui nou titlu, în raport de obiectul cererilor principală și conexă și în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată. Nu a solicitat reclamanta atribuirea în proprietate a suprafeței de 250 m.p. precizată în cererea de apel, ci a terenului de 800 m.p., pentru cât a fost eliberat titlul de proprietate pe numele pârâtului S. G., astfel încât cererea din apel apare ca fiind nouă, inadmisibilă conform art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă („în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”).
Tot inadmisibilă este și cererea de obligare a intimaților la cheltuieli de judecată, deoarece, deși apelanta-reclamantă a solicitat prin cererile principală și conexă cheltuielile de judecată și a depus dovezi în acest sens, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere. Completarea hotărârii nu poate fi cerută însă pe calea apelului, ci numai pe calea procedurii reglementate de art. 444 din Codul de procedură civilă, obligativitatea procedurii fiind prevăzută de art. 445 din Codul de procedură civilă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va respinge, ca fiind inadmisibil, apelul declarat de către reclamanta P. I..
În ceea ce privește apelul pârâtei C. Județeană B., tribunalul observă, că, într-adevăr, cererea de anulare a ordinului prefectului trebuia formulată în contradictoriu cu emitentul actului, Instituția Prefectului Județului B., conform art. 36 din Codul de procedură civilă. În acest sens sunt dispozițiile art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991: „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”. În cauză, terenul putea fi atribuit proprietarilor locuinței, conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991: „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
A rezultat însă că, deși trebuia emis ordinul prefectului pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent locuinței, C. Județeană a emis un titlu de atribuire a terenului, prin reconstituire a dreptului de proprietate. În consecință, cererea de anulare a acestui titlu, precum și cererea având ca obiect obligarea la emiterea unui nou titlu (pentru că instanța nu a dispus emiterea unui nou ordin al prefectului, ci a unui alt titlu) puteau fi soluționate și în contradictoriu cu C. Județeană B., potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991.
În cauză nu poate fi reținută nici imposibilitatea de executare a hotărârii, deoarece prima instanță a decis emiterea unui alt titlu, doar pentru includerea în actul respectiv și a reclamantei, fără să modifice suprafața, amplasamentul, având în vedere că un astfel de titlu fusese deja emis, în anul 1997, de către apelanta-pârâtă.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va păstra hotărârea primei instanțe, situație în care va respinge ca nefondat apelul pârâtei, conform art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de către reclamanta P. I., domiciliată în ., jud. B., și ca nefondat apelul pârâtei C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., bld. N. B., nr. 48, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5966/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâții C. C. SĂPOCA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în ., și S. G., domiciliat în . Puțului, jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2015.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red./tehn. N.M.
6 ex./07.12.2015
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
N. N.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 3123/2015.... | Cereri. Decizia nr. 3120/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
