Pretenţii. Decizia nr. 3128/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3128/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 3128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3128/2015
Ședința publică de la 16 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta G. VICTORIȚA – NATASA cu domiciliul în B., . B, . împotriva sentinței civile nr. 4905 din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamantul P. A. cu domiciliul în B., cart. Micro 5, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat P. A., personal, lipsă fiind pârâta apelantă G. Victorița – Natasa.
Lipsă de procedură cu pârâta apelantă G. Victorița – Natasa.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat la primul termen, din 2.11.2015, pentru lipsa de procedură, că la acest termen procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul intimatului pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Intimatul P. A., având cuvântul, arată că nu intelege de ce pârâta a declarat apel din moment ce recunoaște niste lucruri, că motivele din apel sunt contradictorii cu elementele din dosar.
Astfel, arată că în cauză este vorba despre un împrumut, dovedit cu chitanțele existente la dosar pe care pârâta le-a scris, că a fost de acord cu termenul de rambursare, sunt semnate de martor, că nu este treaba lui ce a făcut pârâta apelantă cu banii, deoarece aceștia au fost luați pentru nevoi personale, conform chitanțelor.
Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fata, constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4905 din 23.04.2015 Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâta G. N., cum a fost completata.
A obligat parata sa achite reclamantului suma de 7.520 lei - cu titlu de împrumut, precum si dobanda legala aferenta debitului solicitat, ce curge începand cu data de 11.04.2013 pana la plata efectiva a acestei sume, fara ca aceasta sa depaseasca suma de 2.000 lei.
A obligat parata sa achite reclamantului suma de 710,20 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata.
A respins, ca neîntemeiată, cererea paratei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, la data de 21.10.2010, numita ZAVOIANU) N. a imprumutat de la P. A., suma de 1.720 lei, partile stabilind termenul de scadenta ca fiind 12 luni. In continutul chitantei incheiate de parti, in prezenta martorului P. G., s-a mentionat ca acest imprumut s-a facut „pentru nevoi personale” (f 7).
Ulterior, la data de 10.12.2010, partile au mai incheiat o conventie asemanatoare, cu privire la suma de 5.800 lei, cu termen scadent de 24 de luni.
Numitul P. A. a notificat-o pe numita ZAVOIANU N., privind restituirea sumei de bani imprumutata (7.520 lei) prin intermediul B. P. S. A., notificarea fiind comunicata la data de 25.03.2013 (fila 10). Prin aceasta notificare, i se punea i vedere sa achite suma imprumutata, cel mai tarziu pana la data de 10.04.2013 (fila 9).
Avand în vedere că nici pana în prezent, parata G. (fosta ZAVOIANU) N. nu si-a achitat obligatia de a restitui suma de bani împrumutata, numitul P. A. s-a adresat instantei de judecata, solicitand obligarea paratei la restituirea sumei de 7.520 lei, împreuna cu dobanda aferenta în cuantum de 2.000 lei.
Raportat la data conventiilor dintre parti (2010), fata de dispozitiile art.3 din Legea nr.71/2011, instanta apreciaza ca, in speta, sunt aplicabile dispozitiile vechiului Cod civil.
Astfel, potrivit art. 969 alin. 1 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
In fapt, parata a recunoscut faptul ca a imprumutat suma de bani respectiva de la reclamant (fila 94- raspuns la intrebarea nr.3), insa a precizat ca acesti bani au servit unui scop común partilor, respectiv participarea in sistemul Lyoness Romania SRL, de pe urma caruia ambele parti ar fi avut avantaje financiare.
De altfel, faptul predarii banilor, a fost confirmat si de martorul P. G. C., persoana care este mentionata si pe chitanta incheiata la 10.12.2014. Martorul a mai declarat ca banii au fost dati de reclamant, a urmare a unui imprumut la CEC Bank. In prezenta martorului, partile nu au avut nicio intelegere referitoare la vreo intelegere referitoare la situatia in care „afacerea” paratei nu va functiona, respectiv ce se va intampla cu suma imprumutata. Parata doar a depus suma in contul bancar, nu a folosit-o pentru „cumparaturi”, reclamantul putea avea anumite beneficii doar daca folosea suma respectiva, respectiv daca aducea si alte persoane in aceasta „afacere”. De asemenea suma de bani nu putea fi retrasa, ci doar se putea face cumparaturi cu ea.
Pe de alta parte, potrivit relatiilor furnizate de catre Lyoness Romania SRL (fila 106), „sumele de bani incasate de dl.P. sunt ca urmare a activitatii intreprinse in sistemul Lyoness in integralitatea ei, prin crearea retelei sale, fara a se putea identifica fara echivoc care din sume, s-au datorat inregistrarii dnei G.…. Avand in vedere ca dl.P. a acceptat noile conditii generale ale afacerii, preluarea unitatilor aflate in posesia dnei G. Natasa nu mai este posibila”.
Instanta a constatat ca atata timp cat s-a mentionat in mod expres in continutul chitantei (fila 7) - „pentru nevoi personale” – si nu alte mentiuni, parata si-a asumat obligatia de a restitui sumele de bani imprumutate, la termenele convenite de parti. Astfel cum partile au incheiat respectivele conventii, partile au avut posibilitate de a insera si alte clauze (de genul: ce se va intampla cu suma imprumutata, daca parata nu va avea succes in aceasta afacere, modalitate de preluare a acestei afaceri etc.). Or, atata timp cat nu au inserat astfel de clauze, instanta nu a putut analiza sustinerile paratei, decat pe baza probatoriului administrat in cauza. Insa, raportat la acest probatoriu, instanta retine ca parata nu a facut dovada acestor sustineri, sarcina probei apartinandu-i, conform art.10 alin.1 din Noul C.proc.civ.
Pe de alta parte, posibilitatea preluarii acestei „afaceri” de catre reclamant si de sistemul Lyoness Romania SRL, face obiectul unei alte cauze, respectiv a Dosarului nr._ (fila 111 – certificat de grefa).
Prin urmare, instanta a apreciat ca reclamantul a făcut dovada conventiei dintre parti. Avand în vedere ca termenul scadentei s-a implinit, instanța a constatat ca fiind întemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la restituirea sumei împrumutate.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la dobanda aferenta sumei imprumutate, instanta a retinut ca dobanda reprezinta pretul lipsei de folosinta a sumei de bani. Prin acordarea dobanzii se urmareste sanctionarea debitorului pentru executarea cu intarziere a obligatiei care îi incumbă.
Potrivit dispozitiilor art.2 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Potrivit art. 6 din același act normativ, „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.”
Față de faptul ca termenul scadentei a expirat, iar parata nu a făcut dovada achitării sumei imprumutate, aceasta fiind purtatoare de dobanda, instanța a apreciat acest capat de cerere, ca fiind întemeiat.
Pe de alta parte, in baza art.1079 raportat la art.1088 din Codul civil (vechile dispozitii), instanta a obligat parata sa achite dobanda aferenta sumei imprumutate incepand cu data de 11.04.2013 (reprezentand ziua urmatoare a datei stabilite de catre reclamant, in cadrul notificarii paratei, prin notificarea emisa de executorul judecatoresc; aceasta fiind data punerii intarziere a paratei). De asemenea, cuantumul dobanzii nu va depasi suma de 2.000 lei, avand in vedere precizarile reclamantului din cadrul raspunsului la intampinare (fila 24 verso) si de la termenul de judecata din data de 26.06.2014 (fila 39).
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art.10 alin.1 din Noul C.proc.civ., potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis actiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâta G. N., cum a fost completata. In acest sens, instanta a obligat parata sa achite reclamantului suma de 7.520 lei - cu titlu de împrumut, precum si dobanda legala aferenta debitului solicitat, ce curge începand cu data de 11.04.2013 pana la plata efectiva a acestei sume, fara ca aceasta sa depaseasca suma de 2.000 lei.
In temeiul art.9 alin.2 raportat la art.453 din Noul C.proc.civ., instanta a obligat parata sa achite reclamantului suma de 710,20 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru.
Pe de alta parte, având in vedere culpa procesuala a paratei, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea acesteia privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta G. N. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea a apelului s-a arătat că din probele cu înscrisuri și martori rezultă indubitabil că suma de 7520 lei a primit-o de la reclamant pentru a cumpăra un Pachet Bussiness în firma Lyoness care îi aducea acestuia venituri și bonusuri substanțiale.
A menționat apelanta că la insistențele reclamantului s-a înscris în sistemul Lyoness iar acesta i-a fost sponsor pe toată perioada colaborării în acest sistem.
În scopul participării la sistemul respectiv, reclamantul i-a dat suma de 7250 lei reprezentând o diferență până la suma de 8600 lei pentru achiziționarea Parchetului Bussiness. Această sumă i-a intrat în cont intimatului ca urmare a depunerii de către apelantă a sumelor de 1720 lei la data de 19.10.2010, respectiv 5800 lei la data de 10.12.2010, iar reclamantul intimat i-a garantat că suma de 8600 lei se va tripla ca urmare a aplicării Regulamentului Lyoness.
În acest context, apelanta susține că reclamantul a săvârșit un abuz de drept atunci când a chemat-o în judecată deși starea de fapt este alta decât cea pe care a prezentat-o în fața instanței de judecată.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pârâta apelantă nu a propus, prin cererea de apel, nicio altă dovadă în sprijinul afirmațiilor făcute.
Astfel, potrivit art. 470 C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde, între altele, probele invocate în susținerea apelului, iar cerința menționării probelor este prevăzută sub sancțiunea decăderii.
În conformitate cu art. 476 din același cod, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept. În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță de judecată.
În acest context, tribunalul constată că nici prin întâmpinarea depusă în cadrul procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, efectuată de prima instanță, pârâta nu a invocat și nu a propus probe prin care să combată pretențiile reclamantului.
Astfel, prin această întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu a fost parcursă procedura obligatorie a medierii, precum și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Pe fond s-a arătat de către pârâtă că sumele împrumutate de la reclamant erau menite unui scop comun, scop pe care reclamantul „l-a uitat”.
A mai învederat pârâta că va returna sumele de bani numai după o mediere a părților menită să clarifice sumele de bani și mai ales modalitatea de restituire a acestora.
În consecință, tribunalul va verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate numai pe baza probelor care au fost administrate în fața primei instanțe de judecată.
Astfel, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță și încheiat la data de 21.10.2010 pârâta a primit de la reclamant un împrumut în sumă de 1720 lei cu obligația restituirii într-o perioadă de 12 luni. De asemenea, prin înscrisul încheiat la 10.12.2010 a primit de la același reclamant suma de 5800 lei, sub formă de împrumut pentru o perioadă de 24 luni.
Martorul P. G. C. a declarat că a fost de față când reclamantul a împrumutat-o pe pârâtă cu sumele de 1720 lei și ulterior 5800 lei. A mai declarat martorul că suma de 5800 lei a fost depusă, de pârâtă la Banca Transilvania, iar prima chitanță a fost întocmită în casa pârâtei, în timp ce a doua chitanță s-a întocmit la Banca Transilvania.
Potrivit art. 1191 Cod Civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic sau prin act sub semnătură privată. Nu se va putea niciodată primi o dovadă prin martori, în contra sau peste ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
Coroborând înscrisurile sub semnătură privată, menționate mai sus și declarația martorului prezent la întocmirea acestora, tribunalul reține că între părți a intervenit un contract de împrumut bănesc, iar pârâta apelantă nu și-a respectat obligația de restituire a împrumutului la termenele convenite.
Potrivit art. 1576 Vechiul Cod Civil, împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea restituirii tot atâtor lucruri, de aceeași specie și calitate. Obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. Conform art. 1584 din același cod, principala obligație a împrumutatului este să restituie la timpul stipulat lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse tribunalul va respinge apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta G. VICTORIȚA – NATASA cu domiciliul în B., . B, . împotriva sentinței civile nr. 4905 din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamantul P. A. cu domiciliul în B., cart. Micro 5, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 noiembrie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.H.D./ 4 ex./08.12.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. M. S.
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 17-06-2015, Tribunalul BUZĂU | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 3124/2015.... → |
|---|
