Pretenţii. Sentința nr. 1098/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1098/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1098/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1098/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile, după declinare, privind pe reclamanta minoră C. A. cu domiciliul ales la fam G. E. în Focșani, ., jud. V., reprezentată prin curator special – avocat B. L. în M., ., ., în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA cu sediul în ., T. Ș., nr. 8, . și intervenientul forțat C. T. G. CU D.. ALES LA FAM. G. E. - FOCSANI .,, J. V., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta C. A., fiind reprezentată prin curator special – avocat B. L. și de avocat S. D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Av S. D. A. pentru reclamanta, depune certificatul de deces al persoanei vinovate de producerea accidentului, C. G..
Se pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
Curator avocat B. L. pentru reclamantă, solicită respingerea excepției. Arată că își menține punctul de vedere exprimat în răspunsul la întâmpinare depusă la dosarul instanței RM Sarat filele 46-48, care arată că din punctul minorei de vedere dosarul penal desfășurat la Judecătoria Rm Sărat și apoi la Curtea de Apel Ploiești ar trecut cursul prescripției extinctive iar la data de 12 martie 2014 când s-a pronunțat Decizia 208, prin care au fost respinse solicitările în materie civilă ale minorei, a început să curgă un nou termen de prescripție. Consideră că interesele minorei pe tot parcursul soluționării dosarului penal și in acest dosar nu au putut fi reprezentate în mod subiectiv de reprezentantul ei legal ca tată, în sensul că data fiind legătura de rudenie între aceștia, nu s-a constituit parte civilă pe parcursul cercetării penale. Era imperios necesar să se numească minorei un curator să îi reprezinte interesele în mod obiectiv în prezenta cauză. Nu se poate susține că dreptul reclamantei de a solicita despăgubiri pe latură civilă s-a prescris.
Av S. D. A. pentru reclamanta, achiesează precizărilor formulate de către curatorul special al reclamantei. Nu s-a instituit o tutelă care să reprezinte interesul minorei. S-a arătat că o faptă penală a fost produsă la data de 15.08.2011, astfel sub incidenta Decretului 168/1958, codul civil intrând în vigoare la 01.10.2011. în cauză se aplică Decretul Lege. Solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, acțiunea a fost formulată în termen legal.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm Sărat sub nr_ C. T. G., în calitate de reprezentant legal al reclamantei minore C. A. a solicitat obligarea pârâtei . Group SA la plata sumei de 200.000 euro despăgubiri civile pentru daune morale și materiale ca urmare a accidentului rutier produs la data de 15.08.2011 soldat cu rănirea gravă a minorei, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, în fapt, a acțiunii se arată că la data de 15.08.2011 numitul C. Gheorghită conducea autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ pe DN 2 E 85 din direcția B. spre Rm.Sarat, că în autoturism se mai aflau numita C. D., soția conducătorului, și C. A., nepoata conducătorului auto, reclamanta în cauza de față, că la un moment dat, din cauza căldurii foarte mari și a oboselii, numitul C. G. a ațipit la volan, a intrat pe contrasens, s-a izbit de parapetul de pe marginea șoselei de unde a fost proiectat frontal într-un autoturism ce se deplasa regulamentar din direcția Rm.sarat spre B. și că, în urma coliziunii a rezultat decesul numitei Chirită D. și rănirea gravă a reclamantei Chirită A..
A fost deschis un proces penal in care C. G. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendare pentru ucidere din culpă și vătămare corporală gravă.
Autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ la data producerii accidentului era asigurat la . prin polița RCA ./10/U4/CA nr._ cu valabilitate din data de 17.01.2011 până la data de 16.01.2012.
Tragicul accident a afectat iremediabil întreaga familie, C. A. rănită în mod grav în accident fiind și martoră la stingerea din viață a bunicii.
Arată că minora a suferit foarte mult atât fizic, urmare vătămărilor corporale grave cât și psihic datorită imaginilor tragice provocate de teribilul accident.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile: art.1357 – 1371 cod civil, art.3 pct.17, art.42, art.43 si art.56 cod comercial, art.2 al.1 lit.a, art.5, art.7 cod procedură civilă, art.4, art.9, art.41, art.42, art.54 din legea 136/1995 și art.3 al.1 din OUG 9/2000.
S-au atașat cererii de chemare în judecată, în copie xerox, cartea de identitate a reprezentantului legal al reclamantei, certificatul de naștere al reclamantei, buletin de investigații, polița RCA, procură judiciară.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri precum și orice altă dovadă a cărei necesitate de administrare rezultă din dezbateri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat in principal pe cale de excepție respingerea acțiunii ca prescrisă iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii in sensul diminuării cuantumului daunelor materiale si morale.
Pârâta S.C. OMNIASIG V. INSURANCE GROUP S.A. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantului ca prescrisa, iar în subsidiar, admiterea in parte a acțiunii, in sensul diminuării cuantumului daunelor materiale si morale solicitate, pentru următoarele considerente:
A susținut că analizarea prescripției dreptului material la acțiune presupune verificarea existenței dreptului supus prescripției, stabilirea datei de la care a început și a datei la care s-a împlinit prescripția, eventualele cauze și condiții de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției.
Data de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în cazul stabilirii răspunderii civile delictuale pentru fapta unei persoane care a cauzat alteia un prejudiciu printr-un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane, este momentul la care partea ce pretinde despăgubirile a cunoscut despre existența prejudiciului și persoana vinovată, respectiv de la data săvârșirii accidentului, având în vedere că aceste elemente i-au fost cunoscute încă de la momentul producerii evenimentului și nu de la data la care prin hotărâre penală definitivă, a fost stabilit gradul de culpă al autorului accidentului și răspunderea sa penală, în situația în care reclamantul nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal. (ICCJ Secția I civilă, decizia nr. 5362 din 20 noiembrie 2013).
Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (1) din Decretul nr.167/1958, aplicabile la momentul producerii accidentului -15.08.2011, dispun că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauză, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu este reprezentată de accidentul de circulație având ca autor pe C. G..
Termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii accidentului, moment față de care acțiunea, introdusă la data de 18.08.2014 - dosar_, este prescrisă.
Astfel, ca regulă, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut de existența pagubei și a persoanei vinovate.
În speță, faptul ilicit cauzator de prejudicii și existența prejudiciului au fost cunoscute la data decesului victimei accidentului de circulație.
Problema litigioasă ce se impune a fi soluționată este reprezentată de data de la care începe să curgă termenul de prescripție, raportat la identificarea, din perspectiva celui vătămat, a persoanei vinovate.
Prescripția nu a început să curgă la data la care, prin hotărâre judecătorească definitivă, a fost stabilit gradul de culpă al autorului accidentului și răspunderea sa penală.
O asemenea interpretare contravine dispozițiilor speciale în materia prescripției extinctive, existența unui proces penal, neconstituind, potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 un caz de întrerupere a cursului prescripției.
F. de aceste precizări, solicită admiterea excepției si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca prescrisa.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat să fie admisă în parte acțiunea, in sensul diminuării cuantumului daunelor materiale si morale solicitate de reclamant.
Reclamanta, prin reprezentant legal C. T. G., a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, ca neintemeiata, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata .
In fapt, arată că a formulat acțiune având ca obiect răspundere civila delictuala, având in vedere trauma ce i-a fost produsa in urma accidentului intervenit la data de 15.08.2011 .
Deoarece in urma accidentului a rezultat decesul unei persoane, in cauza a numitei C. D., s-a pus in mișcare acțiunea penala impotriva inculpatului C. G. pentru infracțiunea de ucidere din culpa .
In urma materialului probator, P. de pe langa Judecătoria Rm Sărat a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm Sărat sub nr._ .
La data de 18.08.2013 Judecătoria Rm Sărat a dispus condamnarea inculpatului, prin Sentința penala nr. 285/2013, insa impotriva acestei soluții au declarat apel atat P. de pe langa Judecătoria Rm Sărat, cat si părțile civile .
La data de 12.03.2014 Curtea de Apel Ploiești se pronunța prin Decizia Penala nr. 208/2014 in sensul: " Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ramnicu Sărat și asigurătorul . Group SA - Sucursala Prahova împotriva sentinței penale nr. 285 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ramnicu Sărat, privind pe inculpatul C. G., pe care o desființează în latură civilă și în rejudecare: înlătură obligarea inculpatului C. G., alături de asigurătorul . Group SA - Sucursala Prahova, la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și 80.000 lei daune morale către partea civilă C. T. G. în calitate de reprezentant legal al minorei C. A.. Menține în rest dispozițiile sentinței. Respinge ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile Cenți Anatolio, G. D. și C. T. G., împotriva aceleiași sentințe" .
In conformitate cu Decretul 167/1958 aplicabil la momentul producerii faptului ilicit, potrivit disp. art. 16, prescripția se întrerupe:
a)prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția.
In raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu intrerupe curgerea prescripției;
b)prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanța judecătoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
Susține că în cauza, acțiunea civilă declanșată în cursul procesului penal a întrerupt cursul prescripției, conform textului de lege invocat.
Afirmația paratei nu poate fi primita motivat de faptul ca doar in urma deciziei penale definitive din data de 12.03.2014 poate fi calculat momentul de la care curge termenul general de prescripție in materie de asigurări de 2 ani .
Apărările paratei sunt doar interpretări proprii, fara legătura cu textele legale, iar invocarea regulii generale prev la art. 8 din decretul 167/1958 nefiind aplicabila, in cauza termenul de prescripție fiind interupt.
Chiar parata recunoaște ca doar in urma pronunțării hotărârii judecatoresti definitive se putea stabili gradul de culpa al autorului accidentului (inculpatului) si răspunderea sa atat penala cat si civila, precum a statuat Curtea de Apel Ploiești in cadrul Deciziei Penale nr. 208/2014 .
În concluzie, solicită respingerea excepției, iar pe fond admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate Judecătoria Rm. Sărat a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială, excepție pe care, prin sentința civilă nr 258/23.02.2015 a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit art.129 al.2 pct.2 necompetența instanței de judecată este de ordine publică atunci când procesul este de competenta unei altei instanțe de alt grad iar potrivit art.94 al.1 lit.j coroborat cu art.95 al.1 pct.1 cod procedură civilă, cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști se afla în competenta de primă instanță a tribunalului.
Având in vedere că reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, instanța a găsit întemeiată excepția necompetenței materiale a judecătoriei, declinând competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului B..
La Tribunalul B. a fost introdus în cauză, din oficiu, în temeiul art 78 a.lin 1 Cod procedură civilă raportat la art 51 alin1 din Legea 136/1995, persoana vinovată de producerea accidentului, Ghiriță G. și având în vedere că acesta a decedat la data de 05.07.2014, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorului său, C. T. G..
În atare condiții, față de faptul că acesta a dobândit interese contrarii în raport cu cele ale reclamantei minore, în temeiul art 58 alin 3 Cod procedură civilă, s-a dispus numirea unui curator special pentru reclamantă.
S-a atașat spre consultare dosarul penal_
Analizând cu precădere, în temeiul art 248 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material al reclamantei la acțiune, excepție invocată de către pârâta Omniasig V. Insurance Group SA prin întâmpinare, Tribunalul o găsește întemeaită pentru următoarele considerente:
Instanța constată, mai întâi, că, sub aspectul soluționării excepției arătate, aplicabil în cauză este Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, având în vedere, pe de o parte, prevederile art 6 alin 4 din Codul civil aprobat prin Legea_ potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului (01.10.2011) sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar pe de altă parte împrejurarea că fapta ilicită despre care reclamanta pretinde că i-ar fi cauzat prejudicii a căror acoperire o solicită în cauza de față, a fost săvârșită la data de 15.08.2011.
Relevante pentru soluționarea excepției sunt următoarele prevederi din Decretul 167/1958:
Art. 1 - Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Art. 3 - Termenul prescripției este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizațiile socialiste, de 18 luni.
Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sînt aplicabile dispozițiile art. 22.
Art. 7 - Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 8 - Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Art. 16 - Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În speță, la data de 15.08.2011, C. G., actualmente decedat, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Megane_, a intrat in coliziune cu autoturismul marca Toyota, condus de numitul G. C. B..
Prin sentința penală nr. 285/15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, acesta a fost găsit vinovat de producerea evenimentului rutier și a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni lor de ucidere din culpă prev de art. 178 al. 1 si 2 Cod penal Cod penal, victimă C. D. și vătămare corporală din culpă prev de art 184 al. 2 si 4 Cod penal, părți vătămate Centi Anatolio și G. D., iar în latură civilă a fost obligat, alături de Societatea de asigurare . GROUP SA București la 20.000 lei daune materiale către partea civilă Centi Anatolio și la 21.000 lei daune materiale către partea civilă G. D., la 10.000 lei daune materiale către partea civilă C. T. G. în calitate de reprezentant legal al minorei C. A., la daune morale în cuantum de 100.000 lei către partea civilă Centi Anatolio, 100.000 lei către partea civilă G. D. și 80.000 lei către partea civilă C. T. G. în calitate de reprezentant legal al minorei C. A., cu mențiunea că pentru toate sumele către părțile civile Societatea de asigurare răspunde în limita sumei asigurate, la_,59 lei către partea civilă Spitalul de urgență Floreasca București, reprezentând cheltuieli de Spitalizare pentru partea civilă Centi Anatolio, la 2216 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență Bucuresti, reprezentând cheltuieli de Spitalizare pentru partea civilă G. D. și la 2131 lei cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă Centi Anatolio, la 2479,99 lei către partea civilă Spitalul Sf. I. București, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă G. D., cu mențiunea că Societatea de asigurare răspunde în limita sumei asigurate.
În considerentele sentinței instanța a reținut că ”Numitul Chitriță T. G., tatăl minorei Chirită A., a precizat că nu depune plângere penală împotriva tatălui sau Chirită G. pentru leziunile suferite de fiica sa C. A.” și că „La fila 38 dosar, C. T. G. a depus cerere de constituire de parte civilă contra inculpatului alături de asigurător în sumă de 5.000.000 euro constituind daune materiale pentru minora Chitiță A., respectiv daune morale”.
Prin Decizia Penala nr. 208 din 12.03.2014, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ramnicu Sărat și asigurătorul . Group SA - Sucursala Prahova împotriva sentinței penale nr. 285 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ramnicu Sărat, privind pe inculpatul C. G., pe care a desființat-o în latură civilă și, în rejudecare, a înlăturat obligarea inculpatului C. G., alături de asigurătorul . Group SA - Sucursala Prahova, la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale și 80.000 lei daune morale către partea civilă C. T. G. în calitate de reprezentant legal al minorei C. A.. A menținut în rest dispozițiile sentinței și a respins ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile Cenți Anatolio, G. D. și C. T. G., împotriva aceleiași sentințe .
A reținut instanța de control judiciar, în considerentele deciziei amintite, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. - la punctul 2 - s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă (C. D.), vătămare corporală gravă din culpă (parte vătămată Centi Anatolio) și vătămare corporală din culpă (parte vătămată G. D.), că prin același act de inculpare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. Gheorghită pentru comiterea a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă „art. 184 al. 1 și 3 cu aplicarea art. 33 lit. b în dauna pârtilor vătămate G. C.-B., C. A. și C. Gheorghită" și că este de principiu că în cadrul unui proces penal, acțiunea civilă nu poate fi exercitată decât alături de acțiunea penală iar în speță acțiunea penală pentru vătămarea corporală din culpă a victimei C. A. nefiind pusă în mișcare datorită neîndeplinirii condițiilor legale pentru existența elementului constitutiv material al faptei (lipsa numărului de îngrijiri medicale cerut de norma de incriminare) este evident că nici acțiunea civilă nu poate fi discutată în cadrul acestui proces penal, ci separat, într-o eventuală acțiune civilă exercitată în fața instanțelor civile.
În atare condiții, hotărârea Curții de Apel Ploiești a respins cererea reclamantei de astăzi, prin reprezentant legal, de acordare a despăgubirilor civile pentru prejudiciul material și moral ce i-a fost cauzat prin fapta conducătorului auto C. G., împrejurare ce face ca, în raport de dispozițiile art 16 alin 2 din Decretul 167/1958, anterior, redat potrivit cărora „ Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea” cursul prescripției început la data de 15.08.2011, data producerii accidentului rutier, să nu se fi întrerupt.
D. consecință, instanța nu poate primi apărarea reclamantei în sensul că pe parcursul procesului penal ar fi operat întreruperea cursului prescripției iar de la data pronunțării deciziei nr. 208 din 12.03.2014 de către Curtea de Apel Ploiești a început să curgă un nou termen de prescripție.
Verificând, în continuare dacă termenul de prescripție era sau nu împlinit la data introducerii acțiunii de față, Tribunalul reține pe de o parte, că termenul de prescripție a început să curgă la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, adică la data de 15.08.2011, iar, pe de altă parte, că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat la data de 18.08.2014, însă a fost depusă la poștă la data de 11.08.2014, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de la f 13 dosar Judecătoria Rm. Sărat.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art 183 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a se lua în calcul data de 11.08.2014, data la care cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal.
Numai că, față de prevederile art 3 alin 2 din Decretul 16/1958 conform cărora în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, Tribunalul constată că termenul de prescripție era deja împlinit la data când reclamanta s-a adresat instanței cu cererea de chemare în judecată de față.
Aceasta pentru că, d-ei își valorifică prin cererea formulată dreptul la despăgubiri în contradictoriu cu societatea de asigurare la care C. G. avea încheiată poliță de asigurare de răspundere auto pentru pagube cauzate terților, drept consacrat de 49 din Legea 136/1995, astfel că raportul juridic litigios dedus judecății este unul care izvorăște din asigurare.
În sarcina pârâtei . Group SA nu se poate institui o răspundere decât în baza contractului de asigurare pe care l-a încheiat cu asiguratul C. G. și prin care s-a obligat să despăgubească terții prejudiciați ca urmare a producerii riscului asigurat.
Răspunderea persoanei vinovată de producerea accidentului, C. G., este o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, reglementată la acea dată de art 998-999 Cod civil, pe când răspunderea asiguratorului este o răspundere ce izvorăște din raportul de asigurare, născut ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă RCA.
D. urmare, numai termenul de prescripție al acțiunii în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva persoanei vinovată de producerea accidentului de circulație este supusă termenului de prescripție de 3 ani prev de art 3 alin 1 din Decretul 167/1958, în timp ce acțiunea îndreptată împotriva asiguratorului de răspundere civilă este supusă termenului special de prescripție de 2 ani instituit de alin 2 al aceluiași articol.
În consecință, în raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul apreciază drept întemeiată excepția invocată de pârâtă pe care o va admite și va respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta minoră C. A., prin reprezentant legal, continuată prin curator special – avocat B. L., ca fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantei.
În raport de această soluție și față de prevederile art 248 Cod procedură civilă, cercetarea fondului cauzei devine de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de pârâta . Group SA.
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta minoră C. A. cu domiciliul ales la fam G. E., în Focșani, ., jud. V., reprezentată prin curator special -avocat B. L., domiciliat în M., ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA cu sediul în București, .. 8, . Sectorul 3 și intervenientul forțat C. T. G. cu domiciliul ales la fam. G. E., în Focsani, ., Județul V., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2015.
Președinte, A. M. | ||
Grefier, R. - A. S. |
RED.AM
Th.red.CC/AM/5 ex.
29.10.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 3107/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1101/2015. Tribunalul... → |
|---|
