Fond funciar. Decizia nr. 3107/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3107/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3107/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător G. S.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de reclamanții M. I. și M. E. domiciliați în oraș NEHOIU, Calea M. V.,nr. 38, județul B. împotriva sentinței civile nr.1242 pronunțată la data de 19.06.2015 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâtele C. L. NEHOIU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ȘI C. J.. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul M. I., reprezentat de avocat T. M. A., lipsă fiind apelanta M. E., reprezentată de avocat T. M. A. și intimatele C. L. Nehoiu pentru aplicarea legilor fondului funciar, reprezentată de consilier juridic C. I. și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, după care:
Consilier juridic C. I. a depus la dosar împuternicire de reprezentare juridică.
Avocat T. M. A. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Consilier juridic C. I. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. M. A. având cuvântul a solicitat în principal admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A arătat că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în măsura în care prin răspuns la întâmpinare reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri care se află în posesia intimatei, respectiv copia procesului verbal prin care s-a pretins că s-a anulat procesul verbal de punere în posesie nr. 174 din 17.05.1993.
De asemenea, reclamanții au solicitat a se proceda la verificarea de scripte privind veridicitatea însemnării existente pe procesul verbal de punere în posesie.
Urmează a se ține cont de puterea de lucru judecat față de sentințele pronunțate anterior.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe o probă ce a fost solicitată de reclamanți fiind încălcate dispoz.art.6 din C.E.DO.
Potrivit dispoz.art.22 Cod proc.civ. instanța de fond era obligată să fixeze cadrul procesului. Prima instanță nu a căutat să lămurească dacă suprafața de 4.680 m.p se referea la terenul aflat în titlul de proprietate emis, caz în care se impunea o reanalizare a respectării principiului vechiului amplasament sau dacă era vorba despre o cerere care excede acestei suprafețe.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate.
A arătat că, cele două comisii nu pot proceda la anularea unui proces verbal care a intrat în circuitul civil.
Urmează a se ține cont de hotărârile judecătorești depuse de reclamanți la dosar respectiv sentința civilă nr. 164/1994 a Judecătoriei Pătârlagele care stabilește că întreg terenul deținut de autoarea defunctă V. D. urmează să îi revină acesteia.
A solicitat completarea probatoriului cu acte urmând a se solicita comisiei locale o copie a hotărârii prin care se presupune că s-a diminuat suprafața de teren de la 4,70 ha la 1,59 ha.
Apelanții înțeleg să denunțe înscrisurile ca fiind false conform dispoz.art.304 Cod proc.civ.
A mai arătat că, procesul verbal aflat la fila 9 dosar conține ștersături și adăugiri și acesta nu poate fi valorificat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea urmează a fi solicitate pe cale separată.
Consilier juridic C. I. având cuvântul a solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Prin motivele de apel se urmărește valorificarea propriei culpe a reclamanților.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoz.art.5 și 6 din H.G nr.890/2005.
În motivele de apel s-a susținut că judecătorul nu a exercitat rol activ.
Așa cum rezultă din lecturarea primei pagini a sentinței pronunțate de instanța de fond s-a reținut că reclamanții nu au solicitat administrarea altor probe decât cele depuse la dosar. În apel se face mențiunea că se solicită înscrierea în fals invocându-se propria culpă.
Conform dispoz.art.194 judecătorul a dat dovadă de rol activ întrebând părțile dacă mai au alte probe de administrat.
De asemenea, urmează a se avea în vedere dispoz.art.254 al.6 Cod proc.civ. potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Pe dreptul material și pe fondul cauzei urmează a se menține sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
S-a reținut de către instanța de fond că deși inițial se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,70 ha s-a procedat la diminuarea acesteia respectiv la suprafața de 1,59 ha.
A solicitat respingerea apelului.
În replică, avocat T. M. A. a arătat că apelul este devolutiv, există o hotărâre judecătorească urmând ca punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament.
În replică, consilier juridic C. I. a arătat că, apelanții nu pot în apel să-și modifice obiectul acțiunii .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr._ la data de 30.03.2015 reclamanții M. I. și M. E. în calitate de moștenitori ai def. V. D. au chemat în judecată pe pârâtele C. Orășenească de fond funciar Nehoiu și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., solicitând obligarea primei pârâte să înainteze documentația pentru înscrierea în titlul de proprietate a suprafeței de 4680 m.p., având următoarele categorii de folosință: 858 m.p. livezi, 1344 m.p. fâneață, 1060 m.p. neproductiv, 412 m.p. neproductiv și 906 m.p. fâneață, conform procesului verbal de punere în posesie nr.174/17.05.1993 și obligarea celei de-a doua pârâte să emită titlul de proprietate pentru suprafața de teren menționată mai sus, reconstituită de pe urma autoarei V. D..
Au susținut reclamanții că dreptul de proprietate a fost reconstituit conform Legii nr.18/1991 pentru această suprafață de teren înscrisă în registrul agricol din perioada 1958 – 1962 la autoarea V. D..
Cu toate acestea a fost tergiversată foarte mult procedura de emitere a titlului de proprietate, fapt de natură a aduce prejudicii reclamanților.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 27 din Legea nr.18/1991, art.5 și 6 din HG nr.890/2005.
La data de 05.05.2015, pârâta C. L. Nehoiu a formulat și a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a învederat că această soluție se impune întrucât procesul verbal de punere în posesie nr.174/17.05.1993 emis pe numele def. V. D. a fost anulat în ședința Comisiei Locale din data de 01.08.2000, așa cum rezultă din mențiunile existente pe acest înscris aflat în arhiva comisiei locale.
Pe cale de consecință, nu se poate emite titlu de proprietate deoarece pentru întreaga suprafață reconstituită de pe urma acestei autoare a fost eliberat titlul de proprietate.
Referitor la situația reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autoarei def. V. D., se arată că, deși, inițial, se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,70 ha, prin hotărârea comisiei județene nr.162/2000 s-a procedat la diminuarea suprafeței de teren înscrisă în anexa nr. 2, poziția 177, de la 4,70 ha la 1,59 ha, avându-se în vedere testamentul din 15.11.1956 lăsat de V. P., fostul soț al def. V. D. (acesta testează o parte din avere fiicei sale V. – Baker M.).
În baza hotărârii Comisiei Județene, C. Orășenească Nehoiu a procedat la efectuarea operațiunilor legale pentru punerea în aplicarea a acesteia, fiind eliberată adeverința de reconstituire nr.4090/08.03.2004 pe numele V. D. și titlul de proprietate nr._/07.04.2004 pentru suprafață de 1,59 ha teren.
Această soluție a fost atacată în instanță de către V. D., pronunțându-se sentința civilă nr.238/16.03.2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1429/04.05.2004 a Tribunalului B. și decizia nr.166/24.01.2005 a Curții de Apel Ploiești.
Față de această situație, solicitarea reclamanților de a se elibera un titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare de 1,59 ha, cât a fost reconstituită de pe urma acestei autoare, este neîntemeiată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare la data de 19.05.2015, solicitând admiterea acțiunii și susținând în esență că anularea procesului verbal de punere în posesie pe cale administrativă de către C. locală Nehoiu nu mai era posibilă fiind vorba de un abuz al membrilor acestei comisii.
Prin sentința civilă nr. 1242 pronunțată la data de 19.06.2015 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat efectuarea demersurilor în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 4680 m.p. teren pretins reconstituit de pe urma autoarei V. D., înscris în procesul verbal de punere în posesie nr.174/17.05.1993 (fila 3 din dosar).
Instanța a reținut însă, din întâmpinarea formulată și înscrisurile anexate, că procesul verbal de punere în posesie nr.174/17.05.1993 emis pe numele def. V. D. a fost anulat în ședința Comisiei Locale din data de 01.08.2000, așa cum rezultă din mențiunile existente pe acest înscris aflat în arhiva comisiei locale (fila 15 dosar).
Referitor la situația reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autoarei def. V. D., se reține că, deși, inițial, se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,70 ha, prin hotărârea Comisiei Județene nr.162/2000 s-a procedat la diminuarea suprafeței de teren înscrisă în anexa nr.2, poziția 177, de la 4,70 ha la 1,59 ha, avându-se în vedere testamentul din 15.11.1956 lăsat de V. P., fostul soț al def. V. D..
În motivarea hotărârii s-a arătat că diminuarea a fost impusă de mențiunile din testamentul lăsat de autorul V. P., conform cărora soției supraviețuitoare îi revine suprafața de 1,59 ha, iar fiicei acestuia – Baker M. i se cuvine suprafața de 3,11 ha, în condițiile în care autorul menționat a deținut în total suprafața de 4,70 ha. teren (filele 17 – 18 dosar).
În baza hotărârii comisiei județene, C. Orășenească Nehoiu a procedat la efectuarea operațiunilor legale pentru punerea în aplicarea a acesteia, fiind eliberată adeverința de reconstituire nr.4090/08.03.2004 pe numele V. D. (fila 16 dosar) și titlul de proprietate nr._/07.04.2004 (fila 144 dosar) pentru suprafață de 1,59 ha teren.
Această soluție a fost atacată în instanță de către V. D., pronunțându-se sentința civilă nr.238/16.03.2004 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.1429/04.05.2004 a Tribunalului B. și Decizia nr.166/24.01.2005 a Curții de Apel Ploiești.
În această situație, suprafața la care era îndreptățită spre reconstituire V. D. a fost stabilită de instanțele judecătorești ca fiind aceea de 1,59 ha, iar nu 4,70 ha cum susțin reclamanții, această dezlegare dobândind putere de lucru judecat.
Împotriva sentinței civile nr. 1242 pronunțată la data de 19.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pătîrlagele solicitându-vă să dispuneți admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, să dispuneți completarea probatoriului și admiterea apelul, desființarea sentința apelate și să dispuneți admiterea cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive.
In ceea ce privește soluția admiterii apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare susține că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de ei în cauză în măsura în care prin răspunsul la întâmpinare au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisuri aflate în posesia părților adverse, înscrisuri care erau esențiale pentru stabilirea adevărului, respectiv copia procesului-verbal al ședinței Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, prin care se pretinde că s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie nr. 174/17.05.1993, copia Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în baza căreia se pretinde că s-a ajuns la anularea procesului-verbal de punere în posesie, după cum solicitase și să procedeze la verificarea de scripte privind veridicitatea însemnării existente pe procesul-verbal de punere în posesie, respectiv "anulat conf. Comisiei din data de 01.08.2000".
De asemenea, instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a căutat să lămurească dacă suprafața care face obiectul procesului-verbal de punere în posesie nr. 174/17.05.1993, făcea parte din suprafața de 1,59 ha, după cum nici nu a căutat să lămurească dacă, cel puțin, suprafața respectivă le-a fost acordată în totalitate prin emiterea titlului de proprietate pe vechile amplasamente.
In același sens, al unei lipse totale de rol activ și a unei nepronunțări asupra fondului, este și faptul că instanța de judecată nu a analizat și hotărîrile judecătorești depuse de ei, respectiv sentința nr. 1641/1994 a Judecătoriei Pătîrlagele și încheierea de rectificare aferentă, care au intrat, la rîndul lor, în puterea de lucru judecat și care contraziceau soluția ulterioară a instanțelor, din anul 2004.
Instanța de fond nu a căutat să lămurească nici care era sensul cererii introductive de instanță respectiv, dacă suprafața de 4680 mp se referea la teren aflat deja în titlul de proprietate emis caz în care se impunea o reanalizare a respectării principiului vechiului amplasament sau era vorba despre o cerere care exceda acestei suprafețe, caz în care se impunea stabilirea unor drepturi noi.
Pentru toate aceste motive consideră că au fost încălcate prevederile art. 22, NCPC, art. 425, NCPC și art. 6, din CEDO, aceasta în contextul în care motivarea hotărârii este sumară și nu rezolvă toate probele de fapt și de drept aflate în litigiu, lipsind instanța de control judiciar de posibilitatea analizării modului în care instanța de fond și-a format convingerea.
Referitor la soluția admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței apelate consideră că cele două comisii de fond funciar nu pot proceda la anularea unui proces-verbal care a intrat în circuitul civil atâta timp cât nu există nici o dispoziție expresă în acest sens.
Faptul că, a fost emisă o hotărâre de către comisia de fond funciar, indiferent de gradul acesteia sau a pronunțat o hotărâre judecătorească după decesul persoanei care face obiectul respectivei jurisdicții, nu poate avea nici o importanță în economia prezentei cauze.
Trebuia să se țină cont și de hotărârile judecătorești depuse de aceștia la dosarul cauzei, respectiv sentința nr. 1641/1994 a Judecătoriei Pătîrlagele, care stabilea că întreg terenul deținut de autorul def. V. D. urmează să îi revină acesteia, deoarece cealaltă beneficiară, ipotetică, a testamentului întocmit de autorul def. V. P., nu a făcut dovada acceptării în termen a succesiuni, nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu este cetățean român pentru a putea beneficia de prevederile legilor fondului funciar.
Este adevărat că, aparent, există o contradicție între hotărârile judecătorești aflate la dosarul cauzei, dar nu mai puțin adevărat este că instanța de judecată, în lipsa unei hotărâri care să dispună eventuala revizuire se afla în situația în care hotărârea cea mai veche trebuia să își producă efectele.
Nu s-a verificat nici dacă consemnarea de pe procesul-verbal de punere în posesie este una reală și dacă are la bază o hotărâre a Comisiei Local de Fond funciar Nehoiu.
In acest context, a solicitat a se dispune completarea probatoriului cu proba cu acte urmând a solicita Comisiei Locale de Fond funciar Nehoiu o copie a hotărârii Comisie Județene de Fond funciar B. prin care se presupune că s-a diminuat suprafața de teren de la 4,70 la 1,59 ha dovada comunicării acestei Hotărâri către def. V. D., o copie a procesului - verbal de punere în posesie nr. 174/1993 cu mențiunea "anulat conf. Comisiei din data de 01.08.2000", semnată conform cu originalul, o copie a Hotărîrii Comisiei Locale de Fond funciar Nehoiu prin care s-a anulat respectivul proces - verbal de punere în posesie, o copie a proceselor verbale care au stat la baza eliberării Titlului de proprietate care se pretinde că le-a fost înmânat și a documentației care a stat la baza eliberării acestui Titlu de proprietate o copie a adeverinței de proprietate emise inițial pentru V. D. și documentele din care rezultă anularea acestei adeverințe, cu mențiunea că urmează a se lua act că solicită și verificarea înscrisului care poartă mențiunea "anulat conf. Comisiei din data de 01.08.2000", deoarece înțelege să denunțe înscrisul ca fals, conform art. 304, NCPC.
A solicitat a se proceda și la la verificarea acestuia în condițiile art. 301 Cod proc.civ.
Consideră, că sunt suficiente elemente probatorii din care să rezulte faptul că au fost și sunt îndreptățiți la punerea în posesie, anularea parțială și refacerea titlului de proprietate care să includă și această suprafață de teren.
In drept: au invocat dispoz. art. 466, și urm.Cod proc.civ, precum și celelalte texte de lege invocate mai sus.
Au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și verificarea de scripte, așa după cum au indicat anterior.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate precum și a normelor legale incidente cauzei, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții M. I. și M. E. în calitate de moștenitori ai def. V. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Orășenească de fond funciar Nehoiu și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., obligarea primei pârâte să înainteze documentația pentru înscrierea în titlul de proprietate a suprafeței de 4680 m.p., având următoarele categorii de folosință: 858 m.p. livezi, 1344 m.p. fâneață, 1060 m.p. neproductiv, 412 m.p. neproductiv și 906 m.p. fâneață, conform procesului verbal de punere în posesie nr.174/17.05.1993 și obligarea celei de-a doua pârâte să emită titlul de proprietate pentru suprafața de teren menționată mai sus, reconstituită de pe urma autoarei V. D..
Prin sentința apelată, instanța fondului a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin apelul promovat, se solicită în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de ei în cauză în măsura în care prin răspunsul la întâmpinare au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisuri aflate în posesia părților adverse, înscrisuri care erau esențiale pentru stabilirea adevărului, respectiv copia procesului-verbal al ședinței Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, prin care se pretinde că s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie nr. 174/17.05.1993, copia Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în baza căreia se pretinde că s-a ajuns la anularea procesului-verbal de punere în posesie, după cum solicitase și să procedeze la verificarea de scripte privind veridicitatea însemnării existente pe procesul-verbal de punere în posesie, respectiv "anulat conf. Comisiei din data de 01.08.2000".
Se invocă de asemenea faptul că, instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a căutat să lămurească dacă suprafața care face obiectul procesului-verbal de punere în posesie nr. 174/17.05.1993, făcea parte din suprafața de 1,59 ha, după cum nici nu a căutat să lămurească dacă, cel puțin, suprafața respectivă le-a fost acordată în totalitate prin emiterea titlului de proprietate pe vechile amplasamente.
Tot cu privire la lipsa rolului activ și a unei nepronunțări asupra fondului susține apelantul că, instanța de judecată nu a analizat și hotărârile judecătorești depuse de ei, respectiv sentința nr. 1641/1994 a Judecătoriei Pătîrlagele și încheierea de rectificare aferentă, care au intrat, la rândul lor, în puterea de lucru judecat și care contraziceau soluția ulterioară a instanțelor, din anul 2004 și nici nu a lămurit care era sensul cererii introductive de instanță respectiv, dacă suprafața de 4680 mp se referea la teren aflat deja în titlul de proprietate emis caz în care se impunea o reanalizare a respectării principiului vechiului amplasament sau era vorba despre o cerere care exceda acestei suprafețe, caz în care se impunea stabilirea unor drepturi noi.
Procedând astfel, consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 22, NCPC, art. 425, NCPC și art. 6, din CEDO, aceasta în contextul în care motivarea hotărârii este sumară și nu rezolvă toate probele de fapt și de drept aflate în litigiu, lipsind instanța de control judiciar de posibilitatea analizării modului în care instanța de fond și-a format convingerea.
Aceste critici nu pot fi reținute de instanța de control judiciar pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. . 194, alin. 1 lit. e, cod proc. civ. reclamantul apelant avea obligația să indice dovezile pe care se sprijină cererea formulată și să atașeze copie certificată de reclamant pentru conformitate cu originalul de pe acestea, pentru a fi comunicate pârâtei, să precizeze dacă solicită proba cu interogatoriul pârâtei, și cere înfățișarea în persoană a acesteia, să precizeze dacă solicită proba cu martori, numele, prenumele și adresa acestora, iar din cererea introductivă de instanță, cerere sumar făcută, cu încălcarea disp. art. 194 cod proc. civ. rezultă că acesta menționează „ Probe: înscrisuri”, fără a preciza care sunt acestea și ce dorește să dovedească cu acestea.
Potrivit dispozițiile art. 254 cod proc. civ. „(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
(2)*) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea;
3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății;
5. există acordul expres al tuturor părților.
(3)**) În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată.”
De observat este faptul că, apelanții au atașat cererii formulate, procesul verbal de punere în posesie nr. 174/17.05.1993 și certificatul de moștenitor nr. 98/09.11.2009, precum și sentința civ. nr. 1641 /1994 și încheierea de rectificare a erorii materiale, înscrisuri atașate la filele 3-5 și35-36 dosar fond iar intimata a atașat la întâmpinarea formulată la rândul său înscrisurile care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate apelantului, respectiv la baza emiterii titlului de proprietate emis autoarei apelantului – a se vedea filele 14-27 dosar fond, iar la termenul din 19.06.2015, reclamantul apelant fiind prezent în instanță a susținut că nu mai solicită încuviințarea altor probe.
Potrivit disp. art. 254 alin. 6 C. proc. civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, reclamantul fiind cel care are interesul de a solicita si dovedi pretențiile solicitate, instanța neavând nicio obligație în acest sens, împrejurare în care critica ce vizează probatoriul administrat la instanța de fond urmează a fi respinsă ca nefondată.
În aceste condiții Tribunalul apreciază că față de disp. mai sus menționate nu poate fi admisă nici solicitarea apelanților de a se dispune completarea probatoriului cu proba cu actele menționate de acesta în apel și la verificarea procesului verbal în condițiile art. 301 Cod proc.civ.
Din considerentele sentinței apelate Tribunalul constată că, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și totodată a dispozițiilor legale incidente cauzei iar sentința astfel pronunțată cuprinde motivele de fapt și de drept care au condus la soluția dată.
Referitor la solicitarea apelanților în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței apelate considerând că cele două comisii de fond funciar nu pot proceda la anularea unui proces-verbal care a intrat în circuitul civil atâta timp cât nu există nici o dispoziție expresă în acest sens și în condițiile în care a fost emisă o hotărâre de către comisia de fond funciar, Tribunalul constată că este de asemenea nefondată în condițiile în care așa cum rezultă din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond la pronunțarea sentinței a avut în vedere întregul material probator administrat, de părți.
Față de considerentele ce preced, în baza disp. art. 480 cod civ. Tribunalul va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ,ca nefondat apelul civil formulat de apelanții-reclamanți M. I. și M. E. domiciliați în oraș NEHOIU, Calea M. V.,nr. 38, județul B. împotriva sentinței civile nr.1242 pronunțată la data de 19.06.2015 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâtele C. L. NEHOIU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR ȘI C. J.. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Președinte, M. Ș. | Judecător, G. S. | |
Grefier, A. P. |
Red.Ș.M dos.fond-_
Teh.red.Ș.M/6ex. jud.fond-Șt.M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Pretenţii. Sentința nr. 1098/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
