Pretenţii. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 13098/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2616/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta BELEȚ M. cu domiciliul in București, .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtului E. I., cu domiciliul în comuna M., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă și intimatul -pârât asistat de av.M. S..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Apelanta – reclamantă solicită lăsarea cauzei la a II-a strigare pentru a se prezenta apărătorul său.
Instanța față de cererea apelantei, lasă cauza la a II-a strigare.
La a II-a strigare au răspuns apelanta reclamantă asistată de av.Z. V. și intimatul - pârât asistat de av.M. S..
Se depune împuternicire avocațială pentru intimatul pârât, av.M. S..
Apelanta prin av.Z. V. depune două planșe foto, și precizează că va depune împuternicire pentru acest stadiu procesual.
Instanța lasă cauza la a III-a strigare pentru a se depune împuternicirea de apărătorul apelantei.
La a III-a strigare au răspuns apelanta reclamantă asistată de av.Z. V. și intimatul - pârât asistat de av.M. S..
Se depune pentru apelanta – reclamantă împuternicire av.Z. V..
Părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.
Apelanta – reclamantă prin av.Z. V., având cuvântul arată că instanța urmează să aprecieze asupra celor solicitate de apelantă. Intimatul s-a apărat cu termenul de uzucapiune pentru plantație, nu a respectat distanța. Acestea sunt motivele pe care s-a sprijinit cererea. Intimatul avea sarcina să dovedească cele pe care le susține. Adresa prezentată de intimat, emisă în data de 19.11.2014 de Viceprimarul comunei M. B. I. M., în cuprinsul căreia, se face precizarea „în . ca locuitorii să planteze pomi fructiferi pe hotarul dintre proprietăți sau la o distanță mică de acesta urmând ca roadele să fie împărțite prin bună înțelegere a proprietăților.” Instanța de fond a dat o eficiență probatorie, nepermisă, contrară legii, respingând acțiunea ca neîntemeiată, văzând dispozițiile cuprinse în art. 613 alin. 1, care face referire la obiceiul locului, care dă posibilitatea plantării arborilor la o distantă mai mică de 2 m de linia de hotar. Astfel, apreciază că această adresa, nu poate constitui un mijloc de proba indiscutabil, nefiind emis de autoritatea publică comunală, respectiv Consiliul Local al comunei M., acest înscris este lipsit de putere și de valoare probantă, obiceiul locului invocat de intimatul-pârât fiind proba care îi incumba, deoarece acesta a pretins acest obicei al locului, iar proba îi incumbă celui care pretinde. Pe cale de consecință, înscrisul emanat de viceprimar din 19.11.2014 (este de observat că cererea pârâtului-intimat E. llie este înregistrată la aceeași dată de 19.11.2014, ceea ce demonstrează că pe moment, în aceeași zi a formulat o cerere și în aceeași zi, sub același număr, I s-a eliberat cererea cu conținutul menționat mai sus, ceea ce demonstrează că cererea acestuia nu a fost supusă unei dezbateri în cadrul unei adunări a Consiliului Local M., pentru a analiza și a avea caracterul unei hotărâri de interes local ci reprezintă pur și simplu un punct de vedere singular al viceprimarului localității, care nu poate angaja conducerea comunități M.. În concluzie, în condițiile în care instanța de control judiciar apreciază că nu este necesară completarea probelor administrate la prima instanță, sau cu cele neîncuviințate spre administrate, făcând aplicabilitate a dispozițiilor cuprinse în art.479 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv martori și eventual o Hotărâre a Consiliului Local M., jud. B., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot hotărârea apelată, reținând cauza spre soluționare, admiterea acțiunea astfel cum a fost formulată în sensul obligării intimatului – pârât la scoaterea, ori după caz tăierea a arborilor, a plantațiilor, aflate pe proprietatea sa, pe cheltuiala sa, aflați la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar despărțitor al proprietăților noastre limitrofe, conform expertizelor ing. R. G. și ing. V. T.. De asemenea solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expertiză și biletele de transport.
Intimatul – pârât prin av.M. S., având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului, motivat de faptul că instanța care a soluționat fondul litigiului, după administrarea probelor încuviințate, a dispus respingerea acțiunii introductive, prin care apelanta, stabilita de curând in comunitatea in care intimatul trăiește de când m-am născut, dorește sa schimbe cutumele locale, solicitând sa desființez cei câțiva pruni pe care i-a plantat în curtea sa. Mai arată că apelanta a edificat gardul după cum a dorit, cu depășirea liniei de hotar, în defavoarea sa, dorind o buna înțelegere, a acceptat ca să tai crengile pomilor respectivi, plantați recent, pentru a nu-i îngrădi drepturile, în sensul de a nu se apleca peste linia de hotar, sau să îi umbrească o porțiune din terenul său. Cu toate acestea, apelanta a introdus prezenta acțiune în justiție, impulsionata de ideea de a-l "învață minte", în sensul de a ii respecta toate pretențiile. În toate gospodăriile din . a se planta pomi fructiferi pe lângă linia de hotar, uneori chiar pe hotar, iar vecinii trăiesc, în general, în buna înțelegere - aspecte pe care, probabil, apelanta-reclamanta nu dorește sa le înțeleagă, din păcate. Înscrisul ce emana de la Primăria M., certifica acest aspect, cunoscut de toți locuitorii, iar faptul ca a fost solicitat de intimat se încadrează în obligația sa, ca parte in proces, sa procure si sa administrez probe pentru susținerea apărării. Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
În replică av.Z. V., arată că a mers la Primarul comunei M. și i-a cerut să confirme sau să infirme această adeverință emisă de viceprimar, iar acesta a refuzat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta Beleț M. a chemat în judecată pe pârâtul E. I., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, obligarea pârâtului la scoaterea ori după caz, tăierea, a arborilor, a plantațiilor, aflate pe proprietatea sa, situată în ., pe cheltuiala sa, aflați la o distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar despărțitor al proprietăților lor limitrofe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2006 din 03.09.2012 de BNP M. T. B., este proprietara terenului în suprafață de 1000 mp teren categoria de folosință arabil, imobil situat în intravilanul Comunei M., ., cvartal 25, .. cadastral_, înscris în CF nr._ a localității M., conform Încheierii de Carte Funciară, nr._/05.07.2012 eliberată de OCPI B..
Conform planului de amplasament și delimitare a imobilului, pe latura de nord, se învecinează cu pârâtul E. I., pe o lungime de 68,31 m.
O suprafață importantă a proprietății sale, are valoare de întrebuințare și economică scăzută, deoarece este umbrită de plantațiile cu diverși arbori, majoritatea pruni pe care pârâtul i-a plantat la o distanță ilegală.
De-a lungul liniei de hotar sunt cel puțin 30 de arbori, care au o înălțime mai mare de 2 m, și care umbresc terenul său.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 613 alin. 1 și 2 din NCPC.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece se întemeiază pe dispozițiile art. 613 alin. 1 și 2 din NCC, iar acest temei de drept nu se aplică situațiilor juridice, născute anterior intrării în vigoare a NCC, conform art. 59 din Legea 287/2009.
La data la care a plantat pomii a respectat distanța de o jumătate de metru față de vecin, deoarece nu sunt arbori înalți și acesta este obiectul locului pentru pruni, de altfel fiind îndeplinit și termenul uzucapiunii.
Reclamanta a devenit vecina sa începând cu data de 03.09.2012 în urma cumpărării terenului deținut de fostul său vecin I. N..
Reclamanta profitând de faptul că între el și fostul său vecin, nu a existat gard pe o porțiune din dreptul imobilului casă de locuit nu și în grădină, a construit un gard în urmă cu aproximativ 8 luni, mutând linia de hotar chiar pe lângă prunii săi, cu aproximativ 40 de cm față de răzorul ce constituia hotarul dintre el și vecin. Reclamanta recunoaște prin cererea de chemare în judecată că a îngrădit o suprafață mult mai mare decât cea cumpărată.
Această situație nu îi este imputabilă, chiar dacă din măsurătorile cadastrale ar reieși o suprafață corectă de 1000 mp deoarece la data la care a plantat pomii a respectat distanța impusă de buna vecinătate și de lege, fapt ce-l poate demonstra cu expertiză și martori, schimbarea hotarului a fost făcută de actuala proprietară. În practica judiciară s-a statuat în sensul potrivit cu care pomii fructiferi care au o durată de vegetație scurtă cum este și prunul nu sunt arbori înalți ci intră în categoria plantațiilor.
De altfel prin uzucapiunea de 30 de ani, cum este și cazul de față, încetează servitutea legală întrucât servitutea privind destinația plantațiilor este o servitute continuă și aparentă. Iar obligația de a respecta distanța plantațiilor încetează când proprietarul arborilor a dobândit dreptul de a planta la o distanță mai mică decât cea legală printr-o servitute contrară, caz în care fondul aservit devine fond dominant, iar fostul fond dominant devine fond aservit, obligat să suporte existența plantațiilor de pe fondul vecin la o distanță față de hotar inferioară celei stabilite de Codul civil.
Cu toate acestea, pentru că reclamanta a ridicat această pretenție, a tăiat ramurile prunilor în așa fel încât să nu umbrească proprietatea vecină.
În drept a invocat prevederile art. 205 cod procedură civilă.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri și expertize de specialitate.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/12.12.2014, prin care a respins cererea de chemare în judecată, și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: „ Reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1000 mp teren categoria de folosință arabil, imobil situat în intravilanul Comunei M., ., cvartal 25, .. cadastral_, înscris în CF nr._ a localității M., conform Încheierii de Carte Funciară, nr._/05.07.2012 eliberată de OCPI B., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2006 din 03.09.2012 de BNP M. T.. Pe latura de NE se învecinează cu pârâtul E. I..
Din raportul de expertiză completare nr. 1599/17.11.2014 întocmit de expert V. T., instanța reține că pe proprietate pârâtului se află 16 pomi tineri, cu diametrul în jur de 5 cm, care se află între 0,28 cm și 0,50 cm față de linia de hotar.
Din raportul de expertiză nr. 1096/25.08.2014 întocmit de expert R. G., instanța reține că pomii identificați de expert pe proprietatea pârâtului la o distanță mai mică de 2 m față de linia de hotar, au o vechime între 6 ani și 17 ani.
Potrivit art. 607 vechiul cod civil, fiind legea aplicabilă în speță, întrucât la data plantării pomilor, aceasta era legea în vigoare, nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii.
Prin urmare, regula conform căreia arborii înalți nu se pot planta la o distanță mai mică de 2 m față de linia de hotar, este subsidiară, aplicându-se doar dacă prin regulamente sau obiceiuri constante și recunoscute nu s-a hotărât altfel.
Ori din adeverința nr._/19.11.2014 emisă de Primăria Comunei M., rezultă că în . ca locuitorii să planteze pomi fructiferi pe hotarul dintre proprietăți, sau la o distanță mai mică de acesta, urmând ca roadele să fie împărțită prin buna înțelegere a proprietarilor.
Câtă vreme potrivit obiceiului locului, arborii se plantează la o distanță mai mică de doi metri de linia de hotar, această regulă trebuie respectată și de către reclamantă, și prin urmare nu poate solicita obligarea pârâtului să scoată arborii care au fost plantați conform obiceiului locului,
Față de aceste considerente, instanța apreciază cererea reclamantei neîntemeiată urmând să o respingă în baza art. 607 cod civil.
Reclamanta fiind partea care a pierdut procesul va suporta potrivit art. 453 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată, efectuate de către pârât, constând în onorariu expert.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamanta, apreciindu-se că este, atât nelegală, cât și netemeinică, fiind încălcate dispozițiile cuprinse în art. 613 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, motive pentru care, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate și reținând cauza spre soluționare, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a invocat că a solicitat instanței de fond obligarea pârâtului la scoaterea, ori după caz tăierea, a arborilor, a plantațiilor, aflate pe proprietatea sa, situată în corn. M., ., pe cheltuiala sa, aflați la o distanță mai mică de 2 m. de linia de hotar despărțitor al proprietăților noastre limitrofe.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 613 alin.1 și 2, din Noul Cod civil, în sensul că:
A.. 1 „în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 m. de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 m, a plantațiilor și a gardurilor vii. „
A.. 2 „în caz de nerespectare a distanței proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea, ori după caz tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate."
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pe fondul acesteia, pe următoarele motive: acțiunea este nefondată, deoarece se întemeiază pe disp. art. 613 alin. 1 și 2 din noul Cod civil, pretinzând că acest temei de drept nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a noului Cod civil; acțiunea este neîntemeiată pe motivul că „la data când a plantat pomii - prunii, s-a respectat distanța de o jumătate de metru față de vecini, deoarece nu sunt arbori înalți și acesta este obiceiul locului pentru pruni"; "este împlinit și termenul uzucapiunii".
A mai susținut apelanta că în baza planului de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de expert cadastru autorizat R. E. și vizat de OCPI B., pe latura dinspre nord se învecinează cu pârâtul E. I. pe o lungime de 68,31 ml.
Prin interogatoriu, pârâtul, a confirmat existența arborilor, respectiv pomi fructiferi, pruni, situație care rezultă și din întâmpinare.
Prin expertiza tehnică agricolă întocmită de expert R. G., s-a identificat existența unei plantații de pomi fructiferi, de diferite vârste, dar nu mai mult de 12 ani, care rezultă din măsurătoarea diametrelor trunchiului.
Din expertiza cadastrală întocmită de expert V. T. care a întocmit un plan cadastral al proprietăților limitrofe, respectiv proprietatea sa și a pârâtului, s-a evidențiat plantarea a 16 pomi tineri cu diametre în jur de 5 cm, care se află între 0,28 m și 0,50 m față de linia de hotar.
La ultimul termen de judecată, pârâtul-intimat a prezentat adresa nr._ din 19.11.2014 emisă de Viceprimarul comunei M. B. I. M., în cuprinsul căreia, se face precizarea „în . ca locuitorii să planteze pomi fructiferi pe hotarul dintre proprietăți sau la o distanță mică de acesta urmând ca roadele să fie împărțite prin bună înțelegere a proprietăților.”
Apelanta a apreciat că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a dat o eficiență probatorie, nepermisă, contrară legii, respingând acțiunea ca neîntemeiată, văzând dispozițiile cuprinse în art. 613 alin. 1, care face referire la obiceiul locului, care dă posibilitatea plantării arborilor la o distantă mai mică de 2 m de linia de hotar.
S-a apreciat că adresa viceprimarului B. I. M., nu poate constitui un mijloc de proba indiscutabil, a obiceiului locului, acest înscris este lipsit de putere și de valoare probantă, obiceiul locului invocat de intimatul-pârât fiind proba care îi incumba, deoarece acesta a pretins acest obicei al locului, iar proba îi incumbă celui care pretinde, pe de o parte iar pe de altă parte așa cum am arătat, acest înscris nu poate constitui mijloc de probă, nefiind emis de autoritatea publică comunală, respectiv Consiliul Local al comunei M., reprezentat prin Primarul comunei M..
Pe cale de consecință, înscrisul emanat de Viceprimarul localității, B. I. M., sub nr._ din 19.11.2014 (este de observat că cererea pârâtului-intimat E. llie este înregistrată la aceeași dată de 19.11.2014, ceea ce demonstrează că pe moment, în aceeași zi a formulat o cerere și în aceeași zi, sub același număr, I s-a eliberat cererea cu conținutul menționat mai sus, ceea ce demonstrează că cererea acestuia nu a fost supusă unei dezbateri în cadrul unei adunări a Consiliului Local M., pentru a analiza și a avea caracterul unei hotărâri de interes local ci reprezintă pur și simplu un punct de vedere singular al viceprimarului localității, care nu poate angaja conducerea comunități M..
Acest înscris nu poate fi calificat un înscris producător de efecte juridice nu poate constitui un mijloc de probă, de genul celor impuse de dispozițiile legale, nici măcar nu poate fi asimilat depoziției de martori, deoarece nu a fost dată în condițiile art.309 cu specială referire la art. 311 - 312 Cod procedura civilă..
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul său, intimatul a precizat că în mod corect, instanța care a soluționat fondul litigiului, după administrarea probelor încuviințate, a dispus respingerea acțiunii introductive, prin care reclamanta, stabilita de curând în comunitatea în care trăiește de când s-a născut, dorește să schimbe cutumele locale, solicitând să desființeze cei câțiva pruni pe care îi are plantați în curtea gospodăriei sale rurale, și așa, de dimensiuni reduse pentru nevoile familiale.
Lăsând la o parte faptul că reclamanta a edificat gardul după cum a dorit, cu depășirea liniei de hotar, în detrimentul său, dorind o bună înțelegere, a acceptat ca, în primul an după ce a devenit vecina sa, să tai crengile pomilor respectivi, plantați recent, pentru a nu-i îngrădi drepturile, în sensul de a nu se apleca peste linia de hotar, sau sa îi umbrească o porțiune din terenul său. Cu toate acestea, reclamanta a introdus prezenta acțiune în justiție, impulsionată de ideea de a-l "învață minte", în sensul de a îi respecta toate pretențiile.
A mai arătat că, într-adevăr, în toate gospodăriile din . de a se planta pomi fructiferi pe lângă linia de hotar, uneori chiar pe hotar, iar vecinii trăiesc, în general, în buna înțelegere - aspecte pe care, probabil, apelanta-reclamantă nu dorește să le înțeleagă.
Pe de altă parte, înscrisul ce emana de la Primăria M., certifică acest aspect, cunoscut de toți locuitorii, iar faptul că l-a solicitat, se încadrează în obligația sa, ca parte în proces, să își procure și să administreze probe pentru susținerea apărării.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportate la criticile formulate, Tribunalul constată că apelul este nefondat și în conformitate cu art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:
În ce privește situația de fapt, Tribunalul, reține că părțile au proprietățile învecinate pe latura de N.E., deținute pe raza comunei M., ..
Totodată, din probatoriul administrat, respectiv raportul de expertiză cadastrală întocmit de expert V. T., se reține că pe proprietatea pârâtului – intimat se află 16 pomi tineri, cu diametrul de circa 5 cm, situația pe o distanță între 0,28 cm și 0,50 cm le linia de hotar, iar prin raportul de expertiză agricolă efectuată de expert R. G. s-a identificat existența a 18 pomi fructiferi – pruni și un măr, cu o vechime între 6 și 14 ani, amplasați la o distanță mai mică de 2 m față de aceiași linie de hotar a reclamantei.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei de scoatere ori după caz de tăiere a arborilor aflați pe linia de hotar la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar, având în vedere obiceiul locului comunității M. care nu au ținut cont de această normă legală, profitând ambilor proprietari fructele obținute.
Raportat la criticile formulate de apelantă, Tribunalul constată că, în esență, acestea vizează înscrisul propus de pârâtul – intimat, căruia instanța de fond i-a dat eficiență, ce emană de la viceprimarul comunei M., prin care se confirmă acest obicei al locului.
Susținerile apelantei – reclamante privind greșita reținere a acestui înscris ca având forță probantă, se constată a fi nejustificate, întrucât această cutumă poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Faptul că, pârâtul a înțeles să-și formuleze apărările și să-și probeze susținerile prin intermediul unui înscris ce emană de la un reprezentant al comunității locale, nu poate fi apreciat ca nerelevant sau că doar o adresă emisă de Consiliul local ar putea să constituie un mijloc de probă legal, cum acreditează ideea apelanta, atâta timp cât nu se analizează în cauză forța probantă a actelor emise de unitatea administrativ teritorială, ci doar se confirmă o situație de fapt.
În acest sens, Tribunalul a înlăturat și solicitarea apelantei de administrare a probei testimoniale, atâta timp cât legiuitorul nu gradează în codul de procedură civilă concludența și verosimilitatea probelor în funcție de natura lor, astfel încât înscrisuri ce emană de la o autoritate locală, ca reprezentat al acesteia, pentru dovedirea unei cutume la nivelul comunității, se apreciază ca fiind relevant.
De fapt, acest mijloc de probă trebuie interpretat și în raport de situația de fapt, necontestată de apelantă, respectiv edificarea de către aceasta a unui gard despărțitor prin schimbarea liniei de hotar față de răzorul inițial, în urmă cu circa 8 luni, de la data formulării acțiunii.
În acest context, esențial în cauză nu este doar existența pomilor fructiferi la distanța mai mică decât cea legală înscrisă la art.607vechiul cod civil și chiar art.613 alin.1 și 2 Noul Cod civil (față de vechimea plantației), ci analiza chiar a liniei de hotar despărțitoare, în raport de care a fost generat litigiul dedus judecății.
Având în vedere însă că obiectul acțiunii nu vizează această linie de hotar, Tribunalul raportat la situația de fapt și probele administrate, constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, dat fiind faptul că existența plantației fructifere este anterioară cu până la 14 ani de gardul edificat de apelantă, astfel încât nu impune scoaterea pomilor, deja sădiți de intimat, cu atât mai mult cu cât obiceiul locului, confirmat de reprezentantul comunei M. prin adeverința nr._/19.11.2014, permite culegerea fructelor de câtre ambii proprietari prin bună înțelegere.
De altfel, pârâtul – intimat prin activitățile sale susținute pe cale de întâmpinare, dovedește că încearcă să mențină raporturi de bună vecinătate cu apelanta, prin tăierea crengilor de la arborii ce cădeau pe proprietatea acesteia și pe considerentele menționate, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Sub ansamblul celor evocate, reținând netemeinicia motivelor de apel expuse, Tribunalul în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat, întrucât soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În conformitate cu art.453 Cod procedură civilă, Tribunalul va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă BELEȚ M., cu domiciliul in București, .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât E. I., cu domiciliul în comuna M., ..
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată în această cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
Red.SG
Tehnored.OCM
4ex/25.05.2015
Judecătoria B.
Judecător fond P. E.
Dosar fond nr._
| ← Succesiune. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2641/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
