Evacuare. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 10696/211/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 267/A/2014
Ședința publică din 24 Aprilie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
JUDECĂTOR C.-A. C.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta apelantă I. G. - tutore al interzisei M. V. F. și de intervenientul în nume propriu - apelant B. S. împotriva Sentinței civile nr. 8572/24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații M. F., M. M. C., C. L. și C. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantei, avocat Kapcza Mikolt Krisztina, reprezentantul intimatului M. F., avocat N. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 martie 2014, Spitalul de Boli Psihice Cronice B. a răspuns adresei emise de instanță și a comunicat că numita M. V. F. primște pe adresa unității suma de 436 lei, reprezentând pensia de invaliditate. Această sumă se depune pe un card bancar, pe care numita M. V. o gestionează personal. S-a mai arătat că unitatea nu percepe taxe pentru spitalizare.
Prin Încheierea nr. 45/A/27.03.2014, pronunțată în acest dosar s-a respins cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de apelanta M. V. F..
Prin Încheierea nr. 58/CC/17.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al acestei instanțe s-a admis în parte cererea de reexaminare formulată de apelanta M. V. F. I. prin tutore I. G., împotriva Încheierii nr. 45/A/27.03.2014, pe care o modifică, în sensul că s-a dispus eșalonarea plății sumei de 1119,4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în 12 rate lunare, scadente în data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna mai 2014.
De asemenea, se reține că cererea de reexaminare formulată de apelantul intervenient S. B. a fost soluționată prin Încheierea civilă nr. 39/CC/A/12.03.2014, în sensul respingerii acesteia.
Instanța reține că apelantul intervenient a fost citat pentru acest termen cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru datorate (f. 50).
Având în vedere că apelantul intervenient nu a achitat taxa de timbru datorată, tribunalul invocă din oficiu și pune în discuție excepția netimbrării apelului declarat de acesta, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Reprezentanta apelantei M. lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului declarat de M. V..
Reprezentanta apelantei M. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, evacuarea intimaților M. și C. din imobilul situat pe ., precum și obligarea intimaților la plata folosului de tras.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8572/24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins cererea principală formulată de reclamanta I. G., în calitate de tutore al interzisei M. V. F., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. F., pârâții M. M. C., C. L. și C. M., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B. S., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. F. și pârâții M. M. C., C. L. și C. M., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. F., în contradictoriu cu reclamanta, ca rămasă fără obiect.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul M. F. a sumei totale de 7984,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2819 lei - taxă judiciară de timbru, 5,3 lei - timbru judiciar, 1440 lei - onorariu expert, 3720 lei - onorariu avocațial).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr._-C1-U3 (filele 10, 11) reclamanta M. V. F. I. figurează în calitate de proprietară tabulară a imobilului situat în Cluj-N., ., parter, ., având nr. top._/1/IV. După cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată depus la filele 31, 32 din dosar, la data de 25.01.2006 între reclamantă, în calitate de proprietar și pârâtul-reclamant M. F., în calitate de chiriaș, a fost încheiat un contract de închiriere, având ca obiect imobilul apartament mai sus menționat, perioada închirierii fiind de 15 ani, începând cu data de 25.01.2006, iar chiria lunară fiind stabilită la suma de 100 RON, achitată anticipat.
De asemenea, conform înscrisului existent la fila 7 din dosar la data de 25.01.2006 între aceleași părți și în aceeași calitate a fost încheiat un alt contract de închiriere privind același spațiu locativ, înregistrat la A.F.P. Cluj-N. sub nr._/06.02.2006, prin care perioada închirierii a fost stabilită la 60 de luni, respectiv 25.01._11.
Prin urmare, raportat la înscrisurile mai sus menționate rezultă că în prezent, deși a expirat perioada închirierii prevăzută în contractul de închiriere înregistrat la A.F.P. Cluj-N. sub nr._/06.02.2006, pârâtul deține în continuare un titlu locativ cu privire la apartamentul în litigiu, constând în contractul de închiriere pe 15 ani, a cărui durată contractuală se va împlini abia la data de 25.01.2021.
Reclamanta nu a contestat semnătura sa existentă la rubrica referitoare la proprietar din contractul de închiriere în discuție - în condițiile art.177 și urm. C. proc. civ. - astfel că, ținând cont și de disp. art.1176 C. c Referitor la valabilitatea contractului de închiriere în discuție, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat constatarea nulității absolute sau, după caz, anularea acestuia, instanța nu poate dispune în acest sens - fiind ținută, potrivit art.129 alin.6 C. proc. civ., să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății - și, ca atare, analizarea motivului de nulitate relativă invocat de către reclamantă, pe cale de excepție, prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională depuse la dosar, referitor la lipsa capacității sale de exercițiu, apare ca fiind lipsită de utilitate, deoarece și în situația în care s-ar constata că respectivul contract este lovit de nulitate sub aspectul invocat de reclamantă, acesta nu ar putea fi desființat în cadrul prezentului litigiu, în lipsa unui capăt de cerere în acest sens.
Cât despre invocarea nulității relative a contractului de închiriere anterior menționat pe cale de excepție, instanța a considerat că având în vedere definiția excepțiilor procesuale (respectiv acele mijloace procesuale prin care partea interesată, procurorul sau instanța din oficiu invocă, în condițiile prescrise de lege și fără a pune în discuție fondul pretenției deduse judecății neregularități procedurale sau lipsuri privind exercițiul dreptului la acțiune, în scopul întârzierii sau împiedicării judecății în fond a cererii de chemare în judecată), această susținere a reclamantei nu poate fi calificată drept o excepție procesuală, ci doar o apărare de fond.
Însă, în condițiile în care reclamanta este cea care a declanșat prezentul demers judiciar, solicitând evacuarea pârâtului din apartamentul în litigiu, iar acesta din urmă a invocat, ca apărare de fond, existența unui titlu locativ constând în contractul de închiriere analizat, reclamanta nu poate combate acest titlu locativ deținut de partea adversă prin invocarea nulității acestuia doar ca o simplă apărare de fond. Aceasta deoarece, după cum s-a arătat anterior, în lipsa unui petit de constatarea nulității/anularea actului juridic în discuție, instanța nu poate dispune anularea acestuia, iar câtă vreme actul juridic rămâne în ființă acesta constituie un titlu locativ pentru pârâți, pe deplin valabil și opozabil reclamantei și, pe cale de consecință, existența sa conduce la respingerea cererii de evacuare a pârâților din spațiul locativ ce a făcut obiectul închirierii, cerere fundamentată exclusiv pe lipsa unui titlu locativ.
Este real că nulitatea unui act juridic poate fi invocată în mod eficient în cadrul unui litigiu și pe cale de apărare de fond, însă numai de către pârât și doar în situația în care acesta nu urmărește constatarea nulității absolute sau, după caz, anularea actului juridic respectiv (care presupun în mod necesar formularea unei cereri reconvenționale), ci doar respingerea sau reducerea pretențiilor reclamantului întemeiate pe acel act juridic - situație în care instanța, reținând temeinicia apărărilor pârâtului privind lipsa de valabilitate a actului juridic ce stă la baza pretențiilor reclamantului, fără a pronunța nulitatea, va putea respinge cererea acestuia, în tot sau în parte, ca nefondată.
Ca atare, pentru aceste considerente, instanța a apreciat că atât petitul de evacuare, cât și petitul privind obligarea pârâților la plata folosului de tras deduse judecății de către reclamantă prin cererea principală apar ca fiind neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Pe cale de consecință, pentru aceleași motive și având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea principală, instanța apreciază că se impune a fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantei, formulată de intervenientul B. S.. În sfârșit, în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. F., având în vedere obiectul petitelor formulate în cuprinsul acesteia, precum și modul de soluționare a cererii principale, aceasta apare ca fiind rămasă fără obiect, motiv pentru care instanța a respins-o ca atare. Ținând cont de disp. art.274 C. proc. civ., de taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul pentru expert achitate de pârâtul-reclamant M. F., precum și de factura fiscală . nr.2163/17.02.2012 și chitanța . nr.1200/17.02.2012, privind achitarea onorariului avocațial, instanța a obligat reclamanta la plata către pârâtul M. F. a sumei totale de 7984,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2819 lei - taxă judiciară de timbru, 5,3 lei - timbru judiciar, 1440 lei - onorariu expert, 3720 lei - onorariu avocațial).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I. G. în numele și pe seama interzisei M. V. F. I., prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii principale, evacuarea pârâților și plata sumei de 40.445 lei – folos de tras.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția instanței de fond nejuridică, nu rezolvă problemele juridice deduse judecății, menține starea conflictuală, litigioasă între părți și încalcă cu evidență normele imperative referitoare la capacitate și protecția celor lipsiți de capacitate de exercițiu.
Singurul contract cu dată certă dintre părți este contractul de închiriere, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Cluj sub nr._/06.02.2006, care și-a încetat efectele, ca urmare a împlinirii termenului de 60 luni pentru care a fost încheiat.
Prin urmare din punctul de vedere al acestui contract, împrejurarea că a fost semnat de incapabila M. V. F. I. - nu mai prezintă importanță practică, ci pur teoretică.
În schimb contractul de închiriere încheiat pe 15 ani la 25.01.2006, opus prin acțiune reconvențională formulată de pârâții M. este lovit de nulitate, pentru lipsa capacității de exercițiu a interzisei.
Față de o asemenea evidență, reținerea din motivarea sentinței (pag.3 al. 2) în sensul că „Reclamanta nu a contestat semnătura sa existentă la rubrica referitoare la proprietar din contractul de închiriere în discuție - în condițiile art. 177 și urm. a codului de procedură civilă - astfel că, ținând cont și de dispozițiile art. 1176 c.civ. rezultă că acesta îi este pe deplin opozabil denotă o gravă confuzie a instanței de fond asupra unor instituții de bază ale dreptului civil cum sunt capacitatea și consimțământul.
Astfel un consimțământ valabil exprimat prin semnarea unui act juridic, poate fi dat doar de o persoană capabilă - și nu de un interzis.
Reclamanta, fiind pusă sub interdicție la data semnării acelui contract, nu avea capacitate de exercițiu - de a semna vreun act juridic; astfel chiar dacă a făcut-o, o asemenea semnătură nu-i este opozabilă, datorită lipsei sale de capacitate.
Reținerea instanței de fond în acest sens, echivalează cu negarea sau neînțelegerea efectelor punerii sub interdicție: starea de drept a lipsei capacității de exercițiu; deci inabilitatea de a încheia singur acte juridice.
Instanța de fond nu a înțeles nici efectele apărării pe cale de excepție. Pe de o parte, orice parte poate invoca o excepție dirimantă de fond - cum este cea a nulității contractului de închiriere semnat de incapabilă. Aceasta înseamnă că, instanța nu se pronunță prin dispozitiv asupra excepției; dar trebuie să o rețină în motivare.
Trebuie observat că acest contract pe 15 ani a fost invocat de pârâți în apărare, pentru a-și justifica un titlu locativ în continuare asupra apartamentului. El au cerut prin urmare să se rețină un efect juridic acelui contract. Față de această solicitare, a invocat în apărare excepția nulității, demonstrând, că acel contract este lovit de nulitate pentru lipsa capacității de exercițiu, deci nu produce niciun efect.
Accentuează, că pârâții au solicitat să se recunoască efecte unui alt act juridic, decât cel dedus judecății de către reclamant. Prin urmare, față de acel act, reclamantul are posibilitatea de a se apăra pe calea excepției de nulitate. Pe de altă parte, pârâții la rândul lor au formulat acțiune reconvențională - invocând acest contract, astfel că, avem la dispoziție apărarea pe calea excepției nulității relative.
Astfel cum s-a reținut constant în literatura juridică: „ într-o manieră defensivă, în ipoteza în care unei părți i se cere de către cealaltă să-și execute angajamentele contractuale, nulitatea poate fi ridicată și pe cale de excepție. Adică, se refuză executarea unui act juridic sub cuvânt că acesta este invalid, infestat fiind de o cauză de nulitate relativă sau absolută.,, (Introducere în dreptul civil-I. Reghini, Ș. D., P. V.-ed.2-a, pag. 533, editura Sfera juridică).
Prin urmare pârâții nu pot înlătura această apărare, care ocrotește interesele incapabilului și a fost invocată în condițiile legale.
Cu privire la folosul de tras, apare cu evidență că, pârâții folosesc apartamentul fără titlu din februarie 2011.
Prin urmare, reclamanta este lipsită de folosința bunului său și astfel are dreptul la despăgubiri cu acest titlu.
Valoarea folosului de tras a fost stabilită de expertul V. D. - pârâții neformulând niciun fel de obiecțiuni cu privire la această expertiză. Prin urmare, apărările formulate cu ocazia dezbaterii în fond cu privire la cuantumul despăgubirilor nu pot fi avute în vedere, instanța neavând elemente pentru stabilirea unui alt cuantum.
Expertiza efectuată de ing. V. D. este o lucrare de specialitate documentată și ea trebuie să fie avută în vedere de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a mai declarat apel și intervenientul B. S., care însă nu a fost motivat.
Intimații, legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare, însă intimatul M. F., prin Notele de ședință, a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, având în vedere încălcarea de către apelantă a principiului electa una via non datur recursus ad alteram.
In motivareaexceptiei invocate,intimatii au aratatca principiul menționat prevede caracterul exclusiv al opțiunii reclamantului pentru una dintre căile procedurale instituite în favoarea lui pentru valorificarea dreptului pretins. Pentru a opera acest principiu e necesar să existe o identitate de scop, finalitatea urmărită prin procedurile legale prevăzute să fie aceeași, condiție care este îndeplinită in prezenta cauza, prin invocarea nulității Contractului de închiriere atât pe cale de excepție (in prezentul apel), cât și pe cale directa (in dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N.), reclamanta urmărind evacuarea intimatului M. din imobil in doua proceduri distincte, având aceeași finalitate.
In ce priveste criticile aduse sentinței de către reclamantă, susține netemeinicia lor, sentința fiind temeinică și legală.
Cu privire la apelul declarat de intervenientul B. S., tribunalul reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 13 martie 2014, apelantul B. S. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1194 lei și timbru judiciar de 5,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat (f. 32).
Apelantul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, soluționată prin Încheierea civilă nr. 39/CC/A/12.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, în sensul respingerii.
Urmare acestei soluții, apelantul a fost citat pentru termenul din data de 24 aprilie 2014 cu aceeași mențiune (f. 50).
Apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f. 50), însă nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată Tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului declarat de intervenient, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, Tribunalul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, se va anula ca netimbrat apelul declarat de B. S..
Analizând apelul declarat de reclamantă, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dis part. 137 alin.1 C.pr.civ., în prealabil verificării motivelor de apel, instanța va cerceta excepția inadmisibilității apelului, invocată de intimați.
În opinia Tribunalului, excepția invocată nu este incidentă în cauză și în consecință urmează să fie respinsă, intrucât nu există riscul pronunțării unor soluții judiciare contradictorii asupra chestiunii nulității contractului de închiriere, căci litigiul înaintat de reclamantă pe cale principală a fost suspendat prin incheierea din 14 martie 2014, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de față,după cum rezultă din informațiile culese din ecris.
Analizând motivele de apel invocate de reclamantă prin prisma disp. art. 295 C.pr.civ., Tribunalul constată temeinicia acestuia.
Prima instanță a apreciat ca nulitatea contractului de inchiriere încheiat la data de 25.01.2006 între reclamantă, în calitate de proprietar și pârâtul reclamant M. F., nu poate fi analizata, câtă vreme nu a fost sesizată de reclamantă cu o cerere expresă în acest sens.
Reținerea instanței este eronată, întrucât valabilitatea unui act juridic nu trebuie discutată neapărat urmare a formulării unei cereri principale sau reconvenționale, ci poate fi discutată și pe cale de excepție.
Că aceasta a fost viziunea legiuitorului, atât in trecut, cât și in prezent, rezultă din prevederile art. 2 din decretul 167/1958, potrivit căruia nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, dispoziție cuprinsă in mod similar si in art. 1249 din N.C.C
Ori, în acest litigiu, reclamanta a invocat nulitatea contractului de închiriere încheiat pe 15 ani ca o reacție procesuală la pretenția reclamanților care au urmărit paralizarea acțiunii în evacuare a reclamantei întemeindu-se pe acel contractul de închiriere ]ncheiat la data de 25.01.2006 pe o perioada de15 ani.
Trebuie observat că acest contract pe 15 ani a fost invocat de pentru a-și justifica un titlu locativ în continuare asupra apartamentului. El au cerut prin urmare să se rețină un efect juridic acelui contract. Față de această solicitare, reclamanta a invocat în apărare excepția nulității relative, demonstrând că acel contract este anulabil pentru lipsa capacității de exercițiu, deci nu produce niciun efect.
Pârâții au solicitat să se recunoască efecte unui alt act juridic decât cel dedus judecății de către reclamantă. Prin urmare, față de acel act, reclamanta are posibilitatea de a se apăra pe calea excepției de nulitate. Pe de altă parte, pârâții la rândul lor au formulat acțiune reconvențională - invocând acest contract astfel că, reclamanta avea la dispoziție invocarea nulității relative pe cale de excep’ie.
Daca urma verificarii exceptiei nulitatii relative a contractului, instanța o gaseste intemeiata, nu pronunta . anularea contractului, insa inlătură efectele acelui act.
În ceea ce privește fondul problemei adusă în discuție cu privire la nevalabilitatea acestui act juridic, este pe deplin întemeiată, având în vedere că la data încheierii sale, proprietara M. V. F. era pusă sub interdicție, nu mai avea capacitatea civilă de exercițiu care-i permitea să încheie singură acte juridice.
Incapacitatea reclamantei de a încheia contractul de închiriere de care se prevalează pârâții este reglementată in art. 950 cod civil și art. 6 alin 1 din Decretul 31/1954.
Cum pârâții nu se pot prevala de un titlu locativ lipsit de valabilitate, păstrarea folosinței și posesiei imobilului în litigiu de către aceștia este lipsită de temei.
Astfel, prin raportare la disp. art. 23 din Legea 114/1996, acțiunea reclamantei în evacuare era întemeiată și se impunea a fi admisă.
Lasat fara efecte acest contact de inchiriere a carei nulitate relativa a invocat-o reclamanta, la momentul incetarii inchirierii incheiat pe 5 ani- 01.02.2011, pastrarea folosintei locuintei in litigiu de catre intimati este nejustificata si reprezinta o imbogatire fara just temei, in detrimentul reclamantei, proprietar al apartamentului .
Astfel, in temeiul art.480 Cod civil, reclamanta este îndreptățită și la obținerea de la pârâți a folosului de tras aferent perioadei 01.02._12, mai precis, între perioada cuprinsă între momentul expirării contractului de închiriere încheiat la data de 25.01.2006 pe o perioadă de 60 luni si data intocmirii expertizei.
Intinderea folosului de tras a fost dovedită prin raportul de expertiză administrat în cauză întocmit de exp. V. D. si a fost calculata avand in vedere chiria pe care reclamanta ar fi putut-o obtine pentru locuinta in perioada de referinta.
Pentru motivele expuse mai sus, apreciem intemeiat apelul declarat in cauza, hotararea fiind data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale in nmateria nulitatii relative .
Pentru acest considerent, în temeiul disp. art. 295-296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanta I. G. în calitate de tutore al persoanei puse sub interdicție M. V. F. împotriva Sentinței civile nr. 8572/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta I. G. în calitate de tutore al persoanei puse sub interdicție M. V. F. împotriva pârâților M. F. și M. M. C., C. L. și C. M., și în consecință:
Va dispune evacuarea pârâților din apartamentul nr. 4 situat în Cluj-N., ..
Va obliga pe pârâți să plătească reclamantei suma de 40.445 lei, cu titlu de folos de tras aferent perioadei 01.02._12.
Va inlatura din sentinta dispoziția privitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei.
In temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ.vor fi obligati intimații M. F. si M. M. C. să plătească 2194 lei, cheltuieli de judecată apelantei I. G.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității apelului.
Admite apelul declarat de reclamanta I. G. în calitate de tutore al persoanei puse sub interdicție M. V. F. împotriva Sentinței civile nr. 8572/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. G. în calitate de tutore al persoanei puse sub interdicție M. V. F. împotriva pârâților M. F. și M. M. C., C. L. și C. M., și în consecință:
Dispune evacuarea pârâților din apartamentul nr. 4 situat în Cluj-N., ..
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 40.445 lei, cu titlu de folos de tras aferent perioadei 01.02._12.
Înlătură din sentință dispoziția privitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații M. să plătească 2194 lei, cheltuieli de judecată apelantei I..
Anulează ca netimbrat apelul intervenientului B. S..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
G.Ț. 09 Mai 2014
Red.dact C.B./LM
8ex/17.07.2014
Jud.fond.D. G. R.
| ← Anulare act. Decizia nr. 546/2014. Tribunalul CLUJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 131/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
