Contestaţie la executare. Decizia nr. 131/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 7401/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/R/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător O. R. G.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurentul M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 8574 din 24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimat M. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, avocat M. Ș., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
Se constată că la data de 10.02.2014 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei M. L. întâmpinare prin care s-a invocat excepția nulității recursului ca nemotivat, iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului ca nemotivat, excepție invocată de către intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei arată că susține excepția invocată și solicită instanței admiterea acesteia. În susținerea excepției, precizează faptul că recurenta nu a precizat în termen legal care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței atacate, ci se mărginește doar să susțină că în mod nelegal ar fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din moment ce somația a fost emisă de executor și că nu ar fi fost în culpă procesuală.
După deliberare, tribunalul respinge excepția nulității recursului invocată de către intimată prin întâmpinare, apreciind faptul că este suficient motivat pentru a constata ce anume se atacă în hotărâre.
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. În susținerea recursului precizează faptul că susținerile recurentei nu pot fi primite deoarece recurenta este cea care a pornit demersurile de executare silită fiind și cea care trebuie să suporte cheltuielile de judecată dacă executarea silită a fost efectuată la inițiativa recurentei în mod nelegal. Mai arată că recurenta este de totală rea credință deoarece aceasta ar fi urmărit să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită instanței obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 8574 din 24.05.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în prezentul dosar s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. L., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.. Au fost anulate toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.98/2012 al B.E.J. Ș. I. C. și a fost obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /22.03.2013, contestatoarea M. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., prin primar, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.98/2012 al B.E.J. Asociați A., Oszoczki, Ș. și Asociații; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că executarea silită pornită împotriva sa în dosarul execuțional în litigiu este nelegală, întrucât actele de executare silită nu i-au fost comunicate la domiciliul din C.-N. unde locuiește în mod efectiv, și anume pe ., ci la o altă adresă din C.-N., respectiv pe ., . are nici reședința și nici domiciliul. Intimatul avea cunoștință despre faptul că ea locuiește în C.-N., ., după cum reiese din citația emisă în dosarul nr._, în care apare adresa corectă.
Contestatoarea a invocat și prescripția dreptului de a cere executarea silită, arătând că raportat la momentul în care titlul executoriu a devenit susceptibil de punere în executare silită, respectiv 14.11.2007 (data când sentința civilă nr.1725/28.02.2007 pronunțată de către Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.2334/R/2007 a Curții de Apel C.), rezultă că termenul de prescripție este împlinit.
De asemenea, contestatoarea a arătat că demararea executării silite este netemeinică și nelegală deoarece intimatul nu are autorizația de demolare impusă de art.8 din Legea nr.50/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale mai sus menționate, precum și disp. art.399 alin.1 și 3 C. proc. civ., art.405 alin.1 C. proc. civ., art.711 corob. cu art.719 N.C.P.C.
În ceea ce-l privește pe intimat, deși legal citat, acesta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea contestatoarei, proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1725/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ - devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2334/R/14.11.2007 a Curții de Apel C. - contestatoarea a fost obligată să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire la imobilul situat în C.-N., ., corp I, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În vederea aducerii la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina contestatoarei prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, intimatul a depus la data de 23.03.2012 o cerere de executare silită la B.E.J. Ș. I. C., cerere înregistrată sub nr.98/2012.
Prin încheierea civilă nr.2864/CC/2012 din 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr.1725/28.02.2007 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ .
La data 19.06.2012 în dosarul execuțional mai sus menționat a fost emisă o somație execuțională, somație ce i-a fost comunicată contestatoarei la data de 21.06.2012, prin afișare, la adresa din C.-N., ., ..
Prin procesul-verbal din data de 06.11.2012 B.E.J. Asociați A., Oszoczki, Ș. și Asociații a constatat perimarea de drept a executării silite, în baza art.389 alin.1 C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 6 luni de la data efectuării ultimului act de executare s-a împlinit fără să fi fost urmat de alte acte de urmărire, din culpa creditorului.
Prin cererea înregistrată în același dosar execuțional la data de 22.11.2012 intimatul i-a solicitat executorului judecătoresc să stăruie în punerea în executare a titlurilor executorii împotriva debitoarei contestatoare.
La data de 04.03.2013 în dosarul execuțional nr.98/2012 a fost emisă o nouă somație, comunicată contestatoarei la data de 07.03.2013, prin afișare, la adresa din C.-N., ., ..
Examinând în acest context primul motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare cu privire la procedura de executare silită demarată împotriva sa în dosarul execuțional mai sus menționat, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, după cum rezultă din fișa de evidență a contestatoarei din baza de date a M.A.I. - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, începând cu data de 20.02.2009 aceasta și-a schimbat domiciliul de la adresa din C.-N., ., ., la adresa din C.-N., ., ., aceasta din urmă fiind adresa de domiciliu a contestatoarei începând cu data de 20.02.2009 și până în prezent.
Or, din cuprinsul celor două somații execuționale, precum și al celorlalte acte de executare întocmite în dosarul execuțional în litigiu reiese că domiciliul contestatoarei a fost menționat ca fiind la adresa din C.-N., Ale. Gârbău nr.2, . - aceasta fiind, de altfel, și adresa la care i-au fost comunicate contestatoarei somațiile și titlul executoriu în litigiu.
Ca atare, rezultă că somațiile emise în dosarul execuțional nr.98/2012 au fost întocmite cu încălcarea prevederilor art.387 alin.1 pct.3 C. proc. civ., sub aspectul domiciliului debitorului, fapt de natură să atragă anularea executării, conform art.391 C. proc. civ. (respectiv atât a somațiilor execuționale, cât și a tuturor celorlalte acte de executare silită subsecvente), textul de lege în discuție reglementând un caz de nulitate expresă, situație în care, potrivit art.105 alin.2 teza finală C. proc. civ., vătămarea se prezumă până la dovada contrarie.
Pe cale de consecință, constatând încălcarea disp. art.387 alin.1 pct.3 C. proc. civ., instanța de fond a considerat că procedura de executare silită desfășurată împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.98/2012 al B.E.J. Ș. I. C. apare ca fiind nelegală, fiind inutilă în raport de această împrejurare verificarea sa și sub aspectul celorlalte motive de nulitate invocate de contestator în cuprinsul motivării în fapt a contestației la executare.
Prin urmare, în temeiul disp. art.401 alin.1 C. proc. civ. și apreciind că prezenta contestație la executare este în mod vădit întemeiată, aceasta a fost admisă și, pe cale de consecință, au fost anulate toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.98/2012 al B.E.J. Ș. I. C..
Ținând cont de disp. art.274 C. proc. civ., precum și de onorariul avocațial achitat de către contestatoare, conform chitanței nr._/10.05.2013 eliberată de C.. Av. M. Ș., instanța a obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial; cât privește reducerea cuantumului onorariului avocațial, instanța apreciază că aceasta se impune întrucât suma de 2000 lei înscrisă în cuprinsul chitanței mai sus menționate este nepotrivit de mare în raport de complexitatea cauzei.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs M. C.-N. (f.3) solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., cu consecința respingerii cererii.
În motivare recurentul a apreciat că sentința atacată este nelegală înțelegând să o critice în privința cheltuielile de judecată acordate și stabilite în sarcina sa întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 C.pr.civ., neexistând culpă procesuală din moment ce somația a fost trimisă de către executorul judecătoresc iar instanța de fond a încuviințat acordarea cheltuielilor în cuantumul solicitat de contestatoare fără ași îndeplini rolul activ de a verifica justificarea acestuia raportat la culpa procesuală precum și la gradul de dificultate al cauzei.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Prin întâmpinarea formulată (f.7 dos.) intimata contestatoare M. L. a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
A invocat în principal excepția nulității recursului ca nemotivat raportat la art. 306 alin. 1 C.pr.civ, întrucât recurenta nu a precizat în termenul legal, care anume sunt motivele de nelegalitate ale sentinței atacate.
Afirmația generală conform căreia sentința atacată este nelegală și netemeinică, fără arătarea motivelor de casare sau modificare și dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului cerut de art. 303 alin. 1 C.pr.civ.
Pe fond, solicită instanței de recurs a observa că hotărârea instanței de fond este criticată numai cu privire la cheltuielile de judecată, singura apărare invocată fiind aceea că nu ar fi în culpă procesuală deoarece somația a fost emisă de executorul judecătoresc.
Susținerile recurentei nu pot fi primite deoarece ea este cea care a pornit demersurile de executare silită, fiind și cea care trebuie să suporte cheltuielile de judecată dacă executarea silită a fost efectuată la inițiativa ei în mod nelegal.
In privința reducerii onorariului avocațial, solicită a se observa că prima instanță a procedat deja la reducerea acestuia în limitele pe care le-a apreciat rezonabile, ori ceea ce dorește acum recurenta respectiv o nouă reducere a cheltuielilor de judecată, nu este doar abuziv ci și jignitor cu privire la munca prestată de avocat în acest dosar și denotă o totală rea credință. Dacă recurenta ar fi urmărit să nu fie obligată la plata cheltuielilor ar fi trebuit să manifeste diligența și măcar să își motiveze recursul, așa cum impun prevederile legale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000, „executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public”.
Conform art.399 alin.1 cod procedură civilă „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
De asemenea, art.402 al.1 cod procedură civilă stabilește faptul că „instanța sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestației se face de urgență și cu precădere”.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului pretins ( calitate procesuală activă ), precum și între persoana chemată în judecată ( pârât ) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății ( calitate procesuală pasivă).
În faza executării silite, părțile sunt același cu cele cuprinse în titlul executoriu, iar executorul judecătoresc este autoritatea competentă să aducă la îndeplinire prin executare silită măsurile înscrise în titlul executoriu, aspecte ce se evidențiază din analiza textelor de lege anterior enunțate.
Aceeași este situația și în cadrul contestației la executare executorii judecătorești fiind învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, nu sunt parte în cadrul raportului juridic stabilit între creditor și debitor.
Așadar, părți în raportul juridic dedus judecății conform titlului executoriu-sentința civilă nr.1725/28.02.2007 a Judecătoriei C.-N. sunt M. C.-N., în calitate de creditor și M. L., în calitate de debitor.
Potrivit art.274 al.1 cod procedură civilă prevede că “partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Lasând la o parte caracterul usor arhaic al textului de lege, se observa ca acesta are un continut destul de larg, oferind judecatorului posibilitatea sa discearna, de la caz la caz, care dintre partile procesului poate fi considerata câstigatoare a procesului si care dintre ele se afla în culpa procesuala pentru a putea fi obligata la cheltuieli de judecata catre partea adversa.
Se poate constata ca judecatoria a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.98/2012 al B. Ș. I. C.. Altfel spus, instanta de fond a constatat existenta dreptului contestatoarei-reclamante M. L. în cadrul raportului juridic dedus judecatii.
Problema în cauza este a determina conduitei căreia dintre părti i se datoreaza, în principal, ivirea acestui proces pe rolul instantei, pentru a se putea emite o concluzie asupra partii cazuta în pretentii în sensul art.274 Cod proc.civ. Din aceasta perspectiva, este indubitabil că un caracter determinant pentru nasterea acestui litigiu l-a avut conduita intimatului M. C.-N. de a solicita executarea silită și care s-a dovedit a fi nelegală, în sensul că cele două somații au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art.387 al.1 pct.3 cod procedură civilă, sub aspectul domiciliului contestatoarei.
În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că partea cazuta în pretentii, în sensul art.274 alin.1 Cod proc.civ, si care poarta culpa principala pentru declansarea acestui proces este, așa cum corect a reținut și instanța de fond intimatul-recurent M. C.-N..
În ceea ce privește motivul vizând cuantumul cheltuielilor de judecată Tribunalul constată că în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ca o garanție a succesului său.
Analizând cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse la fond de către contestatoarea-reclamantă prin prisma criteriilor examinate Tribunalul apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei deoarece suma de 1500 lei onorariu avocațial nu depășește limita rezonabilității raportat la complexitatea cauzei și volumul de muncă al avocatului.
Față de toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâtul M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr. 8574 din 24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
În tem.art.274 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatei M. L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâtul M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr. 8574 din 24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. C. |
Red.CC/dact.LC
04.06.2014
Jud.fond:D. G. R.
2 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Încheierea nr. 504/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
