Contestaţie la executare. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 17923/211/2012**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240/R2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurentul D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CLUJ împotriva Sentinței civile nr._ din 04.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat D. V., intimat B. S. R. M., având ca obiect
contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că există suficiente acte la dosar pentru justa soluționarea a cauzei și față de împrejurarea că dosarul a fost lăsat la a doua strigare tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ din 04.07.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. S. R. M., invocată de instanță din oficiu.
S-a respins contestația formulată de contestatorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. S. R. M. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins contestația formulată de contestatorul Direcția Generală a Finanțelor Publice A Județului Cluj în contradictoriu cu intimatul D. V., ca fiind neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. S. R. M., instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 137 alin. (1) C.pr.civ. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași text de lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 și 58 din legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. S. R. M., invocată de instanță din oficiu. Pe cale de consecință, a respins cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimatul B.E.J. S. R. M., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin Decizia civilă nr. 90/R/2012 (dos. nr._ ) pronunțată de Tribunalul Cluj (f. 27-34), contestatorul a fost obligat la plata în favoarea intimatului D. V. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. 764/25.04.2012 la B.E.J. S. R. M., creditorul D. V. a solicitat punerea in executare a titlului executoriu mai sus-menționat, împotriva debitorului Statul Român – Prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, pentru realizarea creanței sale compusă din suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Prin Încheierea civilă nr. 3845/CC/2012, pronunțată în dos. nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu - Decizia civilă nr. 90/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, împotriva debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj (f. 37).
Cheltuielile de executare silita au fost stabilite prin procesul-verbal nr. 2 din data de 16.05.2012 întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 764/2012 (f. 38).
Împotriva contestatorului a fost demarată procedura de executare silită, acesta fiind somat în acest sens prin somația emisă de B.E.J. S. R. M. din data de 16.05.2012 (f. 39) să achite suma de 1.799,20 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Față de data comunicării somației – 12.07.2012, instanța a constatat că prezenta contestație la executare a fost promovată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 C.pr.civ.
Cu privire susținerea contestatorului în sensul că, nu există temei legal pentru actualizarea sumei de 1.500 lei, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, raportat la disp. art. 371 ind. 2 alin. (3) C.pr.civ., care statuează că Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume. In cazul in care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare in functie de rata inflatiei, calculata de la data cand hotararea judecatoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanta a devenit exigibila si pana la data platii efective a obligatiei cuprinse in oricare dintre aceste titluri.
Relativ la susținerea contestatorului în sensul că, în mod nelegal au fost cuprinse în somația din data de 06.07.2012 sumele reprezentând onorariu avocat, onorariu executor și taxe percepute conform Hot. nr. 2/2007, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, raportat la disp. art. 371 ind. 7 alin. (3) C.pr.civ. corob. cu dosp. art. 387 C.pr.civ.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că cheltuielile de executare, nu sunt dovedite, fiind avansată doar suma de 50 lei, instanța apreciat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 371 ind. 7 alin. (3) C.pr.civ. Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.
De asemenea, conform art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Analizând cuprinsul procesului-verbal nr. 2 din data de 06.07.2012 întocmit de B.E.J. S. R. M. în dosarul execuțional nr. 764/2012 (f. 8), coroborat cu înscrisurile doveditoare privind cheltuielile de executare (f. 23, 26, 36, 45) instanța a constatat că intimatul a avansat cuantumul cheltuielilor indicate în procesul-verbal.
Instanța a mai avut în vedere și disp. art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, în conformitate cu care Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Cu privire la onorariul de executor în cuantum de 187 lei, stabilit prin procesul-verbal nr. 2 privind cheltuielile de executare din data de 16.05.2012 întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 764/2012 (f. 38), instanța a reținut următoarele:
Creanța pe care creditorul D. V. urmărea să o realizeze, în temeiul titlului executoriu – Decizia civilă nr. 90/R/2012 (dos. nr._ ) pronunțată de Tribunalul Cluj, este în cuantum de 1.500 lei (conform proces-verbal privind cheltuielile de executare din data de 16.05.2012 – f. 38).
Potrivit art. 3717 alin. 1 Cod procedura civila, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Iar alin. 3 dispune că sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.
În acest sens, sunt de menționat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, care dispun ca Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În concret, instanța a apreciat că raportat la cuantumul creanței, activitățile îndeplinite de executorul B.E.J. S. R. M. în dosarul execuțional nr. 764/2012, văzând și disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale Hotărârii nr. 2/2007, privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, onorariul de executor în cuantum de 187 lei (inclusiv TVA), nu este nelegal, disproporționat și nerezonabil.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, stabilit prin procesul-verbal nr. 2 privind cheltuielile de executare din data de 16.05.2012 întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 764/2012 (f. 38), instanța a reținut că sunt aplicabile, de principiu, dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text este aplicabil în faza executării silite, dat fiind că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în procesul-verbal de către organul de executare, însă nu poate lipsi debitorul de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora. Evident, în măsura în care nu ar fi existat beneficiul executării silite a acestor sume fără mijlocirea instanței, în baza titlului executoriu, raporturile juridice dintre părți ar fi fost guvernate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Conform art. 721 C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Acest drept procedural al creditorului, de a obține executarea silită a cheltuielilor de executare în baza procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc, nu poate scăpa controlului instanței de judecată. Potrivit 721 C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Deși conform art. 34 din Legea nr. 51/1995, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, instanța reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptățită îl reprezintă culpa procesuală. Or, în lipsa art. 3717 C.pr.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane (principiul relativității). Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în baza principiului reparării integrale, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Tot pe temeiul răspunderii civile delictuale însă, cel care a câștigat procesul sau care beneficiază de o dispoziție legală (caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal privind cheltuielile) nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta săvârșită de cel dintâi constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995 deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea activității depuse.
Instanța a mai avut în vedere și disp. art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, conform cu care Onorariile vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Gavrileanu c. României, Hotărârea din 22.02.2007, paragraf 70), un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În concret, instanța a constatat că activitățile îndeplinite de avocat au fost formularea și depunerea cererii de executare silită, înregistrată sub nr. 764/25.04.2012 la B.E.J. S. R. M. (f. 24).
Apreciind în abstract, în funcție de cuantumul creanței, data de la care hotărârea a rămas definitivă și executorie, de forma de executare silită, instanța găsește că onorariul avocațial achitat prin chitanța nr. 0037/25.04.2012 (f. 26) nu este disproporționat și nerezonabil în raport cu natura pricinii și complexitatea acesteia.
Relativ la nerespectarea prev. art. 2 din O.G. nr. 22/2002, invocată de contestator, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Rezultă așadar că dispoziția legală anterior menționată instituie un termen de grație de 6 luni în sarcina instituției debitoare în situația expres prevăzută a lipsei fondurilor, aspect care nu a fost probat în cauză în condițiile art. 1169 C.civ.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a constatat că executarea silita a respectat condițiile de fond și de formă, fapt pentru care instanța apreciază neîntemeiat demersul judiciar al contestatorului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.pr.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs contestatoarea D. G. a Finantelor Publice a Judetului Cluj prin care solicită admiterea recursului împotriva sentinței atacate pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că soluția pronunțata de către instanța de fond este netemeinica si nelegala.
Astfel, prin Somația emisa de către Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. in Dosarul executional nr.764/2012 in data de 06.07.2012 comunicata instituției la data de 12.07.2012 ni s-a solicitat sa plătim suma de 2.299,20 lei reprezentând debit stabilite conform titlului executoriu Decizia civila nr.90/2012 a Tribunalului Cluj Cluj plus cheltuieli de executare taxe către creditorul D. V.. La aceasta somație au fost anexate in copie Decizia civila nr.90/2012 pronunțata de către Tribunalul Cluj in Dosar nr._ si Procesul-verbal nr.2/06.07.2012 incheiat de către Biroul executorului judecătoresc S. R. M. in dosar executional nr.764/2012.
Conform Procesului-verbal nr.2/06.07.2012 incheiat de către executorul judecătoresc S. R. M. in dosar executional nr.764/2012 s-a stabilit ca actualizarea creanței de 1.500 lei este in cuantum de 7,20 lei, onorariul avocațial in faza de executare silita este de 500 lei, onorariul executorului judecătoresc la care suntem obligați este in cuantum de 187 lei, din care s-a avansat suma de 100 lei, iar taxele percepute conform Hotărârii nr.2/2007 sunt in suma de 105 lei.
In primul rand, recurenta consideră ca emiterea somației si a procesului-verbal nr.2 din data de 06.07.2012 în dosarul executional nr.764/2012 al Biroului executorului judecătoresc S. R. M. este nelegala, iar contestația formulata trebuia admisa de către instanța de fond.
In ceea ce privește actualizarea sumei de 1.500 lei cu suma de 7,2 lei, considera ca in cauza nu exista un temei legal pentru aceasta actualizare, iar executorul judecătoresc nu indica nici un temei legal in acest sens.
Prevederile art.371A2 alin.3 Cod procedura civila nu au aplicabilitate in cauza in condițiile in care nu a fost stabilit de către instanța de judecata care a pronunțat titlul pentru suma de 1.500 lei, reprezentând cheletuieli de judecata, ca la aceasta suma se mai adaugă si alte sume si pentru care nu a fost stabilit cuantumul, potrivit art.371A2 alin.2 din Codul de procedura civila.
De asemenea, arătă ca au fost incalcate prevederile art.371, art. 387, art.577 C.pr.civ. si ale Hotărârii nr.2/2007 privind completarea Statului Uniunii Naționale a Executorilor judecătorești.
Astfel, somația emisa la data de 06.07.2012 in Dosarul Biroului executorului judecătoresc S. R. M. nr.764/2012 nu reprezintă un act de executare, ci un act premergător executării silite, asa incat in mod nelegal, conform prevederilor legale menționate mai sus, au fost incluse in aceasta si in procesul verbal nr.2./06.07.2012 sumele reprezentând onorariu avocat, onorariu executor si taxe percepute conform Hotărârii nr.2/2007 in cuantum de 105 lei.
De asemenea, având in vedere prevederile art.37 alin.1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, cu modificările si completările ulterioare, care arata ca "onorariul maxim pentru creanțele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite", precum si valoarea creanței a cărei executare s-a solicitat, considera ca au fost incalcate prevederile legale menționate anterior, fiind, astfel, depășita limita maxima admisa, taxa pe valoarea adăugata privește strict biroul executorului judecătoresc si nu poate fi pusa in sarcina debitorului.
In cauza, onorariul executorului judecătoresc a depășit limita maxima admisa de lege si peste care nu se poate trece, textul legal fiind strict in acest sens si, asa cum s-a arătat si in contestație, iar taxa pe valoarea adăugata privește strict biroul executorului judecătoresc.
Mai arătă ca potrivit prevederilor Legii nr. 151 din 5 iulie 2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, instanța este obligata sa reducă onorariul executorului judecătoresc, precum si cel al avocatului
Astfel, conform prevederilor legale mai sus arătate, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Având in vedere ca instituția recurentă are la dispoziție, conform prevederilor O.G. nr.22/2002, 6 luni in vederea executării obligației, considera ca in mod nelegal executorul judecătoresc a cuprins in somația comunicata onorariul avocațial, onorariul executorului judecătoresc integral si, mai mult, peste limita legala, precum si celelalte cheltuieli de executare, in condițiile in care a fost avansata doar suma de 50 lei pentru cheltuielile de executare.
Referitor la termenul de 6 luni prevăzut in O.G. nr.22/2002, arată ca acest termen este necesar in vederea efectuării tuturor demersurilor pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii, in cazul Ministerului Finanțelor Publice, care este ordonatorul principal de credite, existând Ordinul MFP nr. nr.2626/2010, privind aprobarea procedurii pentru verificarea si plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul statului roman.
In cazul de fata au fost efectuate aceste demersuri, iar cu O.P. nr.849/25.09.2012 a fost achitata suma de 1.500 lei la care recurenta a fost obligați prin Decizia civila nr.90/02.02.2012, pronunțata de către Tribunalul Cluj in Dosar nr._ .
Solicită sa se aibă în vedere si faptul ca onorariul avocațial in faza de executare silita in cuantum de 500 lei nu se justifica in cauza in acest cuantum sens in care, in baza prevederilor art.274 alin.3 Cod procedura civila si a Legii nr. 151 din 5 iulie 2011, privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, trebuia ca, in subsidiar, sa fie redus .
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs vizează actualizarea de către executorul judecătoresc a creanței în sumă de 1.500 lei, stabilită prin titlul executoriu. Astfel, recurenta susține că nu există temei legal pentru actualizarea acestei suma de 7,2 lei.
Tribunalul apreciază, contrar susținerilor recurentei că dispozițiile art. 371² alin. 3 C.pr.civ. au aplicabilitate în cauză, deoarece, pe de o parte textul legal menționat permite actualizarea creanței, iar pe de altă parte, prin cererea de executare silită formulată (f. 24 dosar judecătorie), creditorul a solicitat actualizare. În sensul celor arătate, art. 371² alin. 3 C.pr.civ. dispune: „Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilită în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.
Rezultă din cele ce preced că instanța de fond a interpretat și aplicat corect textul legal incident și a constatat că nu se poate reține nelegalitatea actelor de executare pentru motivul analizat.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se invocă încălcarea dispozițiilor art. 371, art. 387, art.577 C.pr.civ. si ale Hotărârii nr.2/2007 privind completarea Statului Uniunii Naționale a Executorilor judecătorești. Recurenta susține că Somația emisa la data de 06.07.2012 în dosarul nr. 764/2012 al B.E.J. S. R. M. nu reprezintă un act de executare, ci un act premergător executării silite, astfel încât, în mod nelegal au fost incluse în aceasta și în procesul verbal nr.2./06.07.2012 sumele reprezentând onorariu avocat, onorariu executor si taxe percepute conform Hotărârii nr.2/2007 in cuantum de 105 lei. Față de textele legale invocate în cadrul acestui motiv de recurs recurenta avea obligația de a explicita în ce mod au fost încălcate. Or, instanța de fond a arătat în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar că apreciază ca fiind legală includerea sumelor menționate în cheltuielile de executare față de dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 3 coroborat cu art. 387 C.pr.civ., statuare care este corectă. Astfel, art. 371 ind. 7 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ. „…debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară”.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând cuantumul onorariului executorului judecătoresc este de remarcat faptul că dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost încălcate, suma de 187 lei reprezentând 10% din debit+TVA. Instanța de fond a reținut corect și incidența art. 39 alin. 3 din actul normativ menționat.
Recurenta susține de asemenea că față de prevederile Legii nr. 151 din 5 iulie 2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, instanța este obligata sa reducă onorariul executorului judecătoresc, precum si cel al avocatului. Conform prevederilor legale mai sus arătate, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Motivul de recurs are în vedere dispozițiile O.G. nr. 22/2000 cu privire la care instanța a statuat corect în sensul instituie un termen de grație de 6 luni în sarcina instituției debitoare în situația expres prevăzută a lipsei fondurilor, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză potrivit art. 1169 C.civ.
Nu se poate reține nici executarea de îndată a obligației deoarece titlul executoriu a fost pronunțat la data de 02 februarie 2012 (f. 9-16 dosar judecătorie), iar plata, așa cum a susținut recurenta, a fost efectuată cu O.P. nr. 849/25.09.2012.
Tribunalul apreciază că este nefondat și motivul de recurs prin care se critică cuantumul onorariului avocațial. În realitate, față de prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. și practica constantă a C.E.D.O. în materia cheltuielilor de judecată, instanța de fond a statuat corect în sensul că onorariul avocațial nu are un cuantum disproporționat și nerezonabil față de activitățile efectuate de către avocat, natura și complexitatea demersului declanșat.
În lumina considerentelor expuse, Tribunalul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurentei, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.cvi., în care se încadrează motivele. S-a dat eficiență și prevederilor art. 304¹ din același cod, sentința nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea D. G. a Finantelor Publice a Judetului Cluj împotriva Sentinței civile nr._ din 04.07.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI CLUJ împotriva Sentinței civile nr._ din 04.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 26 Martie 2014
Red.L.E./Tehn.L.C.
31.03.2014/2 ex.
Jud. fond: A. P. –Jud. Cluj-N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 494/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
